6. /18 FEBRUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
DINU OLĂRAȘU
Dinu Olărașu (n. 18 februarie 1962, Vulpășești, județul Neamț) este un poet și cantautor român de muzică folk. Pasionat de poezie, scrie primele versuri în școala generală, dar învață și să cânte la chitară, transpunerea versurilor sale pe muzică fiind o consecință logică. Între 1984 și 1985 evoluează în Cenaclul Flacăra.
Volume de poezie[modificare | modificare sursă]
- Dăruit eternității pe fereastră, Editura Albatros, București, 1983
- Traficul de transparență, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
- Frenetic, Editura Timpul, 1998
- In, Colecția Semn, Editura Brumar, Timișoara, 2001
- Caietele toamnei, Editura Artisis, 2003
- Caietele iernii, Editura Artisis, 2003
- Caietele primăverii, Editura Artisis, 2004
- Caietele verii, Editura Artisis, 2004
- Vamă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010
- Dar, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013
- An
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Vărsător
- Pur și simplu, Tempo Music, 1998
- Vizavi, Intercont Music, 2001
- Altcumva, Cat Music, 2006
- Câmpia lucrurilor bune, Jurnalul național,2009
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie
- Cel mai bun cântec folk, “N-ai nevoie de foarte multe…” (Premiile Muzicale Radio România, ediția a cincea)
- Premiul de excelență (Festivalul "Om bun")
Titluri de piese muzicale[modificare | modificare sursă]
(în ordine alfabetică)
- Ar fi bine
- Azi
- Camera cealaltă
- Cântec de despărțire
- Cea mai urâtă
- Chemați targa
- Coborât, S-a coborât
- Cu toate averile din lume
- Cutia de scrisori
- Dacă toți am bea parfum
- Dă-i la naiba
- Dintre o mie de Sori
- Ploaia
- Ea nu ma lasă
- Ea-i nebuna
- Femeia
- Femeia mea
- Iată, s-au deschis
- Închipuiește-ți, hai
- Îngerul negru
- Jumătate frumos, jumătate urât
- Leagă-mi inima
- Mâine zi
- N-ai nevoie
- N-ai nevoie de foarte multe
- Nașpa
- Nici o veste de la tine
- Nu mă iubești, nu mă iubești
- Nu te mai bucura, iubito, vine iarna
- Nu vrei să fi tu, fratele meu
- Ochiu' dracului
- Ploaia asta nebună
- Pur și simplu
- Regăsitele sensuri
- Rețeta de fericire
- S-a născut Christos
- Sînt cel mai fain băiat
- Sună-mă noaptea
- Targa
- Tu dacă vrei
- Zece ani
- Zilele
Dinu Olărașu - Ar fi bine
Dinu Olărașu - Cocktail
Dinu Olărașu - Garoafe(album version)
ALFRED ALESSANDRESCU
| Alfred Alessandrescu | |
 Bustul lui Alfred Alessandrescu expus în holul Studioului de concerte 'Alfred Alessandrescu' al Societății Române de Radiodifuziune | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (61 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | dirijor pianist compozitor |
| Activitate | |
| pian | |
Modifică date / text  | |
Alfred Alessandrescu (n. 2 august 1893, București – d. 18 februarie 1959, București) a fost un compozitor, dirijor, pianist și critic muzical român.
Studii[modificare | modificare sursă]
A urmat Conservatorul din București (1903 - 1911). S-a perfecționat la Schola Cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924). A studiat compoziție cu Paul Vidal la Conseratoire national de musique din Paris (1913-1914). În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Drept din Paris, pe care le-a întrerupt din cauza izbucnirii primului război mondial.
Activitate[modificare | modificare sursă]
A debutat ca dirijor la Filarmonica din București (20 dec. 1915). A activat ca dirijor (1926-1940) și subdirector (1926-1937) la Filarmonică, pianist de muzică de cameră (1919-1945), dirijor la Opera Română din București (1921-1959), profesor de teorie-solfegiu (1932-1934) și de armonie-contrapunct (1938-1939) la Conservatorul din București, director muzical la Radiodifuziunea Română (1933-1938, 1945-1947), director artistic și director permanent la Orchestra Simfonică Radio București (1933-1959). A fost reprezentant al Ministerului Instrucțiunii Publice pentru problemele domeniului muzică. A fost corespondent muzical al revistelor Musica din Paris, Comoedia din Paris, Il Pianoforte din Torino, Musical Courier din New York, The Chesterian din Londra.
A fost cronicar muzical permanent la ziarele bucureștene de limbă franeză L'Orient și L'Independance Roumaine.
A tradus multe librete în limba română și a scris programe de sală la Opera Română din București.
A susținut numeroase emisiuni radiofonice, concerte - lecții, conferințe.
A colaborat cu articole la volumele Muzica românească de azi de Petre Nițulescu, 25 de ani de muzică românească de Ion Dumitrescu.
A susținut emisiuni radiofonice, concerte - lecție, conferințe, etc.
A colaborat în recitaluri, ca pianist cu renumiți soliști ai timpului, din țară și de peste hotare.
A dirijat peste 1500 de spectacole de operă, operetă și balet.
Creație[modificare | modificare sursă]
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Amurg de toamnă (1910), schiță pentru orchestră de coarde,
- Didona (1911), poem simfonic după "Eneida" de Virgiliu, Premiul II onorific de compoziție "George Enescu" (1913)
- Acteon (1915), poem simfonic, Premiul I de compoziție "George Enescu" (1915)
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- Piese pentru pian, vioară și cvartet de coarde.
Muzică vocală[modificare | modificare sursă]
- Lieduri pentru voce și pian pe versuri Elena Văcărescu, Tristan Klingsor (versuri în limba franceză traduse în limba română), Edmond Rostand, Alfred de Musset, Henry de Régnier, în limba originală.
Altele[modificare | modificare sursă]
- Orchestrații și transcripții pentru peste 100 de lucrări, de toate formele și genurile.
- Scrieri despre George Enescu, în: Studii muzicologice, București, nr.9, 1958.
- Traduceri de librete: Don Giovanni, de W. A. Mozart, Aurul Rinului și Parsifal, de R. Wagner, Thais de J. Massenet. A revizuit traducerile libretelor Carmen, de G. Bizet, Traviata și Aida, de G. Verdi, Louise de G. Charpentier.
Alfred Alessandrescu (1893-1959): Symphonic poem "Actaeon" (1915)
Alfred Alessandrescu Amurg de toamnă
Alfred Alessandrescu - Sonata pentru pian și vioară
EGIZIO MASSINI
| Egizio Massini | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Alexandria, Egipt |
| Decedat | (71 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | dirijor |
| Modifică date / text | |
Egizio Massini (n. 26 iulie 1894, Alexandria, Egipt – d. 18 februarie 1966, București) a fost un dirijor, unul din membrii fondatori ai Operei Române.
Pe 12 noiembrie 1944 în localul Facultății de Științe a Universității din București s-a ținut Adunarea generală constitutivă a ARLUS (Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), Egizio Massini fiind unul din membrii fondatori. Mai apoi, a fost numit vicepreședinte al ARLUS, iar soția sa, Dora, secretar al subsecției Muzică în cadrul Secției Propagandă și Artă.[1].
În perioada 1932–1940 Egizio Massini a fost inspector al muzicilor militare din Armata Regală a României și a fost numit din nou pe aceeași funcție la 25 octombrie 1944.[2] Avansat până la gradul de colonel, Egizio Massini a fost inspector general al muzicilor militare, pe care le-a organizat în spirit occidental.[3]
În ianuarie 1945, Massini a înființat o orchestră de jazz pentru popota Comisiei Aliate de Control la restaurantul Neptun și Orchestra simfonică a Direcției pentru Educație, Cultură și Propagandă (ECP). Ca membru în delegația Comitetului de Control al ARLUS, a vizitat Moscova în aprilie 1946. [2]
În 29 noiembrie 1945 a fost numit director al Operei Române din București ocazie cu care a părăsit cariera militară. [2] Opera Română din București a fost inaugurată la 9 ianuarie 1954 cu spectacolul Dama de pică, de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijat de Egizio Massini.[4]
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului Egizio Massini i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[5]
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu