8. /20 DECEMBRIE 2021 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

Atenție!

Începând de astăzi și pe toată durata Sărbătorilor de Iarnă prezența mea pe Facebook va fi redusă; este lesne de înțeles de ce!

COLINDE

Sărbătorile vin! 🔔 Cel mai frumos colaj de colinde românești de Crăciun🎄

CONSTANTIN BRĂILOIU

Constantin Brăiloiu
Compozitorul, etnomuzicologul și profesorul Constantin Brăiloiu
Date personale
Nume la naștere	Constantin René Brăiloiu
Născut	13 august 1893 București, România
Decedat	20 decembrie 1958 Geneva, Geneva, Elveția
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist, profesor, membru corespondent al Academiei Române
Activitate
Gen muzical	folclor, clasică
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text

Constantin Brăiloiu (n. 13 august 1893, București – d. 20 decembrie 1958, Geneva) a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Realizări
• 3Decesul
• 4Distincții
• 5Lucrări
  • 5.1Volume (postum)
  • 5.2Studii de etnomuzicologie și folclor
  • 5.3Studii de muzicologie
  • 5.4Culegeri de folclor
  • 5.5Lucrări didactice
• 6Bibliografie
• 7Note
• 8Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său, Nicolae Brăiloiu, a fost om politic, jurist, cu studii în Franța și consilier la Curtea de Conturi.

Studiile muzicale le-a început în București (1901-1907) cu Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie-solfegiu), continuându-le la Viena și Vevey (1908-1909), Lausanne (Institut cantonal „Thelin”, 1909-1911) și Paris (1912-1914) cu André Gedalge (contrapunct, compoziție).^[1] În anul 1918 înființează, împreună cu Ernest Ansermet, Societatea independentă a Compozitorilor de Muzică din Geneva.^[2]

Constantin Brăiloiu în Fundu Moldovei, înregistrându-l pe cimpoierul Gheorghe Musuleac. Fotografie de Iosif Berman (1928).

În 1920 inițiază și organizează împreună cu George Enescu, D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora ș.a. Societatea Compozitorilor Români, în cadrul căreia devine secretar (1920-1926) și mai apoi secretar general (1926-1943).^[2]

Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. Doi ani mai târziu instituie premiul pentru stimularea colecționării de muzică populară.^[2]

În anul 1928 întemeiază Arhiva de folklore a Societății Compozitorilor Români, fiind conducătorul ei până în 1943.^[2] În același an se alătură echipelor de cercetare sociologică monografică, din cadrul „Școlii sociologice”, conduse de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti.

Între 1928-1934, ia parte la anchetele sociologice din mai multe sate ale țării, notabile fiind: Fundu Moldovei (județul Suceava), Drăguș (județul Brașov), Runcu (județul Gorj).^[3]

În 1929 devine membru în consiliul de administrație al Operei din București. În același an ajunge rector și profesor la Academia de muzică religioasă a Sfintei Patriarhii Române, unde activează până în 1935.^[4]

În 1931, publică articolul Schița a unei metode de folklor muzical în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești, căci prin aceasta teoretizează cercetarea științifică a folclorului muzical.

Cimpoierul Gheorghe Musuleac din Fundu Moldovei (Județul Suceava, Bucovina), acuarelă de Ioana Olteș.

În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, înființată și condusă din 1927 de George Breazul. Doi ani mai târziu devine membru al Fundației culturale regale „Principele Carol” și membru în consiliul de administrație al Operei din Cluj.

Între 1932-1941 ține un curs facultativ de folclor muzical la Conservatorul din București, care din 1941 va deveni obligatoriu.

În anul 1940 ajunge consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naționale. În același an devine membru al Consiliului administrativ al Casei compozitorilor, pictorilor și sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii.

În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția.

Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna.

Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din Geneva, pe care o conduce până în 1958, anul morții.^[2][5]

În 1948 devine lector (până în 1950) și mai apoi conferențiar (1951-1958) la Centre national de la recherche scientifique d'ethno-musicologie du Musée de l'Homme și la Institut de musicologie de l'Université de Paris.^[1] Din acest moment este invitat să participe la numeroase colocvii în toată Europa.

Între 1951-1958 lansează 40 volume (discuri de vinil) în seria Collection universelle de musique populaire enregistrée (Universal collection of recorded popular music), înregistrate pe discuri de gramofon.

Constantin Brăiloiu înregistrând cu fonograful la Drăguș, jud. Făgăraș (astăzi Brașov) în vara anului 1929.

În 1954 fondează cercul internațional de studii etnomuzicologice Les colloques de Wégimont.^[6]

Este membru corespondent al Academiei Române din 1946.^[7]

Realizări[modificare | modificare sursă]

A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice în țară și în străinătate (Paris, Praga, Bratislava, Geneva, Freiburg, Berna, Lausanne, Softens etc.).^[8]

A susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe și congrese: Praga (1930, 1936), Paris (1930, 1931, 1937, 1946-1958), Londra (1935), Budapesta (1937), Bratislava (1942), Geneva, Berna, Lausanne (1943-1952), Wegimont (1948, 1954, 1958), Veneția (1949), Palermo (1954) etc.^[8]

A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine printre care Die musik in Geschichte und Gegenwart, Kassel (1954), Encyclopedie de la Musique, Paris (1959).

A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară (Rainer Maria Rilke).

A întreprins importante culegeri de folclor muzical în țară și în străinătate (Elveția, Franța, Iugoslavia etc.), imprimând numai în România 2.817 cilindri de fonograf cu 5.976 de melodii populare, precum și 851 discuri cu 1.784 de melodii.

A pus bazele școlii românești de folclor și etnomuzicologie, printre colaboratori și discipoli numărându-se Tiberiu Alexandru, Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor și cântece pentru copii.^[9]

A publicat studii, articole, recenzii, note (unele semnate cu pseudonime - Pescatore di perle - și inițiale C., C.B. sau T.) în „Muzica”, „Muzică și poezie”, „Cuvântul”, „Epoca”, „Curentul”, „Rampa”, „Universul”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luptătorul”, „Ultima oră”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Timpul”, „Dreptatea”, „Radio și radiofonia”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Izbânda”, „Argus”, „Politica”, Almanahul ziarelor „Adevărul”, „La Politique”, „L'Independance roumaine”, „L'Orient”, „Le Progres”, „Journal de Geneve”, „La Vie musicale” (Lausanne), „Tribune de Lausanne”, „Gazette de Lausanne”, „Feuilles d'avis de Lausanne”, „Le Monde Musical” (Paris), „La Revue musicale” (Paris), „Gazette des Etrangeres” (Geneva), „Schweitzerische Musikzeitung” (Zürich), „Musik-padagogische Zeitung” (Basel), „Musikblatter des Anbruch” (Viena), „Die Musiek” (Amsterdam), „Fidac” (Paris), „La Nation Roumaine” (București), „Revue de musicologie” (Paris), „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Analele culturale”, „Boabe de grâu”, „Rampa”, „Bulletin Mensual des Musees et Collections de la Ville de Geneve”, „Anuario Musical del Instituto Espanol de Musicologie del CSIC” (Barcelona) „Formes et Couleures” (Paris), „Suisse Contemporaine” (Geneva), „Viața românească” etc.^[8]

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 20 decembrie 1958 la Geneva, în Elveția, în urma unei congestii cerebrale.^[10]

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins și încununat cu numeroase premii și medalii, pentru activitatea sa în domeniul culturii muzicale:

• Ordinul național al Legiunii de Onoare franceze în gradul de cavaler (Paris, 1929)^[7]
• Ordinul „Odradznie Polski” în grad de cavaler (Varșovia, 1932)^[7]
• Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, clasa I (7 iunie 1940), acordat prin decretul regelui Carol al II-lea
• Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer (1943), acordat prin decretul regelui Mihai I

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Volume (postum)[modificare | modificare sursă]

• Problemes d'ethnomusicologie, texte adunate și prefațate de Gilbert Rouget, Paris, 1959
  reed. Minkoff, Geneva, 1973, ISBN 2826601016
  tradusă în engleză de A.L. Lloyd: Problems of Ethnomusicology, Cambridge University Press, 1984, ISBN 0521245281
• Opere, ediții critice de Emilia Comișel, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., București
  Volumul 1, 1967, 454 pag.
  Volumul 2, 1969, 235 pag.
  Volumul 3: Cronici, 1974, 380 pag.
  Volumul 4: Probleme de metodologie, 1979, 295 pag.
  Volumul 5: Probleme de metodologie. Partea II; Studii, articole, conferințe, 1981, 347 pag.
  Volumul 6: Prima parte, 1998, 400 pag., ISBN 9734202065
  Volumul 7: Corespondență. Partea I (1907–1939), 2008, 295 pag., ISBN 9789734205059
  Volumul 8: Corespondență. Partea II (1939–1958), 2009, 380 pag., ISBN 9789734205554
• Folclor din Dobrogea, Editura Minerva, București, 1978, 612 pag. (în colaborare cu Emilia Comișel și Tatiana Gălușcă-Crâșmaru)
• Constantin Brăiloiu. Culegător și editor de folclor, ediții îngrijite de Nicolae Constantinescu și Mihail Adrian șerban, Editura Etnologică, București
  Volumul 1, 2017, 136 pag., ISBN 978-606-8830-32-2
  Volumul 2, 2018, 260 pag., ISBN 978-606-8830-40-7
  Volumul 3, 2019, 76 pag., ISBN 978-606-8830-63-6

Studii de etnomuzicologie și folclor[modificare | modificare sursă]

• La musique populaire roumaine, în „La Revue Musicale” nr. 6, Paris, 1930
• Societatea Compozitorilor Români. Arhiva de folklore, în „Boabe de grâu”, București, 2, nr. 4, 1931; idem versiune prescurtată în Îndrumări pentru monografiile sociologice, București, Institutul de Științe Sociale din România, 1940 (sub titlul Plan pentru cercetarea vieții muzicale)
• Esquisse d’une methode de folklore musical (Les Archives de la Societe des Compositeurs Roumains), Paris, 1931 (extras din „Revue de musicologie” nr. 40, Paris, 1931); idem în traducerea în engleză de Ann Briegleb, Mariana Kahane și Margaret Mooney - Outline of a Method of Musical Folklore, în „Ethnomusicology”, vol. XIV, nr. 3, New Orleans, 1970
• Despre bocetul de la Drăguș (județul Făgăraș), în „Arhiva pentru știința și reforma socială” nr. 1-4,București, 1932
• „Ale mortului” din Gorj, în „Muzică și poezie” nr. 1, București, 1936
• Vicleiul din Târgu Jiu (în colaborare cu H. H. Stahl), în „Sociologie românească” nr. 12, București, 1936
• Nunta la Feleag, în „Muzică și poezie” nr. 6, București, 1937; idem în extras, București, Societatea Compozitorilor Români, publicațiile Arhivei de Folklore, 1938
• Techniques des enregistrements sonores (1937), în Travaux du I-er Congres International de Folklore, Tours, Imprimerie Arrault, 1938; idem în „Muzica” nr. 8, București, 1968 (text complet)
• Colindele Dlui G. Breazul, în „Viața românească” nr. 8, 1938; idem în extras, București, 1938
• Bocete din Oaș (în colaborare cu Paula Carp), în Grai și Suflet, București, nr. 7, 1938
• Bela Bartok. Melodien der rumanischen Colinde (Weinachslieder), Wien, Universal Edition, 1935, în „Sociologie românească” nr. 10-12, București, 1938
• La musique populaire roumaine, în La Revue Musicale, Paris, numero special La musique dans les pays latins, 1940
• Nunta în Someș, București, 1941
• Les Archives Internationales de Musique Populaires, în „Bulletin Mensuel des Musees et Collections de la Ville de Geneve” nr. 3, Geneva, 1945
• Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Geneva, 1946
• Le giusto syllabique bichrone. Un systeme rytmique propre a la musique populaire roumaine (1946-1948), în Polyphonie, Paris, 1948; idem în „Anuario Musical del Instituto Espanol de Musicologia del CSIC” nr. 7, Barcelona, 1952
• A propos de Jodel (1948), în Kongressbericht der Internationalen Gesellschaft fur Musikwissenschaft, Basel, 1949
• Le folklore musical, în Musica Aeterna, Zurich, 1948; idem în Encyclopedie de la musique, Paris, 1959
• Le rythme aksak, în „Musique Russe” nr. 2, Paris, 1953; idem în extras, 1952
• Elargissement de la sensibilite musicale devant les musiques folkloriques et extraoccidentales, în „Domaine Musicale” nr. 1, Paris, 1954
• Le vers populaire roumain chanté, în Revue des Etudes Roumaines, Paris, 1954
• La rythmique enfantine. Notions liminaires, în „Les Colloques de Wegimont” nr. 1, 1954-1955, Paris-Bruxelles, 1956
• Un type melodique mediterraneen. Melodie, ritmi, strumenti e simboli delle danze mediterranee, în „Congresso Internazionale di Musiche Popolari Mediterranee”, Palermo, 1954
• Un probleme de tonalite (la metabole pentatonique), în „Melanges d’Histoire et d’Esthetique Musicales offerts a Paul-Marie Masson”, Paris, I, Richard-Masse, 1955
• L’Ethnomusicologie II, Etude interne, în „Precis de Musicologie par Jac ques Chailley”, Paris, Presse Universite de France, 1958 (în colab. cu C. Marcel-Dubois
• Musicologie et Ethnomusicologie aujourd’hui, în „Bericht uber den siebenten internationalen Musikwissenschaften Kongress”, Koln, 1958, Barenreiter Verlag, 1959; idem în „Muzica” nr. 1,București, 1967
• Reflexions sur la creation musicale collective, în „Diogene” nr. 25, Paris, 1959
• Vie musicale d’un village. Recherche sur le repertoire de Drăguș (Roumanie 1929-1932), Paris, Institut Universitaire Roumaine, 1960.

Studii de muzicologie[modificare | modificare sursă]

• Spre muzica românească, în „Revista muzeelor”, 1, nr. 1, București, 1928
• Societatea Compozitorilor Români... 1920-1930, Tipografia Bucovina-Torouțiu, București, 1931
• Gabriel Faure, în „Convorbiri literare”, 67, nr. 3, București, 1934
• Patru muzicanți francezi: Faure, Duparc, Debussy, Ravel, Editura Fundației pentru Literatură și Artă, București, 1935
• Străinii despre muzica noastră. Dl. Ludwig Schmid în „Die Musik”, în „Revista Fundațiilor Regionale”, nr. 1, 1939
• Les ecoles nationales, în „Les musiciens celebres”, Editura Mazenod, Paris, 1946
• Bela Bartok folkloriste, Paris, 1947
• Enescu George, în „Die Musik in Geschichte und Gegenwart” (MGG), vol. 2, Kasel, 1954
• Pentatonism chez Debussy, în „Studia Memoriae Belae Bartok Sacra”, Aedes Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapesta, 1956
• Coup d’oeil historique sur l’oeuvre de Debussy, în „Revue de musicologie”, tome 48, Paris, 1962
• La vie anterieure, în „Histoire de la musique” par Rolland Manuel, Editura Gallimard, Paris, 1963

Culegeri de folclor[modificare | modificare sursă]

• Treizeci cântece populare alese din culegerile premiate sau menționate cu prilejul concursului instituit de Societatea Compozitorilor Români în anul 1925, București, 1927
• Colinde și Cântece de stea, București, 1931
• Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina, Societatea Compozitorilor Români, București, 1932, 152 pag.
  reed. Editura Alfa, Iași, 2011, 172 pag.
• „Ale mortului” din Gorj, București, Societatea Compozitorilor Români, publicațiile Arhivei de folklore, 1936
• Bocete din Oaș (transcrierile muzicale în colaborare cu Paula Carp), Societatea Compozitorilor Români, București, 1938, 90 pag.
• Poeziile soldatului Tomuț din războiul 1914-1918, Societatea Compozitorilor Români, București, 1944, 80 pag.

Lucrări didactice[modificare | modificare sursă]

• Manual de muzică pentru clasa I a școalelor secundare, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1935
• Manual de muzică pentru clasa II-a a școalelor secundare, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1936
• Manual pentru clasa III-a a școalelor secundare, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1937
• Manual pentru clasa IV-a a școalelor secundare, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1938
• Bocetul și „Hora lungă” în liceu, în „Universul”, București, 1 septembrie 1937; idem în „Curierul Asociației Profesorilor Muzicologi” nr. 2-3, București, 1937; idem în extras (îndreptar), 1937
• Abecedarul muzical, curs primar, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1937
• Manual de muzică pentru clasa I a liceelor comerciale, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1938
• Manual de muzică pentru clasa II-a a liceelor comerciale, în colaborare cu Ion Croitoru, București, 1938

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Alexandru, Tiberiu: Constantin Brăiloiu (1893 - 1958), în „Revista de Etnografie și Folclor”, tomul 13, nr. 6, 1968, pp. 457–479
• Comișel, Emilia: Constantin Brăiloiu (1893-1958), București, Editura Academiei Române, 1996, 128 pag.
• Cosma, Viorel: Muzicieni din România, vol. 1 (A-C), București, Editura Muzicală, 1989, pp. 166–176
• Datcu, Iordan: Dicționarul folcloriștilor II, București, Editura Litera, 1983, pp. 38–49
• Datcu, Iordan: Dicționarul etnologilor români, București, Editura Saeculum I.O., 2006, pp. 141–147
• Drăgoi, Sabin V.: Constantin Brăiloiu (Omagiu), în „Revista de Etnografie și Folclor”. tomul 3, nr. 4, 1958, p. 147
• Vlad, Ulpiu: Biobibliografie Constantin Brăiloiu, în „Revista de Etnografie și Folclor”. tomul 24, nr. 1, 1979, pp. 89–104
• Constantin Brăiloiu - boier și savant genial, Jurnalul de colecție, editat de Jurnalul Național, Marți, 6 iulie 2010, 23 de pagini.

Lansare de carte: "Constantin Brăiloiu sau despre globalizarea etnomuzicologiei", Sanda Golopenția

PAUL CONSTANTINESCU

Paul Constantinescu
Compozitorul Paul Constantinescu
Date personale
Născut	30 iunie 1909 Ploiești, România
Decedat	20 decembrie 1963, (54 de ani) București, Republica Populară Română
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor,violonist,dirijor.
Activitate
Educație	Conservatorul din București
Alma mater	Universitatea Națională de Muzică București
Organizație	Universitatea Națională de Muzică București
Premii	Premiul II (1932), Mențiunea a II-a (1934) și Premiul I (1938) de compoziție „George Enescu”. Premiul „Anhauch” (1937), Premiul de Stat, clasa II (1954)
Profesor pentru	Laurențiu Profeta
Membru corespondent al Academiei Române
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Paul Constantinescu (n. 30 iunie 1909, Ploiești – d. 20 decembrie 1963, București^[1]) a fost un compozitor român de origine evreiască ^[2], membru corespondent (1963) al Academiei Române.Profesor la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" din București.Constantinescu a fost un talent artistic cu certe aptitudini și față de literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie). A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. Contrar generației anterioare ce și-a făcut studiile peste hotare, Constantinescu s-a călit la flacăra unor pedagogi de vocație din țară, reușind să-și apropie sursele de inspirație din solul natal, chiar de la debutul creator.

Cuprins

• 1Studii
• 2Activitate
• 3Caracteristici stilistice
• 4Principalele creații
  • 4.1Muzică de teatru liric
  • 4.2Muzică simfonică
  • 4.3Muzică vocal-simfonică
  • 4.4Muzică de cameră
  • 4.5Muzică pentru pian
  • 4.6Muzică corală
  • 4.7Muzică vocală
  • 4.8Muzică de film
• 5Concursul „Paul Constantinescu”
• 6Cetățean de onoare
• 7Note
• 8Bibliografie
• 9Legături externe

Studii[modificare | modificare sursă]

Studiile muzicale le-a început la Ploiești în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din București (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală).^{[necesită citare]} Din 1933 și până în 1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx (compoziția).^{[necesită citare]}

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul din București.^{[necesită citare]} Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din București.^{[necesită citare]} A întreprins culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune.^{[necesită citare]} A fost consilier pentru secția de cinematografie în Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiodifuziunea română.^{[necesită citare]}

Caracteristici stilistice[modificare | modificare sursă]

Întreaga sa creație arată orientarea spre valorificarea valențelor folclorului și ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.

Principalele creații[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru liric[modificare | modificare sursă]

• 1935 – O noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte;
• 1938 - Meșterul Manole, operă în 3 acte, pe un libret de Mircea Streinul;
• 1939 – Nuntă în Carpați, poem coregrafic;
• 1955 – Pană Lesnea Rusalim, operă.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

• 1930-1936 – Suita românească
• 1937 – Simfonieta
• 1944 - Simfonia I
• 1946 – Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul XIII, pentru violoncel și orchestră
• 1952 – Concert pentru pian și orchestră
• 1955 – Concertul pentru orchestră de coarde
• 1957 – Concert pentru vioară și orchestră
• 1960 – Concert pentru harpă și orchestră
• 1963 – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră
• 1963 - Simfonia ploieșteană

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

• 1936 – Ryga Crypto și Lapona Enigel
• 1943 – Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști
• 1947 – Nașterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

• 1929 – Două studii în stil bizantin, pentru vioară, violă și violoncel
• 1943 – Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo
• 1947 – Concert pentru cvartet de coarde
• 1950 – Baladă haiducească pentru violoncel și pian

Muzică pentru pian[modificare | modificare sursă]

• 1951 – Trei piese pentru pian
• 1957 – Toco-Toccatina

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

• 1952 – Miorița, poem coral

4 madrigale pe versuri de Mihai Eminescu:

• Freamăt de codru
• La mijloc de codru des
• Peste vârfuri
• Stelele-n cer

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

• numeroase lieduri, pe versuri de Eminescu, Coșbuc, Goga, Șt. O. Iosif, Cicerone Theodorescu etc.

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

• 1943 – O noapte furtunoasă
• 1954 – O scrisoare pierdută
• 1956 – Moara cu noroc

Concursul „Paul Constantinescu”[modificare | modificare sursă]

Anual se organizează la Ploiești concursul național de interpretare și creație muzicală „Paul Constantinescu”, pentru elevi, studenți și absolvenți, cu următoarele secții: pian, vioară, canto, compoziție.

Cetățean de onoare[modificare | modificare sursă]

În 28 mai 2009, lui Paul Constantinescu i s-a acordat post-mortem, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Ploiești, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naștere, pentru contribuția deosebită adusă la îmbogățirea zestrei de valori muzicale a municipiului Ploiești, precum și pentru promovarea imaginii orașului, prin creația sa componistică, pe plan național și internațional.^[3]

Oratoriul bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu

Paul Constantinescu (1909-1963): Ballet "Wedding in the Carpathians" (1938)

Paul CONSTANTINESCU - Fecioara astazi si Hristos se Naste

MUZICĂ DE SUFLET:

ЗИМНЕЕ НАСТРОЕНИЕ! Потрясающая Невероятно Чарующая музыка! Сергей Грищук Волшебная зимняя мелодия.