duminică, 26 decembrie 2021

 7. /28 DECEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT


IOAN CRISTU DANIELESCU

Pe 29 decembrie 2009 s-au implinit 125 de ani de cand a vazut lumina zilei in Municipiul Ploiesti, eminentul profesor, compozitor si dirijor Ioan Cristu Danielescu. Dupa absolvirea invatamantului primar si a liceului „Sf.Petru si Pavel” din Ploiesti, in anul 1900 incepe studiile muzicale la Conservatorul din Bucuresti, beneficiind de indrumarea unor straluciti maestri ai scolii muzicale romanesti din acea vreme: Gh.Bratianu, D.G. Kiriac, Ed.Nachman, P.Ciontu, Robert Klenck, Rudolf Peters s.a. Pana la sustinerea examenului de capacitate, tanarul profesor I.C. Danielescu a predat gratuit muzica in diverse scoli din Municipiul Ploiesti, in vara anului 1904 reusind sa constituie un urias cor de aproape 500 de elevi, care in ziua de 2 iulie 1904, cu prilejul comemorarii a 400 de ani de la trecerea in eternitate a marelui voievod al Tarii Moldovei- Stefan cel Mare si Sfant, a sustinut in aer liber un splendid concert-spectacol. In urma promovarii examenului de capacitate si pana la pensionare (1945), profesorul I.Danielescu s-a impus printre cei mai renumiti profesori de muzica din aceasta straveche urbe, cu deosebire la prestigiosul Liceu „Sf.Petru si Pavel”, precum si la Scoala Normala si Liceul de fete „Spiru Haret” din Ploiesti. Dintre numerosii sai elevi, care au avut fericirea de a-l avea dascal, maestrii: Dumitru D.Botez si Paul Constantinescu, istoricul si criticul literar Valeriu Rapeanu, profesorul emerit Paul D.Popescu, au remarcat in cuvinte elogioase calitatile sale de pedagog si de animator al vietii corale ploiestene.
Paralel cu prestigioasa sa activitate didactica, profesorul I.Cr. Danielescu, se afirma puternic, inca din perioada studiilor muzicale in domeniul creatiei muzicale, realizand peste 150 de lucrari in domeniul muzicii de teatru, muzicii pentru voce si pian si cu deosebire in domeniul muzicii corale unde ramane „Unul dintre clasicii acestui gen muzical”. In acest sens remarcam numai cateva titluri ce au devenit permanente in repertoriul genului: „Se intorc eroii” (1913); „Frunza verde de sulfina” (1920); „Sus pe Arges ” – suita pentru cor mixt (1950), „Pe Valea Prahovei” (1956) si in mod exceptional corul mixt „Vointa Neamului”, un adevarat imn ce rasuna si astazi cu aceeasi intensitate pentru pacea si suveranitatea tarii, compus in preajma Marii Uniri de la 1918. O parte dintre lucrarile sale au vazut lumina tiparului, la diferite edituri din timpul vietii autorului.
Profesorul I.Cr. Danielescu s-a impus si printr-o neobosita activitate de dirijor, la pupitrul Societatilor corale: „Doina Prahovei”, „Freamatul codrului” etc., cu care a sustinut numeroase concerte in Ploiesti, in judet si in turnee intreprinse in diverse zone ale tarii.
Apreciind prodigioasa sa activitate, in anul 1965, forurile culturale si Corala Palatului Culturii din Ploiesti au organizat o emotionanta sarbatorire a muzicianului, la care au rostit alocutiuni: dr. ing. N.C.Debie si profesorul emerit Nicolae Simache. Manifestari omagiale au avut loc si pe parcurs – cu ocazia atribuirii titlului de Profesor emerit, iar in 1996, cu ocazia comemorarii a 30 de ani de la trecerea sa in lumea cea vesnica, prin grija semnatarului acestor randuri s-a dezvelit o placa omagiala, asezata in fata casei, in care a trait si creat nemuritorul profesor, compozitor si dirijor, eveniment onorat de conducerea Uniunii Compozitorilor in frunte cu presedintele acestei institutii si reputatul scriitor si om politic Mircea Ionescu Quintus.
Tot in acea zi (8 dec.1996), o placa omagiala s-a dezvelit si pentru distinsul sau fiu, compozitorul, dirijorul si profesorul Nelu Danielescu, unul dintre fondatorii Teatrului de Revista din Ploiesti.
Aniversarea a 125 de ani de la nastere este inca un fericit prilej de a readuce in memoria noastra viata si opera acestui stralucit am al scolii, culturii si creatiei muzicale romanesti.
Prof.dr. Al.I.BADULESCU


Corala "Ioan Cristu Danielescu" - Trei Valsuri (pe versuri de Mihai Eminescu) - Vasile Timis




EUGEN CUTEANU

Eugen Cuteanu s-a nascut in anul 1900 si a decedat pe 18 martie 1968. A fost un compozitor roman. Reprezentant de frunte a artei muzicale banatene, Eugen Cuteanu a desfasurat la Timisoara o neobosita activitate de compozitor, interpret si pedagog timp de aproape 40 de ani. Nascut la 28 decembrie 1900 la Deva, Eugen Cuteanu a pastrat toata viata amintirea meleagurilor natale, a legendelor si întâmplarilor istorice legate de aceste tinuturi. Înzestrat cu o deosebita sensibilitate, are prilejul sa cunoasca din copilarie minunata arta a sunetelor chiar din mediul familiei. Mama lui avea calitati muzicale deosebite, sora lui era o buna pianista, iar unchiul Octavian si doua verisoare din Bistrita pot fi amintiti ca interpreti talentati, având inclinatii cu predilectie spre muzica clasica si romantica. Primele încercari componistice, mici lieduri ale lui Eugen Cuteanu, scrise la vârsta de 10 ani, se bazeaza pe texte ale lui Heine si Goethe , iar dorinta de a cânta la un instrument devine o realitate când parintii cumpara, elevului în clasa I de liceu, o vioara. Acest eveniment avea sa devina decisiv pentru cariera sa de muzician.
Studiul viorii început la Deva cu profesorul Boda ,va fi continuat dupa mutarea sa la Cluj, cu profesorul Sándor János de la Liceul Unitar. Educatia muzicala a elevului este continuata cu profesorul Taritzky de la Conservatorul maghiar de muzica din orasul de pe Somes. Profesorul recunoaste calitatile elevului sau si încearca sa influenteze parintii acestuia pentru a-l înscrie la muzica. Ei aveau însa alte planuri cu privire la viitorul fiului lor, dorind ca acesta sa urmeze facultatea de medicina. Dar tânarul Cuteanu nu abandoneaza studiul viorii, continuând prin ore particulare.
Din anul 1916 el studiaza în mod sistematic gamele, tehnica arcusului si alte aspecte ale tehnicii viorii, cu profesoara Ruzitska, o fosta eleva a renumitului pedagog si compozitor vienez Joseph Hellmesberger.
În anul 1918 tânarul este încorporat dar numai pentru scurt timp, fiind demobilizat si lasat la vatra în urma unei grave pneumonii. La insistenta parintilor tânarul se inscrie la medicina, dar cei patru ani de studii nu au reusit sa-i stinga pasiunea pentru instrumentul preferat. Astfel, el beneficiaza de îndrumarea unui muzician complex, Ion Scarlatescu, alaturi de care el executa în public o prima lucrare de amploare, o sonata pentru vioara si pian. Ion Scarlatescu îsi acompaniaza talentatul elev la pian, mai apoi îi ofera notiunile de armonie si contrapunct fara a cere un onorar pentru aceste îndrumari.
Datorita stradaniilor depuse de un grup de intelectuali, în frunte cu Tiberiu Brediceanu, a luat fiinta la Cluj, în anul 1919, atât Opera cât si Conservatorul de muzica, eveniment de cultura de mare rasunet, în primul an dupa înfaptuirea unirii Transilvaniei cu România.
Din corpul profesoral al noului Conservator, în fruntea caruia a fost numit ca director Gheorghe Dima, au facut parte personalitati marcante ca Augustin Bena, Martian Negrea, Herman Klee si altii. Astfel, în anul 1919, Eugen Cuteanu se înscrie la Conservatorul de muzica, la îndrumarea lui Ion Scarlatescu, urmând vioara si compozitia.
La vioara are ca profesor pe Romulus Cionca, profesor tânar care si-a terminat studiile în strainatate. La teorie si solfegii, studiaza cu Augustin Bena, iar armonia, contrapunctul si compozitia a fost aprofundate cu Martian Negrea. În timpul studiilor tânarul Cuteanu scrie partitura baladei “Zwei Brüder” pe un text de H.Heine si un lied pe versurile lui M.Eminescu întitulat “Rugaciune”.
În anul 1923 este absolvent al Conservatorului “Gheorghe Dima” din Cluj facând parte din prima promotie de violonisti care termina la Cluj. În anul urmator este numit profesor suplinitor la Şcoala Normala de fete si gimnaziul “Anghelescu” din Cluj, unde va functioana timp de cinci ani, marcând începutul unei lungi si fructuoase cariere pedagogice, careia îi ramâne fidel pâna în ultimele zile ale vietii sale. Între anii 1925-1926 organizeaza primele recitaluri cu programe alcatuite din lucrarile sale. Beneficiaza de colaborarea cântaretei Irina Hihn si a pianistului clujean Anton Ronai, iar publicul si presa primeste aceste manifestari cu deosebit entuziasm.
În anul 1928 colaboreaza cu soprana Fenia Dobranskaia care interpreta lieduri, iar autorul cânta piese pentru vioara din creatia sa. Aceste concerte au adus o recunoastere unanima a talentului sau creator. Tot în acest an, Eugen Cuteanu este învitat la Brasov unde face cunostinta cu Tiberiu Brediceanu cântând într-un cerc de invitati a acestei familii. Interpretând si lucrari proprii, este felicitat de Brediceanu care ramâne încântat de talentul tânarului compozitor. În acesti ani, Eugen Cuteanu compune o finala pentru simfonia VIII-a “Neterminata” lui Franz Schubert,fiind indemnat sa participe la concursul de creatie cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la moartea lui Schubert, termina lucrarea simfonica “Simfonia în do minor” si scrie în 1928 o piesa pentru vioara si pian întitulata “Andante”.
În 1929 este chemat de compozitorul Sabin Dragoi la Timisoara, pentru a ocupa un loc ca profesor de vioara la Conservatorul Municipal. Din 1933 activitatea sa pedagogica se amplifica, primind si un post de suplinitor la Liceul Piarist. Ridica prestigiul învatamântului muzical încercând sa-l înzestreze nu numai cu elemente de teorie muzicala dar largeste mult acest orizont insistând asupra solfegiului, elemente generale de armonie si contrapunct. Fiind extrem de sever în apecierea cunostintelor elevilor sai, a reusit si a stiut sa stârneasca interesul si dragostea pentru frumusetile artei muzicale. Multi din fostii sai elevi au marturisit cu ani în urma, ca au îndragit muzica datorita initierii care au primit-o în anii de liceu. Multi din elevii sai care au învatat vioara în clasa Eugen Cuteanu au devenit mai târziu cadre de baza ale orchestrelor filarmonice din tara.
Pe tarâmul creatiei, dupa influentele clasice si romantice care au determinat continutul si structura primelor sale lucrari, apar noi principii creatoare. Preocuparile sale de a se apropia de limbajul, de melosul si sfera modurilor populare devin tot mai evidente în muzica sa. Interesul lui se îndreapta spre suita, ce oferea cele mai mari posibilitati în folosirea nestematelor folclorice cu care vine în contact.
Astfel, în 1931 scrie “Variatiuni pentru vioara si pian” pe o tema populara româneasca.
Este încurajat pentru munca sa creatoare, fiind primit ca membru activ în Societatea Compozitorilor Români înca din 1929.
Eugen Cuteanu devine si inspectorul clasei de vioara iar mai târziu inspector al tuturor cadrelor de specialitate, urmarind îndeaproape activitatea ce s-a desfasurat în cadrul Conservatorului.
Anul 1933 marcheaza pentru viata muzicala timisoreana începutul unei serii de concerte ce-l au ca solist pe violonistul Virgil Pop. Pe lânga lucrari din repertoriul universal, Virgil Pop va prezenta la Timisoara si lucrari din creatiile lui Eugen Cuteanu.
Acompaniat la pian de Anton Ronai, violonistul clujean Virgil Pop cu o forta artistica impecabila, cu un suflet de poet obtine un succes rasunator prin interpretarea sa magistrala. Succesele sale ca interpret alaturi de succesele componistice ale lui E.Cuteanu iau amploare în iarna anului 1935. Un ziar local al acelor vremuri consemna : “…Concertul dat de Pop Virgil la Timisoara s-a bucurat de un succes enorm. Extraordinara perfectiune tehnica a interpretului am putut s-o admiram din nou în “Motto perpetuo” de E.Cuteanu, lucrare ce pune în fata interpretului greut?ti mai mari ca lucrarile lui Paganini. Cuteanu nu este doar un compozitor care poseda ample cunostinte, dar în lucrarile sale întâlnim si pasaje de o calda expresivitate lirica…”. Seria acestor manifestari artistice va continua si în anii urmatori.
În lucrarea sa prof.R.Stoicanescu scria : “Anul 1936 ar putea marca sfârsitul primei perioade de creatie din activitatea compozitorului Eugen Cuteanu, ce cuprinde un însemnat numar de lucrari vocale, instrumentale, lieduri si piese pentru vioara si pian.
De la începutul carierei sale compozitorul se simte atras de bogatia si varietatea melosului popular, întrevede în acesta un izvor proaspat si nesecat, ce ofera posibilitatea înoirii limbajului muzical, de a crea folosindu-se de el, un grai nou, viu, cu trasaturi specifice. Abia în a doua etapa creatoare, Eugen Cuteanu va depasi stadiul prelucrarii citatului folcloric renuntând la acesta si compunând în spirit popular teme pentru lucrarile sale camerale, simfonice si concertante. Se profileaza o melodie autentica, mai profunda, corespunzând totodata exigentelor unui limbaj contemporan….Pornind de la elemente melodice si ritmice de provenienta folclorica, compozitorul a elaborat lucrari care dau dovada unui mare rafinament, cu efecte emotive, generoase, strabatute de o puternica vibratie interioara. Lucrarile sale au un stil propriu, un melos distinct, o armonie si o polifonie de esenta modala si o ritmica izvorâta din practica folclorica.”
Activitatea creatoare a compozitorului Cuteanu s-a concretizat în numeroase lucrari de o certa valoare artistica. Amintesc :
Suita I Româneasca, care deschide sirul lucrarilor orchestrale ale lui Cuteanu, prezentata publicului în 1934 de dirijorii Ionel Perlea, respectiv Theodor Rogalski.
Aceasta lucrare a fost deosebit de bine primita de critica muzicala si de publicul auditor.
Suita II Rustica, compusa în 1948 este prezentata în prima auditie de dirijorul Mircea Popa. Lucrarea este bazata pe folosirea unor intonatii populare românesti cu armonii modale specifice, într-o maniera proprie.
Suita III, compusa în 1954, este executata în prima auditie de orchestra simfonica a Radioteleviziunii, sub conducerea maestrului Constantin Bobescu si marcheaza un moment de rascruce în activitatea componistica a lui Cuteanu, temele acestei suite fiind teme proprii, create într-un magnific spirit popular.
Poemul eroic “Sarmisegetuza” ocupa un loc deosebit printre creatiile compozitorului, lucrare inspirata din lupta poporului nostru pentru libertate si apararea pamântului stramosesc. Aceasta lucrare reprezentativa, terminata în 1959 a fost prezentata în prima auditie de orchestra filarmonicii de stat “Banatul” din Timisoara sub bagheta dirijorului Mircea Popa.
Concertul pentru vioara si orchestra, o lucrare ce se bazeaza pe un material tematic, cu un pronuntat caracter românesc, ce ne aminteste de intonatiile cântecelor si jocurilor din Ardeal si Banat. Prima auditie a lucrarii a avut loc la Arad în 1957. Lucrarea s-a bucurat de un real succes cu aportul stralucit al solistului Ştefan Ruha. Mai târziu concertul a fost interpretat la Moscova si la Berlin.
Concertul pentru viola si orchestra, una din creatiile de maturitate, lucrare de o inspiratie melodica deosebita, scrisa în 1964 a fost prezentata în prima auditie la Timisoara în anul urmator, în interpretarea lui Iosif Kocsis, concert-maistrul de atunci al filarmonicii timisorene.
Desigur, am amintit aici doar câteva din creatiile sale. Paleta sa artistica este mult mai larga cuprinzând nu doar muzica simfonica, muzica de camera, muzica vocal simfonica ci si muzica vocala si nu în ultimul rând muzica corala. As dori sa amintesc aici lucrarile : “Satul meu”, “10 cântece pentru copii”, “Veni mândra primavara”, “Indeamna murgule” si “De când badea”, lucrare scrisa pe versurile lui Gh.Pavelescu.
Dupa cum subliniaza si titlurile, aceste compozitii cu o puternica tenta folclorica dovedesc înca o data preocuparile lui E.Cuteanu de valorificare a cântecului popular, de a sublinia traditiile poporului român.
Paralel cu activitatea sa componistica si didactica , Eugen Cuteanu si-a desfasurat si activitatea de interpret, mai ales în cadrul cvartetului de coarde “Eugen Cuteanu” înfiintat la Timisoara în 1941 si pe care l-a condus cu succes pâna în anul 1950.
Între anii 1950 – 1968 Eugen Cuteanu este secretar al Uniunii compozitorilor, filiala Timisoara, desfasutând o activitate prodigioasa ce implica nenumarate responsabilitati.
Întreaga lui activitate s-a axat pe daruire. Daruirea de sine, pentru muzica româneasca, neuitând nici o clipa sa contribuie cu toate cunostintele si experientele sale de pedagog la formarea tinerilor, sa promoveze necontenit o muzica de o înalta clasa artistica. În acest context, amintesc “Metoda de vioara” de Eugen Cuteanu, lucrare didactica aparuta în 1955. Contributia autorului consta mai ales în largirea si diversificarea procedeelor metodice proprii.
Am evitat, pe cât posibil, sa ma folosesc de diverse citate, aprecieri la adresa compozitorului si pedagogului Eugen Cuteanu. Meritele sale, pentru muzica sa aparte, inconfundabila, au fost recunoscute, la vremea lor, prin distinctii ce nu le voi aminti aici, considerând ca ceea ce poate fi cu adevarat important, este promovarea acestei muzici românesti.
Eugen Cuteanu s-a stins din viata în dimineata zilei de 18 martie 1968, dar muzica lui trebuie sa ramâna vie în inimile noastre si cu atât mai mult trebuie sa transmitem mai departe ceea ce a reusit sa redea prin muzica compozitorul, firea neamului sau. El nu a uitat nici o clipa îndemnul prietenului sau, compozitorul Sabin Dragoi ce facea adesea un apel fierbinte catre toti compozitorii pentru a scrie româneste. Aici este izvorul originalitatii si personalitatii artistice de creator.
Slujind cu credinta si devotament muzica româneasca, din anul 1929, E.Cuteanu va desfasura la Timisoara pâna la sfârsitul zilelor sale, o neobosita activitate pedagogica, ridicând prestigiul învatamântului muzical banatean.


Eugen Cuteanu - concert vioara si orchestra




NICOLAE KIRCULESCU

Nicolae Kirculescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae Kirculescu (n. 28 decembrie 1903 – d. 31 decembrie 1985) a fost un compozitor român, în special de muzică ușoară, de film și teatru. Una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale este Momentul muzical pentru pian și orchestră, utilizată ca temă muzicală a emisiunii Teleenciclopedia.

Este înmormântat la Cimitirul Sfînta Vineri din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiază muzica de la 3 ani luând lecții de pian cu d-na Lucreția Popovici-Pretorian și cu domnișoara Cernescu.

După absolvirea bacalaureatului la 19 ani, prin 1922, s-a îmbolnăvit foarte grav stând în pat 6 luni, fără ca doctorii să știe ce boală a avut.

Ca urmare, imediat după boală, între 1922-1924, pleacă la Viena la tratament, dar urmează și Academia de muzică, doar cu știrea și încuviințarea mamei sale Veronica, contesă maghiară, născută Banffy, căci tatăl lui, Vasile, după cum se va vedea mai târziu, era complet împotrivă ca fiul lui Nicolae să îmbrățișeze o carieră de ”lăutar”, căci Nicolae KIRCULESCU făcea parte dintr-o familie nobilă de italieni a prinților de Colonna și conților de Colesi - cum se va și semna pe anumite partituri viitoare, Nino de Colesi – familie cunoscută și atestată istoric din anul 400 d.cr., dovadă blazonul de pe inelul de căsătorie cu a patra și ultima soție, artista de variété, Marieta Bratu, căsătorie efectuată pe 07 iunie 1976, artistă care trăiește la Paris din 1987 și care a furnizat acest material.

Studii[modificare | modificare sursă]

Așa după cum am menționat între 1922-1924, pleacă la Viena unde urmează Academia de muzică.

La Viena studiază compoziția cu Arnold Rosé și armonia și contrapunctul cu Riel.

Revenind în România cu un ziar Neuer Wiener Tage, (Noile zile ale Vienei) care scria despre Nicolae KIRCULESCU ca despre o nouă glorie mondială a muzicii interpretative pianistice, tatăl lui se opune categoric să urmeze calea muzicii, astfel că Nicolae KIRCULESCU e obligat să se înscrie la cursurile Facultății de drept între 1924-1928, dar în paralel își creează o orchestră, Los Occhios, cu care cântă ocazional cât și la Clubul Libertatea.

Urmare acestui fapt a fost că tatăl lui l-a trimis la Paris între anii 1928-1930 ca să-și ia Doctoratul în Drept la Sorbona, ceea ce s-a și întâmplat, dar la fel ca în perioada vieneză, ori ca și cea bucureșteană a studenției la Facultatea de Drept, la Paris Nicolae KIRCULESCU urmează în paralel și cursurile de Artă Teatrală ale marelui actor francez, Louis Jouvet.

Activitate profesionala[modificare | modificare sursă]

Trebuie știut că din 1930 până în 1939/1940 Nicolae KIRCULESCU cochetează cu două planuri:

Juridic[modificare | modificare sursă]

În paralel cu Facultatea de Drept devine funcționar la Casa Centrală a Împroprietăririi din Ministerul Domeniilor, iar când termină Facultatea de Drept ocupă funcția de ajutor de judecător la Ocolul Sinaia.

După un incident însă demisionează din magistratură și devine avocat la Ministerul Domeniilor unde tatăl său era Secretar General, dar venirea la putere a noului ministru Potarcă îl înlătură din post pentru susținerea unui protejat al lui.

Revenit iar în România, din 1930, cu Doctoratul în Drept în buzunar, e numit funcționar la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, ca avocat, însă Gheorghe Cuza, Ministrul Muncii, îi reproșează tocmai faptul de a-și face meseria, adică de a-i apăra pe asigurați, majoritatea muncitori și îl concediază din post.

Muzical[modificare | modificare sursă]

În timpul activității sale juridice, din umbră îi urmărea evoluția muzicală un mare compozitor român, Ion Vasilescu, care în 1940 punea în scenă revista muzicală ” Suflet candriu de papugiu…” și avea nevoie de încă o piesă muzicală, dar și de un ajutor material, căci începuseră vremurile grele de război și teatrele sufereau crunt de buget.

Nicolae KIRCULESCU a compus LA CĂSUȚA CU ZORELE și s-a împrumutat la tatăl lui, Vasile, pentru a-l ajuta pe Ion Vasilescu intrând în teatru alături de el și de care nu s-a mai despărțit niciodată, nebănuind succesul imens și instantaneu la public al acestei piese, care public a semnat astfel actul de naștere a unui compozitor de lungă durată, 45 de ani și peren, căci Nicolae KIRCULESCU a compus în toate genurile de muzică, cum urmează să demonstreze exemplele ce vom da în continuare, căci trebuie reținut faptul că timp de 30 de ani, din 1940 la 1970, a compus 400 de piese de muzică ușoară, 60 dintre ele fiind mari șlagăre și timp de 19/20 de ani, din 1943 la 1962 el a compus peste 40 de reviste.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Trebuie precizat că dacă la 3 ani Nicolae KIRCULESCU a început a lua lecții de pian, cum a fost menționat în prima parte a portretului, de la vârsta de 13 ani el a început să compună piese, multe dedicate mamei Veronica, pe care o adora, cum ar fi Caprice Mauve și altele ca: La nuit, Remember, Extase d’amour, Night Spider, Mirador, Le vase brisé, pe care le-a editat abia între 19 și 22 de ani, adică între 1922-1925, pe la vechi și mari Case de Editură și Magazine de Muzică din București, ca de exemplu, Casa Degen-Dan și Eșeanu.

A compus piese instrumentale, orchestrale, intitulate de compozitor ca fiind de Divertisment, despre care George Zbârcea, alias Claude Romano, spune că sunt piese de dimensiuni mai mici ori mijlocii cu caracter liric ori dansant, cum ar fi: Clar de lună-1944, Cântec de leagăn-1949, Meditație-1951, Chemarea dragostei-1951, Licuricii- 1954, Divertisment-1957, În excursie-1962, Oameni veseli-1962, Visare-1963, Sare și piper-1965, Serenada cu scandal- 1968, Legendă-1979 și nu în ultimul rând cele mai cunoscute creații Moment muzical (semnalul longevivei emisiuni de TV - TELEENCICLOPEDIA) -1946 și RAPSODIA ROMÂNĂ Nr.1- Concert pentru pian și orchestră, piesă de întindere mai mare, creată în 1953.

A compus lucrări pentru Teatrul Muzical: Revistă, Comedie muzicală, Operetă, Operetă radiofonică, domeniu de excelență al lui Nicolae KIRCULESCU conform articolelor lui George Zbârcea, ca de exemplu: Cantonamentul veseliei, prima revistă creată în 1943 și ultima creată în 1962, intitulată, Șarjele Revistei.

A scris Comedii Muzicale, ca de exemplu: ”UN BĂIAT IUBEA O FATĂ”, ”ATLANTIDA”, ”BING-BING MELODY”, ”CONTELE DE MONTE CRISTO”, ”DRAGOSTE CU CÂNTEC”, ”AȘA ÎNCEPE DRAGOSTEA”, ”ÎNGERUL ALBASTRU”, ”ADAM ȘI EVA”.

A scris Operetă: ”N-A FOST NUNTĂ MAI FRUMOASĂ” - 1951, ”ÎNTÂLNIRE CU DRAGOSTEA” - 1962.

A scris Operetă Radiofonică pentru copii: ”TOM ȘI HUGH AU FUGIT PE MISSISSIPPI” (adaptare după Mark Twain), ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, ”CÂNTECUL PRIETENIEI”.

A scris muzică la filmul, ”VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ” -1946.

A scris piese pentru copii la Teatrul de Păpuși din București - ”CĂLUȚUL COCOȘAT” -1953, Teatrul de Păpuși din Oradea - ”JOCUL ORELOR” -1973.

A scris muzică pentru Desene Animate: ”DOI IEPURAȘI” - 1952, ”ȘI ILIE FACE SPORT” - 1955, ”FETIȚA MINCINOASĂ” - 1956, ”HARAP ALB” - 1965.

A compus la cererea Marietei Bratu, în 1975, cântecul religios, ”AVE MARIA”, care se găsește pe CD-ul intitulat: MARIETA BRATU – CONCERT DE CRĂCIUN, înregistrat la Paris și scos la Electrecord în 2000/2001. A compus în 1970 și cântecul religios, ”AMEN”, interpretat la Festivalul de la Sibiu în același an, de solista Denise Constantinescu.

A scris melodii de Muzică Ușoară, dintre care enumerăm în continuare:

  • La căsuța cu zorele;
  • Un pic de noroc;
  • Când se sting luminile în bucurești;
  • Ești dragostea mea;
  • Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești;
  • Ploua în seara aceea, doamnă;
  • Să nu spui dorul nimănui;
  • Toate trec;
  • Violete pentru fete;
  • Când se crapă de ziuă altădată;
  • Odată-n viață;
  • Anticarul;
  • Coșarul;
  • Nu te pot uita;
  • Așa începe dragostea;
  • Prima poezie;
  • Nu știu;
  • De unde știi vioară tu;
  • Culori-culori;
  • Adio;
  • Ramura părăsită;
  • Trec zilele-n goană;
  • Știu;
  • Dâmboviță surioară;
  • Orchestra mea;
  • Doru-i dor;
  • De ce-a tăcut canarul meu;
  • Pașii noștri;
  • Poate e mult-poate-i puțin;
  • Unul din noi rămâne celuilalt dator;
  • Voi veni;
  • Meditație;
  • Dor pribeag;
  • Așteptarea;
  • Somn ușor;
  • Stejarul etc.

În materie de operetă, spune George Zbârcea, Nicolae KIRCULESCU a fost un precursor al operetei moderne (music-hall) cum avea să fie mai târziu, Leonard Bernstein cu West Side Story, pentru că a vrut să elimine din operetă (care este un hibrid de dramă și comedie) comedia-jucată de obicei de subretă și comic și să păstreze doar drama jucată de obicei de protagoniști, folosind ca element de operetă doar muzica cu specificul ei lejer, dar a trebuit să renunțe la acest proiect negăsind înțelegere la ceilalți realizatori ai operetei.

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

A susținut și o mare activitate publicistică - articole, studii, interviuri - făcând cunoscute cititorilor ideile și realizările lui în domeniul Muzicii Ușoare și Muzicii de Teatru, de-a lungul unei vieți artistice care a durat 45 de ani, de la lansarea sa în 1940 cu melodia la Căsuța cu zorele, până în 31 decembrie 1985 când a trecut la cele vesnice.

Recunoastere interna si internationala[modificare | modificare sursă]

Nicolae KIRCULESCU a participat la Jurii Naționale și Internaționale și a obținut multe premii și medalii dintre care cele mai importante sunt cel de Artist Emerit și Laureat al Premiului de Stat.

IN MEMORIAM / POSTUM[modificare | modificare sursă]

Prin grija văduvei și artistei de variété Marieta Bratu, compozitorul Nicolae KIRCULESCU a fost omagiat la Paris, la Ambasada Română în 2003, la celebrarea a 100 de ani de la naștere, cât și în 2005, cu ocazia a 20 de ani de la dispariția lui (cu participarea excepțională a compozitorului și interpretului dispărut Dumitru Lupu, cu soția acestuia solista de muzică ușoară Ileana Șipoteanu și fiica lor Dumitrana) și concomitent la București la Uniunea Compozitorilor, de către Doru Popovici, compozitor-critic-muzicolog și soția acestuia Alina, profesoară de muzică, care sunt printre altele și nașii de cununie ai cuplului Nicolae KIRCULESCU – Marieta Bratu, Doru Popovici scriind și o carte despre Nicolae KIRCULESCU intitulată ”UN ULTIM MATEIN”, editată în 2003 la Editura Amurg Sentimental cu un subtitlu, ”LACONIC VOLUM DEDICAT VIEȚII ȘI OPEREI COMPOZITORULUI ȘI PIANISTULUI Nicolae KIRCULESCU 1903-2003”.

Toate aceste aniversări pentru naștere și dispariție, cât și altele susținute la Paris ca și înregistrarea de noi CD-uri la Paris cu scoaterea lor ulterioară la ELECTRECORD - cea mai veche Casă de discuri din România, s-au putut face pentru că din 1991, Marieta Bratu a creat la Paris o Scenă de Variété itinerantă prin intermediul unei Asociații Culturale intitulată ”LES CHANTS VALAQUES”, colaborând cu muzicieni români și străini, putând susține repertorii diverse între care cel al compozitorului Nicolae KIRCULESCU, cum a fost CD-ul înregistrat la Paris și scos în 2005 la Electrecord, intitulat ”CÂND SE CRĂPA DE ZIUĂ ALTĂDATĂ”, unde artista a cântat și tradus în franceză piese de Nicolae KIRCULESCU și alți compozitori români. (Toate CD-urile citate pot fi găsite la adresa: mycd.ro)

De 35 de ani, Marieta Bratu a dat mai multe interviuri despre Nicolae KIRCULESCU la Radio și TVR, fiind invitată să cânte în diverse emisiuni piese din repertoriul compozitorului, artista obținând din 1983 Premiul întâi pe țară al Juriului de la Festivalul ”CRIZANTEMA DE AUR” – Târgoviște, pentru interpretarea unei romanțe, ”DE UNDE ȘTII VIOARĂ TU...” și tot în 1983 obținând Premiul Publicului la Festivalul ”MAMAIA”, pentru interpretarea unei piese de muzică ușoară, ”PAȘII NOȘTRI”, amândouă compuse de Nicolae KIRCULESCU.

Poetul Florentin Palaghia, actualul soț al artistei, a solicitat lui Nicolae KIRCULESCU în 1985, în ultimele luni de viață ale compozitorului un interviu întrerupt de agravarea cancerului generalizat, interviu continuat de Marieta Bratu, până la sfârșitul vieții Maestrului, apărut în nr.7 al revistei CONVORBIRI LITERARE, editată la Iași de Directorul Cassian Maria Spiridon, în anul 2020.

Casa Radio a scos în 2010, cu acordul Marietei Bratu, Opereta Radiofonică pentru copii, intitulată ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, CD și text ilustrat, piesă inițial compusă în 1955.

Despre Marieta Bratu și susținerea artistică și materială a Aniversărilor de la Paris din 2003, apoi 2005, scrie și actrița Cristina Deleanu în Revista SERTARUL CU AMINTIRI, nr. 576.

Surse folosite în acest portret sunt: George Zbârcea, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”Muzica Concertantă”, pliantul la noul CD - Nicolae KIRCULESCU cât și cel în limba franceză al Uniunii Compozitorilor, criticul muzical, Daniela Caraman-Fotea, cu extrase din cartea ”Meridianele Cântecului”, apărută la Editura Muzicală din București - 1989, Doru Popovici, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”UN ULTIM MATEIN”, cât și extrase din diverse emisiuni de Radio TV, evocând personalitatea compozitorului și specificitatea tipic românească a compozițiilor lui, deși nu a avut nici o picătură de sânge românesc, dar care s-a inspirat constant din folclorul românesc, iar G. Zbârcea a subliniat melodicitatea ca element preponderent din toată opera lui Nicolae KIRCULESCU la fel ca și compozitorul de operă Giuseppe Verdi, amândoi italieni Sursa principală folosită: extrase din propria autobiografie a lui Nicolae KIRCULESCU.


A compus operete (N-a fost nuntă mai frumoasă, Întâlnire cu dragostea), comedii muzicale/canțonete (Un băiat iubea o fată, Sfinxul din Hollywood), muzică de film și televiziune, piese instrumentale, muzică ușoară.

Muzică instrumentală[modificare | modificare sursă]

  • Momentul muzical, pentru pian și orchestră
  • Patru studii de concert, pentru pian (1949),,Rapsodia romana"

Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]

  • De unde știi, vioară, tu?
  • Ești o stea fără nume (interpretată de Jean Păunescu)
  • Nu știu (interpretată de Margareta Pâslaru - 1962)
  • Te cheamǎ dragostea (interpretatǎ de Margareta Pâslaru - 1965)
  • Licuricii- La căsuța cu zorele;
  • Marea
  • Nu știu dac-am iubit (interpretată de Jean Păunescu)
  • Oameni veseli
  • Romanița (interpretată de orchestra Sile Dinicu)
  • Sare și piper
  • Spune-i (premiu la Festivalul Mamaia, în interpretarea Denisei Constantinescu)
  • Violete pentru fete
  • La căsuța cu zorele (interpretată de Ion Luican în 1940)

Alte preocupări[modificare | modificare sursă]

Kirculescu a colaborat cu Televiziunea Română pentru realizarea unor piese de spectacol destinate micului ecran.

Nicolae Kirculescu - Moment muzical




NICOLAE BRÂNZEU

Nicolae Brânzeu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Arad, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae Brânzeu (n. 28 decembrie 1907, Pitești – d. 7 august 1983, Arad) a fost un compozitor, dirijor și om de cultură român.

Studii[modificare | modificare sursă]

Brânzeu și-a început educația muzicală în orașul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu și Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din București, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin. În anul 1931 a absolvit și Facultatea de Drept din București).

Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureștean.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbina neoromantismul cu idei de inspirație folclorică. O altă influență în muzica lui Brânzeu este expresionismul.

„Opera Săptămâna luminată (1943) este caracterizată printr-un discurs sonor plin de tensiune- adesea vecin cu angoasa - și de aceea, eu o socotesc prima operă românească de tip expresionist.”

[1]. Din păcate după anul 1990, lucrarea nu a fost inclusă în repertoriile operelor din România.

În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice.

Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară.

În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elena Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marina Krilovici, Constanța Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea, Constantin Zaharia, Garabis Zobian, Mircea Emandi, Oleg Rudic, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ludovic Konya, Ion Budoiu, Mihail Arnăutu, Nicolae Secăreanu, Marius Rintzler, Pompei Hărășteanu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Alfons Capitanovici, Götz Teutsch, Wanda Wilkomirska, Ion Voicu, Henry Brendier, Constantin Bobescu, Andras Simor, Antonin Moravec, Gustav Schmahl, Tadeus Wronski, Octavian Nicolaevici, Gaby Grubea, Daniel Podlovschi, Albert Kocsis, Nina Mihailovna Beilina, Etar Christoskov, Robesrt Soetens, Liana Isakadze, Yuriko Kuronuma, Cornelia Vasile, Ivan Straus, Ștefan Ruha, Ernest Fischer, Tamas Vesmas, Valentin Gheorghiu, Corneliu Gheorghiu, Mîndru Katz, Alexandru Demetriad, Maria Cardaș, Dorina Popovici, Magda Nicolau, Grete Miletineanu, Lidia Cristian, Aurelia Cionca, Margarita Fedorova, Gheorghe Halmos, Herald Enghiurliu, Ferenc Rados, Amadeus Webersinke, Dan Mizrahy, Gorgeta Ștefănescu Barnea, Dan Grigore, Sofia Cosma, Nicolae Brânduș, Annerose Schmit, Gabor Gabos, Toma Schwarz, Gabriel Amiraș, Sebastian Benda, Regina Smendzianka, Albert Guttman, Maria Fotino, Ilinca Dumitrecu, Liana Șerbescu, Alberto Portugheis, ș.a.

Premii[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) și cu Premiul I George Enescu (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968).

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Nicolae Brânzeu i-a avut ca prieteni apropiați pe scriitorii Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta, Mircea Popa și pe muzicienii George Georgescu și Dimitrie Cuclin.

Lucrări selectate[modificare | modificare sursă]

„Muzica sa, de o diversitate copleșitoare,are ca sursă de inspirație resursele folclorului românesc, într-o concordanță uimitoare cu muzica europeana a secolului XX. Este un compozitor cu un limbaj deosebit de rafinat și impresionabil, orientat pe valorile expresivității muzicii. Nicolae Brânzeu are o vădită preocupare pentru lărgirea tonalității de bază.”

Rezonanțe corale, Simpozion dedicat profesorului Adrian Demian mai 2010 ISBN 978-606-92466-6-5, Cap XIV pag 83

Teatru liric[modificare | modificare sursă]

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Fantezie simfonică - 1934. Premieră: Cluj 1936, Societatea Muzicală din Cluj, dirijor Nicolae Brânzeu;
  • In Memoriam - 1936. Premieră: București, 19 .IX. 1936, Orch. Amicii Artei, dir. Nicolae Brânzeu;
  • Două schițe simfonice - 1940. Pr.: 29.XII.1940, Filarmonica George Enescu din București, dir. George Georgescu;
  • Preludiu și fugă pentru orchestră- 1940 pr.: București 1.XI.1942, Filarmonica, dir.George Georgescu
  • Nocturna pentru orchestră - 1949 rev. 1956 pr.: 1959, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Suita simfonică în Do major - 1950 pr.: 1952, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
  • Simfonia I-a în la minor - 1954. Premieră: 1955, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
  • Rapsodia I-a pentru orchestră - 1958. Premieră: 1958, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
  • Simfonia concertantă pentru pian și orchestră - 1959 pr.: 1960, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
  • Rapsodia II-a pentru orchestră- 1960 pr.: 1961, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Simfonia a II-a în RE „Pentru pace” cu cor de femei (în final) - 1963 pr.: 1964, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Simfonie de cameră; pentru orchestră de coarde pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Uvertură sportivă "UTA" - 1969 pr.: 17.IV.1970, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu. Edit. Muzicală - 1971
  • Poemul Unirii - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Simfonia a III-a în do minor - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
  • Uvertura festivă - 1978 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

  • Cvartetul pentru pian și coarde -1935
  • Cvintetul pentru pian și suflători - 1957
  • Sonată pentru clarinet și pian - 1961; transcriere pentru vioară și pian - 1963
  • Sonată pentru pian - 1965
  • Sonată pentru vioară solo - 1966
  • Sonată pentru violoncel și pian - 1970

Muzică de corală[modificare | modificare sursă]

  • Imnul "Junimii" pentru cor bărbătesc, versuri de C. Papastate - 1926
  • Motet pentru cor mixt - 1932
  • Foaie verde, firul ierbii; prelucrare de folclor pentru bariton, cor mixt și pian - 1960
  • De dor; prelucrare de folclor pentru soprană, cor mixt a capella - 1960
  • Imnul Liceului din Pitești; pentru cor mixt, pian și orchestră de coarde, versuri de D.Al.Nanu - 1966
  • Cântec de leagăn pentru Nicolae Bălcescu; pentru mezzosoprană și cor mixt, versuri de Volbură Poiană-Năsturaș - 1967
  • Cântec pentru țară; pentru cor mixt, versuri de Alexandru Popescu-Negură - 1967
  • Cinci coruri a capella pe versuri de Duiliu Zamfierscu, pentru cor mixt ( Preludiu; Vara;Fluture; Noapte buna; Barza)- 1972
  • Trei coruri pe versuri de Mihai Eminescu, pentru cor mixt (Veneția; La steaua -cu pian; Stelele-n cer - cu pian)- 1972

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

  • Trei poeme pentru bas și pian (orch.), versuri de Vasile Voiculescu ( Coiful de aur; Cheia de aur; Zânele de aur) - 1943
  • Isus din copilărie, pentru bas și pian (orch.) versuri de Vasile Voiculescu - 1946
  • Cântec haiducesc, pentru voce și pian versuri populare -1949
  • Când amintirile, pentru voce și pian versuri Mihai Eminescu -1955
  • Colind uitat, pentru voce și pian versuri de Vasile Voiculescu - 1955
  • Pe pajiștile verzi, pentru voce și pian versuri de C. Bălcescu - 1958
  • Mi-ești dragă, pentru voce și pian versuri de D. Al. Nanu - 1960
  • 5 Lieduri, pentru tenor și pian pe versuri de Lucian Blaga (Cresc amintirile; Fiorul; Vreau să joc; Gorunul; Liniște) - 1970
  • Srada stânjeneilor albaștri, pentru voce și pian versuri de Afrodita Surdeanu - 1970
  • 2 Lieduri, pentru voce și pian, pe versuri de Simona Lecca (Ție; Cântec)- 1970
  • Noapte bună, pentru voce și pian, pe versuri de Duiliu Zamfirescu - 1970
  • Inscripție pe amintiri pentru bariton și pian, pe versuri de Lucian Emandi- 1977

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Prin muzica dumneavoastră, maestre Nicolae Brânzeu, arta noastră sonoră poate privi, de la egal la egal, pe aceea din tragicul nostru secol XX din vestul european!”
—Nae Ionescu
„Nicolae Brânzeu a îmbinat, cu o puternică forță emoțională, lirismul și dramatismul, într-o muzică de aleasă inspirație și foarte personală.”
—Mircea Eliade


 

Simfonia I Nicolae Branzeu




LAURENȚIU CAZAN

Laurențiu Cazan
Date personale
Născut28 decembrie 1957
Buzău,  România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician
Activitate
Gen muzicalpop, rock
Instrument(e)chitară, vioară, pian, claviaturi, muzicuță, percuție
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Laurențiu Cazan (n. 28 decembrie 1957, Buzău) este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.

Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).

Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]

  • 1982 - debutează la televiziune cu piesa „Uită tristețea”, muzică și versuri proprii, în cadrul unei emisiuni produse de Titus Munteanu
  • 1982 – 1985, face turnee în țară
  • 1983 - lansează primul disc - “Uită tristețea”
  • 1985 – 1990, desfășoară turnee cu formațiile Cromatic și Sfinx în Danemarca, Kuwait, Norvegia, Finlanda, Olanda, Austria, Germania, Belgia.
  • 1990 – 2001, urmează o serie de turnee în Europa ca one man show. Are o serie de apariții la televiziune în Olanda - RTL4, SBS, TV Drenthe
  • 1991 - înainte de a se stabili în Olanda, editează discul-single „Numai muzica”
  • 1996 - își lansează albumul “Say something”
  • 2001 – 2003 desfășoară o activitatea concertistică, radio, TV în România
  • Formația de concert îi alătură pe Vali Vătuiu, Adi Manolovici, Cătălin Răsvan, Florin Micolof

Albume[modificare | modificare sursă]

  • Uită tristețea (1983)
  • Say something (1996)
  • Și iarăși voi zbura (2003)

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1993, obține locul al II-lea la finala pentru Eurovision - cu piesa “Say something”.Tot în același an participă la festivalul „Cerbul de Aur” cu piesele “Angel” și “Say something”.
  • 1994, participă la concursul „Song Festival” de la Cavan, Irlanda cu piesa “Say something” și obține locul II
  • 1995, obține locul al II-lea la festivalul „Cerbul de aur” - cu albumul “Say something”
  • 1998, participă la Eurovision cu piesa “Sinceritate”
  • 2000, participă la Eurovision – cu piesa “Survive”
  • 2001, piesa sa „Sunetul ploii” interpretată de Aida Elena Borovină primește premiul special al juriului de copii la „Steaua de aur”
  • 2002, piesa sa „Pescărușul” interpretată de Patricia Costache primește premiul pentru cel mai bun aranjament muzical la „Steaua de aur

Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]

Dintre cele mai cunoscute piese interpretate de Laurențiu Cazan pot fi enumerate:

  • Say Something
  • Uită tristețea
  • Sunetul ploii
  • Noaptea în vis
  • Numai muzica
  • Pescărușul
  • Te caut
  • Survive
  • Sinceritate
  • Aud un strigăt
  • The Winner
  • Running and crying.

Laurențiu Cazan - Say Something





ALEXANDRA UNGUREANU

Alexandra Ungureanu
Alexandra Ungureanu (2).JPG
Alexandra Ungureanu în septembrie 2012
Date personale
Nume la naștereAlexandra Ungureanu
Născută (39 de ani) Modificați la Wikidata
Oneşti, Bacău, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
OcupațieCântăreață, dublaj, interpretare vocală (2008)- Peter Pan Întoarcerea în Țara de Nicăieri
Activitate
Gen muzicalPop, house, dance, Rock alternativ
Instrument(e)Pian, chitară
Ani de activitate1998 - prezent
Case de discuriRoton, Cat Music, MediaPro Music
Interpretare cuCrush, Sistem, Holograf , Keo, Marius Nedelcu, Marius Moga, Grimus, the dAdA
Prezență online
Site web
Myspace
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Alexandra Ungureanu (3).JPG
Alexandra Ungureanu (4).JPG

Alexandra Ungureanu (n. , Oneşti, Bacău, România) este o cântăreață română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, iar în adolescență a urmat cursuri de chitară. Ulterior, Alexandra a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu, cu piese compuse pentru ea de: Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate.

Începând cu anul 2001, ea a colaborat alături de formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum: „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Ungureanu obține locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision, cu piesa „Make this love come true”, și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur.

În 2004, interpreta a concertat în douăsprezece orașe mari ale României alături de formații precum: Holograf, Vița de Vie sau Taxi. În toamna aceluiași an, Ungureanu a semnat un contract împreună cu grupul de muzică house/dance "Crush", pentru a deveni vocea principală a formației. În această formulă, proiectul a produs două albume de studio: Crush + Alexandra Ungureanu (2005) și Hello (2007).

În 2009 și 2010, a fost jurat împreună cu George Hora și Smiley pentru concursul "Be a Disney Channel star" (Fii o vedetă a canalului Disney) pe canalul Disney Channel România.

În 2020 a participat la Bravo, ai stil !, ajungând în finală, unde a câștigat cu 50,3% în fața lui Theo Rose, care a obținut 49,7%.

Music in pROgress[modificare | modificare sursă]

Este un proiect pop-simfonic "Alexandra Ungureanu & Nora Denes Symphonical" [1].

«A plecat de la o discuție între prieteni, un "brainstorming", și am ajuns la un proiect în care au fost implicați în jur de 30 de oameni (producător, orchestrator, instrumentiști, regizor, oameni de studio, echipa video). Pentru ca un proiect de genul acesta să-și atingă scopul, a fost foarte importantă rescrierea pieselor comerciale pentru partitura clasică... și pentru rafinamentul pieselor din "Music in pROgress", trebuie să-i mulțumesc Norei Denes. Mă bucur că am putut relua și una dintre piesele pe care le-am cântat la început de carieră, o piesă cu o stare specială pentru mine, Lumea Visează. Filmările au avut loc în jud. Maramureș, în special în Baia Mare și în împrejurimi. Făcând prospecția în vederea filmărilor, am descoperit locuri uimitor de frumoase, dar nu foarte cunoscute, precum Lacul Albastru. Ne-am dorit să dăm și această dimensiune turistică proiectului» – interviul Alexandrei Ungureanu la "EuropaFM", 2015







Alexandra Ungureanu - Daca n-am fi impreuna (Official Video)




MAURICE RAVEL

Maurice Ravel
Maurice Ravel 1925.jpg
Date personale
Nume la naștereJoseph Maurice Ravel Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ciboure, Aquitaine, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Levallois-Perret[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiTulburări neurologice[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Franța Modificați la Wikidata
Religienimic Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
pianist
compozitor
muzician Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicaloperă
muzică clasică
impressionist music[*]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Grammy Hall of Fame[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
VGMdb
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Maurice Ravel
(1875-1937)

Joseph Maurice Ravel (n. ,[1][2][3][4] Ciboure, Aquitaine, Franța – d. ,[2][3][4][5] Paris, Franța) a fost un compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere.

La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului M. Ravel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonorități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric. Pianist remarcabil dedică primele sale lucrări acestui instrument: menuet antic, habanera, pavană pentru o infantă moartă: dovedind o înclinație deosebită pentru dans; de la dansul din epoca barocului pană la cel modern: vals, foxtrot dar și pentru blues. Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică Mormântul lui Couperin.

A scris 2 importante cicluri pentru pian: Oglinzi și Suita Gaspard al nopții. În muzica dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri nobile și sentimentale, transformate mai târziu în baletul ADELAIDA sau Limbajul Florilor. Mai compune suita pentru voce și orchestră SHEHEREZADA, rapsodia spaniolă.

Cea mai populară creație a sa simfonică este BOLEROUL - conceput pe un ritm obstinat care persistă pană la sfârșitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică îi suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbral, crește ca intensitate. Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri: * 5 melodii grecești, * 2 melodii ebraice, * 3 cântece din Madagascar ,* 3 cântece ale lui Don Quijote, *7 cântece populare, * ciclul de lieduri Istoriile Naturale.

Ravel a lăsat posterității lucrări în genul muzicii de cameră:

  • Trio în la minor,
  • Cvartetul de coarde în Fa major ,
  • Sonata pentru vioară și pian,
  • Sonata pentru vioară și violoncel,
  • Sonata pentru vioară și orchestra
  • Rapsodia - TZIGANE - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A compus concerte instrumentale:

  • Pian și Orchestră în Re major pentru mâna stângă.
  • Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorăște din diferite surse folclorice și din particularitățile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne.

Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanță și originalitate astfel încât alături de Claude Debussy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.

Pian[modificare | modificare sursă]

  • 1893 : Sérénade grotesque (Serenadă grotescă)
  • 1895 : Menuet antique[6]
  • 1899 : Pavane pour une infante défunte (Pavană pentru o infantă moartă)
  • 1901 : Jeux d'eau (Jocuri de apă)
  • 1905 : Sonatine (Sonatina în fa diez minor)
  • 1905 : Miroirs (Oglinzi)
  • 1908 : Gaspard de la nuit (Gaspard al nopții)
  • 1908 : Ma Mère l'Oye (Mamă mea gâscă)
  • 1911 : Valses nobles et sentimentales (Valsurile nobile și sentimentale)
  • 1917 : Le Tombeau de Couperin (Mormântul lui Couperin)

Orchestră[modificare | modificare sursă]

  • 1907 : Rapsodie espagnole (Rapsodia spaniolă)
  • 1920 : La Valse (Valsul)
  • 1924 : Tzigane
  • 1928 : Bolero (Boleroul)
  • 1930 : Concerto pour la main gauche (Concertul pentru mâna stângă)
  • 1931 : Concertul în sol major

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

  • 1902 : Cvartetul de coarde în fa major
  • 1906 : Introducere și alegro pentru harpa
  • 1914 : Trio pentru pian, vioară și violoncel
  • 1922 : Sonate pentru vioară și violoncel
  • 1924 : Tzigane, pentru vioară și pian
  • 1927 : Sonate pentru vioară și pian

Cântec[modificare | modificare sursă]

  • 1903 : Shéhérazade
  • 1906 : Histoires naturelles
  • 1913 : Trois poèmes de Mallarmé
  • 1914 : Mélodies hébraïques
  • 1922 : Chansons madécasses
  • 1932 : Don Quichotte à Dulcinée

Balete[modificare | modificare sursă]

Cantate[modificare | modificare sursă]

  • 1901 : Myrrha
  • 1902 : Alcyone
  • 1903 : Alyssa

Opere[modificare | modificare sursă]

  • 1907-1911 : L'Heure espagnole (Ora spaniolă)
  • 1919-1925 : L'Enfant et les Sortilèges (Copilul și vrăjitoriile)

Maurice Ravel - Bolero




Și acum câteva înregistrări noi:

Потрясающе красивая музыка для души и умиротворения! Погрузитесь в природу менее чем за 5 минут


Эта успокаивающая ангельская мелодия снижает частоту сердечных,снимает стресс ,вызывает глубокий сон


Рождественское богослужение | 26 декабря | Новосибирск


December Blues - Relax Slow Winter Blues Coffee and Jazz Music



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...