9. /27 IANUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ULPIU VLAD
| Ulpiu Vlad | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  27 ianuarie 1945, Zărnești, județul Brașov |
| Cetățenie | România  |
| Ocupație | compozitor, muzicolog, profesor |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică cultă, folclor |
| Instrument(e) | oboi |
Modifică date / text  | |
Ulpiu Vlad (n. 27 ianuarie 1945, Zărnești, județul Brașov) este un compozitor, muzicolog și profesor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la data de 27 ianuarie 1945 în Zărnești, județul Brașov. Studiile muzicale le-a început în orașul natal, sub îndrumarea tatălui său, și le-a continuat la Școala de Muzică din Brașov (1956-1957) cu Florica Cristorian (pian), apoi la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1958-1964) cu Pavel Tornea (oboi), Florența Albu (pian), Matei Jurebiță și Filaret Barbu (teorie-solfegiu), Constantin Petrovici (orchestră)
Între 1964-1971 studiază la Conservatorul din București cu Boris Zelinschi și Edy Guți (oboi), Iosif Conta (orchestră), Filip Bulimar-Pitaru (muzică de cameră), Mircea Chiriac (armonie), Anatol Vieru (compoziție), Dan Constantinescu (armonie), Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Paul Jelescu (citire de partituri), Zeno Vancea și Myriam Marbe (contrapunct), Tudor Ciortea (forme), Emilia Comișel (folclor).
Între 1971-1972 se perfecționează la Conservatorul „Santa Cecilia” din Roma cu Virgilio Mortari (compoziție).
În 1973 devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Între 1971-1977 este cercetător al folclorului muzical la Conservatorul din București, iar între 1977-1980 devine cercetător la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București.
Și-a luat doctoratul în muzică la Universitatea Națională de Muzică din București (2004).
Între 1980-1984 este redactor, iar mai apoi director (1984-1992), la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Între 1992-1993 este director la Direcția Muzicii din Ministerul Culturii
Este pe rând: profesor asociat (1992-1993), conferențiar (1993-1996) și mai apoi profesor (1996-2012) la Universitatea Națională de Muzică din București.
În 2004 își obține doctoratul în muzică la Universitatea Națională de Muzică, cu teza Determinări selective, stabilite prin calificare semiografică, în lucrarea „Poetica viselor”. Sisteme proprii de extindere a potențialului creator al interpreților.
Realizări[modificare | modificare sursă]
A publicat articole și studii în publicațiile periodice „Muzica”, „Revista de Etnografie și Folclor”, „Actualitatea muzicală” etc.
A făcut culegeri și transcrieri de folclor, a susținut comunicări științifice și conferințe, a participat la emisiuni de radio și televiziune, a fost membru în juriile unor concursuri de compoziție, de folclor sau de interpretare, a participat la schimburi culturale internaționale în Cehoslovacia, URSS, Ungaria, Germania, Olanda, Norvegia, Israel, SUA.
A transcris folclor (în colaborare) pentru volumul „Folclor din Prahova” de C. Manolache (1972).
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1985), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1991, 1995, 2000, 2003, 2006, 2009) și cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer (2004).
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Volume[modificare | modificare sursă]
- Determinări selective în poetica viselor, București, Editura Muzicală, 2005 ISBN 973-42-0405-X
- Repertoriul nupțial. Cântecul miresei: Metodologia unei posibile trilogii, Colecția Națională de Folclor, București, Editura Muzicală, 2009 ISBN 978-973-42-0532-5
Articole[modificare | modificare sursă]
- „Bio-bibliografie Constantin Brăiloiu” în Revista de Etnografie și Folclor, tomul 24, nr. 1, 1979
- „Harry Brauner” în Revista de Etnografie și Folclor, tomul 33, nr. 3, 1988
CARMEN RĂDULESCU
.JPG)
Carmen Gabriela Rădulescu (n. 29 ianuarie 1964, Onești, județul Bacău) este o cântăreață de muzică ușoară.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Carmen Rădulescu a apărut prima dată pe scenă când avea trei ani. A fost pregătită de maestrul Titel Popovici. De la 14 ani începe să participe la diferite festivaluri interjudețene de muzică ușoară din orașe precum Oradea, Craiova, Brăila, Suceava, etc.
- În 1979 a participat la cunoscutul concurs TV "Steaua fără nume". Deși a intrat în cea de-a treia etapă a concursului acesta s-a întrerupt.
- În anul 1983 obține Premiul II la secțiunea "Interpretare" a Festivalului de muzică ușoară "Mamaia 1983" (26-30 august 1983).
- În 1983 câștigă Premiul I la Festivalul "Steaua litoralului" din Constanța și devine angajată a Teatrului "Fantasio" din același oraș. Va activa la Teatrul "Fantasio" timp de un an de zile.
- Tot în 1984 efectuează un turneu în Bulgaria
- Participă la secțiunea "Creație" a Festivalului de muzică ușoară "Mamaia'84" cu piesa "Senin" (Edmond Deda/Aurel Storin).
- În anul 1984 începe colaborarea cu compozitorul Șerban Georgescu. Prima colaborare a celor doi a fost la piesa "Speranță dă-mi speranță", pe versurile poetului Dan Verona.
- În anul 1985 obține Premiul Tinereții la populara emisiune-concurs "Șlagăre în devenire" cu piesa "Același vis" (Șerban Georgescu).
- Tot în acest an piesa "Muzica te cheamă" (Șerban Georgescu/Dan Verona) obține Mențiune la Concursul de muzică de dans de la Costinești.
- Participă la secțiunea "Creație" a Festivalului de muzică ușoară "Mamaia'85" cu piesa "Drumul spre noi" (Șerban Georgescu/Dan Verona).
- La concursul de muzică ușoară "Melodii'85" participă cu piesele "Muzica te cheamă" - Premiul Tinereții", "O floare de astă vară" și "Același vis" (toate pe muzica lui Șerban Gerogescu și pe versurile lui Dan Verona).
- În 1986 îî apare primul disc single la Electrecord - "Același vis".
- La concursul de muzică ușoară "Melodii'86", piesa "Nu știu" (Șerban Georgescu/George Țărnea) este distinsă cu titlul de Laureată. În cadrul concursului, Carmen Rădulescu cântă alături de alte vedete ale muzicii ușoare românești, piesa "Deschideți poarta soarelui" (Anton Șuteu).
- În 1987 îi apare la Electrecord albumul "Muzica te cheamă".
- Tot în 1987 efectuează un turneu de două luni în Danemarca cu formația "Electric-cord"
- Urmează o nouă participare la concursul de muzică ușoară ușoară "Melodii'87" cu piesa "O clipă doar" (Șerban Georgescu/George Țărnea).
- În anul 1988 se căsătorește cu Sorin Oprea, fiului dirijorului Paraschiv Oprea.
- Pe 22 ianuarie 1989 Carmen Rădulescu dă naștere baiatului ei, Sorin.
- Participă la secțiunea "Creație" a Festivalului de muzică ușoară "Mamaia'89" cu piesa "Dorule, măi dorule" (Corneliu Meraru/Dan V. Dumitriu).
- Carmen Rădulescu se retrage câțiva ani din muzică pentru a se dedica familei.
- Revine cu un nou album în 2010.
Repertoriu (selectiv)[modificare | modificare sursă]
1984 : Mi-e teamă, dar mi-e bine Muzica:Gabriel Vladescu Text:Angela Stoenescu
- Speranță dă-mi speranță/Același vis (Șerban Georgescu)
- Muzica te cheamă (Șerban Georgescu)
- Vise uitate (Șerban Georgescu)
- Nu știu (Șerban Georgescu)
- O floare de astă vară (Șerban Georgescu)
- Întoarce-te (Șerban Georgescu)
- Da, e tinerețea (Șerban Georgescu)
- Același vis (Șerban Georgescu)
- Fericirea are ochii tăi (Șerban Georgescu)
- O lume fără noi (Șerban Georgescu)
- Pentru tot ce iubim (Șerban Georgescu)
- Nu-i un vis e dragostea (Șerban Georgescu)
- Ceasul dimineții (Dan Beizadea)
- Din dragoste, întoarce-te (Temistocle Popa)
- Hai iubește! (Ion Cristinoiu)
- Tu ai noroc (Viorel Gavrilă)
- De-aș uita iubirea ta (Viorel Gavrilă)
- Dorule, măi dorule (Corneliu Meraru)
- De azi pe mâine (Laurențiu Profeta)
- Clipe de iubire (Camelia Dăscălescu)
- Inima e-un telefon (Ion Vasilescu) - cover
- Nu mă uita (Ion Vasilescu)
- Chitara romană - cover
- S-a înnoptat în Cișmigiu (Elly Roman)- cover
Carmen Rădulescu - Toată iubirea ta
Carmen Rădulescu - O lume fără noi
Carmen Rădulescu - De-aș uita iubirea ta
NARCISA SUCIU
| Narcisa Suciu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Suciu Narcisa Loredana |
| Născută | 27 ianuarie 1975 |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț, muzician, compozitor, textier |
| Activitate | |
| Origine | română |
| Gen muzical | Pop, muzică ușoară, folk, pop rock |
| Prezență online | |
| Myspace | |
| Modifică date / text | |
Narcisa Suciu (n. 27 ianuarie 1975, Baia Mare, România) este o artistă interpretă, compozitoare și textieră română.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Narcisa Suciu a absolvit Liceul Mihai Eminescu din Baia Mare, secția Franceză-Engleză. Între anii 1992-1995 urmează cursurile Facultății de Music-Hall din cadrul Universității Ecologice din București. Între anii 2005-2007 urmează cursurile Facultății de Științe Politice secția Comunicare și PR din cadrul UBB Cluj Napoca. A studiat canto și chitara. A câștigat numeroase premii și trofee, printre care:
- Trofeul Ursulețul de Aur din Baia Mare (1991)
- Premiul 3 Cerbul de Aur din Brașov (1997)
- Premiul 2 la Festivalul din Zrenjanin, Iugoslavia (2001)
- Cea mai bună voce feminină din Balcani la Festivalul celor trei Mări din Varna (2003)
- Trofeul Cea mai frumoasă melodie de dragoste din România la Festivalul Cântecului de Dragoste TVR cu melodia „Poate eu, poate tu” a lui Mihai Pocorschi (2002)
A cântat la deschiderea concertului extraordinar susținut de Joan Baez în România pe data de 22 iunie 1997 .
Narcisa Suciu - Sub umbreiu' nucului (Lyric Video)
AUREL GRIGORAȘ
Aurel Grigoraș (n. 22 februarie 1932 București - d. 28 ianuarie 2000) a fost un dirijor român care a condus vreme de 35 de ani Corul Radiodifuziunii Române.
Copilărie și tinerețe[modificare | modificare sursă]
Aurel Grigoraș a absolvit în 1953 Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez - dirijat coral, I. D. Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct, Z. Vancea - Istoria muzicii, T. Rogalski - Orchestrație.
Activitatea muzicală[modificare | modificare sursă]
În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de operetă din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia).
O imagine fidelă asupra activității dirijorale a lui Aurel Grigoraș este redată de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "arta" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifică, parcurgând epocă după epocă, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale în Simfonia a IX-a de Beethoven, dar și corzi profunde ale simțirii artistice în Requiemul german de Brahms. Se cuvine a aminti și alți mari compozitori ce au figurat în repertoriul corului, pregătit de mâna energică a lui Aurel Grigoraș: H. Berlioz, C. Debussy, G. Verdi, G. Puccini, F. Liszt, M. Ravel, G. Mahler, F. Mendelssohn-Bartholdy, G. Gershwin, C. Orff etc. Nu au fost uitate nici lucrările compozitorilor români, atât cei înaintași, cât ăi cei contemporani, cum ar fi: I. Vidu, Gh. Danga, S. Dragoi, Ioan D. Chirescu, N. Lungu, T. Jarda, G. Enescu, P. Constantinescu, S. Toduta, V. Grefiens, R. Paladi, D. Popovici, M. Moldovan, M. Stanculescu-Vosganian, L. Comeș, C. Petra-Basacopol, GH. Dumitrescu, D. Capoianu, F.Donceanu, A. Iorgulescu, A. Vieru, M. Marbe etc. În urma maestrului și a corului său s-ar putea spune că au rămas nu numai concertele ce au dat glas muzicii și bucurie ascultătorilor, dar și nenumărate înregistrări pe bandă magnetică, încrustând astfel, pe aripa timpului, "o istorie scrisă cu inima"(prof. dr. G. Constantinescu).
De-a lungul timpului, dirijorul Aurel Grigoraș și Corul Radiodifuziunii au întreprins diferite turnee în: Bulgaria, Ungaria, Germania, Italia, Spania, Israel și au colaborat cu dirijori de prestigiu precum: Roberto Benzi, Igor Markevici, Antonio de Almeida, Pierre Colombo, Pietro Argento, Kurt Sunderling, Gary Bertini, James Levine, Iosif Conta, Ludovic Bacs, Horia Andreescu, Cristian Brancuși.
APRECIERI:
În cei 35 de ani de activitate la pupitrul Corului Radiodifuziunii, maestrul Aurel Grigoraș și-a câștigat un loc meritoriu în istoria formațiilor muzicale din această instituție, fiind un "artist născut și nu făcut"(D. Popovici) și, bucurându-se de aprecieri unanime, a reușit ca această formație să ocupe primul loc din țară în ierarhia corespunzatoare. Pe 5 noiembrie 1995, Corul Radio a sărbătorit 50 de ani de existență, prilej cu care, personalitați ale muzicii românești și-au exprimat aprecierile la adresa corului și ale dirijorului: "Concertele sale mă trimit cu gândurile la sensul tulburător al cuvintelor: "vivere militare est..."("a trai înseamnă a lupta"). Sau, altfel spus, Aurel Grigoraș a viețuit, viețuiește și va viețui luptând pentru a aduce un limpid omagiu frumosului liber, pledând, din adâncul inimii sale, pentru o poetică orfică, în care "suspină muzica din sfere"...(Doru Popovici).
"De multă vreme destinul Corului Radio se identifică cu cel al dirijorului Aurel Grigoraș care, de trei decenii, a împărțit cu cântătorii săi "binele și răul" într-o ferice unitate de simțire. Dacă ne amintim momentele de glorie, să nu uităm și corvezile ce au apasat pe umerii acestor artiști confruntați în timpurile trecute cu decorul concertelor festive și nesfârșitul șir de refrene militante. S-a păstrat însă iubirea de frumos și, acum, ni se înfățișează, la sărbătorirea unei jumătăți de veac de experiență, în plină forță artistică, rezonând la gestul maestrului lor și primind elogiul meritat pentru ce au împlinit în istoria muzicii românești."(Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu).
"Metropolitan Opera Association, Lincoln Center, New York 10023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu