7. /20 DECEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
Atenție!
Începând de astăzi și pe toată durata Sărbătorilor de Iarnă prezența mea pe Facebook va fi redusă; este lesne de înțeles de ce!
ION IANCOVESCU
| Ion Iancovescu | |
 Actorul Ion Iancovescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 decembrie 1889 București, România |
| Decedat | 1966, (77 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu  |
| Ocupație | actor, regizor |
| Alte premii | |
| Ordinul Muncii Clasa a II-a | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Ion Iancovescu (n. 20 decembrie 1889, București – d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ion Iancovescu a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei).[1]
Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din anii '50, printre care și celebrul Grigore Vasiliu Birlic.
Unul dintre admiratorii lui Ion Iancovescu a fost dramaturgul Eugen Ionescu, care i-a trimis actorului spre lectură piesa „Regele moare", dorindu-și ca acesta să interpreteze rolul principal în prima punere în scenă a piesei. În timpul perioadei comuniste, Ion Iancovescu nu a fost agreat de către regim, fiind înlăturat de pe scena Teatrului Național din București[2] de directorul de atunci al instituției, Zaharia Stancu. Înlăturarea sa din teatru a fost mai complexă, având și motive politice. Securitatea l-a arestat și anchetat pe Iancovescu în două rânduri pentru vorbele sale de spirit, lansate liber într-o lume ocupată, încruntată și foarte atentă la tot ce mișca.[3]
Iată un exemplu de astfel de vorbă de spirit. Prin 1950, Ion Iancovescu, Șerban Cioculescu, Ion Barbu și Radu Beligan se aflau la o masă în braseria de la Athénée Palace. Ușa se deschide brusc și un june gazetar de la „Scînteia” vine spre ei debordând de entusiasm: „Ați auzit ? În curând, în Uniunea Sovietică pâinea va fi gratis !” „Da, dar cu ce preț...”, a replicat trist Iancovescu.[4]
În 1946, când a solicitat o audiență unui coleg ajuns dregator cultural, acesta l-a primit cu condiția să intre prin ușa din spate. Replica lui Iancovescu a fost următoarea: "Nu se face - tu, confrate!/ Ca să mă inviți prin spate/ Când eu știi că-ntreaga viață/ Te-am băgat numai prin față...".[5]
Actorul Ion Iancovescu povestea cu haz cum a încercat el să "păcălească" autoritățile, dar nu i-a mers. Era prin anii 50 și nu se putea ieși ușor în occident. Atunci, Iancovescu s-a dus la directorul teatrului și i-a spus că vrea să joace rolul lui Cyrano de Bergerac din piesa lui Edmond Rostand și trebuie să meargă neapărat la Paris ca să se documenteze. Directorul i-a răspuns că-i oferă rolul principal dintr-o altă piesă: "Poveste din Irkutsk" și-l trimite să se documenteze în Siberia.[6]
Până să fie înlăturat din teatru, Ion Iancovescu a apărut pe scenă de mai mult de 18.000 de ori, într-o viață artistică de vreo cinci decenii.[3]
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Iancovescu i s-a acordat Ordinul Muncii Clasa II „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[7] A obținut anterior anului 1957 titlul de artist emerit al Republicii Populare Romîne.
În anul 2009, fiica sa vitregă, care este cetățean belgian, a reclamat poliției că de pe mormântul actorului, situat pe Aleea actorilor din cimitirul Bellu, au dispărut mai multe decorațiuni și statuete din marmură, tăiate cu flexul.[8]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Ion Iancovescu a jucat în următoarele filme:[9]
- Culesul viilor (1913)
- Țigăncușa de la iatac (1923) - Grigore
- Parada Paramount (1930) - M.C.
- Afacerea Protar (1956)
- Două lozuri (1957) - flașnetarul
- Faust XX (1966) - Tatăl lui Toma
- O noapte de vis (scurt-metraj de ficțiune, în regia lui Mirel Ilieșu).
Filmul Culesul viilor a fost un film documentar artistic/publicitar, în care se făcea reclamă pentru firma "Dealul Zorilor" din Valea Călugărească. Filmul prezenta procesul de producție al vinului, din toamnă, cu îngroparea viței, până anul următor, la culesul viilor.[10]
Filmul Țigăncușa de la iatac are la bază un scenariu de Victor Beldiman, după o nuvelă de Radu Rosseti. Protagoniști: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu. Filmul este pierdut astăzi.[11]
Filmul sonor Parada Paramount a fost realizat cu prilejul jubileului casei de filme americane "Paramount Pictures", în 13 versiuni, printre care și una românească. Pe lângă o serie de scheciuri și numere muzicale și coregrafice interpretate de mari vedete, filmul era completat cu 11 scheciuri și un comperaj interpretate de actori români.[12]
Filmul Faust XX este o comedie ștințifico-fantastică pe tema faustiană, de creare a omului perfect, prin implantarea creierului unui bătrân înțelept în corpul unui tânăr.[13]
Ion Iancovescu | Scurta Biografie | CosmoKino
VALERIU LAZAROV
| Valeriu Lazarov | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Valeriu Lazarov |
| Născut | Bârlad, Tutova, România |
| Decedat | (73 de ani)[1] Tres Cantos, Madrid, Spania |
| Căsătorit cu | Elsa Baeza[*] (–) |
| Cetățenie |  România Spania |
| Ocupație | producător de televiziune scenarist film or television director[*] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Madrid |
| Premii | Medalla al Mérito en el Trabajo[*] ()[2] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Valeriu Lazarov (n. , Bârlad, Tutova, România – d. ,[1] Tres Cantos, Madrid, Spania) a fost un producător român de televiziune, stabilit în Spania. A fost director general și fost consilier delegat al canalului Telecinco (1985-1994). Pe numele complet: Valeriu Lazarov Lesner.
Deși evreu, Lazarov era admirat de refugiații din Mișcarea Legionară a lui Horia Sima. Cei de dreapta îl acuzau că ar fi fost comunist și de aceea a refuzat să fie Directorul General al Televiziunii spaniole, iar "roșii" îl proclamaseră "facha" (fascist) pentru că dictatorul Franco l-a acceptat la TV. Spaniolii nu-i intelegeau experimentele TV și-l porecleau "Mister Zoom".
Între 1953 și 1957 a studiat regia la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică din București. (IATC). Totuși, principala lui profesie a fost nu de actor, ci de om de televiziune. Astfel, în 1966 a participat la Festivalul de televiziune de la Monte Carlo, cu filmul "Omul și camera". În 1968 a înregistrat emisiuni la TVE, postul public de televiziune din Spania, la invitația directorului general al postului, Juan Jose Roson. Tot în 1968, Lazarov a avut primul succes la TVE, cu spectacolul muzical "El irreal Madrid", cu care a obținut Nimfa de Aur, la festivalul de la Monte Carlo.
Ulterior, Valeriu Lazarov s-a stabilit în Spania, fugind de regimul comunist român. A muncit peste 10 ani în domeniul televiziunii din Spania, iar în 1979, Lazarov a început colaborarea la televiziunea națională italiană, RAI, pentru a realiza o serie de programe - "Tilt". Imediat a început să lucreze pentru Silvio Berlusconi, la Canale 5, unde a ajuns director de producție, președintele Consiliului de administrație și director al centrului de producție Videotime. În 1989, Lazarov a revenit în Spania, unde a condus postul Tele 5, controlat de Silvio Berlusconi, până în 1994.
Valeriu Lazarov (Valerio cum i se spunea în Spania) - a fost și realizator al Televiziunii Spaniole în anii 1970.
În 1995, a înființat compania de producție Prime Time Communications.
Valeriu Lazarov este cunoscut ca fiind omul care a revoluționat divertismentul românesc de televiziune, după anii '90. Astfel, în 2005, el a realizat "Genialii", iar în 2007, serialul "Chiquititas", producții difuzate și de televiziunile din România.
Este cunoscut ca "părintele" celei mai longevive emisiuni, "Surprize, surprize" (difuzată timp de nouă ani la TVR), dar și al altor emisiuni de succes, precum "Din Dragoste", "Iartă-mă", "Sub alt chip", "Imprevizibilii", "Ploaia de stele", "Babilonia" etc.
S-a căsătorit cu Augusta Lazarov, în 2004, la Madrid. Lazarov era deja tatăl a cinci copii.
Televiziunea de divertisment din România îi datorează emisiuni de mare audiență ca: Surprize, Suprize, Din dragoste sau Iartă-mă.[3] Au fost promovate vedete ca: Andreea Marin, Mircea Radu sau Raluca Moianu.
Omul si camera
Margareta Paslaru _ "Azzuro" la TV Madrid regia Valeriu Lazarov (1969)
RUXANDRA SIRETEANU
| Ruxandra Sireteanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ruxandra Sireteanu |
| Născută | 20 decembrie 1943 Craiova |
| Decedată | (70 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1952–2014 |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ruxandra Sireteanu (n. 20 decembrie 1943, Craiova – d. 18 februarie 2014) a fost o importantă actriță română.[1][2]
A debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți.
A susținut multe recitaluri de poezie atât în România cât și în Suedia (Malmö și Göteborg) și Grecia (Atena și Salonic). În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault și Tania Balachova.
În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion din București.
Din 1996 a făcut dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”. Între 1998–1999, dublaj la serialul de televiziune „Suflet de femeie.”
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, pe data de 20 decembrie 1943 și a debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la IATC Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din „Patima Roșie” de Mihail Sorbul și Fata, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a transformat în câine” de O. Dragun, regia Andrei Șerban. Între anii 1965–1969, Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova. Pe scena Naționalului craiovean a interpretat: Catarina din „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Miron Niculescu; Dorina din „Tartuffe” de Moličre, regia Miron Niculescu; Șura din „ Egor Bulîciov” de Maxim Gorki, regia Petre Sava Băleanu; Elena din „Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Geta Tomescu.
Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din „Pescărușul” de Cehov (regia Alexandru Colpacci) și Maria din „Omul care ...” de Horia Lovinescu. Din anul 1972, este angajată a Teatrului Nottara din București. Timp de 36 de ani petrecuți pe scena acestui teatru, actrița Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje, printre care: Jennifer din „ Adio Charlie” de G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din „Familia Tott” de Orkeny, regia Val Paraschiv (1977); Nina din „N-am încredere în bărbați” de Anatoli Sofronov, regia Dan Micu (1975); Senia din „Calandria” de D. Babiena (1982); Agripina din „5 romane de amor” de Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din „ Livada de vișini” de A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); și Pin din „Taifun” de Ca O Yu, regia Alexandru Dabija (1988); Margareta din „ Simeyașul” de Gherman, regia Horațiu Mălăele (1990); Elena Sergheevna din „Șantaj” de Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina din „Avarul” de Moličre, regia Mircea Cornișteanu (1994); Doamna Pearce și Doamna Higgins din „Misterele Londrei”, muzical după „Pygmalion” de G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din „Căsătoria” de Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Nanny din „Nanny” de Fenwik, regia Tom Ferriter (1999); Judy din „Moștenirea lui Cadâr”, muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul Nottara a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA și Canada, în 2001); Dragna, Boiana și Olivera în „Larry Thomson” de Kovacevici (2001); Mama din „Minciuna din mine” de Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tița din „Prăpăstiile Bucureștilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulita din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesa „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008).
Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din „Fierarii” de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell din „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, regia Răzvan Dincă.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Cursa (1975)
- Ediție specială (1978)
- Septembrie (1978)
- Între oglinzi paralele (1979)
- Imposibila iubire (1984)
- O lumină la etajul zece (1984)
- Divorț... din dragoste (1992)
- Păcală se întoarce (2006)
Dublaj[modificare | modificare sursă]
- Dna. Cap de Cartof - Toy Story (Povestea Jucăriilor)
- Tanana - Brother Bear (Fratele Urs)
- Vrăjitoarea - Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Stratul de lalele, poveste engleza, lectura Ruxandra Sireteanu
MARIAN RÂLEA
| Marian Râlea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (63 de ani) Turda, Cluj, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler[*] (2000) | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Marian Râlea (n. , Turda, Cluj, România) este un actor român de teatru, televiziune și film. Râlea a absolvit Academia de Teatru și Film, București, promoția 1982. Totodată actorul este recunoscut pentru rolul său din seriale de succes precum: "Fructul Oprit" sau "Sacrificiul" difuzate de Antena 1.
Actorul este distins cu Ordinul Național pentru Merit în grad de cavaler de către Președintele României. [1]
Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]
- Amphitrion - Amphtrion , P. Haks, regia Cristina Ioviță, Studioul Casandra, București.
- Victor - Victor sau copiii la putere, R. Vitrac, Studioul Casandra, București.
- Platonov - Platonov de A.P. Cehov, Studioul Casandra, București.
- Chiril - Ivona principesa Burgundiei de Vitold Gombrowicz, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, București.
- Câinele - Jurnalul unui nebun de Gogol, regia Dragoș Galgoțiu, Festivalul Tânărului Actor, Costinești.
- Iordache - D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
- Dorante - Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
- Efimița - Conu'Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
- Jean - Domnișoara Julie, August Strindberg, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
- Trufaldino - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Tudor Mărăscu, Teatrul de Comedie, București.
- Iordache - Acești nebuni fățarnici, Teodor Mazilu, regia Nicolae Caranfil, Teatrul de Comedie, București.
- Benedict - Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
- Farfuridi - O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Silviu Purcărete, Teatrul Mic, București
- Ludovic Delfinul - Regele Ioan de William Shakespeare, regia Grigore Gonța, Teatrul de Comedie, București
- Lysander - Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie, București.
- Sganarelle - Dom Juan de Moliere, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Mic, București.
- Mecky Masser [la Brecht: Mackie Messer - greșeală, sau licența poetică a lui Dario Fo?] - Opera rânjetului de Dario Fo, regia Dragoș Galgoțiu,Teatrul Odeon, București.
- Steve - Călătorie spre Ierusalim de Roy Mac Gregor, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrum Mundi, București.
- Troilus - Troilus și Cressida de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul de Comedie, București.
- Sganarelle - Sganarelle de Moliere, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Odeon, București.
- Autolycus - Poveste de iarnă de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
- Tusenbach - Trei surori de A.P. Cehov, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
- Cassius - Iulius Caesar de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
- Nebunul - Woyzeck de Georg Büchner, regia Tompa Gabor, Teatrul Bulandra, București;
- Caius - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra, București;
- Marat - 1794 de Camil Petrescu, Georg Büchner, Peter Weiss, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București;
- Raskolnikov - Variațiuni Dostoievski, dramatizare după F.M. Dostoievski, regia Dragoș Galgoțiu, Fundația Culturală Athon & Back Stage, București;
- Matamore - Iluzia comică de Thomas Corneille, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie, București;
- Bufonul - Regele Lear de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Bulandra, București;
- Rică Venturiano - O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Odeon & Smart, București;
- Petruchio - Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra & Smart, București;
- Woyzeck - Woyzeck de Georg Büchner, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Bulandra, București.
- Abuliu - Țara lui Abuliu de Dumitru Solomon, regia Horațiu Mălăele, Teatrul de Comedie, București.
- Marcus - Anatomie. Titus. Căderea Romei de Heiner Müller, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 2002
- Vladimir - Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu, 2007
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1982: Concurs, regia Dan Pița
- 1983: Buletin de București, regia Virgil Calotescu - Aristid Englezul
- 1986: Noi, cei din linia întâi, regia Sergiu Nicolaescu - locotenent român (nemenționat)
- 1988: Păstrează-mă doar pentru tine, regia Virgil Calotescu - Sergiu
- 1989: O vară cu Mara, regia George Cornea - rol secundar
- 1990: Cenușa păsării din vis, regia Dorin Mircea Doroftei - Matei
- 1991: Pasaj, regia George Bușecan - Dinu
- 1991: Șobolanii roșii, regia Florin Codre
- 1992: Sanda, regia Cristiana Nicolae - Marin
- 2001: Martor ocular, regia Costa Gavras - Ofițer german
- 2007 - 2008: Războiul sexelor, regia Ducu Ion - Toma Burlac
- 2008 - 2009: Îngerașii, regia Ducu Ion - Ion Napoleon Pop
- 2009 - 2010: Aniela, regia Iura Luncașu - Prințul, nebunul Serafim
- 2010 - 2011: Iubire și Onoare, regia Alex Cseh - Traian
- 2013: Sunt o babă comunistă, regia Stere Gulea - Tucu
- 2013: Spitalul de demență, regia: Peter Kerek - Berilă Lupulescu
- 2013: Îngeri pierduți, regia Ducu Ion - Horia Neacșu
- 2014: Cuscrii, regia Ducu Ion - Ionel Ungureanu
- 2016: #Selfie 69, regia Cristina Iacob - orbul
- 2017:O grămadă de caramele, regia Ruxandra Ion - Tănase Șapte Case
- 2018-2019: Fructul oprit, regia Ruxandra Ion - Vasile „Sile” Boască
- 2018: Moromeții 2, regia Stere Gulea - Cârcâdat
- 2019: Sacrificiul, regia Ruxandra Ion - Relu
- 2020: Adela, regia Ruxandra Ion - Mitu Achim
Televiziune[modificare | modificare sursă]
- Din 1991 Realizator al emisiunii Abracadabra la TVR 1.
- Din 1995 Realizator al emisiunii SuperAbracadabra la PRO TV.
Premii[modificare | modificare sursă]
- 1990: Premiul pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul Lysander - Visul unei nopți de vară, W. Shakespeare, la Festivalul Național de Teatru "I.L. Caragiale;"
- 1988: Premiul pentru cel mai bun actor al anului pentru rolurile Benedict - Mult zgomot pentru nimic, W. Shakespeare, Farfuridi - Scrisoarea pierdută, I. L. Caragiale și Ludovic Delfinul - Regele Ioan, W. Shakespeare la ATM - UNITER;
- 1984: Premiul Special al Juriului pentru Jurnalul unui nebun, Gogol la Festivalul Tânărului Actor - Costinești;
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[2]
Marian Râlea, magicianul poveștilor
Marian Râlea, celebrul nostru actor dar mai ales magician la DeWeekend...
IOANA BARBU
| Ioana Barbu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ioana Barbu |
| Născută | 20 decembrie 1982 Timișoara |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță de film |
| Roluri importante | Alex ≈ Alexandra Dragnea |
| Alte premii | |
| Premiul publicului, la Gala Premiilor Gopo, 2007, pentru cel mai mare succes la box office în anul 2006. | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ioana Barbu (n. 20 decembrie 1982, Timișoara) este o actriță română de teatru și film. A jucat atât în piese de teatru cât și în filme.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ioana Barbu s-a născut la Timișoara, la 20 decembrie 1982.[1]
Este absolventă, în anul 2005, a Facultății de Film, secția de actorie, clasa profesorului dr. Gelu Colceag, din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Apoi a urmat cursurile de masterat în actorie la aceeași instituție de învățământ superior.
A jucat în filmul Legături bolnăvicioase, regizat de Tudor Giurgiu, care a ieșit pe ecrane în anul 2006. Ioana Barbu (Alex ≈ Alexandra Dragnea) i-a avut de parteneri în acest film pe Maria Popistașu (Kiki ≈ Cristina Pârvulescu), Tudor Chirilă (Sandu ≈ Alexandru Pârvulescu), Mircea Diaconu (Domnul Dragnea), Tora Vasilescu (Doamna Pârvulescu), Valentin Popescu (Domnul Pârvulescu), Mihaela Rădulescu (Doamna Negulescu), Puya (Șoferul de taxi) și alții.
Actriță de teatru[modificare | modificare sursă]
- A jucat în rolul Mariei din piesa Stele în lumina dimineții de Alexandr Galin, la Teatrul Casandra.
- Lady Anne, în Richard al III-lea de William Shakespeare
Mama în Mica Sirena cu Teatrul Țăndărică
- A colaborat cu Teatrul Bulandra pentru realizarea spectacolului cu piesa Tatăl de August Strindberg, în regia Cătălinei Buzoianu.
- 2008 Sylvia Payton, în Dactilograful (piesă de teatru) de Murray Schisgal; Spectacol prezentat de: Clubul La Scena
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 2003: Gunpowder, Treason and Plot (în română Praf de pușcă, Trădare și Complot), regia: Gillies MacKinnon;
- 2004: Călătorul, regia: Florin Filipescu;
- 2004: The Black Sea (în română Marea Neagră), regia: Andrew Reuland (scurtmetraj);
- 2004: Heather, regia: Chris Sewell;
- 2005: Quick Fresh, regia George Dogaru;
- 2006: Legături bolnăvicioase, regia: Tudor Giurgiu.
- 2010 : Daca bobul nu moare regia: Sinisa Dragin
Distincții[modificare | modificare sursă]
În anul 2004, Ioana Barbu a primit premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină, pentru rolul principal din filmul Călătorul, în regia lui Florin Filipescu.
Interviu cu Ioana Barbu - Actriță
MIHAIL SORBUL
| Mihail Sorbul | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Botoșani, România |
| Decedat | (81 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Specie literară | teatru |
| Modifică date / text | |
Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski, n. , Botoșani, România – d. , București, România)[1] a fost un autor dramatic și romancier român din perioada interbelică. A fost elev la clasa prof. C. Nottara. A lucrat ca secretar de redacție la Convorbiri critice. Inspector la Inspectoratul Propagandei Teatrale în Banat 1924.
Operă[modificare | modificare sursă]
Împreună cu Liviu Rebreanu a editat revista Scena (1906). S-a impus cu piesele:
- Patima roșie - comedie tragică în 3 acte
- Dezertorul - comedie tragică în 3 acte
- Letopisețul - dramă istorică
- Eroii săi sunt băieți de bani gata din high-life-ul bucureștean, fără griji materiale, este o lume preocupată de aventuri amoroase, jocul de cărți și petrecerile cu șampanie.
- Criticii compară piesa Patima roșie cu piesele scrise de Ibsen și Gorki.
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Eroi noștri (1906)
- Letopiseți (1914)
- Patima roșie (1916)
- Dezertorul (1917)
- Prăpastia (1920)
- Praznicul calicilor
- A doua tinerețe (1922)
- Baronul
- Răzbunarea (1918)
- Coriolan Secundus
Romane[modificare | modificare sursă]
- Adevărul și numai adevărul
- O iubești?
- Mângâierile panterei
Mihail Sorbul - Patima Rosie (1965)
Dezertorul - Mihail Sorbul
"A doua tinerețe" de Mihail Sorbul [Teatru radiofonic] (1991)
GRIGORE GRIGORIU
| Grigore Grigoriu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Grigore Grigoriu Petru |
| Născut | [2] Căușeni, raionul Căușeni, Moldova |
| Decedat | (62 de ani)[2] Palanca, raionul Ștefan Vodă, Moldova |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cauza decesului | accident rutier[*] |
| Cetățenie |  URSS Moldova |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1966 - 2003 |
| Premii | Ordinul Gloria Muncii ()[1] Medalia „Meritul Civic” ()[1] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Grigore Grigoriu (n. 4 aprilie 1941, orașul Căușeni, județul Tighina - d. 20 decembrie 2003, satul Palanca, raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul Șatra (1975).
Biografie[modificare | modificare sursă]
._(10753931594).jpg)
Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4 aprilie 1941, în orașul Căușeni (județul Tighina). După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune “Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului “Luceafărul”.
Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul "Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din Poienele roșii (1966), Radu Negostin din Lăutarii (1971) și Luiku Zobar din Șatra (1975).
Filmul Șatra[modificare | modificare sursă]
Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", Grigore Grigoriu povestea următoarele: Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel nu se putea. Loteanu zicea că trebuie să știu totul despre țigani. [3]
Grigore Grigoriu a primit titlul de Artist emerit în anul 1976, obținând Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de filme de la Praga (1977) pentru rolul său din filmul Șatra. De asemenea, i s-a decernat medalia "Meritul civic" (1992) și titlul de Cavaler al Ordinului "Gloria muncii" (2002).
După destrămarea Uniunii Sovietice[modificare | modificare sursă]
După destrămarea URSS-ului în anii '90, el a încercat să se ocupe de afaceri, dar fără a avea succes. În anul 2001 a candidat pentru alegerile în Parlament pe listele mișcării "Plai Natal".
Grigore Grigoriu a murit în urma unui accident rutier la data de 20 decembrie 2003, în apropiere de satul Palanca (raionul Ștefan Vodă). El se întorcea împreună cu un prieten de la o vânătoare, când mașina condusă de prietenul lui Grigoriu (o Volgă cu numărul de înmatriculare GAZ-31029) a fost lovită frontal de un alt automobil (Mazda), intrat brusc pe contrasens. Au decedat pe loc atât șoferul Volgii, Grigore Grigoriu, și un pasager al Mazdei.[4].
Viață personală[modificare | modificare sursă]
Grigore Grigoriu a fost căsătorit cu Ecaterina Botnariuc, regizoare la televiziune (care a decedat cu câțiva ani înaintea sa) și cu care avea doi copii, Traian și Octavian [5].Traian, actor la Teatrul din Piatra Neamț a decedat cu o jumătate de an mai târziu de la moartea tatălui său, la fel, într-un accident rutier.
Scriitorul Ion Proca (1945 - 2014), cumnatul lui Grigore Grigoriu a editat în anul 2006 carte "Grigorie condamnat la glorie" despre Grigore Grigoriu. Cartea a fost reeditată în Ediția a II-a revizuită și adăugată la anul 2007, într-un tiraj mic.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1966 Poienele roșii (scenariul și regia Emil Loteanu) - Sava Milciu
- 1966 Gustul pâinii - Andrei Voinovanu
- 1967 Serghei Lazo (episod, 1967) [necesită citare]
- 1967 Marianna agentul 0555 (Marianna), regia Vasile Pascaru - "Plopul"
- 1967 Se caută un paznic - apostol
- 1968 Annychka - Andrei
- 1969 Zece ierni pentru o vară - Ștefan
- 1970 Povârnișul - Marcu
- 1971 Lăutarii (), regia Emil Loteanu - Radu Negostin
- 1971 Ofițer în rezervă - Ștefan Barbu
- 1972 Ultimul haiduc (episod, 1972)
- 1974 Mînia (episod, 1974)
- 1975 Șatra (Табор уходит в небо), regia Emil Loteanu
- 1976 Portul (Odessafilm, 1976) - Petrescu
- 1977 Noapte în Chile - Salvador
- 1978 Anton, der Zauberer ("Anton, magicianul") - sergentul
- 1978 Emelian Pugaciov - Chika Zarubin
- 1978 O dramă la vânătoare (Мой ласковый и нежный зверь), regia Emil Loteanu
- 1978 Agent al serviciului secret
- 1978 Vreau să vă văd (Ich will euch sehen), regia János Veiczi — comisarul Ardatov
- 1979 Vreau să cânt - Victor
- 1980 La porțile satanei - haiducul Gruia
- 1980 Unde ești, iubire? - Victor
- 1981 Na Granatovykh ostrovakh
- 1983 Naydi na schastye podkovu
- 1984 Cum să devii celebru
- 1986 Taynyy posol
- 1987 Luceafărul (film TV) - Chibici
- 1989 Durerea - Mișa
- 1989 Maria Mirabela în Tranzistoria - regele faraziților
- 1989 Vdvoyom na grani vremeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu