8. /29 DECEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ION LUICAN
| Ion Luican | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 29 decembrie 1907 Frumușani, Călărași, RomâniaFrumușani, Călărași, România  |
| Decedat | (84 de ani)Frumușani, Călărași, România Frumușani, Călărași, România |
| Copii | Florina Luican (1945-2019) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | solist vocal |
| Activitate | |
| Gen muzical | populară, romanțe, ușoară |
| Case de discuri | Odeon, Electrecord |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
Modifică date / text  | |
Ion Luican (n. 29 decembrie 1907, comuna Frumușani, județul Călărași — d. 1 septembrie 1992, comuna Frumușani, Călărași) a fost un cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” M-a făcut mama oltean.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Studiile[modificare | modificare sursă]
În perioada adolescenței urmează cursurile unui seminar teologic, unde învață să cânte pe note.[1] Absolvă în 1934 Academia Regală de Muzică din București (unde i-a avut profesori pe Constantin Brăiloiu, Ion Chirescu),[2] în 1943 Școala de cântări bisericești (aflată sub patronatul Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei și Arhiepiscopiei Bucureștilor), iar în 1945 termină studiile liceale la Liceul „Matei Basarab” din București. Absolvă în 1956 Institutul Teologic de Grad Universitar din București.[1]
Debutul și activitatea artistică[modificare | modificare sursă]
În 1932 este angajat ca „diseur” la restaurantul „Izvorul rece”.[3]
Debutează la Radio în 1933; cântă în direct reclame muzicale. În același an câștigă la un concurs organizat de casa de discuri Odeon; devine angajat al firmei. Imprimă pe plăci de gramofon în Berlin și debutează cu piesele: „Mi-e dor de-acasă” de Elly Roman și „Să-ți cânt, samovare” de Max Halm în 1937.[4]
În această perioadă, a anilor 1930-1940, cântă cu orchestrele: Petrică Moțoi (cu care a și debutat la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos, Ionel Vlădescu. Din 1948 începe să abandoneze genul de muzică ușoară, în favoarea muzicii populare și a romanței.
În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”.
I-au fost colegi de scenă: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Mia Braia, Iustina Baluteanu, Gică Petrescu, Petre Gusti, Emil Gavriș, Angela Moldovan, Ileana Constantinescu, Lucreția Ciobanu etc.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Se stinge din viață pe 1 septembrie 1992, în Frumușani. Este înmormântat în cimitirul Bisericii „Iancu Nou” din București.[5]
Distincții[modificare | modificare sursă]
I se decernează, în 1968, medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a.[6][2][7] Este desemnat cetățean de onoare al municipiului București.[8]
Ion Luican - M-a facut mama oltean
Ion Luican Dealu-i deal si valea-i vala
Ion Luican M-am jurat de mii de ori
Ion Luican - Mă dusei să trec la Olt
Ion Luican sa-mi canti cobzar
Ion Luican La umbra nucului batran
Ion Luican-Smaranda
ROMAN VLAD
| Roman Vlad | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5] Cernăuți, România |
| Decedat | (93 de ani)[2][3][4][5] Roma, Italia |
| Căsătorit cu | Licia Vlad Borrelli[*] |
| Cetățenie | România Italia.svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | compozitor pianist muzicolog[*] autor de non-ficțiune[*] compozitor de coloană sonoră[*] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Sapienza din Roma, Academia Națională Santa Cecilia[*] |
| Gen muzical | operă |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Medaglia ai benemeriti della cultura e dell'arte[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*][1] Nastro d'argento alla migliore colonna sonora[*] Premiul Enescu |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Roman Vlad (n. ,[2][3][4][5] Cernăuți, România – d. ,[2][3][4][5] Roma, Italia) a fost un compozitor, muzicolog și pianist român, naturalizat italian.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Roman Vlad s-a născut în orașul Cernăuți, România actualmente în Ucraina. A studiat pianul la Conservatorul din orașul natal. În 1938 imigrează în Italia, la Roma unde primește cetățenia italiană în anul 1951. A continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma cu Alfredo Casella unde obține diploma în anul 1942. În același an obține Premiul George Enescu cu una dintre compozițiile sale.
După al doilea război mondial, Roman Vlad și-a continuat activitatea de pianist concertist și compozitor, în paralel devenind unul din cei mai apreciați muzicologi, susținând conferințe și cursuri de muzicologie în toată Europa, în SUA și în Japonia; între 1954-1955 a susținut cursuri de muzicologie la Summer School of Music în Dartington Hall.
Roman Vlad a fost o personalitate importantă în lumea muzicală italiană și nu numai: director artistic al Academia Filarmonica Romana între anii 1955-1958 și 1966-1969, co-director al secțiunii muzicale din Enciclopedia dello Spettacolo (1958-1962), Președinte al Societății Italiene de Muzică Contemporană (1960), director artistic al Maggio Musicale în 1964 și al Teatrului Comunal din Florența (1968-1972), a fost Președinte al Società Aquilana dei Concerti (1973-1992), superintendent al Operei din Roma și director artistic la Scala din Milano. Începând cu anul 1967 a fost co-director al Nuova Rivista Musicale Italiana, între anii 1973-1989 a fost director artistic al Orchestrei Simfonice RAI din Torino. Între anii 1980-1982 și 1990-1994 a fost Președintele CISAC (Confédération Internationale des Auteurs et Compositeurs) iar din 1987 până în 1993 a fost Președinte al SIAE (Società Italiana degli Autori ed Editori). A compus coloana sonoră a peste 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d'Argento pentru partiturile sale cinematografice.
Pe parcursul lungii sale cariere a primit numeroase recunoașteri oficiale printre care: Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en Schone Kunsten din Belgia, Commandeur des Arts et des Lettres à l'Académie des Arts et des Lettres în Franța.
A fost Președintele de Onoare al ediției 2001 a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu