vineri, 18 februarie 2022

 8. /20 FEBRUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT


MARIA TĂNASE

Maria Tănase
Maria Tanase 1.jpg
Maria Tănase în port tradițional de Romanați
Date personale
Nume la naștereMaria Tănase
Născută25 septembrie 1913
BucureștiRegatul României
Decedată (49 de ani)
BucureștiRepublica Populară Română
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonarModificați la Wikidata
CetățenieRomânia Regatul României
 Republica Populară Română
OcupațieCântăreață
Alte numeMary Atanasiu, Edith Piaf de România  Modificați la Wikidata
Origineromână
Gen muzicalmuzică popularăușoară, lăutărească, romanțe, teatru de revistă
Tipul de vocecontralto
Ani de activitate1934-1963
Case de discuriLifa, ColumbiaElectrecord
Discografie
Listă completăDiscografia Mariei Tănase  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database

Maria Tănase (n. ,[1] BucureștiRomânia – d. ,[1] BucureștiRomânia) a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră, de către Nicolae Iorga, în anul 1938.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Artista Maria Tănase s-a născut în data de 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București (azi zona Palatul CopiilorParcul Tineretului), Regatul României, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârțajudețul Sibiu (Țara Făgărașului) și al florarului Ion Coandă Tănase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Miereacom. Crușeț, jud. Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o soră și un frate: Aurica (n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911).

Debuturi[modificare | modificare sursă]

În mai 1934, se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. La 2 iunie, debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase.[2] În același an imprimă Mansarda (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.[3]

În vara anului 1937, imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”,[4] sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.[5]

Data de 20 februarie 1938, reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de oriȘapte săptămâni din postCe-i mai dulce ca alvițaCine iubește și lasăGeaba mă mai duc acasăMărie și MărioarăȚigăneascaCând o fi la moartea mea.[6] La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.[7]

În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi.[8]

Activitatea artistică[modificare | modificare sursă]

Timbru românesc din 2013

Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră.[9] În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei,[10] pe care le imprimă apoi la „Columbia”.[11]

La 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York (New York World’s Fair) amenajată în cartierul Flushing Meadows din sectorul Queens. Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României).[12] Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu și pe Constantin Brâncuși. La această expoziție au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino ș.a. Maria Tănase se întoarce în țară în luna iulie.

Spre sfârșitul anului 1940Garda de Fier îi interzice să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radiodifuziunii, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia,[13] sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul Cine iubește și lasă, frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc la 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani.[13] Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunța cititorii reapariția Mariei Tănase într-un program radiofonic.[14]

Maria Tănase, poză de afiș

În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război.

După instaurarea comunismului, în 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria DarvaiIleana ConstantinescuNatalia Șerbănescu.

Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953, desfășurat în București.[15]

După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord.

În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de DoljLa malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.[15]

A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor.

Repertoriul[modificare | modificare sursă]

Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940 repertoriul i-a fost format de Harry Brauner. O selecție de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată de Editura Muzicală în 1963 în broșura Cântecele mele – Maria Tănase.

Maria Tănase acompaniată de violonistul Ionel Banu în filmul Mic album muzical (1958)

Discografie[modificare | modificare sursă]

Teatru și film[modificare | modificare sursă]

A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) și în Horia de Mihail Davidoglu (1956). A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran (1944) și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzky (1946).

Maria Tănase în luna martie a anului 1942, fotografiata de Willy Pragher

A cântat în filmele Se aprind făcliile (1939 – film care s-a pierdut), România (1947), Ciulinii Bărăganului (1958) și în scurt-metrajul muzical Mic album muzical (filmat în 1958) care conține videoclipuri ale pieselor Mărioară de la GorjÎn Târgul Moșilor și Salutare, bătrâne București.

Distincții[modificare | modificare sursă]

În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a.[16] În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de Stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist emerit.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În anul 1930 se angajează la „Bufet de 7 lei”, unde îl cunoaște pe Sandu Eliad (regizor la Teatrul „Barașeum”, azi Teatrul Evreiesc de Stat), cel care o va prezenta mai târziu etnomuzicologului Harry Brauner.

La începutul anilor '40, Maria Tănase a fost agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații (SSI) condus de Eugen Cristescu.[17]

Se căsătorește cu juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie) în decembrie 1950.[18][19]

Decesul[modificare | modificare sursă]

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București.[20]

Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.[21][22]


Maria Tănase - Maria Tănase, vol. 1, 2 - Album Integral



Maria Tanase - Povestea cenzurata ( documentar )




FLORICA BRADU

Imagini pentru florica bradu
Imagini pentru florica bradu
Imagini pentru florica bradu
Imagini pentru florica bradu


Florica Bradu
Date personale
Născută (76 de ani)
ȘiculaAradRomânia
ȘiculaAradRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalMuzică populară românească
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuFlorica UngurFlorica DumaFlorica Zaha
voce
Prezență online
Site web

Florica Bradu (n. 20 februarie 1945Șicula, AradRomânia) este o cântăreață română de muzică populară din Crișana și profesor de limba și literatura română. Este absolventă a facultății de filologie. Împreuna cu Florica DumaFlorica Ungur și Florica Zaha a făcut parte din proiectul (grupul) „Floricile Bihorului”.[1][2] Printre comorile folclorice pe care le-a cules de-a lungul timpului se numără „Lioară, lioară”, acesta fiind unul din cântecele cele mai iubite.


Profesor de limba română cu excelente calităţi de orator. Florica Bradu captează publicul cu cântecul şi cu cuvântul. S-a întâmplat şi vineri seara la Filarmonica de Stat, acolo unde Florica Bradu a fost invitată să vorbească despre transformările din viaţa ei alături de alte 10 personalităţi din toate domeniile în cadrul celei de-a 11 ediţii a 11 even Experiences, eveniment organizat de Fundația Comunitară Oradea.

Florica Bradu s-a născut „în lumea cântecului popular, la Şicula – Arad”. Încă din clasele primare a fost sfătuită să cânte şi a prins drag de publicul căruia îi plăcea să o asculte, de faptul că îi făcea fericiţi pe cei catre o ascultau şi nu în ultimul rând de aplauzele cu care o răsplătea publicul.

Fetiţa de atunci a mărturisit că a avut exemple în carieră precum Lucreţia Ciobanu, Achim Nica, dorindu-şi să devină ca ei, marii artişti pe care îi ascula la radio la emisiunea „Muzică la cererea ascultătorilor”. „Mă tot gândeam cum să fac să am studioul meu, ca muzica mea să se audă peste sat. Şi aşa am ales cel mai înalt pom din ograd, un păr. Şi la ora 12, în fiecare zi, de primăvara până toamna, aveam emisiune.

„Aici Radio România- îl şi mutasem la mine în ogradă…. Şi acum la cererea ascultătorilor….” La început aveam mai puţin ascultători, apoi cântam pentru bătrânii satului care nu mergeau la munci. Părinţii nu ştiau nimic ce făceau eu în fiecare zi la 12. Până într-o zi când o femeie i-a spus mamei mele: Sofia, atât de frumos cântă Florica! De unde ştii?Are emisiune…Mama mi-a spus că acum am crescut… făcusem emisiune în clasa a V-a, a VI-a, a VII şi că acum sunt mare şi trebuie să renunţ. Cine cântă în pom? Nu m-am lăsat până într-o zi când cine intră pe uşa ocolului în plină emisiune: mama.. Dă-te Jos! Şi aşa mi-am întrerupt emisiunea.

Ai mei mă voiau acasă, eram bună de lucru, eram înaltă, bine făcută. Mie însă mi-a plăcut şcoala şi am dat admitere la liceu în Arad unde am şi intrat. Acolo unde auzeam muzică eram şi eu. Am cântat cu Filarmonica.Când aveam 15-16 ani Ansamblul Ciocârlia care venise la recrutări m-a remarcat într-un spectacol şi la dans şi la cântat. M-au chemat la Bucureşti. I-am spus tăicuţului că vrea să mă fac artist.Nu vreau artist la uşa ocolului!

Nu ştiam unde să mă mai ascund să mă rog să reuşeşsc. Aşa am găsit VC-ul vecinului, mă rugam acolo că nu mă conturba nimeni. Am reuşit la concurs, dar îmi trebuia tutore fiindcă eram minoră. Unchiul meu nu avea copii şi a zis că mă sprijină.

Nu am copii de împrumut! Acasă! A zis tată M-am supărat foarte rău şi am zis că nu mai cânt. La cinema, atunci se dădea Jurnalul şi am văzut la ştiri o fată care cânta. Am început să plâng, am ieşit din sală şi am continuat să cânt.Am făcut liceul, am intrat la facultate şi am mers la un concurs unde din juriu făcea parte şi reputatul folclorist Ion Bradu- care mi-a devenit socru şi care a avut o influenţă excepţională în devenirea mea ca artist, un profesionist care a născut în mine dorinţa de a culege folclor.În facultate am avut un profesor extraordinar Dumitru Pop…

A fost apoi un moment în care s-a decis ca eu să reprezint Crişana în concursul Dialog la distanţă.Ce emoţii aveam, concuram cu o interpretă din Bucureşti care avusese concerte şi în America. Aveam şi eu experienţă, cântasem în pom, cântasem la Arad…Am reuşit să recuperez puncte în concurs şi am fost considerată o eroină.

Am avut atunci o mare, mare bucurie , mulţumesc publicului orădean cu care am avut întotdeauna o relaţie minunată, întotdeauna a fost un fluid magic de iubire de la mine la public şi de la public la mine.Sunt recunoscătoare pentru cum Dumnezeu a rânduit să reprezint ţara pe toate scenele lumii.

Publicul era fascinat şi eu eram tare mândră că m-am născut româncă.Un alt episod a fost în Italia la un concurs care pe lângă muzică avea şi o componentă , o competiţie de frumuseţe. Nu am vrut să particip la concursul de frumuseţe, aveam şi aşa emoţii pentru cântecele mele. În cele din urmă s-a decis ca eu să particip şi a fost o mare bucurie să mă pot achita de o mare sarcină! Am devenit Miss Europa Primavera.

Presa mă întreba cum mă simt şi am spus că sunt mândră să reprezintă frumuseţea femeii românce! Toată viaţa am avut şi am un crez: scena e altarul pe care trebuie să mă rog frumos prin cântecul neamului meu, cântecul popular, tinereţea noastră perpetuă. Vă rog, iubiţi-l!”

Florica Bradu - Doamne, greu ma-ncearca-un dor


Florica Bradu ❤ Tânar-am fost ca și-un măr - Arhiva








VALENTINA COJOCARU


Valentina Cojocaru
Date personale
Născută (74 de ani) Modificați la Wikidata
Ciuciulearaionul GlodeniMoldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia „Meritul Civic” ()
Ordinul Gloria Muncii ()
Ordinul Republicii ()

Valentina Cojocaru (n. Ciuciulearaionul GlodeniMoldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

A absolvit Școala Pedagogică din Călărași (1960–1964), unde a studiat domra cu Nicolae Spivac. Studiază apoi la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chișinău (actuala Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în anii 1975–1980 la profesorii Ion Popescu și Valentina Boldurat.[1]

De-a lungul anilor, Valentina Cojocaru face parte din diferite colective artistice: Orchestra de amatori „Ciobănaș” din Călărași (1962–1965), colective artistice de estradă (1965–1967), formațiile de muzică populară „Mugurel” (1968–1974) și „Lăutarii” (1990–1992) ale Filarmonicii din Chișinău, Orchestra de muzică populară „Folclor” (1974–1990). Întreprinde turnee în Danemarca, Olanda, Austria, Cuba, Franța, Filipine, Grecia, Etiopia. În repertoriul său se regăsesc cântece de joc, de petrecere, doine, printre care și compoziții de Tudor Chiriac, C. Rusnac, Gheorghe Mustea, V. Doni, P. Neamțu, Gh. Banariuc, V. Crăciun. A avut înregistrări la casa de discuri „Melodia” din Moscova;[1] în total a înregistrat peste 200 de cântece.[2]

Cojocaru a devenit Artistă emerită a RSSM în 1978 și Artistă a poporului a RSSM în 1989. Cea din urmă distincție o primește ca rezultat al desemnării baladei „Miorița”, în interpretarea sa, drept cea mai reușită creație muzicală a anului 1988 de către UNESCO. I se conferă medalia „Meritul civic” în 1993, ordinul „Gloria Muncii” în 2005 și Ordinul Republicii în 2010.[2]


Valentina Cojocaru - Văzui tinereţea mea 



VALENTINA COJOCARU Am ramas cu doru in casa #noroctv




MIHAI CIOBANU

Imagini pentru mihai ciobanu
Imagini pentru mihai ciobanu
Imagini pentru mihai ciobanu
Imagini pentru mihai ciobanu


Mihai Ciobanu
Date personale
Nume la naștereMihai Ciobanu
Născut (68 de ani), BujorHânceștiRSS Moldovenească
Căsătorit cuValentina
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
EtnieRomân
OcupațieMuziciancântărețcompozitor
Activitate
Gen muzicalMuzică popularămuzică ușoară[1]
Voce
Prezență online
Site web

Mihai Ciobanu (n. 20 februarie 1953Bujor, Hîncești) este un cântăreț român de muzică populară din Republica Moldova; Artist al Poporului, cavaler al Ordinului Republicii, Cavaler al Ordinului "Gloria Muncii”. De-a lungul carierei sale, Mihai Ciobanu a înregistrat peste 300 de piese, una dintre cele mai cunoscute fiind „Casa părintească nu se vinde”, pe versurile lui Grigore Vieru și muzică proprie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Ciobanu s-a născut la 20 februarie 1953, în satul Bujorraionul HînceștiRSS MoldoveneascăUniunea Sovietică, în familia lui Serghei și Nadejda Ciobanu, Mihai fiind cel mai mare dintre frați și surori.[2] După absolvirea a 9 clase în satul natal, a plecat la Hâncești, unde a fost primit în ansamblul de cântece și dansuri “Andrieș”, condus pe atunci de Ion Musteață. A fost primit și ca dansator, și ca solist vocal.[2] Între 1974-1978 a făcut studii de canto popular și dirijat coral la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga» din Chișinău. Apoi, între 1980-1985, a urmat catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu» (actualmente − Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice).[3]

Din 1973 până în 1979 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu), totodată fiind și profesor de muzică la școala din Ruseștii Noi, Ialoveni.

Între 1979-1986 cântă acompaniat de orchestra Ansamblului Folcloric «Miorița» (dirijor — Vasile Goia). Timp de un an, 1986-1987, fost redactor la Departamentul muzică al Radioteleviziunii de Stat.

Între anii 1987 — 1989 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Mugurel» a Filarmonicii din Chișinău (dirijor — Ion Dascălu).

Din anul 1989 până în 2012a fost solist al orchestrei «Folclor» (dirijor — Petre Neamțu) a Companiei de Stat «TeleRadio Moldova», care în prezent aparține Filarmonicii Naționale «Serghei Lunchevici».[3]

Din 2012 este Arist liber profesionist.

Concomitent colaborează cu orchestra «Lăutarii» condusă de Nicolae Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra prezidențială condusă? de Nicolae Dabin și cu orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ș.a.

Începând cu anul 1990, efectuează numeroase turnee în țară, dar și peste Prut, în România, la IașiBucureștiBacăuFocșaniPloieștiPașcaniBotoșaniSuceava ș.a. În turnee a cântat acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focșani, «Rapsozii Botoșanilor», «Ciprian Porumbescu» din Suceava, «Trandafir de la Moldova» din Huși.

În anii 1993 și 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internațional «Maria Tănase» de la Craiova.

În 2005, Mihai Ciobanu înființează grupul vocal de bărbați «Basarabenii». În același an, își lansează primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară», și tot de atunci își desfășoară activitatea în calitate de profesor de canto popular la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga».[3]

În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific „Artist Emerit” al Republicii Moldova, iar în 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”.[4]

În anul 2007 este decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”,[necesită citare] iar în 2010 i se conferă titlul de Artist al Poporului.[5]

Pe 4 aprilie 2013, Mihai Ciobanu a fost decorat cu "Ordinul Republicii" de către Președintele Republicii MoldovaNicolae Timofti.[6]

În cariera sa, Mihai Ciobanu a înregistrat peste 300 de piese, a lansat peste 30 de albume – LP, CD, DVD, casete audio, 3 cărți scrise, multiple videoclipuri și filmări și a susținut 12 serate de creație.[2][7] Pe durata carierei el a întreprins multiple turnee peste hotare, în țări ca: BulgariaFranțaGreciaElvețiaGermaniaMarea BritanieSerbiaPoloniaJaponiaSuediaTurciaSUACanadaEstoniaLituaniaLetoniaRusiaAzerbaidjanUcraina ș.a.[3]

A fost protagonist al filmelor muzicale: "Eu imi cant cantecul meu" regia si scenariul Alexei Sirbu, „Satul meu nume de floare”, „La fereastra cu zorele”, „Am venit la noi în sat” și „Tinerețea-i numai una”.

Mihai Ciobanu este căsătorit cu Valentina, o violonistă, profesoară de vioară la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” și la Liceul cu profil de artă „Nicolae Sulac” din Chișinău, născută pe 23 iulie 1955, în regiunea Kustanai, Republica Kazahă, unde părinții săi lucrau la desțelenirea pământurilor.[8] Împreună au o fiică, Victoria, și un fecior Mihăiță, care este virtuoz violonist.[9][2]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

Grigore Vieru

Cquote2.svgMihai Ciobanu - artistul care, prin puterea harului, ne convinge că viața merită trăită și că-i păcat să fii supărat pe ea, chiar dacă vremurile sunt potrivnice omului. Mă simt minunat în cântecul acestui fermecător cântăreț care vine din Bujorul Hânceștiului răsfrânt în apele eterne ale Prutului.Cquote2.png

Nicolae Botgros[10]

Cquote2.svgMihai Ciobanu este un artist adevărat, el nu aleargă după glorie, nu-și irosește timpul pentru a-și face o popularitate ieftină.Cquote2.png

Vasile Romanciuc[10]

Cquote2.svgLina, blânda, mângâietoare, voce a lui Mihai Ciobanu este, în același timp, profundă și convingătoare: ea ne adună într-un suflet, într-o credință, într-o iubire. Cântecele artistului sunt înalte lecții de omenie și bunătate, înțelepciune și frumos, de lumină și speranță. Culese de prin toate satele noastre, melodiile lui Mihai Ciobanu, mai vesele ori mai triste, alcatuiesc o adevărată antologie a simțirii basarabene.Cquote2.png

Filme[modificare | modificare sursă]

"Eu imi cant cantecul meu" - regia si scenariul Alexei Sirbu
„Satul meu nume de floare”,
„La fereastra cu zorele”,
„Am venit la noi în sat”,
„Tinerețea-i numai una”.


Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume[10]
Titlu albumPiese
O vioară, un cântec, un dor
 1. Sârbă de concert
 2. Copilărie, parc-ai fost mai ieri
 3. Viață, frumoasa mai esti
 4. De m-aș face iar flăcau
 5. Am la inimioar-un spin
 6. Suita Flori frumoase din cunună
 7. Zboară cucul sus și cantă
 8. Doina codrilor de la Pădureni
 9. Dor de casă
10. Feciorască
11. Țara scumpă și frumoasă
12. Un'ți's banii măi voinice
13. Cu dor de la inimioară
14. Foaie verde lemn cioplit
15. Arz-o focul mintea mea
16. Jocul voinilor
Lume, lume, cât de dragă-mi ești
 1. Sârba lui Cazanoi
 2. Drag mi-i jocul, arză-l focul
 3. Țară scumpă și frumoasă
 4. Anii cei mai dragi din viața mea
 5. Dragi mi-s neamurile mele
 6. Viața este o minune
 7. Lume lume cât de dragă-mi ești
 8. Cântecul Prutului
 9. Pământule, nu va fi greu
10. Cânt cu drag la toata lumea
11. Ian poftiți nuntași la joc
12. Dragostea mult m-o purtat
13. Copilărie parc-ai fost ieri
14. I-auzi lumea ce vorbește
15. Hai mândro cu mine-n lume
Casa părintească nu se vinde
 1. Casa parintească nu se vinde
 2. Sus îi luna jos îi norul
 3. Cine are fată mare
 4. Câte flori sunt pe razor
 5. Voie bună s-adunam
 6. De-ar fi dorul ca și codrul
 7. Romanța măicuței (duet cu Minodora Strateciuc)
 8. Eu sărac și tu săracă
 9. Vremea asta nu-i a mea
10. Verișorii care-i am
11. În jurul teascului
12. Când plecam eu la cazarmă
13. Pe pământ aș tot trai
14. Sarmana inimă bună
15. De mă iubești
16. Sârba hramarilor
17. Am și eu un nepoțel
18. Așa curge viața mea
Busuioc înlăcrimat
 1. Colo-n umbra pomilor
 2. Lumea mea
 3. Mult mă-ntreabă inima
 4. Dorință
 5. Când amintirile
 6. Pe aceeași ulicioară
 7. De ce nu-mi vii
 8. Răsună codrul
 9. Pe sub deal, pe sub pădure
10. Ce-a iubit inima mea
11. Doină și horă cu strigături
12. Sună pungulița sună
13. Mândruliță din Bihor
14. Casa parintească
15. Codrule de-aș fi ca tine
16. Doina recrutului basarabean
17. Busuioc înlăcrimat
Pe ostrovul Prutului
 1. Vorbește Grigore Vieru
 2. Am și eu un nepoțel
 3. Așa curge viața mea
 4. Voie bună s-adunăm
 5. Doi frumoși se cununară
 6. Vremea asta nu-i a mea
 7. Cântec de la noi
 8. Chișinăul meu iubit
 9. Cine are-o surioară
10. Doctore
11. Verișorii care-i am
12. Mamă te-ai mutat în stele
13. Feciorașii mei cei dragi
14. Casa parintească nu se vinde
15. Pe pământ aș tot trăi
16. Asta-i nunta moldoveană
17. Floarea vieții n-a murit
18. Cu trompeta năzdrăvană
19. Pe ostrovul Prutului
Mi-i dor de ochii mamei
 1. Am rămas măicuță, singurea
 2. Romanța mpicuței
   (duet Mihai Ciobanu, M.Straticiuc)
 3. Ai adus fecior pe lume
 4. Doina recrutului basarabean
 5. Doctore
 6. De ma iubești
 7. Maicuță, mamă
 8. Inimioară, nu ofta
 9. Vie somnul de la Domnul
10. Nistrule, pe apa ta
11. Pe ostrovul Prutului
12. Zboară păsările-n cruce
13. Busuioc înlăcrimat
14. Un om singur
15. Casa parintească nu se vinde
16. Feciorașii mei cei dragi
17. Floarea vieții n-a murit
18. Cu trompeta năzdrăvană
19. Pe ostrovul Prutului
Anii nu se uită-n calendar
 1. Intro
 2. Feciorașii mei cei dragi
 3. Cine are-o surioară
 4. Anii nu se uită-n calendar
 5. Scrisoare pentru mama
 6. Cui nu-i place dragostea
 7. Pe doi ani la revedere
 8. Mi-amintesc de-a mea copilărie
 9. Toți băieții fac armata
10. Floarea vieții n-a murit
11. Doctore
12. Cu trompeta năzdrăvană
13. Cântec de la noi
14. Chișinaul meu iubit
15. Mamă, te-ai mutat în stele
16. Lelișoară îndrazneață
17. Asta-i nunta moldoveană
18. Vremea asta nu-i a mea
19. Doi frumoși se cununară
20. Ionel băiat frumos
La Nistru, la margioară
 1. Nistrule, pe malul tau
 2. Sus îi luna, jos îi norul
 3. Zărzărică, zărzărea
 4. La Nistru la margioară
 5. Crești pădure și te-ndeasă
 6. Foaie verde flori de nalbă
 7. Trandafir de la Moldova
 8. Hai mamă și mai petrece
 9. Când era să moară Ștefan
10. Așa-i viața militară
11. Când plecam eu la cazarmă
12. Bate vântul iarba crește
13. Șapte văi și-o vale-adâncă
14. Munte munte brad umbros
15. Mulți ani trăiască
Ce te doare inimioară
 1. Așa-i omul ca și iarba
 2. Codrule de-aș fi ca tine
 3. Am plecat copil din sat
 4. Așa-i viața militară
 5. Mândra mea s-a măritat
 6. Măi Dumitre, Dumitraș
 7. Satul meu nume de floare
 8. Crenguță de liliac
 9. Mândro, când oi muri eu
10. Sunt cioban, cioban îmi spune
11. Tinerețe floare-aleasă
12. Zboară păsările-n cruce
13. Tinerețea este trecătoare
14. Crașmuța cu ușa-n brumă
15. Frunza-i verde bat-o bruma
16. Mi-amintesc de-a mea copilărie
17. Toată boala-și are leacul
18. Nistrule, pe apa ta
19. Nu mă dojeni nevastă
20. Inimioară nu ofta
21. De ciuda nevestei mele
22. De dragul cântatului
Viața-i frumoasă dacă iubești
(muzică ușoară)
1. Doi într-un suflet
2. Cine iubește
3. Viața-i frumoasă dacă iubești
4. Iubito, câtă vreme
5. Ne-am despărțit
6. Viața noastră e o carte
7. Hai să cântăm din toată inima
8. Povestea unui marinar
9. Anii de aur la ușă îți bat
10. Busuioc
11. Anii mei ca un cârd de cocori
12. Tu ești stăpâna lumii
13. Romanță pentru tine
14. Mai stai, drumețule, nu te grăbi
15. La mulți ani de ziua ta
Videoclipuri
  • Casa părintească nu se vinde
  • Busuioc înlăcrimat
  • Eu sărac și tu săracă
  • Tinerețea este trecătoare
  • Sunt cioban, cioban îmi spune
  • Fă-mă doamne pădurar
  • "Trei mări și un râușor"
  • "Inimioară, nu ofta"
  • "Vremea asta nu-i a mea"
  • "Feciorașii mei cei dragi"
  • "Anii nu se uită-n calendar"
  • " Copilărie, parcă-ai fost mai ieri"

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Casa părintească nu se vinde: 100 de cântece din repertoriul lui Mihai Ciobanu”, Prut Internațional, Chișinău, 2008
  • "Casa părintească nu se vinde. Cântece din repertoriul lui Mihai Ciobanu. vol.II" Prut Internațional. Chișinău , 2013


Mihai Ciobanu colaj de melodii 1




GRIGORE LEȘE


Sari la navigareSari la căutare

Grigore Leșe
Gregore Lese Vienna 2007 01.JPG
Date personale
Născut (67 de ani) Modificați la Wikidata
StoiceniTârgu LăpușMaramureșRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Muzică Gheorghe Dima  Modificați la Wikidata
fagot  Modificați la Wikidata
Prezență online
pagină Facebook
Internet Movie Database

Grigore Leșe (n. 20 februarie 1954Stoiceni, Maramureș) este un interpret român de muzică tradițională românească din zona Țării LăpușuluiRomânia. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, Facultatea de Interpretare (fagot). Este doctor în muzică și profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și la Universitatea de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă și la diverse instrumente muzicale.

Creații muzicale[modificare | modificare sursă]

  • Cântec despre Bucovina (Cântă cucu, bată-l vina) (versurile cântecului apartin lui Constantin Mandicevschi scrise in 1904, Vasile Mucea descopera cantecul in folclor in satul Corcesti, Raionul StorojinetNordul Bucovinei in anul 1943, cantecul a fost inregistrat prima data de Grigore Leșe deabia in anul 1996)
  • Cântec în lemn - toacă
  • Când m-o făcut mama-n lume
  • Cântec pe înserat - din tilincă
  • Horea miresii
  • Miorița
  • Nistrule, apă vioară
  • Nu-i lumină nicări
  • O, Marie frumos nume!

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Cântec Pastoral (1996)
  • Cântece de Cătănie
  • Horile Vieții
  • Așteptând Crăciunul
  • Hori din Țara Lăpușului

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Acum știu cine sunt. Însemnări și aduceri aminte, Editura Humanitas, 2013 [1]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Pe deal la Teleormănel 1982
  • Maria Tănase 1988
  • Festivalul Doinei 1984

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Grigore Leșe la 10 decembrie 2004 Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.[2]


Grigore Leșe - piese din ritualul de nuntă (@Vedeta populară)








ANATOL NEAMȚU

Anatol Neamțu (n. 20 februarie 1954LungaFlorești – d. 8 ianuarie 2010Chișinău) a fost un chitarist, interpret vocal, compozitor și orchestrator din Republica Moldova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie de agricultori, fiind al treilea copil dintre cei patru frați și două surori. A studiat la școala medie din satul natal. Din copilărie și-a descoperit talentul de pictor, realizand portrete de o fidelitate fotografică, dar s-a molipsit de la fratele său mai mare Petre Neamțu, ulterior dirijor de orchestră de muzică populară, de dragostea pentru muzică, lăsând pictura în umbră. Anatol și-a urmat fratele la Chișinău, dorind să studieze la Colegiul Ștefan Neaga. Cum nu avea studii muzicale primare, i s-a permis să intre doar la țambal, instrument care însă nu-i plăcea.

În timpul studenției a stat la gazdă, apoi la cămin, împreună cu Liviu Știrbu, care, deși studia vioara, cânta deja bine și la chitară. Așa Anatol Neamțu a devenit chitarist, luând lecții de la colegul său de cameră. Cum Liviu Știrbu cânta la dancingul ”Улыбка” (Zâmbet) de lângă Valea Morilor din Chișinău și se întâmpla să plece pentru perioade mai lungi din oraș, l-a lâsat pe Anatol Neamțu să-l înlocuiască. Fiind timid din fire, Anatol cu greu a acceptat această încercare a capacităților sale de chitarist, dar în scurt timp a prins curaj, a obținut experiența necesară și a devenit cunoscut în tot Chișinăul ca un chitarist cu gust, cu un sunet aparte al chitarei. La acel dancing, unicul în oraș în acea vreme, se aduna tineretul din tot orașul, adesea veneau și muzicanți să asculte cine și ce mai cântă. Astfel acolo l-a auzitla Mihai Dolgan, care reînvia formația NOROC cu o nouă denumire - CONTEMPORANUL și la invitat în colectiv. Abandonând țambalul, ulterior Anatol a revenit la Colegiul Ștefan Neaga, absolvindu-l la clasa de cobză.

În afară de CONTEMPORANUL a cântat în componența formației Bucuria și în alte colective muzicale. A aprticipat la înregistrările de studio cu foarte mulți artiști basarabeni, iar în ultima perioadă a vieții a înregistrat și un album de muzică proprie.

A decedat prematur, ca urmare a unei operații de extirpare a unei tumori cerebrale. Deși operația a fost considerată reușită, peste mai puțin de două săptămâni un tromb i-a curmat viața.

Anatol Neamtu







GHEORGHE DUMITRESCU

Gheorghe Dumitrescu
Gheorghe Dumitrescu 1952.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
VâlceaRomânia Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][1][2] Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor
violonist
profesor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
vioară  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database

Gheorghe Dumitrescu (n. 15 decembrie 1914OteșaniJudețul Vâlcea – d. 20 februarie 1996București) a fost un compozitor român, reprezentant al realismului socialist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe data de 15 decembrie 1914, în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935–1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București – între anii 1940 – 1946, Gheorghe Dumitrescu a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între 1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din București, între anii 1951-1979. A scris articole, studii, cronici în MuzicaScânteiaContemporanul și România liberă; a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni radiofonice și de televiziune și a cules, notat și prelucrat folclor. A întreprins călătorii de documentare în U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, R.F.G., Bulgaria, Italia, Ungaria, Franța, Polonia și R.D.G. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. Este tatăl pianistului și compozitorului Tudor Dumitrescu. S-a stins din viață la București, pe data de 20 februarie 1996.

Caracterizare[modificare | modificare sursă]

Muzician cu talent literar, autor al textelor oratoriilor și al libretelor operelor sale, Gheorghe Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate.

Premii[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film de la Mamaia (1964), dar și premii ale U.C.M.R. (1969, 1977, 1979).

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952), Ordinul Steaua R.P.R., clasa a IV-a (1957), Ordinul 23 August, clasa a III-a (1964) și clasa a II-a (1979), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969). Maestru Emerit al Artei (1957).

Creația[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]

  • 1941: Hamlet;
  • 1942: Antigona;
  • 1943: Eumenidele; Macbeth;
  • 1945: Școala femeilor;
  • 1947: Nunta din Perugia;
  • 1953: Ion Vodă cel Cumplit;
  • 1954: Pârjolul;
Balete – oratoriu
Balete-operă

Muzica de operă[modificare | modificare sursă]

  • 1955: Ion Vodă cel Cumplit, op.37;
  • 1957: Decebal;
  • 1959: Răscoala;
  • 1961: Fata cu garoafe;
  • 1969-1970: Meșterul Manole;
  • 1973: Geniu pustiu;
  • 1974: Vlad Țepeș;
  • 1977-1978: Orfeu;
  • 1982: Marea iubire;
  • 1983: Ivan Turbincă;
  • 1985: Prometheu;
  • 1987: Voievodul Gelu;
  • 1986: Mihai Viteazul;
  • 1986: Avram Iancu;
  • 1991: Osiris;
  • 1992: Făt-Frumos.
Operete
  • 1949: Tarsița și Roșiorul;
Opere-oratoriu
  • 1988: Mesia – Jertfa supremă;

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

  • 1960: Aproape de soare;
  • 1963: Tudor.

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

Cantate
  • 1948:Recruții; Poem dramatic;
  • 1949: Cantata muncii;
  • 1959-1952: Tudor Vladimirescu;
  • 1953: Menumorut;
  • 1954: Patriei libere;
  • 1960: Cantata solemnă;
  • 1962: Radu Anghel;
  • 1965: Cantată festivă, op.70;
  • 1966: Cantată solemnă; Omagiu patriei;
  • 1967: Slăvită fii, maică;
  • 1968: Cantata festivă, op. 90;
  • 1969: Movila lui Burcel;
  • 1970: Cantata victoriei; Liturghia solemnă a Sfântului Ioan Gură de Aur;
  • 1975: 23 August; Lumină, luptă, libertate;
  • 1986: Destinului și gândului stăpân;
Poeme vocal- somfonice
  • 1968: Stăpânul;
  • 1969: Zburătorul de larg;
Oratorii
  • 1962: Grivița noastră;
  • 1964: Zorile de aur;
  • 1966: Din lumea cu dor în cea fără dor;
  • 1967: Pământ desrobit;
  • 1976: Soarele neatârnării;
  • 1981: Marea trecere;
  • 1984: Memeno mori;
  • 1991: Scara vieții;
  • 1994: Recviem.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

Poeme
  • 1940: Poem psaltic; Poem rustic;
  • 1941: Poem trist; Poem vesel; Poemul amurgului; Patru fresce bizantine(?)

Suite:

  • 1942: Suita nr. 1 – „Pitorească”;
  • 1943: Suita nr. 2;
  • 1944: Suita nr. 3 – a „Primăverii”;
  • 1965: Suita nr. 4 – „Câmpenească”;
Simfonii
  • 1945: Simfonia nr.1;;
  • 1962: Simfonia nr. 2 – „Republica”;
  • 1965: Simfonia nr.3;;
  • 1968: Simfonia nr. 4;;
  • 1983: Simfonia nr. 5 - „a Clopotelor”;
  • 1990: Simfonia nr.6; Simfonia nr.7; Simfonia nr.8; Simfonia nr.9; Simfonia nr.10 – „Sacră – Sfânta Treime”;
  • 1993: Simfonia nr.11 – „a durerii și a speranței”.

Muzică vocală pentru voce și pian[modificare | modificare sursă]

  • 1939: Șase madrigale;
  • 1938-1941: Trei cântece de leagăn;
  • 1941: Cinci poeme pe versuri de Lucian Blaga;
  • 1948: Sub plopi în șir; Odă;
  • 1956: Șase lieduri pe versuri de George Bacovia pentru voce și pian;
Balade
  • 1956: Miorița;
  • 1957: Trei cântece pe versuri de Tudor Arghezi;
  • 1958: Cântec pe versuri de Octavian Goga;

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • 1939: Țiganii pentru cor mixt și pian;
  • 1941: Șase coruri de dor, op.13 pentru cor mixt;
  • 1942: Patru coruri, op.16 pentru cor bărbătesc; Șapte coruri, op.19 pentru cor bărbătesc;
  • 1943: Nouă cântece oltenești, op.21 pentru cor mixt/bărbătesc; Cinci coruri de alean, op.24 pentru cor mixt/bărbătesc;
  • 1945: Patru coruri, op.26 pentru cor mixt
  • 1946: Patru coruri, op.28 pentru cor mixt/bărbătesc;
  • 1955: Coruri;
  • 1958: Opt coruri de vitejie, op.47 pentru cor bărbătesc;
  • 1960: Trei coruri eroice op.52 pentru cor mixt/bărbătesc
  • 1961: Patru coruri de victorie op.54 pentru voci bărbătești; Șase coruri pentru patrie op.58 pentru voci mixte; Patru coruri despre țară, op.56 pentru cor mixt;
  • 1962: Patru imnuri corale, op.61 pentru cor mixt;
  • 1963: Coruri;
  • 1964: Patru coruri patriotice, op.68 pentru cor mixt;
  • 1965: Patru coruri de bucurie, op.74 pentru cor mixt; Patru coruri, op.76 pentru cor mixt;
  • 1966: Cinci coruri patriotice, op.81 pentru cor mixt,
  • 1967: Cinci cântece de belșug pentru cor mixt; Cinci coruri patriotice, op.86 pentru cor mixt;
  • 1968: Trei cântece de luptă, op.87 pentru cor mixt; Patru coruri, op.89 pentru cor mixt; Două coruri, op.81 pentru cor bărbătesc; Șase coruri patriotice, op.93 pentru cor bărbătesc; Cinci coruri patriotice, op.95 pentru cor mixt;
  • 1969: Trei coruri patriotice, op.97 pentru cor mixt; Patru coruri op.99 pentru cor mixt; Patru coruri patriotice,op.101 pentru cor mixt; Cinci coruri eroice, op.102 pentru cor mixt;
  • 1970: Patru coruri op.105 pentru cor bărbătesc/mixt; Șase cântece pentru Conducătorul țării, op.108 pt cor mixt și pian/orchestră;
  • 1971: Șapte coruri de aniversare, op.109 pentru cor mixt și pian/orchestră;
  • 1972: Două coruri bărbătești, op.111, cu acompaniament de pian/orchestră; Cinci coruri, op.113 pentru voci mixte și pian/orchestră;
  • 1973: Șase coruri de muncă, op.114 pentru voci mixte; Patru coruri eroice, op.115 pentru cor bărbătesc; Patru coruri pentru țară, op.117 pentru cor mixt;
  • 1974: Trei coruri, op.119 pentru voci mixte;
  • 1975: Cinci coruri, op.121 pentru voci mixte;
  • 1977: Șase coruri pentru Independență, op.131 pentru cor mixt; Cinci coruri pentru Conducătorul țării, op.132 pentru voci mixte și pian/orchestră;
  • 1978: Patru coruri de slavă, op.134 pentru voci bărbătești/mixte; Cinci coruri de Eliberare op.135 pentru voci mixte; Patru coruri patriotice, op.136 pentru voci mixte; 25 Madrigale pe versuri de Mihai Eminescu pentru cor mixt;
  • 1979: Șapte coruri pentru tineret, op.138 pentru cor mixt;
  • 1981: Patru coruri, op.142 pt voci mixte;
  • 1983: Cinci coruri patriotice, op.147 pentru voci mixte; Cinci coruri pentru patrie, op.148 pentru voci mixte; Șase coruri pe versuri de Ioan Merițoiu, op.149 pentru voci mixte; Patru coruri munctorești, op.151 pentru voci mixte și pian;
  • 1984: Patru coruri patriotice, op.153 pentru voci mixte și pian/orchestră; Patru coruri de sărbătoare, op.156 pentru voci mixte;
Cicluri de coruri mixte
  • 1982: Triptic coral, op.144; Pe Argeș în sus pentru voci mixte;
  • 1984: Omagiu lui Horea, op.154 pentru voci mixte și pian;
Poeme corale
  • 1962: Visul pandurilor lui Tudor pentru voci mixte;
Suite corale
  • 1958: Cântecele pământului pentru cor mixt;
  • 1960: Serbarea secerișului; Suită sătească pentru soliști, cor mixt și pian;
  • 1962: Spre orizonturi de lumină;
  • 1976: Columna infinitului pentru cor mixt;
  • 1977: August două zeci și trei pentru cor mixt, soliști și pian;
Cantate
  • 1951: Zimbrul Maramureșului pentru cor bărbătesc;
  • 1957: Pe-un picior de plai pentru cor mixt și pian ;
  • 1958: La hidrocentrală-n Argeș pentru cor mixt și pian;
  • 1961: Visul lui Bălcescu pentru cor mixt și pian;
  • 1963: Comorile străbunilor daci pentru cor mixt; Moreni `33 pentru cor mixt;
  • 1965 -- Hidrocentrala de pe Lotru piesă pentru cor mixt și pian;
  • 1966: Ruinele Târgoviștei pentru cor mixt și pian;
  • 1967: Asaltul de la Grivița pentru cor mixt și pian; Bălcescu murind pentru cor și pian;
  • 1969: Cantată pentru Uzinele 23 August pentru cor mixt și pian; Iancu de Hunedoara pentru cor mixt (?);
  • 1970: Liturghia solemnă pentru soliști și cor mixt;
  • 1973: Colind pentru Anul Nou pentru cor mixt;
  • 1975: Posada pentru cor mixt; Legământul lui Burebista pentru cor mixt;
  • 1976: Sarmizecetusa pentru cor mixt;
  • 1979: Buridava pentru cor mixt și pian;
  • 1982: Negru Vodă și tătarii pentru soliști, cor mixt și pian;
Balade
  • 1952: Meșterul Manole pentru soliști și cor bărbătesc;
  • 1961: Balada soarelui pentru cor mixt și pian;
  • 1964: Iancu Jianu pentru cor mixt și pian;
  • 1965: Balada Lotrului pentru cor mixt și pian;
Tablouri coral-coregrafice
  • 1965: Târgul de la Tismana pentru voci mixte și pian/orchestră;
  • 1971: Balada Oltului pentru cor mixt și pian;
  • 1975: Baladă la Târgoviște pentru cor mixt; Balada Sătmarului pentru cor mixt și pian;

Muzică concertantă[modificare | modificare sursă]

  • 1947: Concert pentru violoncel și orchestră;

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

Pentru instrumente solo:

  • 1938: Sonata I pentru pian;
  • 1939: Preludiu și Fugă pentru pian; Balada pentru vioară solo;
  • 1941: Sonata a II-a pentru pian;
Sonate
  • 1939: Sonata pentru violoncel și pian;
  • 1940: Sonata pentu vioară și pian;
Cvintete
  • 1940: Cvintet de coarde cu pian;


Gheorghe Dumitrescu (1914-1996): Symphony no. 3 (1965)



Gh.Dumitrescu - Ion Voda cel Cumplit


Fata cu garoafe, Aria Cumpăraţi garoafe roşii!




MUZICĂ PENTRU SUFLET:

Muzică De Petrecere 2022 || SUPER colaj de petrecere cu melodii populare și lăutărești vechi



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...