5. /18 FEBRUARIE 2022 - TEATRU/FILM
VALERIU CAZACU
| Valeriu Cazacu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Mateuți, raionul Rezina, RSS Moldovenească, URSS |
| Decedat | (72 de ani)[1] |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Valeriu Cazacu (în rusă Валериу Казаку; n. , Mateuți, raionul Rezina, RSS Moldovenească, URSS – d. [1]) a fost un actor de teatru și film din Republica Moldova.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Valeriu Cazacu s-a născut la data de 18 februarie 1948, în satul Mateuți din raionul Rezina. A făcut studii la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, la clasa actor de operetă a profesorului Victor Gherlac.
După absolvirea studiilor universitare, în anul 1967, a fost angajat ca actor la Teatrul Muzical-Dramatic „A. S. Pușkin” din Chișinău, unde a jucat până în 1990. Aici a interpretat roluri în mai multe spectacole dintre care menționăm următoarele: Trufaldino din Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Trăsnea din Amintiri de Ion Creangă, Gerilă și alte roluri mai mici în Amu cică era odată…, Nae în Cântec de leagăn pentru bunici, Fimca în Tata ș.a.
În anul 1990 s-a numărat printre fondatorii Teatrului municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chișinău, unde joacă și în prezent. Împreună cu trupa teatrului s-a aflat în 1992, între soldații care erau pe front, la Tighina, în zilele războiului de pe Nistru: Nu că am luptat, dar aduceam minute de relaxare bravilor ostași moldoveni. Chiar și în momentele celea grele ostașii nu se lăsau de glume [2].
Printre rolurile teatrale cele mai cunoscute menționăm următoarele: Romeo, Brutus, Ginghis-Han, Fiul din Ce e viața omului? de Arcadii Arkanov; Tipul III din Unde mergem, domnilor? după I.L.Caragiale și Vasile Alecsandri; Cambiz, Parlamentarul I - Hercule de Friedrich Durrenmatt; Moțoc din Moțoc după Grigore Ureche, B.P.Hasdeu, Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri; Sălbaticul III din Care-s sălbaticii? de Iulian Filip; Țăranul din SRL Moldovanul de Nicolae Esinencu; Faranga din Ciuleandra de Liviu Rebreanu; Marchizul de Charron din Moliere de Mihail Bulgakov; Avocatul din Jertfe patriotice de Ion Luca Caragiale și Vasile Alecsandri; Caiafa din Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov; Nae Cațavencu din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale; Orgon din Salvați America! de Dumitru Crudu; Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale ș.a.
De asemenea, Valeriu Cazacu a jucat în peste 50 de filme. El a fost distins cu titlurile onorifice de „Artist al Poporului”[3] și „Maestru în artă”[necesită citare]. A obținut Premiul pentru cel mai bun rol masculin de planul II (pentru interpretarea rolului Rică Venturiano din spectacolul O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale) în cadrul Galei Premiilor UNITEM 2006.
În anul 2008, Teatrul „Satiricus - Ion Luca Caragiale” din Chișinău a publicat cartea omagială Artistul născut în Zodia Bucuriei, consacrată actorului Valeriu Cazacu, carte care conține articole, medalioane, evocări, amintiri, schițe de portret semnate de Sandu Grecu, Pavel Proca, Elfrida Coroliova, Iulian Filip, Larisa Ungureanu, Constantin Cheianu, Iurie Negoiță, Igor Grosu ș.a.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Istoria unui galben (1973)
- Я готов принять вызов (1983)
- Cum să devii celebru (1984)
- Nistrul în flăcări (1984)
- Corbii prada n-o împart (1988) - Porumbel
- Cine arvonește, acela plătește (1989)
- Văleu, văleu, nu turna! (Telefilm Chișinău, 1991)
- Polobocul (1991)
- Când se stinge lumina (s/m, 2006)
Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]
„Valeriu Cazacu este actorul care, prin jocul său, își „scrie” rolurile. Este interesant să-l urmărești cum se mișcă, cum se emoționează, cum rîde, cîntă sau dansează. Toate le face, se pare, cu ușurință, fiindcă este firesc, organic, nu te plisctisește și nu te decepționează. Deși interpretează roluri de comedie în care pune accente satirice, sarcastice sau pline de umor, a știut să evite vulgaritatea. Jocul său devine relevant [4].”—Larisa Ungureanu
„Valeriu pare croit pentru a întruchipa rebeli, răzvrătiți, zamparagii care o ușchesc, mâncând pământul de „morala de tribună”, regăsindu-se în „domneasca satiră” și în roluri cu dureri speciale. Evadarea prin hohote de râs dintr-o epocă grăbită și tristă, în care nu și-a pierdut busola, iar „autoritatea înfrângerii” nu l-a subjugat în orbitele goale ale idealurilor decapitate, l-a pus față în față cu „onoarea de a bate primul în gongul competițiilor scenice”. Știu că marile adjective și elogii nu pot servi decât postum (ele aparținând urmașilor), dar nu mă pot opri din răcnet: Valeriu Cazacu nu a trădat piesa, nu a vândut regizorul, nu a mințit partenerii, nu a târguit profesia [5]!”—Pavel Proca
„Expresivitatea sa organică cuceritoare se manifestă cu de la sine putere, iar camertonul său lăuntric nu-l lasă să detoneze. Și dacă mai pui peste asta exoticul chipului său, interpretul își extinde la nesfârșit aria de joc [2].”
n Memoriam. Valeriu Cazacu
CONSTANTIN COTIMANIS
| Constantin Cotimanis | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Roluri importante | Ciumău, în filmul „Între chin și amin”, regizat de Toma Enache |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Constantin „Bebe” Cotimanis (n. , București, România) este un actor român. A jucat în filme precum Paranoia 1.0 (2004), Asfalt Tango (1996) sau Epicenter (2000).[1] De asemenea, a interpretat rolul lui „Grigore Varlam”, un interlop foarte bogat, din serialul Lacrimi de iubire (2005-2006). A mai jucat un rol foarte important in serialul "Vlad", anume Cezar Cristoloveanu, un interlop periculos, care l-a ajutat pe Vlad (Adrian Anuței) să iasă din închisoare, fiind condamnat pe nedrept de crimă. Nu în ultimul rând, a fost unul din jurații emisiunii Românii au talent, între anii 2015-2018.
În toamna anului 2020, din motive economice, părăsește echipa postului PRO TV, a cărei voce-emblemă a fost timp de mai bine de 25 de ani. Din 5 octombrie 2020, Cotimanis a devenit, oficial, vocea postului Prima TV.
În anul 2019, a jucat în filmul „Între chin și amin”, regizat de Toma Enache, primul film artistic având ca subiect Experimentul Pitești. Pentru rolul Ciumău, interpretat în acest film, a obținut premiul pentru cel mai bun actor secundar într-un film străin la North Europe International Film Festival, organizat la Londra în 2020.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Hotel de lux (1992)
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
- Dark Angel: The Ascent (1994) - Profet mincinos
- Asfalt Tango (1996)
- Babe - cel mai curajos porc din lume (1996) - Arthur Hoggett (voce, versiunea română)
- Triunghiul morții (1999)
- Amen. (2002) - Pruffer
- Zbor deasupra unui cuib de curci (2003) - Nea Fănică
- Magnatul (2004) - Ion Velicu
- Paranoia 1.0 (2004) - Detectivul Polanski
- „15” (2005) - deputatul Coriolan Drăgoescu
- Lacrimi de iubire (2005) - Grigore Varlam
- Happy End (2006) - Manole Costea, fratele senatorului
- Daria, iubirea mea (2006) - Nicky Nae Novac
- Doctori de mame (2008) - Doctor
- Regina (2009) - Marcel
- State de România (2009) - Marcel Florentin Popeangă
- Narcisa sălbatică (2011) - Mircea Cernat (sezonul 3)
- Pariu cu viața (2013) - Traian Minea
- O nouă viață (2014) - Traian Minea
- Coborâm la prima (2018 ) - Părintele[2]
- Pup-o, mă! (2018) - Minteuan
- Vlad (2019) - Cezar Cristoloveanu („Inginerul”)
- Între chin și amin (2019) - Ciumău
Constantin Cotimanis, omul din spatele unei voci pătrunzătoare
Oameni de colecție - Constantin Cotimanis
MIHAELA MITRACHE
| Mihaela Mitrache | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | |
| Decedată | (52 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță actriță de film |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Mihaela Mitrache (n. 8 iulie 1955, București – d. 18 februarie 2008, București) a fost o actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce.
A absolvit Institutul de Teatru și Film București în 1978 la clasa profesorului Marin Moraru.
Activitate[modificare | modificare sursă]
Teatru[modificare | modificare sursă]
|
|
Film[modificare | modificare sursă]
Filme românești[modificare | modificare sursă]
| Coproducții româno-israeliene[modificare | modificare sursă]
|
Televiziune[modificare | modificare sursă]
- "Don Juan și dragostea pentru geometrie" de Max Friesh, regia Eugen Todoran
Nominalizări și premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul național de interpretare feminină pentru rolul Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf" la Festivalul Teatrelor Studio, Oradea
- Nominalizare la premiul de interpretare feminină la Festivalul de film de la Ierusalim, pentru rolul din „Milky way", 1997
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Maica Pururea Fecioara - Mihaela Mitrache
RUXANDRA SIRETEANU
| Ruxandra Sireteanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ruxandra Sireteanu |
| Născută | 20 decembrie 1943 Craiova |
| Decedată | (70 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1952–2014 |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ruxandra Sireteanu (n. 20 decembrie 1943, Craiova – d. 18 februarie 2014) a fost o importantă actriță română.[1][2]
A debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți.
A susținut multe recitaluri de poezie atât în România cât și în Suedia (Malmö și Göteborg) și Grecia (Atena și Salonic). În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault și Tania Balachova.
În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion din București.
Din 1996 a făcut dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”. Între 1998–1999, dublaj la serialul de televiziune „Suflet de femeie.”
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, pe data de 20 decembrie 1943 și a debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la IATC Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din „Patima Roșie” de Mihail Sorbul și Fata, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a transformat în câine” de O. Dragun, regia Andrei Șerban. Între anii 1965–1969, Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova. Pe scena Naționalului craiovean a interpretat: Catarina din „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Miron Niculescu; Dorina din „Tartuffe” de Moličre, regia Miron Niculescu; Șura din „ Egor Bulîciov” de Maxim Gorki, regia Petre Sava Băleanu; Elena din „Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Geta Tomescu.
Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din „Pescărușul” de Cehov (regia Alexandru Colpacci) și Maria din „Omul care ...” de Horia Lovinescu. Din anul 1972, este angajată a Teatrului Nottara din București. Timp de 36 de ani petrecuți pe scena acestui teatru, actrița Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje, printre care: Jennifer din „ Adio Charlie” de G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din „Familia Tott” de Orkeny, regia Val Paraschiv (1977); Nina din „N-am încredere în bărbați” de Anatoli Sofronov, regia Dan Micu (1975); Senia din „Calandria” de D. Babiena (1982); Agripina din „5 romane de amor” de Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din „ Livada de vișini” de A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); și Pin din „Taifun” de Ca O Yu, regia Alexandru Dabija (1988); Margareta din „ Simeyașul” de Gherman, regia Horațiu Mălăele (1990); Elena Sergheevna din „Șantaj” de Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina din „Avarul” de Moličre, regia Mircea Cornișteanu (1994); Doamna Pearce și Doamna Higgins din „Misterele Londrei”, muzical după „Pygmalion” de G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din „Căsătoria” de Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Nanny din „Nanny” de Fenwik, regia Tom Ferriter (1999); Judy din „Moștenirea lui Cadâr”, muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul Nottara a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA și Canada, în 2001); Dragna, Boiana și Olivera în „Larry Thomson” de Kovacevici (2001); Mama din „Minciuna din mine” de Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tița din „Prăpăstiile Bucureștilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulita din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesa „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008).
Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din „Fierarii” de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell din „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, regia Răzvan Dincă.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Cursa (1975)
- Ediție specială (1978)
- Septembrie (1978)
- Între oglinzi paralele (1979)
- Imposibila iubire (1984)
- O lumină la etajul zece (1984)
- Divorț... din dragoste (1992)
- Păcală se întoarce (2006)
Dublaj[modificare | modificare sursă]
- Dna. Cap de Cartof - Toy Story (Povestea Jucăriilor)
- Tanana - Brother Bear (Fratele Urs)
- Vrăjitoarea - Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu