5. /9 FEBRUARIE 2022 - POEZIE

CICERONE THEODORESCU

Biografie Cicerone Theodorescu

Cicerone Theodorescu (9 februarie 1908, Bucureşti - 18 februarie 1974, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiu de muncitor ceferist. Urmează la Bucureşti liceul, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. Este profesor la mai multe licee şi ziarist, colaborând mai ales la presa de stânga. După 1944 deţine funcţii înalte în Centrala Cărţii, este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1948 până în 1953 e redactor-şef la „Viaţa românească".

Debutează în 1925, la „Universul literar", iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleştar. Colaborează la „Bilete de papagal", „Azi", „Cuvântul", „Cuvântul liber", „Facla", „România literară", „Lumea", „Sinteza", „Universul literar", „Vremea", „Zodiac", „Tribuna poporului", mai târziu la „Gazeta literară", „Luceafărul" etc. Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influenţat în lirica proprie, dar şi din alţi autori. Tălmăceşte, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran. În versurile de început Theodorescu cultivă o formulă mixtă, o combinaţie de simbolism ermetic şi neoromantism cu tuşe expresioniste, vagul simbolist şi ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar şi în formula social-militantă de după 1944. Temele şi decorul sunt însă de factură romantică: suferinţa fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc.

Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reuşit: „În nopţile cereşte înfrunzite, / În toamna-acestor întristate ore, / Albastrul, printre stelele coclite, / Întinde pretutindeni crengi sonore. // Cu-a ta prezenţă-n gând, oricine-ai fi, / Mi-mpodobesc singurătăţile-aurii / Sub luna care-şi cântă neatins / Pe ram albastru, / cântecul aprins. // Nu am prieten nici un om. / S-o cânt, prietenia ta o caut. / înclină crengile albastrului tău pom... / Ajută-mă să tai un flaut". În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieşeşti, adesea nesusţinute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporţii cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri şi o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol..." (Surdină).

Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănţuirea forţelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile" colcăitoare, roditoare, ale fiinţei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieţii, irozii / Subtilei beţii; / Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii... // Mai lasă vioară // Şi-arcuş - pentru îngeri. / Urechea-ţi coboară / Vulcanicei plângeri..."(Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare / Pe-al meu l-a ales dintre popoare". Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină şi alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului.

Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat iniţial Vocile nopţii, citite iniţial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Şi aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul ameninţării se potenţează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmăşit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeaşi manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranţă - în intenţia autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine. / Vreau să dorm. Fără voi, fără mine. / Şi perna vrăjmaşă, de piatră, / Cavernă cu monştri întruna mă latră // [...] întreaga cornuta vedenie slută / A ţării-n robie căzută".

Se intensifică starea de revoltă, nevoia de răzbunare, ce se conturează clar acum, devenind predilecte în lirica militantă din anii '50 a lui Theodorescu, alături de tema războiului, a luptei de clasă şi a reconstrucţiei socialiste (cu insistenţă pe munca din uzine): Calea Griviţei (1949), Din toamna lui '39... (1949), Un cântec din uliţa noastră (1953). Deja se simte influenţa folclorică (Cântec pentru nevastă) şi apare o nouă dimensiune, aceea a universului mărunt, casnic, care anunţă vocaţia poetului ca autor de literatură pentru copii. De asemenea, el cultivă specii fixe, precum rondelul, care, alături de sonet, va fi specia favorită a liricii sale din anii '60-'70. În Întâmplarea din grădină (1952), Făurari de frumuseţe (1954) şi O şcolăriţă în pădure (1955) se află poeme fermecătoare cu animale şi plante, uzând de o versificaţie simplă, dar ingenioase ca limbaj, dinamice, ludice.

Începând cu Oameni şi dragoste (1958) un filon clasicist îşi face apariţia, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentaţia epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri" (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe alocuri reuşit stilistic, pe alocuri fals, să adopte o tramă epică şi lirismul dialogat. Inventivitatea lingvistică a poetului găseşte în tiparul folcloric - ca şi în poezia pentru copii - bune modalităţi de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc, / Şi de tine-s beat-năuc / Şi te sorb ca din uluc" (Cântec de răcoreală). Dacă Hronic şi Zburătorul de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărţi ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleştar (1967), şi el eclectic, se reţine ciclul Circul şi poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospeţimea limbajului şi umorul naiv.

În Ţărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalităţii, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificaţiei populare şi revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui Theodorescu. Conotaţia socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Ţărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucneşte cu forţă, pentru prima şi ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat înDe bello dacico (1989) să continue experienţa clasicizantă din Ţărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman şi cucerirea Daciei, interesantă ca idee şi prin construcţia de tip puzzle, care alternează perspectivele asupra evenimentelor, dar greoaie ca lectură.

Opera literară

• Cleştar, Bucureşti, 1936;

• C.F.R., Bucureşti, 1938;

• Cântece de galeră, Bucureşti, 1946;

• Focul din amnar, cu un portret şi şase planşe de Perahim, Bucureşti, 1946;

• Ograda minunată, cu desene de Florica Cordescu, Bucureşti, 1948;

• Povestea cu piticul boier, cu desene de Florica Cordescu, Bucureşti, 1948;

• Calea Griviţei, Bucureşti, 1949;

• Cântece de galeră, precedate de Cleştar, întregite cu Focul din amnar, Bucureşti, 1949;

• Din toamna lui '39..., Bucureşti, 1949;

• Întâmplarea din grădină, Bucureşti, 1952;

• Un an întreg, Bucureşti, 1952;

• Gogu Pintenogu, Bucureşti, 1953;

• Un cântec din uliţa noastră, Bucureşti,1953;

• Făurari de frumuseţe, Bucureşti, 1954;

• Păunită a crescut, Bucureşti, 1954;

• Scriitorul şi cartea la noi, Bucureşti, 1954;

• O şcolăriţă în pădure, Bucureşti, 1955;

• Versuri alese, I-II, Bucureşti, 1955;

• Vistavoiul dimineţii, cu ilustraţii de Iurie Darie, Bucureşti, 1956;

• Oameni şi dragoste, Bucureşti, 1958;

• Poezii, prefaţă de Ion Vitner, Bucureşti, 1959;

• Atenţie, copii..., Bucureşti, 1961;

• Copiii cartierului, cu ilustraţii de Perahim, Bucureşti, 1961;

• De dragoste, Bucureşti, 1961;

• Povestea Ioanei, Bucureşti, 1963;

• Băiatul cu poveştile, Bucureşti, 1964;

• Poteca lunii, prefaţă de Radu Popescu, Bucureşti, 1964;

• Hronic, Bucureşti, 1965;

• Zburătorul de larg, Bucureşti, 1965;

• Pădurea de cleştar, Bucureşti, 1967;

• Ţărmul singuratic, Bucureşti, 1968;

• Versuri, I-II, Bucureşti, 1969;

• Platoşa durata, Bucureşti, 1973;

• Poezii pentru copii, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1975;

• Nebunul regelui, prefaţă de Mihai Gafiţa, Bucureşti, 1976;

• De bello dacico, ediţie îngrijită de Coralia C. Theodorescu, postfaţă de Al. Balaci, Bucureşti, 1989.

Ediţii

• Izvoare fermecate, Bucureşti, 1958.

Traduceri

• Năpârstoc şi alte povestiri pentru copiii noştri, cu ilustraţii de Florica Cordescu, Bucureşti, 1946;

• Vladimir Maiakovski, în gura mare, cu ilustraţii de Perahim, Bucureşti, 1947, Lenin, Bucureşti, 1949, Lenin e cu noi. Vladimir Ilici. De vorbă cu tovarăşul Lenin. Lenin. Imn tineretului, în gura mare, Bucureşti, 1950, Vladimir Ilici Lenin,Bucureşti, 1954, Iubesc, Bucureşti, 1956, 150.000.000, Bucureşti, 1956, Ploşniţa, Bucureşti, 1957, Satire, Bucureşti, 1957,Tineretului, Bucureşti, 1957, Opera poetică, I-II, postfaţă Mihai Novicov, Bucureşti, 1961-1963, Versuri, Bucureşti, 1964, De vorbă cu copiii, cu ilustraţii de Perahim, Bucureşti, 1969, Trei poeme de dragoste, Bucureşti, 1970, Poeme, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Vasile Şerban, Bucureşti, 1973, Octombrie, ediţie îngrijită de Tamara Gane, Bucureşti, 1977;

• N. Măslin, Maiakovski, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Elena Constantinescu);

• Aleksandr Tvardovski, Vasili Tiorkin. Carte despre ostaş, cu ilustraţii de Perahim, Bucureşti, 1953;

• Antologia poeziei bulgare, Bucureşti, 1956;

• William Blake, Poeme, Bucureşti, 1958, Poems and Gravas - Poeme şi gravuri, ediţie bilingvă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1999;

• Wladyslaw Broniewski, Versuri alese, Bucureşti, 1960;

• Lino Curci, Raport din Cosmos, Bucureşti, 1972;

• Jerome Carcopino, Viaţa cotidiană în Roma la apogeul Imperiului, prefaţă de Dumitru Tudor, Bucureşti, 1979.

POEZII:

MARINA (din volumul Oameni si Dragoste)

Pe obraji, ca-n oglinzi, trec amurguri batrane
Dar mai ard, pe obraji, stropi de soare marin;
O, din scumpele vraji ce putin ne ramane...
E atat de putin,
E atat de potin.

Soarbe ceru'n inel, fa-ti-l piatra albastra!
Trage marea in piept cu adancu-i suspin!
Lasa vantul gemand langa inima noastra...
E atat de putin,
E atat de putin.

Pentru ce am schimba fericirea'n osanda?
Balta spune de foc, spaime ard in tumult;
Peste tot ce ni-e drag iese moartea la panda...
Ne pandeste de mult,
O respingem de mult.

Lasa-mi clipa macar, numai clipa ce vine
- Cand mi-e sufletu-amar, cand mie dor si urat...
Numai zambetul tau, numai clipa cu tine...
Si ce mult e atat,
Si ce mult e atat.

Ada-ti stelele in parg, fa-le visine coapte,
Da-mi sa musc, sa respir, sa te simt, sa te-ascult;
Si secundele ard in tufisuri de noapte...
E atat de putin
Si atat e de mult. 

Intîmplarea din grădină (fragment)

..................................
Hei, prin ierburi lungi, subţiri,
Cîtă viaţă e, te miri!

Pe-o crenguţă de cîrmîz
Trei albine joacă bîz...

Iar bondarii, toată ziua
Joacă prinselea şi piua.

Trece şi-o lăcustă-n zbor:
Parcă e aviator.

Şi-ntre flori, pe-un lunecuş,
Tanc?...Ce-o fi? Ba cărăbuş!

Lume multă, gîze mici,
Gărgăriţe şi furnici,

Unele şi celelalte
Mici prin firele înalte

Ziulica-ntreagă, toate,
Fug la treburi, ocupate.

Trec vîlcele, urcă stînci,
Pe sub ierburile adînci.

...Pentru micile făpturi
Ierburile sînt păduri!

Şi-o gînganie pitică
Se tot uită-n sus, cu frică:

Sub o frunză, ca-ntr-o casă,
Stă şi zace, sperioasă:

-Ameţeală, parcă-mi vine!
Negru-i codrul, vai de mine!

Licuriciu-i spune-n şoapte:
-Las',ţi-l luminez, la noapte...

Iar gîngania, de-a buşa:
-Da, la noapte...Dar acuşa?

Poate voi veţi întreba:
-O fi codru chiar?...Sau ba?

Ce păduri or fi? Ce fel?
...Păi, păduri de pătrunjel!

Nu sînt codrii de stejar?
...Nu: Sunt brazde de mărar!

Şi pădurea asta vie?
...Leuştean e! Ce să fie?

Cum adică, ăsta mare
Nu-i chiar uriaşul, oare?

Vrejul lui sucit, poznaş,
Nu-i chiar bici de uriaş?

...Care uriaş, nepoate?
E-un bostan şi jumătate!
...........................

Primul an de şcoală

Primul an, al meu, de şcoală!
…Cei mai mici , băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri…
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri.

-Primul an, al tău, de şcoală…
Dragă-mi eşti şi tare mică!
Curtea noastră e mai goală,
Şi e singur Azorică.

Anul ăsta, se-nţelege,
Altfel eşti, în pragul toamnei.
Şcolăriţă eşti, în lege,
Da-mi lipseşti, comoara mamei!

Parcă spune: Ce mai fată!
Stă cu ochii umezi parcă.
Râde-apoi, un pic…Şi – iată –
Parcă lacrimi o încearcă.

Nu-i nimic. E bine. Numa
Vezi de-ascultă! Vezi de-nvaţă!
Coşcogea fetiţă-acuma,
Ai intrat, şi tu, în viaţă…

-Mamă! Asta-i supărare?
(Râde fata…) Ce-i adică?
Merg la şcoală, de, sunt mare,
Nu pot să rămân tot mică!

TEODOR BALȘ

Biografie

Teodor Balş (pseudonim al lui Emil Bălăşescu; 9 februarie 1924, Bucureşti - 27 iulie 1983, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Mariei şi al lui Dumitru Bălăşescu, funcţionar. Urmează, la Bucureşti, Liceul „Mihai Viteazul", apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. A fost şef al secţiei de poezie a Casei Centrale a Creaţiei Populare (1954-1956), redactor la „Luceafărul" (1958-1962, 1972-1982), secretar de redacţie la „Gazeta literară" şi „România literară" (1962-1972). A mai colaborat la „Târgoviştea", „Ancheta" şi „Fapta". Debutează în „Mugu­rul", revistă a Liceului „Mihai Viteazul".

Primele volume, 1907 (1957), Poarta soarelui (1964), Poeme (1965), stau sub semnul convenţiilor tematice şi stilistice ale epocii, evocând epic răscoalele ţărăneşti - figura lui Ştefan Furtună -, luptele greviste de la Griviţa (1933), războiul civil din Spania sau exaltând fapte în realitate obişnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci.

Din această producţie de versificaţie se salvează doar câteva secvenţe de evocare nostalgică a vechiului Bucureşti sau a vestigiilor dacice şi unele strofe de pastel: „Şi linişti galactice-adie; / sub albul lor cântec stelar / oraşul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar" (Poarta soarelui). În continuare, Balş se va îndruma spre descripţia sobră, cu notaţie eliptică şi delicată.

Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecţie a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi şi soare", reminiscenţe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico Garcia Lorca.

În genere, poemele lui Balş din această etapă a creaţiei sunt structurate binar: după o primă secvenţă sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în inferioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi şi lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună şi soare".

 A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico Garcia Lorca, Miguel Hernandez. Antologia de „folclor poetic con­temporan" Pe-un picior de plai (1957) e lipsită de scrupulul fidelităţii şi autenticităţii.

Opera

• 1907, Bucureşti, 1957;

• Poarta soarelui, Bucureşti, 1964;

• Poeme, Bucureşti, 1965;

• Nord, Bucureşti, 1970;

• Pasărea de sunet, Bucureşti, 1975;

• Noaptea corridei, Bucureşti, 1976; ediţie bilingvă (Noaptea corridei - The Night of the Corrida), traducere de Mihaela Christi, Timişoara, 1997;

• Satul din pământ, Bucureşti, 1997.

Traduceri

• Federico Garcia Lorca, Carte de poeme, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Victor Const. Bercescu), Nunta însângerată, în Garcia Lorca, 4 piese de teatru, Bucureşti, 1958, Poeme-Poemas, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1968, Romancero ţigan şi alte poeme, prefaţă de Vasile Nicolescu, Bucureşti, 1977;

• Lope de Vega, Mofturile Belissei şi Vitejiile Belissei, în Lope de Vega, Comedii, Bucureşti, 1962;

• Miguel Hernândez, Poeme, prefaţă de Andrei Ionescu, Bucureşti, 1968;

• Guillaume Apollinaire, Versuri, în Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, ediţie îngrijită de Virgil Teodorescu, prefaţă de Vasile Nicolescu, Bucureşti, 1971;

• Miguel de Cervantes Saavedra, Asediul Numanciei, în Miguel de Cervantes Saavedra, Teatru, Bucureşti, 1971.

IGOR URSENCO

Igor Ursenco
Date personale
Născut	9 februarie 1971 (50 de ani) Nisporeni
Părinți	Zinaida lui Grigore și Elisaveta Văluță, Ion Ursenco
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	prozator, poet, teoretician al culturii, jurnalist de opinie, pedagog, traducător poliglot
Limbi	limba română
Studii	Universitatea de Stat din Moldova
Activitatea literară
Activ ca scriitor	literatura contemporană
Mișcare/curent literar	EgoBestiar, Teo-e-retikon, metamodernism
Operă de debut	„Logos”, tatăl meu : mama mea „Imago”
Influențe[ascunde] Carl Gustav Jung, Karl Barth, Thomas Bernhard
Prezență online
Site web
Modifică date / text

Igor Ursenco (n. 9 februarie 1971, Nisporeni, Republica Moldova) este un prozator, poet, scenarist, culturolog, filozof al mentalităților, pedagog, jurnalist de opinie și traducător poliglot. Doctor în filologie Magna cum Laude începînd cu anul 2016. Descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeană a cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice Cuget moldovenesc. La finele lunii octombrie 2012 a fost desemnat să organizeze Institutul Cultural Român de la Kiev în calitate de coordonator-adjunct.

Catalizator al semiosofiei înțeleasă ca „mișcare pneumatică a textului”,^[1] Igor Ursenco s-a remarcat în special ca personaj renascentist^[2] și autor polivalent, fiind totodată promotorul activ al metodei critice integratoare ''teo-e-retikon'' ^[3] ce are în vizor valorile transculturale ale așa-zisului eres arhetipal. Încă de la cartea sa de debut adoptă valențele proteice de EgoBestiar ca și celebrare a alterității heterotopice.^[4]

Printre alte teme predilecte în creația sa se regăsesc arhetipalul, reversibilitatea și intangibilitatea fenomenelor spirituale, toate supuse „terrarismului” semantic.

Cuprins

• 1Interese culturale și direcții de activitate
• 2Curiozități culturale
• 3Bio-bibliografie
  • 3.1Regimuri ideologice și cenzură culturală atemporală
  • 3.2Zilier Teo-e-retikon
  • 3.3Pe meridianele intangibile ale lumii
  • 3.4Performer EgoBestiar
• 4Cărți publicate
  • 4.1Proză
  • 4.2Versuri
  • 4.3Eseuri semiosofice
  • 4.4Scenarii film artistic și piese de teatru
• 5Traduceri literare
• 6Afilieri
• 7Note
• 8Legături externe
  • 8.1Texte publicate în alte limbi (engleză, spaniolă, rusă, maghiară, germană)
  • 8.2Interviuri
  • 8.3Profiluri artistice

Interese culturale și direcții de activitate[modificare | modificare sursă]

Igor Ursenco a avansat și teoretizat mai mulți termeni circumscriși fenomenului hapax legomenon, printre care „egregor cultural”, „terrarism” (semantic), „lirică pneumatică”, „apoptosium” și „crepitudine”, inițiind atelierul artistic „EgoBesTiaR – Narative de pe Mapamond”. Prin proiectul electronic Intelnet susținut de Universitatea Emory din Atlanta (Georgia), filosoful și lingvistul american de origine rusă Mihail Epstein urmează o întreprindere similară, dar într-un registru exclusiv lingvistic. Examinată într-un cadru lărgit, direcția culturală urmată de Igor Ursenco este mai aproape de experiența a ceea ce se numește metamodernism.

Curiozități culturale[modificare | modificare sursă]

• Igor Ursenco își va redacta manuscrisele stocate abia după periplul vest-european intens de la finele sec. XX-începutul sec. XXI, publicînd într-o perioadă record (2009-2011) mai multe cărți în genuri diferite, toate la edituri din România, cu excepția volumului „apoptosium”, publicat în anul 2010 de către editura newyorkeză „Franc Tireur USA Publishing House”, condusă de faimosul literat & disident sovietic Serge Iourienen^⁠(ru).
• Personaj literar episodic în Fericiri pămîntene, romanul autobiografic al scriitoarei maramureșene Marina Angela Glodici (editura Eurotip, Baia Mare, 2008, pp.48-50)
• Figurant în două secvențe din pelicula artistică One of the Hollywood Ten^⁠(en) (2000), cu participarea starurilor americane Jeff Goldblum și Greta Scacchi.
• Realizatorul primului site românesc ce popularizează tranzacțiile valutare în marjă (www.proteu.ro).
• Participant, în calitate de cantautor cu versuri și melodie proprii, la Prima ediție a Festivalul de muzică folk Galbenă Gutuie (Chișinău, 1990)

Bio-bibliografie[modificare | modificare sursă]

Regimuri ideologice și cenzură culturală atemporală[modificare | modificare sursă]

Lumina alienatoare a „lămpii lui Ilici” nu a făcut decît să-i accelereze accesul precoce în lumea culturală, pentru că Igor Ursenco își va consuma metronomic întreaga sa activitate între austera „lampă a lui Diogene” și exuberanta „lampă a lui Aladin”. Fiind elev în clasele primare, avea să expedieze pe adresa publicației centrale „Scînteia leninistă” (actualmente revista „Noi”, Chișinău) două poezii care au pretextat și motivul debutului său literar absolut: una trata tema păcii mondiale, pe cînd cealaltă aborda primul sentiment erotic. Evident că redactorii sovietici vigilenți i-au publicat doar primul text.

Tot din cauza cenzurii, de data aceasta post-sovietică, îi va fi refuzată publicarea interviului luat lui Emil Loteanu, ultima înregistrare publică înaintea dispariției fizice a regizorului, actorului și scriitorului basarabean. Consiliul administrativ al ziarului Juventus a considerat interviul luat acestuia ca fiind subversiv, astfel că primul său număr (24 august 1996) – la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef – a fost și ultimul.

Ulterior, în calitatea sa de doctorand la alma mater, Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste a unor membri de la Catedra de Literatură Contemporană. În anul 2016 teza va fi materializată cu titlul „Panorama liricii basarabene: anii ’60-’80 (Intertext-Arhitext-Genotext)”, urmind sa fie publicată de editura bucureșteană non-comformistă frACTalia.

Zilier Teo-e-retikon[modificare | modificare sursă]

În timpul studiilor (1990-95) la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, Igor Ursenco a lucrat, part time, ca redactor-stilist la ziarul „Tineretul Moldovei” și laborant în cadrul Laboratorului experimental de elaborare a manualelor pentru școala primară (Institutul de Pedagogie și Psihologie). În anii de revigorare a conștiinței naționale din Republica Moldova, va participa la proiectul ambițios inițiat de către Institutul de Istorie și Teorie Literară (Academia de Științe a Moldovei) privind „reevaluarea literaturii basarabene din perioada comunismului sovietic”. Alături de concluziile teoreticienilor literari Mihai Cimpoi, Anatol Gavrilov, Andrei Țurcanu și Sergiu Pavlicenco, observațiile personale ale tînărului cercetător au culminat în teza de licență avînd ca subiect discursul literar în perioadatotalitarismului sovietic (1995). După absolvire a fost angajat, în paralel, în calitate de redactor-consultant la revista „Intellectus” (Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale și Intelectuale din Republica Moldova)și lector universitar (Universitatea de Studii Umanistice).

Pe meridianele intangibile ale lumii[modificare | modificare sursă]

Aflat cîțiva ani mai tîrziu în Europa, Igor Ursenco va fi abordat direct pe o stradă din Madrid de către un agent de producție film. Drept urmare, regizorul scoțian Karl Francis i-a propus să figureze în două episoade generale din pelicula sa artistică One of the Hollywood Ten (2000).

Marcat de realitățile vest-europene, Igor Ursenco va trece printr-un proces de reevaluare estetică și ideologică, materializate în viitoarele sale cărți și articole de atitudine civică. Bio-bibliografia autorului va fi marcată suplimentar de către tensiunile tradiționale dintre „Logos” și „Imago”, cînd − pe lîngă diplomele de învățător (Călărași, Republica Moldova) și filolog (Chișinău) − Igor Ursenco va obține calificări de consultant financiar piețe de capital (Chișinău, Republica Moldova), trader plasamente în marjă & hedging valutar (Odesa, Ucraina), agent valori mobiliare spot (București, România) și la termen (Sibiu, România).

Performer EgoBestiar[modificare | modificare sursă]

EgoBestiar este un principiu artistic adoptat de către Igor Ursenco, preponderent în creația sa lirică și epică, pentru a induce starea abisală apropiată noțiunii platonice de „epekeina tes ousias” („dincolo de ființă”). Pus sub semnul „terrarismului pneumatic”, EgoBestiarul face apel și la conceptele structuratoare originare în enantiodromia greacă, în particular cea jungiană.

Imaginarul eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea senzorială” pe trei nivele profitabile:

• A realibus ad realiora (De la realitatea empirică la realitățile superioare)
• Ad realia per realiora (De la realitatea indiferentă la realul asumat)
• Realia sicut realora (Ce e jos fie ca ce e sus, iar realul să devină realitate)

Pentru ca formula propusă să rămână general-valabilă, Igor Ursenco operează cu cel puțin trei elemente implicite din punct de vedere teleologic:Corp oficial ↔ Nostalgie originară ↔ Biografii alternative. Cartea sa „Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω” oferă în acest sens două autoficțiuni concludente: „Introducere la „principiul compensării” și „Eikos” (O lecturare a lui Ion Creangă, neprevăzută de Curricula școlară).

Prin refuzul sistematic al materializării și devenirii încremenite a unui ego corporalizat, și celelalte volume lirice semnate de Igor Ursenco propun o galerie memorabilă de alte pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae Virtual („High-end”), Curriculum Vitae Originar („Tricolor”), Curriculum Vitae Karmic („Blueprint: natură statică”), „Curriculum Vitae Prosodic („Pharmakon”), Curriculum Vitae Isihastic („După „înviere”), Curriculum Vitae Teleologic („Caii mei cei netroieni”), Curriculum Vitae Anti-Oedip („Diptic semiologic”), Curriculum Vitae Ne-Oficial („Geo-deontologie”). Acestor scenarii holiste care au șansa dăinuirii dincolo de „biografia” efemeră li se pot alătura un „Curriculum vitae” improbabil („Quintia esentia”: Materialism intangibil”) sau un „Non-Curriculum Vitae” impermeabil.

Ficțiunile epice, cinematografice și dramatice publicate de Igor Ursenco urmează un traseu similar, astfel că exacerbarea modernistă și febrilitatea deconstructivă post-modernă sunt replasate de intangibilitatea și reversibilitatea ego-bestiarului proteic, singurele calități care pot asigura „securitate semantică” memoriei poetice afective.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

• Kaïros Moldav (thriller menipeic), Editura Blumenthal, București, 2012
• S.T.E.P. (proză scurtă), Editura Herg Benet Publishers, București, 2011
• Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (antologie internațională), Editura Herg Benet Publishers, București, 2011

Versuri[modificare | modificare sursă]

• exFaustiv, București, octombrie 2020, II ediție, abrogată și revizuită (titlu modificat) a volumului Apoptosium, Franc Tireur Publishing House, USA, 2010
• poɘtic incorəct (Stratageme pentru o Nouă Ordine Poetică Mondială), Editura Rafet, Rîmnicu Sărat, 2015
• Monstrul Spaghetelor Zburătoare (poeme thriller), Editura Tracus Arte, București, 2012
• Apoptosium, Franc Tireur Publishing House, USA, 2010
• Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană contemporană (antologie internațională), Editura Limes, Cluj Napoca, 2009
• „Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω”, Editura Agepi, Chișinău (1997) / Editura Limes, Cluj Napoca (2009)

Eseuri semiosofice[modificare | modificare sursă]

• EgoBesTiaR, Editura Herg Benet Publishers, București, 2011
• Teo-e-retikon, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2009

Scenarii film artistic și piese de teatru[modificare | modificare sursă]

• Retina akåșică, Editura Mega, Cluj Napoca, 2009

Traduceri literare[modificare | modificare sursă]

• compilații parenetice marca Nicolae Milescu Spătaru (din slavonă în română)
• din manifestele teoriei cinematografice ale lui Yury Tynyanov (din rusă în română)
• din pastilele editoriale semnate de Umberto Eco (din italiană în română)
• din proza scurtă a lui Juan Manuel de Prada (din spaniolă în română)
• din poezia scriitorului spaniol Rafael Soler (din spaniolă în rusă)
• din creația scriitorilor de expresie română Mihai Pascaru și Attila Balázs (din română în rusă)
• din creația scriitorilor Károly Fellinger și Manolis Aligizakis (din engleză în rusă)
• autobiografia sopranei Virginia Zeani (din engleză în română)

Afilieri[modificare | modificare sursă]

• Centrul P.E.N. România
• Uniunea Scriitorilor din România
• Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova
• Liceo Poetico de Benidorm (Alicante, Spania)
• Opera scrisa.ro, Societate de Gestiune a Drepturilor de Autor

FLORIN MUGUR

Florin Mugur
Date personale
Născut	7 februarie 1934  București, România
Decedat	9 februarie 1991 (57 de ani)
Cauza decesului	sinucidere
Cetățenie	România
Ocupație	poet eseist romancier[*] redactor[*]
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din București
Note
Premii	Uniunea Scriitorilor din România
Modifică date / text

Florin Mugur (n. Legrel Mugur, 7 februarie, 1934, București – d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator evreu român.

Cuprins

• 1Biografie
  • 1.1Scrieri (selecție)
• 2Note
• 3Bibliografie
• 4Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.^[1]

După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.^[2][3]

Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.

Prieten apropiat al lui Norman Manea.^[4] A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”^[5]

Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis^[6].

Scrieri (selecție)[modificare | modificare sursă]

Antume

• Cântecul lui Philipp Müller (1953)
• Romantism (1956), versuri
• Casa cu ferestre argintii (1959), versuri
• Visele de dimineață" (1961), versuri
• Mituri (1967), versuri
• Destinele intermediare (1968), versuri
• Cartea regilor (1970), versuri
• Cartea prințului (1973), versuri
• Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
• Portretul unui necunoscut (1980), versuri
• Dansul cu cartea (1981), versuri
• Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982)
• Viața obligatorie (1983), versuri
• Spectacol amânat (1985), versuri
• Schițe despre fericire (1987)
• Firea lucrurilor (1988), versuri
• Aproape noiembrie (1972), proză
• Convorbiri cu Marin Preda (1973)
• Profesiunea de scriitor (1979), interviuri
• Ultima vară a lui Antim (1979), roman

Postume

• Scrisori la capătul zilelor" (2002)

POEZII:

Frumoaso

mersul tău prin iarbă
şi felul cum te uiți în treacăt la mine
şi iarba care s-a înălțat
la un metru de pământ
să te urmărească de-aproape
zăpăcită de pofte

aş vrea să scriu despre tine
frumoaso
dar hârtia alunecă
de parcă-aş fi aşezat-o
pe-o moviliță de cireşe coapte 

Intrebari seara

Şi la ce bun onoarea şi la ce bun se-nchide
grădina pe curajul tău nebun
la ce bun cerul scurt care ucide
zărit deasupra glumei sfârşite – la ce bun

şi la ce mâine şi la ce jivine
la ce zbor de gândac lătrat de câini ?
S-au şi urcat furnicile pe tine
fierbinţi, cu lumânările în mâini.

La ce dezordine, la ce distrugere bătrână
pe care uluit încerci s-o spui
ca şi cum prinţul cu o carte-n mână
şi cartea arde şi nu-i pasă nimănui

ca şi cum nu e ultima grădină
sălbăticindu-se de-atâta fum
ca şi cum pietrele din cer, ca şi cum vina
de-a nu putea s-ar şterge, ca şi cum

dac-ai vorbi şi-ai spune te-ai mai putea salva
ca şi cum înc-ar fi speranţe, ca şi cum
i s-ar schimba culoarea sângelui cuiva
când te-ar vedea pe moarte, ca şi cum

rostind fragmente de făpturi divine
strigând neghiob nume de stele şi de câini
n-ai mai vedea cum urcă furnicile pe tine
lucioase, negre, roşii, cu lumânări în mâini. 

 Melodie

Cu pletele până-n pământ iscăliturile
acelor timpuri vechi şi geniale –
fiece nume ca o bătălie
de oameni aurii şi de-animale –
decizia ! onoarea ! răsucirile !
ce curbe-n dans ! ce blonde turbioane
Biblia mea e plină de numele lor, plină
de peri, de bucle aspre, de ciufuri grosolane
sucindu-se pe tâmpla cuvintelor, suspine
lăudăroase, tremolouri vagi –
o, prea frumoşii grandomani ai viziunilor
bunicii mei, profeţi inculţi şi magi.
Şi cărţile se umflă de fală şi se-nfoaie
mug turmele prelung, neîntrerupt
nişte păstori bătrâni, cu capul palid
scriu mane, tekel, fares pe cer – şi dedesubt
se iscălesc şi vitele-i urmează
pe drumul mult cotit, prin spinii suri
măgari, berbeci, oi blonde, turme ample
de bucle şi de ciufuri, de lungi iscălituri. 

GHERASIM LUCA

Biografie Gherasim Luca
Gherasim Luca (sau Gherashim Luca) (23 iulie 1913 - 9 februarie 1994) a fost un teoretician al suprarealismului şi un poet evreu român, frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. Aderă de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge (1930, 1933). În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, se alătură grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Herold.

Luca s-a născut la Bucureşti, şi era fiul unui croitor evreu. Vorbea patru limbi, idiş, româna, germana şi franceza.

Din 1938, a călătorit frecvent la Paris, Franţa, unde a intrat repede în cercurile mişcării Suprarealismului. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi accentuarea antisemitismului în România l-au forţat să se autoexileze.

Din 1945 până în 1947 a fondat un grup de artişti suprarealişti, din care mai făceau parte Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu şi Dolfi Trost.

La scurt timp, au început să publice, inclusiv poeme în limba franceză. A inventat cubomania şi, cu Dolfi Trost, a fost autorul celebrului manifest "Dialectica dialecticii".

Hărţuit în România şi capturat în timp ce încerca să fugă din ţară, auto-intitulatul "étran-juif" a părăsit România în 1952, şi s-a mutat la Paris, prin Israel.

Într-o „lecţie de cubomanie în viaţa de toate zilele” Luca recomanda, pe urmele lui Tristan Tzara: „Alegeţi trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulţi arbori, trei femei goale şi alte cinci bine îmbrăcate, şaizeci de bărbaţi, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuşi, telescoape, etc. Tăiaţi totul în bucăţi mici (de exemplu, 6x6) şi amestecaţi-le bine într-o piaţă largă. Reconstituiţi după legile hazardului sau cum vi se năzare şi veţi obţine peisajul pe care vi l-aţi dorit întotdeauna”.

La Paris va colabora cu alţi artişti celebri (Jean Arp, Paul Celan, François Di Dio şi Max Ernst), producând un număr impresionant de colaje, desene, obiecte sau texte-instalaţii.

Din 1967, a citit fragmente din opera sa la Stockholm, Oslo, Geneva, New York City and San Francisco. Documentarul TV din 1988, portretul său realizat de Raoul Sanglas Comment s'en sortir sans sortir, l-a făcut extrem de popular în Europa.

Cu toate acestea, în 1994, a fost evacuat din apartamentul său, sub pretextul unei curăţenii generale. Luca, care a locuit timp de 40 de ani în Franţa, fără nici un fel de acte, a avut o singură reacţie. Pe 9 februarie , la vârsta de 80 de ani, s-a sinucis, sărind în Sena, exact ca prietenul sau, Paul Celan.

Opere publicate in România

* Un loup à travers une loupe, Bucureşti, 1942. Un lup privit printr-o lupă, poem in proză, singurul care a fost publicat, iniţial, in limba română. A fost, mai târziu, tradus chiar de Gherasim Luca în limba franceză. A rămas inedit în Franţa până la ediţia din 1998, cînd a fost publicat la editura Éditions José Corti.

* Roman de dragoste, Colecţia Alge, 1933 (ilustrată de Jules Perahim)

* Fata Morgana, Atelierele Ramuri, 1937

* Quantitativement aimée (Iubită cantitativă), Les Éditions de l’Oubli (Editura Uitării), Bucureşti, 1944

* La vampir passif, avec une introduction sur l’objet objectivement offert (Vampirul pasiv, cu o introducere asupra obiectului obiectiv găsit), , Les Éditions de l’Oubli (Editura Uitării), Bucureşti, 1945 (cu un portret găsit şi şaisprezece ilustraţii)

* Un lup văzut printr-o lupă, Editura Negaţia Negaţiei, 1945 (ilustrat cu trei vaporizări de Dolfi Trost)

* Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul şi de Marea Moartă, Editura Negaţia Negaţiei, 1945 (ilustrat cu cinci cubomanii nonoedipiene)

* Dialectique de la Dialectique. Message adresee au movement surréaliste international, (Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mişcării suprarealiste internaţionale), în colaborare cu Dolfi Trost, Imprimeria Slova, Colecţia suprarealistă, 1945

* Présentation de graphie colorée de cubomanie et d’objets, exposition, 7 janvier-28 janvier' (Prezentare de grafii colorate de cubomanii şi de obiecte. Expoziţie. 7 ianuarie-28 ianuarie), în colaborare cu Dolfi Trost, Les Éditions de l’Oubli (Editura Uitării), 1945

* Les orgies des quanta. Trente-trois cubomanies non-oedipiennes, (Orgiile cuantelor. Treizeci şi trei de cubomanii non-oedipiene), în colaborare cu Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, 1946

* Amphitrite. Mouvements sur thaumaturgiques et non-oedipiennes, (Amphitrita. Mişcări subtaumaturgice şi non-oedipiene), Imprimeria Socec, Colecţia Infra-Noir, 1947

* Le Secret du Vide et du Plein, (Secretul Vidului şi al Plinului), Tipografia Socec, Colecţia Infra-Noir, 1947

* L’Infra-Noir, (Infra-Negrul) în colaborare cu Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, 1946

* Éloge de Malombre, (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, 1947

Texte publicate în străinătate

* Héros-Limite, Le Soleil Noir, Paris, 1953

* Ce Château Pressenti, Méconnaissance, Paris, 1958 (cu frontispiciu şi gravuri de Victor Brauner; tiraj de 350 de exemplare numerotate)

* La Clef, Poème-Tract, Paris, 1960

* L'Extrême-Occidentale, Éditions Mayer, Lausanne, 1961 (cu 7 gravuri de Jean Arp, Victor Brauner, Max Ernst, Jacques Hérold, Wilfredo Lam, Roberto Matta şi Dorothea Tanning)

* La Lettre, Paris, 1960

* Le sorcier noir, în colaborare cu Jacques Hérold, Paris, 1962

* Présence de l'imperceptible, Franz Jacob, Châtelet, 1962 (cu fotografii ale unor sculpturi kinetice de Pol Bury)

* Sept slogans ontophoniques, Brunidor, Paris, 1963 (cu gravuri de Augustin Fernandez, Enrique Zanartu, Gisèle Celan-Lestrange, Jacques Hérold)

* Poésie élémentaire, Éditions Brunidor, Vaduz, Liechtenstein, 1966

* Apostroph'Apocalypse, Éditions Upiglio, Milan, 1967 (cu 14 gravuri de Wilfredo Lam)

* Sisyphe Géomètre, Éditions Givaudan, Paris, 1967 (cu o sculptură de carte de Piotr Kowalski)

* Droit de regard sur les idées, Éditions Brunidor, Paris, 1967

* Déférés devant un tribunal d'exception, Paris, 1968

* Dé-Monologue, Éditions Brunidor, Paris, 1969 (cu 2 gravuri de Micheline Catty)

* La fin du monde, Éditions Petitthory, Paris, 1969 (cu un frontispiciu de Micheline Catty şi 5 desene de autor)

* Le Tourbillon qui repose, Critique et Histoire, 1973

* Le Chant de la carpe, Le Soleil Noir, Paris, 1973 (cu o sonogramă si o sculptură de Piotr Kowalski)

* Paralipomènes, Le Soleil Noir, Paris, 1976 (cu o cubomanie de autor)

* Théâtre de Bouche, Criapl'e, Paris, 1984 (cu o gravură şi 8 desene de Micheline Catty)

* Satyres et Satrape, Éditions de la Crem, Barlfeur, 1987

* Le Cri, Éditions Au fil de l'encre, Paris, 1995

Alte opere

* La proie s'ombre, Éditions José Corti, 1991

* La voici la voie silanxieuse, Éditions José Corti, 1997

* Levée d'écrou, Éditions José Corti, 2003

Filmografie

* Comment s'en sortir sans sortir (1988), regizat de Raoul Sangla, film in care Gherasim Luca recită 8 dintre poemele sale .

POEZII:

Ăia din noapte

Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopţilor,
hoţii şi vagabonzii sunt atârnaţi de grinda caselor
şi sinucigaşii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tăcere! azi e noaptea nopţilor,
ssst tăcere!
Lăeţii cu turmele lor trec calmi şi calzi
pe alee sunt brazi
şi lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul oraşului mârâie vântul
Închis şi tăcut
balonul se sparge,
toţi hoţii se aruncă şi fură cu toţii
toţi vagabonzii îşi smulg ochii şi-şi întorc şepcile,
sinucigaşii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile şi săpunurile,
cuţitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
se zbat şi se bat
se muşcă şi mârâie
Numai lăeţii sunt domnii pământului
şi umblă cu turmele calzi cu pletele...

 Cu pasiune

pas pas paspaspas pas
pasppasppas pas paspas
pasul pas falsul pas pasul
paspaspas pas nefast
nefa nefast nefastul pas
paspas pas pasul papà
nefast papà nefastul pasul
paspas pasa paspaspasa
pasa pasa el pasa el pas pas
el pasa pasul pas de papa
de papa pe papa din pas din pasa
pass pasa paşi pe pe
pasul pasi pasi pasi pişați-va pe
papa pe papa pe el pe ea pe
pipa lui papà a papei pişați-va în masa
pass paass pasi paspasi pasa
basul pasi passpasi cu
pasiu pasiu basul jos
pas pasiune basul şi
şi nu do de jos nu
nu nu do pasa pasiupasiune do
nu do nu do nu pasi nu dominați
nu va dominați pasiunile pasive nu
nu va domino pasiu va va
ssis va pasiu nu dodo va
va dominouri de dor
e papacat de dodor
de pas pas nu domi
pas paspasa pasiu
va pas nu do nu do nu va dominați
pase pasiunile va pas va
va pas devo devorante nu do
nu va dominați raț
nu va ra
nu do devorante nu do nu va dominați
raț rațiunile voastre raț rațiuni nu nu
nu va dominați pasiunile rațiuni va
nu dominați va nu va nu do do
minați minați-va națiunile mi dar do
minați nu do nu mi nu nu va raț
rațiunile voastre pasionante de şoareci de pas
pas pasa pasiu minați nu
minați nu pasiunile voastre
raționantele voastre tocani de şoareci devo
devorați-le devo dedo do domi
dominați ast pas ast miros
de tocana de pas de pasa de
pasi de pasigrafie gra fifie
grafie fie de fie
fifie fena fenakiki
fenakisti coco
fenakisticope fifie
fofo fifi foto dodo
dominați do foto mimați fifie
fotomicrografiați-va gusturile
aceşti paduchi coregrafici fifie
ai dezgusturilor voastre ai dezastrelor voastre pas
pas asta pasiu pasiune de za
coco kistico za dezastrele pas
pasi pasi pasipas pasiune
pasiune pasionat nat nat
el s-a nascut de la ne
din nega ga din nega
din negațiune pasiune zgu scu
scuipați scu scuipați pe națiunile voastre scu
din nea el s-a el s-a nascut
pasionat nat el s-a nascut
la înot la nebunie el
s-a nascut la ne la necronatație sau nebunie el
el s-a nascut din ne din nega
nega ga scu scuipați din ne
din ga pas nega negațiune pasiune
pasionat nas pasiunea eu
eu te eu te iubesc eu
eu eu te-am eu tem
eu te iubesc cu pat cu pasiu te iu
eu te iubesc eu eu joc cu pas eu iubesc
pasionat at ap apar
aparea iubi mie mi mi place
sa ap apar at at pas
pasi pasi eeee em
em emersiune pasiune pasionat at eu
eu te eu te iubesc te iubesc
pass passio o pasio pasio o ma mea
mea ma scu scuipați pe rațiuni
marea mea ma me ma te
ma te mea ma mea marea mea te
teribila mea pasiune pasionat
eu te eu teri teribil de pasio eu
eu eu te iubesc te iubesc te iu te
iubesc iubesc besc te iubesc
pasionat at besc eu
te iubesc cu pasiu te iubesc
cu pasiune iubitoare eu
te iubesc te iubesc cu pasiune
eu te eu te iubesc pasionat nat
eu te iubesc pasionat
eu te iubesc cu pasiune te iubesc
eu te iubesc cu pas cu pasiune


(1947, publicat în limba franceza, traducere de Ştefania Mincu, din ant. Avangarda literara româneasca de Marin Mincu, 2006)