1. /17 MARTIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri
Evenimente
· 45 î.Hr. - În ultima sa victorie, Iulius Caesar învinge forțele lui Pompei, conduse de Titus Labienus și Pompei cel Tânăr, în Bătălia de la Munda.
“Bătălia de la Munda” (17 martie 45 î.Hr) – Parte din Războiului Civil al lui Cezar – Campania lui Cezar până la Munda – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Munda a avut loc la 17 martie 45 î.Hr. pe câmpiile de la Munda, din sudul Spaniei de astăzi. Aceasta a fost ultima bătălie din războiul civil al lui Cezar împotriva armatelor liderilor republicani Optimates. În urma acestei victorii și a morții lui Titus Labienus și Gnaeus Pompeius (cel mai mare fiu al lui Pompeius), Cezar a putut să se întoarcă la Roma și să conducă țara ca dictator.
Asasinarea sa a declanșat procesul ce avea să ducă la sfârșitul Republicii Romane odată cu domnia nepotului său, Augustus (Octavius), ca prim împărat al Romei. Zeci de mii de romani au murit acolo, iar Cezar a luptat în rândurile soldaților. După Munda, Gnaeus a fost prins și executat, iar Sextus a scăpat și a condus pirații din Mediterana cu porturile în Sicilia, unde a fost prins de Augustus și executat în 35 î.Hr., la zece ani după Munda.
· 455 - Petronius Maximus devine cu sprijinul Senatului Roman, împărat al Imperiului Roman de Apus, până la data de 31 mai 455, cand vandalii condusi de Genseric ocupă și jefuiesc Roma, iar el este ucis.
Petronius Maximus - foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Petronius Maximus (Latin: Flavius Anicius Petronius Maximus Augustus) (c. 396 – 31 May 455) imparat al Imperiului Roman de Apus.
· 1861 - A fost proclamat Regatul Italiei. Statele peninsulei și Regatul celor două Sicilii au fost unite de regele Victor Emmanuel al II -lea al Sardiniei. Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit si existența Regatului Sardiniei. Casa de Savoia a condus Italia până în 1946, când a fost proclamată republica.
Victor Emanuel II al Italiei - foto: ro.wikipedia.org
Victor Emanuel II al Italiei (italiană: Vittorio Emanuele II) (n. 14 martie 1820 – 9 ianuarie 1878) a fost supranumit „Regele gentilom”. Victor Emmanuel al II-lea a fost primul rege al al Italiei Unite.
· 1866 - Decret pentru înfiinţarea “guardiei orăşeneşti”, instituită în toate oraşele, “pentru a priveghea la paza ordinei”.
· 1866: A început să funcționeze Banca României, creată prin transformarea Băncii Imperiului Otoman sub numele de “Bank of Roumania”. Primul președinte al Consiliului de administrație a fost Ion Ghica. Banca Naţională a României, construită în urma „Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi de circulaţiune” promulgată la 17 aprilie 1880, a fost construită între 1882 – 1890 după planurile arhitecţilor Cassien Bernard şi Albert Galleron pe locul fostului han Şerban Vodă. Motivele care au întârziat finalizarea lucrărilor au fost diverse: declanşarea războiului sârbo-bulgar, organizarea licitaţiilor pentru achiziţionarea materialelor sau încredinţarea lucrărilor, capriciile vremii. Poziţionat cu faţada principală către strada Lipscani, construit în stil eclectic de factură academică, palatul Băncii Naţionale are un parter înalt şi două niveluri, cu traveea centrală a intrării marcată de ordonanţa celor patru coloane corintice, având către cele două colţuri câte două nişe, delimitate de coloane ionice, în care sunt amplasate cele patru statui ce reprezintă Agricultura, Industria, Comerţul şi Justiţia, realizate de sculptorul Ioan Georgescu.
· 1867: 17 martie. Prin Înaltul Decret nr. 380 este înfiinţat „Depozitul General al Războiului” cu statut de direcţie a Ministerului de Război. „Depozitul General al Războiului” era compus din Secţia Harta României şi Secţia Lucrări istorice. Aceasta din urmă avea ca atribuţii clasarea şi conservarea arhivelor privitoare la operaţii de război, adunarea tuturor documentelor necesare pentru istoria militară a României şi pentru statistica militară, „istoria regimentelor de la crearea lor şi în general toate lucrările istorice”. Secţia Lucrări Istorice avea şi misiunea de a coordona activitatea bibliotecilor militare şi studiul organizării armatelor străine
· 1901 - La Paris, o expozitie cu 71 de lucrari ale pictorului Vincent van Gogh, deschisa la 11 ani de la moartea acestuia, a provocat o adevarata senzatie.
Fotografie cu Vincent van Gogh realizată de Victor Morin – foto: ro.wikipedia.org
Vincent Willem van Gogh (n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
· 1921: Apare săptămînal la Bucureşti revista Viaţa Socială, organ central al mişcării sindicale din România. Publicaţia apare în intervalele 17 martie 1921 – 25 martie 1923 şi mai – august 1928. Printre colaboratori se numără P. Constantinescu-Iaşi, Gala Galaction, Gh. Cristescu etc.
· 1936: A fost promulgat Codul Penal de la 1936 (denumit și „Codul penal Carol al II-lea”) avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918, intrând în vigoare la data de 18.03.1936. Astfel, se introduc pentru prima dată alături de pedepse, măsurile de siguranță, măsurile educative (pentru minori), pedepsele complementare și alte accesorii. Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedepsei atribuindu-se rolul educativ și introducându-se instituția individualizării pedepsei. Documentul era structurat în trei părți: dispoziții generale, dispoziții privitoare la crime și delicte și dispoziții privind contravențiile. Asemeni codului penal anterior, pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pentru delicte și pentru contravenții. Fiind considerată una dintre cele mai evoluate legi ale acelor timpuri, rămâne în vigoare până în 1969.
· 1936: Din iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi Victor Popa, Mihail Pop şi Gheorghe Focşa este inaugurat la Bucureşti, România, Muzeul Satului, unul dintre cele mai mari şi vestite muzee etnografice în aer liber din lume. Muzeul a fost creat din iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi Victor Popa, Mihail Pop şi Gheorghe Focşa. În cadrul Muzeului Satului au fost reconstruite monumente de arhitectură populară de mare valoare artistică şi ştiinţifică. Patrimoniul Muzeului cuprinde peste 300 de construcţii, monumente autentice de arhitectură populară din toate zonele României (gospodării, instalaţii tehnice, ateliere, biserici, fîntîni, şuri, etc.), grupate pe o suprafaţă de 10 hectare (iniţial 4,5 hectare).
· 1944: Încep, la Cairo, tratativele dintre Barbu Ştirbei, reprezentantul opoziţiei, şi Aliaţii coalitiei antifasciste, pentru încheierea unui armistiţiu, în numele Opoziţiei Unite şi al lui Iuliu Maniu. Pentru a organiza rasturnarea regimului progerman din România, opoziţia cerea să se asigure: menţinerea independenţei ţării, respectarea drepturilor ei teritoriale, primirea statutului de cobeligerant. Prințul Barbu Alexandru Știrbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea – d. 24 martie 1946, București) a fost un om politic din România, președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. Bunicul său a fost Barbu Știrbei, Domn al Țării Românești între 1849 – 1856. Tatăl său a fost Alexandru Știrbei, om politic, iar mama, Maria Ghika-Comănești. Este descendent și din neamul Brâncovenilor prin bunica Elisaveta. Era fratele Elisei Știrbei și al prințului George A. Știrbey (1883-1917). El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea. Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Știrbey a fost trimis în misiune diplomatică la Cairo și Moscova, în încercarea de a trata cu Aliații. În anul 1945, partidele politice istorice și Regele Mihai doreau formarea unui guvern sub conducerea lui Barbu Știrbey. Dar la 2 martie 1945, guvernul Petru Groza a fost impus de Moscova, astfel că Barbu Știrbey nu a apucat să fie numit prim-ministru. El a murit în mod neașteptat în 1946 de cancer hepatic. A fost înmormântat, alături de bunicul său, domnitorul Barbu Știrbei, la Capela din parcul Palatului din Buftea.
· 1948 - S-a infiintat UEO – Uniunea Europei Occidentale – de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie. UEO, singura organizație europeană cu componență de apărare înființată în perioada războiului rece, este în prezent formată din 28 de țări.
Bevin, signing the treaty (“Treaty of Brussels” – Treaty of Economic, Social and Cultural Collaboration and Collective Self-Defence- 17 March 1948) – foto:en.wikipedia.org
· 1957: Președintele Filipine, Ramon Magsaysay, și alți 24 mor într-un accident de avion la Cebu, Filipine.
· 1959: Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului s-a autoexilat in India, dupa o rascoala armata nereusita a populatiei tibetane. Dupa inrautatirea situatiei din capitala tibetana, Lhasa, Dalai Lama a fost nevoit sa isi paraseasca tara. Problemele care au reaprins revolta au fost provocate de invitatia adresata de Guvernul chinez liderului spiritual tibetan de a participa la un spectacol. Populatia s-a temut insa ca in spatele acestei invitatii sta intentia de arestare a lui Dalai Lama, astfel incat multimea s-a adunat in fata resedintei acestuia, palatul Norbulinka, organizand un protest in care au cerut din nou independenta tarii. Pentru a linisti spiritele, chinezii au ripostat in forta, iar timp de o saptamana au bombardat Lhasa. „Rebeliunea tibetana”, care s-a soldat cu mii de victime in randul populatiei, a determinat liderii tibetani sa plece din oras. Astfel, in noaptea de 17 martie, Dalai Lama a iesit din palat deghizat, insotit de cativa apropiati, printre care 6 membri ai cabinetului si 20 de garzi (luptatori Khampas). Potrivit documentelor, acesta a beneficiat de sprijinul CIA care i-a asigurat protectia pe intreg traseul. Dupa 15 zile de mers prin tinuturile aride ale muntilor Himalaya, cu militarii chinezi pe urmele sale, Dalai Lama a ajuns in India.
· 1969: Golda Meir devine prima femeie prim-ministru al Israel. Golda Meir (născută Golda Mabovici, n. 3 mai 1898 – d. 8 decembrie 1978) a fost politiciană social-democrată israeliană, al patrulea prim-ministru al statului Israel. Meir a fost aleasă prim ministru al Israelului la 17 martie 1969, după ce servise ca ministru de externe. A fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat funcția de șefă de guvern.
Golda Meir (1898 – 1978) – foto: ro.wikipedia.org
· 1977 - Într-un discurs ţinut la ONU, preşedintele american Jimmy Carter, manifestîndu-şi interesul pentru problema drepturilor omului, a declarat că aceasta va avea un rol important în conceperea principiilor politicii externe americane.
· 1988 - SUA şi URSS pun bazele unui grup de monitorizare a incidentelor pentru a preveni escaladarea lor.
Adunare împotriva referendumului unional. „Moldova Suverana”, 16.03.1991 – foto: europalibera.org
La 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), populaţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM), deja suverane la acel moment, nu a participat la referendumul privitor la menţinerea URSS. Trebuie de remarcat că referendumul unional din 17 martie 1991 a fost primul referendum de la crearea U.R.S.S.
Chiar dacă în multe dintre republicile unionale referendumul a avut loc, în cadrul R.S.S.Moldoveneşti acesta în majoritate a fost boicotat participînd doar unele raioane din est (Transnistira de azi) şi Găgăuzia.
Nereuşita desfăşurare a referendumului în unele republici unionale printre care şi RSS Moldovenească nu a împiedicat Comitetul Central al URSS să declare că majoritatea respondenţilor care au participat în fosta URSS au optat pentru restabilirea URSS şi prin urmare aceasta trebui refăcută.
În baza rezultatelor referendumului unional din 17 martie 1991 se va altoi ulterior şi ideea de creare a Comunităţii Statelor Independente (CSI) care este o organizaţie internaţională funţională şi astăzi.
· 2003: Statele Unite au ordonat membrilor personalului diplomatic de rang mic si familiilor lor sa paraseasca Israelul, Siria si Kuwaitul. Dispozitia respectiva a anuntat iminenta unui razboi cu Irakul.
· 2003: Presedintele american George W. Bush, i-a dat un ultimatum dictatorului irakian Saddam Hussein sa plece din tara in 48 de ore, pentru a preveni atacurile militare indreptate impotriva Irakului.
* 2004 - Revoltele din Kosovo din 2004 (17-18 martie 2004) – În Kosovo au izbucnit conflicte violente ce s-au soldat cu 19 morți, câteva sute de răniți și distrugerea mai multor biserici ortodoxe sârbești.
Revoltele din Kosovo din 2004 (în mass-media sârbă sunt cunoscute ca Pogromul din martie) au izbucnit la 17 martie și sunt descrise ca fiind cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo. Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi, ceea ce a determinat 50.000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie.
Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele, 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate, distruse sau profanate. Vojislav Koštunica, pe atunci prim-ministrul Serbiei, a descris evenimentele ca fiind purificare etnică, însă ONU și NATO nu au împărtășit același punct de vedere. Amploarea violențelor a determinat KFOR să-și suplimenteze personalul. Ancheta efectuată ulterior a inculpat 143 de albanezi dintre care 67 au primit închisoare de peste un an.
*
Nașteri
* 1704: Lord Charles Cavendish (n. – d. ) a fost un nobil englez, om politic din partea partidului Whig și om de știință.
A fost fiul cel mai mic al lui William Cavendish, al doilea duce de Devonshire și Rachel Russell.
La data de 9 ianuarie 1727, Lord Charles Cavendish s-a căsătorit cu Lady Ann Grey (d. 20 septembrie 1733), fiica lui Henry Grey, 1st Duke of Kent. Au avut împreună doi băieți, Henry Cavendish (n. 10 octombrie1731 – d. 24 februarie 1810), considerat unul dintre cei mai importanți fizicieni și chimiști ai timpului său, și Frederick Cavendish (n. 24 iunie 1733 – d. 23 februarie 1812).
· 1738 - S-a născut Cesare Beccaria Bonesana, jurist, economist şi publicist italian (“Dei delitti e delle pene”, 1764) (m.27.11.1794).
* 1741: William Withering (n. 17 martie 1741, Wellington (Shropshire) – d. 6 octombrie 1799, Birmingham) a fost un medic, dar de asemenea botanist, geolog, chimist, micolog și mineralog englez. El a descoperit efectul medical al Digitalis. Abrevierea numelui său în cărți științifice este With..
William a fost descendentul unei familii de farmaciști și medici englezi. Străbunicul sau James Withering, scris și Widdrington sau Witherington din Cheswardine în nord-vestul comitatului Shropshire a avut fiu, pe William, căsătorit cu o anumită Eleanor. Soții au avut mai mulți copii, între ei pe Edmund (n. 30 decembrie 1712 – d. 15 noiembrie 1769), tatăl viitorului savant. Împreună cu soția lui, Sarah Hector (n. 18 noiembrie 1708 – d. 3 iulie 1789), a mai avut în afară de William două fiice: Mary (n. 1 septembrie 1739, tânăr decedată) și Sarah (n. 12 februarie 1950).[1]
William s-a căsătorit pe 12 septembrie 1772 cu Helena, fiica lui James Cookes și Ruth Ammery (ambii din familii vechi din Staffordshire). Șotii au avut două fiice și un fiu, tot cu prenumele William
William , fiul lui Edmund Withering, unui farmacist și chirurg, a fost educat acasă de profesori privați și mai târziu a practicat la un medicul local. În 1762, la vârsta de 21 de ani, încurajat de tată și de unchiul său, Brooke Hector, care a lucrat ca medic în Lichfield, sa înscris la Universitatea din Edinburgh pentru a studia anatomia și chimia (până în 1766), unde a luat doctoratul cu dizertația De Angina Gangraenosa or Malignant Putrid Sore Throat. Ca mulți dintre contemporanii săi, sa alăturat atât francmasonilor, cât și "Societății Medicale Studențești" (The Student Medical Society). Apoi a lucrat ca doctoraș de țară în Stafford și împrejurime, supraveghind și infirmeria orașului. În acest timp s-a îndrăgostit într-o pacientă, Helena Cookes, cu care s-a căsătorit. În 1775 s-a mutat la Birmingham, unde și-a făcut repede un renume ca medic și savant. Împreună cu medicul John Ash (1723-1798), Withering a fost fondatorul Spitalului General din Birmingham, care a fost deschis în 1779. Acolo a tratat mai multe mii de pacienți în fiecare an, dintre care mulți au fost săraci și au primit îngrijirea gratis.[3] [4]
În 1775, Withering a descoperit efectul medical al degețelului împotriva hidropiziei. Cu privire la efectul terapeutic a devenit conștient, de mărturia proprie, când i s-a cerut opinia sa despre un preparat natural care a fost folosit cu succes de o femeie bătrână și mare cunoscătoare a ierburilor. Savantul a constatat că singurul ingredient activ eligibil în această receptură folosită ca perfuzie, au fost frunzelor roșii ale Digitalis purpurea (degețelului roșu). Din 1775 (până în 1784), Withering a studiat în mod sistematic eficacitatea diuretică (creșterea fluxului de urină) a componentelor diferitelor părți ale plantei la peste 160 de pacienți cu diferite forme de edeme. Aceste studii exemplare, meticuloase și minuțioase, obiective și sistematice, fac din Withering fondatorul farmacologiei clinice moderne precum a medicinei bazate pe dovezi.[3] El a fost primul care a făcut o distincție clară între dozele de Digitalis terapeutice (diureză) și toxice (vărsături, diaree, tulburări de vedere). Cu toate acestea, Withering nu a recunoscut încă legătura dintre efectul diuretic al Digitalis și efectul său asupra funcției cardiace. El a identificat efectul principal în rinichi, chiar dacă a fost conștient de efectele plantei asupra frecvenței cardiace. Cercetări ulterioare, au confirmat multe dintre concluziile lui Withering.[5][6]
În plus, față de activitatea sa medicală, Withering s-a ocupat și cu botanica. Astfel, în 1776, a publicat importanta sa lucrare în 2 volume A botanical arrangement of all the vegetables naturally growing in Great Britain („O orânduire botanică a tutor plantelor care cresc în mod natural în Marea Britanie”), o floră britanică timpurie și influentă. A fost prima în limba engleză bazată pe noua taxonomie a faimosului om de știință acestui timp, Carl von Linné. Opera lui Withering a fost reeditată în mai multe ediții în timpul vieții (1787 și 1792, în cooperare cu medicul și botanistul Jonathan Stokes, 1755-1831) și postum. Astfel fiul său William a publicat încă patru, iar până în 1877, a continuat să fie editată sub diverși autori. De acea a căpătat porecla "Linnaeus Englez" în Europa continentală. În 1784, Withering a descoperit un mineral până atunci necunoscut, pe care l-a descris sub numele „Terra Ponderosa“.[7] Șase ani mai târziu, mineralul a fost redenumit în onoarea lui de către mineralogul german Abraham Gottlob Werner în witerită. A realizat, de asemenea, o muncă de pionierat în domeniul determinării ciupercilor precum descrierea unei noi metode pentru conservarea ciupercilor, constatată prin experimente chimice (1794). Soția sa Helen, o ilustratoare talentată, a schițat și desenat plantele pe care le-a strâns.
Datorită meritelor mari pentru botanica, savantul a fost ales membru al Royal Society din Londra, pe 24 noiembrie 1785.[8]Doi an mai târziu a devenit din aceiași cauză membru al Linnean Society of London.[9] A fost, de asemenea, membru al The Lunar Society, o societate științifică din Birmingham.
Dar din păcate, Withering nu a fost om sănătos: El sa îmbolnăvit mai întâi în 1776 când, la vârsta de 35 de ani, a dezvoltat o febră neregulată. Din acest moment, fiecare iarnă a fost o încercare dureroasă și următorii 20 de ani au fost acompaniate de atacuri de tuse, probleme respirative și febră. În 1783 a diagnosticat, că ar avea tuberculoză. Alți corniști vorbesc de o formă grea de bronșită. În 1790 a suferit de o pneumonie cu pleurezie. După o a două pneumonie cu febră mare și delir a murit în casa lui numită Edgbaston Hall, la vârsta de abia 58 de ani
| William Withering | |
 William Withering | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 martie 1741 Wellington[*], Regatul Unit  |
| Decedat | 6 octombrie 1799 (58 de ani) Birmingham, Regatul Marii Britanii |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (tuberculoză) |
| Căsătorit cu | Helena Cookes |
| Copii | 3 |
| Naționalitate | .svg){kind=small} engleză |
| Cetățenie | Anglia |
| Ocupație | medic, botanist chimist geolog mineralog micolog |
| Activitate | |
| Domeniu | plant science[*] botanică geologie chimie medicină |
| Alma Mater | Universitatea din Edinburgh |
| Organizații | Societatea Regală din Londra |
| Premii | Fellow of the Royal Society Membru al Linnean Society of London |
· 1819: S-a născut poetul Alecu Russo, (numele familiei era Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat aflat pe valea Bâcului, în Basarabia, Prodăneștii Vechi). A fost unul dintre ideologii generaţiei de la 1848 din țarile române. Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim in 1855, care apare în versiunea românească in România literară a lui Alecsandri; fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. Anterior, in 1850, ‘Cântarea României” aparuse, in versiune franceză, în România Viitoare, revistă politică a românilor exilați la Paris. „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). Poetul a decedat la Iasi la 5 februarie 1859).
· 1834 - S-a născut Gottlieb Daimler, inginer si inventator german.
Gottlieb Wilhelm Daimler (1834 – 1900) – foto – en.wikipedia.org
Gottlieb Wilhelm Daimler (n. 17 martie 1834, Schorndorf, Wurtemberg la circa 30 km de Stuttgart; d. 6 martie 1900, Cannstatt) inventator german. A construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare. Împreună cu Maybach, Daimler în 1882 deschide un atelier la Cannstatt, unde perfecționează motorul în patru timpi proiectat de Beau de Rochas. În 1885 ei construiesc prima motocicletă din lemn, iar în 1889 un triciclu cu motor, pe care a fost montat cu primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzină și în același an, primul motor cu doi cilindri în V, pe care l-a prezentat la Expoziția Universală de la Paris.
Gottlieb Daimler la volanul automobilului construit in 1886 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Replică a primei motociclete construite de Daimler – foto: ro.wikipedia.org
* 1861: Nicolae Vicol (n. , Piatra Neamț, România – d. ) a fost un medic militar român cu gradul de general. A fost unul dintre cei mai de seamă medici ai Armatei României și a condus în Primul Război Mondial Serviciul Sanitar al Marelui Cartier General. A organizat de asemenea serviciul sanitar civil și militar din Basarabia.[1][2][3] De numele său se leagă, în perioada interbelică, realizări notabile în domeniul organizării activității de balneo-climatologie din România.[4][5]
A studiat medicina la Facultatea de Medicină din Iași și apoi la Facultatea de Medicină București. Ca student a participat în războiul sârbo-bulgar, din 1885, după care a fost decorat. În 1909, a devenit locotenent-colonel și a fost transferat la Ministerul de Război, fiind ulterior numit general. Împreună cu generalul dr. Constantin Papilian, inspectorul general al armatei, a reușit să pună bazele medicinei militare științifice.[1][2]
După ce a fost trecut în rezervă în anul 1921, a desfășurat o bogată activitate în domeniul organizării activității de balneo-climatologie din România. În perioada 1928-1930 a fost inspector general balneoclimateric în Ministerul Sănătății și Prevederilor Sociale. Ca medic civil, începând din anul 1922, s-a evidențiază prin înființarea (împreună cu A. Theohari) a Societății de Hidrologie Medicală și Climatologie, al cărei președinte a fost timp de zece ani. Astfel, de numele doctorului Nicolae Vicol se leagă o seamă de realizări notabile privitoare la dezvoltarea balneologiei românești. A fost președinte al Societății de Hidrologie și Climatologie Medicală și al Societății de Istorie a Medicinei și a fost de asemenea membru de onoare al Societății de Hidrologie medicală din Paris (1930).[4]
Drept recunoaștere a meritelor sale deosebite au fost ridicate 2 busturi turnate în bronz care să-l comemoreze. Unul este așezat la Spitalul Militar din București, iar celălalt la Băile Herculane, în centrul istoric al stațiunii. Tot la Băile Herculane, în centrul nou al stațiunii, un parc a primit numele său (Parcul Vicol).[4] O stradă din București și alta din Iași îi poartă numele.
| Nicolae Vicol | |
 Nicolae Vicol | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Piatra Neamț, România |
| Decedat | (75 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | medic militar[*] |
| Studii | Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București |
| Activitate | |
| Ramura | military medicine[*] |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Războiul sârbo-bulgar al Doilea Război Balcanic Primul Război Mondial |
· 1883: S-a născut la Curtea de Argeş, scriitorul Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău), unul dintre cei mai originali reprezentanţi ai literaturii române de avangardă. A facut studii de drept și, după luarea licenței, a funcționat ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Este autorul cunoscutelor scrieri scurte „fabulă” Cronicarii, Algazy & Grummer, Plecarea în străinătate, Cotadi și Dragomir. S-a sinucis la 23 noiembrie 1923, în București, fără să lase vreo explicație asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, ” fără nici o cauză”. Cadavrul i-a fost descoperit într-un boschet, si la acel moment, presa anunţa „sinuciderea unui funcţionar“. Scriitorul încă nu exista atunci. Scrierile lui – puține la număr – cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să creasca si au avut o neașteptată înrâurire asupra literaturii românești de avangardă. Sașa Pană îi tipărește în 1930 o ediție a scrierilor, iar Geo Bogza scoate o revistă Urmuz. Eugen Ionescu va explora mai târziu filonul literaturii absurdului, considerându-l pe Urmuz unul din precursorii „tragediei limbajului”. Mai aproape poate de spiritul dadaist – deși nu pare să fi avut cunoștință de existența curentului Dada – Urmuz a întreprins o critică în esență grotescă, unică în felul ei a literaturii, căreia în ciuda aparenței hilare, de bufonerie a scrierilor sale, nu-i lăsa nici o speranță de supraviețuire. Astăzi, Urmuz este considerat unul dintre marii rebeli ai istoriei, artist adulat şi „profet“ al câtorva curente literare, iar străinătatea îi dedică expoziţii, lucrări şi prelegeri în marile universităţi. De la momentul acelei sinucideri, considerată astăzi un veritabil „act artistic“, opera lui Urmuz s-a propagat prin secolul XX, fiind însuşită, distilată şi prelucrată de câteva curente literare care au făcut istorie. Suprarealiştii şi-l revendică, la fel şi dadaismul, ba chiar şi o parte a adepţilor postmodernismului. Operele sale au fost traduse şi citite de la New York la Paris şi retur, iar influenţa lui Urmuz a depăşit cu mult graniţele literaturii, fiind transferată în alte domenii artistice, precum muzica, pictura sau sculptura.
La 23 noiembrie 1923, Urmuz s-a împușcat, un eveniment care rămâne învăluit în mister. A fost găsit "de sergentul din post într-un boschet din dosul bufetului", în apropierea Șoselei Kiseleff, în nordul Bucureștiului.[56] Unele surse timpurii sugerează că ar fi suferit de o boală incurabilă,[1][8][57] dar se știe că el era fascinat de arme și de potențialul lor distructiv. De exemplu, în 1914, el a scris un omagiu pentru revolvere, creditându-le cu o putere magică asupra creierului suicidar.[57][58] Cronicile, arată, de asemenea, că el teoretiza despre lipsa de sens și de goliciunea vieții, punând aceste temeri pe seama membrilor familiei în timpul înmormântării fratelui său Constantin (1914).[57] Autorul Geo Șerban a scris despre dezamăgirea bine ascunsă a lui Demetrescu-Buzău, apreciind că, în ultimul său an, scriitorul a continuat să acționeze vesel și relaxat, dar că o tensiune "devastatoare" se clădea în interiorul lui.[8]
În 1927, Arghezi și-a publicat regretul că nu i-a cultivat prietenia: "Nu l-am mai văzut și-mi este grea mâhnirea ireparabilă că n-am căutat să-l întâlnesc. Cred că optimismul meu ar fi înviat în haosul lui cerebral candorile și puritățile care începeau să moară".[8] Mai mulți exegeți Urmuz au văzut în mod tradițional sinuciderea legată în mod intrinsec de atitudinea artistică a lui Urmuz. Pentru Carmen Blaga, a fost "dizolvarea credinței [sale]" în clasa intelectuală a României, împreună cu declinul economic și "un gol existențial", care l-a determinat pe scriitor să se desprindă.[59] Acest lucru rezonează cu afirmațiile adepților din prima generație de după Urmuz: Geo Bogza sugerează că mentorul său s-a sinucis odată ce procesul deconstructiv, realizat de "intelectul lui ascuțit", l-a dus la o concluzie naturală;[60] Sașa Pană susține că Urmuz s-a săturat să-i amuze pe "cretinii" și "profitorii" care au dominat scena literară a Bucureștiului și, hotărât să-și transforme personajul literar în "praf și pulbere" și-a asumat riscul de a-și distruge eul fizic.[61] Criticul George Călinescu a afirmat că există o rațiune filosofică "care rezona teribil cu secolul său": "el a vrut să moară într-un mod original, fără vreo cauză sau vreun scop precis".[62]
Urmuz a fost înmormântat la 26 noiembrie, la cimitirul Bellu.[8] În ziua respectivă, evenimentul a fost mediatizat de un mic necrolog din cotidianul Dimineața, semnat cu inițiala C (probabil de la Ciprian)
Opera literară:
- Algazy & Grummer
- Cotadi și Dragomir
- Cronicari
- După furtună
- Emil Gayk
- Fuchsiada
- Ismaïl și Turnavitu
- Pâlnia și Stamate
- Plecarea în străinătate
- Puțină metafizică și astronomie
| Urmuz Demetru Dem. Demetrescu-Buzău | |
.jpg) Urmuz, circa 1920 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 martie 1883 Curtea de Argeș |
| Decedat | (40 de ani) București |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | sinucidere (Minge) |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor, umorist, judecător, grefier |
| Pseudonim | Hurmuz |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | ca. 1908–1923 |
| Mișcare/curent literar | Avangardă Futurism |
| Specie literară | Antiroman, aforism, literatură experimentală, fabulă, literatură fantastică, parodie, schiță |
· 1884 - S-a născut pictorul Andras Mikola (m.1970).
· 1886: Prințesa Patricia de Connaught (Victoria Patricia Helena Elizabeth; mai târziu Lady Patricia Ramsay; 17 martie 1886 – 12 ianuarie 1974) a fost membră a familiei regale britanice, nepoată a reginei Victoria. Prin căsătoria cu Alexander Ramsay a renunțat la titlurile ei.
Prințesa Patricia — "Patsy" pentru familie și prieteni — s-a născut la 17 martie 1886 (în ziua de Sfântul Patrick) la Palatul Buckingham din Londra. Tatăl ei a fost Arthur, Duce de Connaught și Strathearn, al treilea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Mama ei a fost Prințesa Luise Margarete a Prusiei. A avut doi frați mai mari: Prințul Arthur de Connaught și Prințesa Margaret de Connaught, mai târziu Prințesă Moștenitoare a Suediei. A fost botezată Victoria Patricia Helena Elizabeth la Bagshot Park la 1 mai 1886 iar nașii ei au fost: Regina Victoria (bunica paternă); Ducele de Saxa-Coburg și Gotha; Marea Ducesă de Oldenburg (mătușa maternă); Prințul Wilhelm al Prusiei (vărul ei); Prințesa Helena de Schleswig-Holstein (mătușa paternă) și Prințul Albert al Prusiei.[1] A fost numită Victoria după regina Victoria; Patricia, după Sfântul Patrick și Helena, în onoarea surorii tatălui ei.
Prințesa Patricia a călătorit mult în primii ani ai vieții. Tatăl ei, Ducele de Connaught, a avut post militar în India și tânăra prințesă a petrecut doi ani acolo. În 1911, Ducele a fost numit guvernator general al Canadei. Prințesa Patricia și-a însoțit părinții în Canada și ea a devenit populară acolo.
Chestiunea căsătoriei Patriciei a fost un subiect fierbinte de conversație în timpurile eduardiene. Au existat zvonuri că printre pețitori ar fi mai mulți prinți străini inclusiv Alfonso al XIII-lea al Spaniei, viitorul rege al Portugaliei, Marele Duce de Mecklenburg-Strelitz.[2] și Marele Duce Mihail al Rusiei, fratele mai mic al Țarului Nicolae al II-lea.
În cele din urmă, Patricia a ales un om de rând, mai degrabă decât un soț de sânge regal. S-a căsătorit cu comandantul naval (mai târziu amiralul) Hon. Alexander Ramsay (29 mai 1881 – 8 octombrie 1972), unul dintre consilierii tatălui ei și al treilea fiu al Contelui de Dalhousie. Nunta a avut loc la Westminster Abbeyla 27 februarie 1919.
În ziua nunții ei, Patricia Prințesă de Connaught a renunțat voluntar la titlurile ei și și-a asumat titlul de Lady Patricia Ramsay.
Alexander Ramsay și Lady Patricia Ramsay au avut un singur copil:
- Alexander Ramsay de Mar (21 decembrie 1919 – 20 decembrie 2000); s-a căsătorit în 1956 cu Flora Fraser, a 21-a Lady Saltoun; au avut copii.
A murit la Ribsden Holt, Windlesham, Surrey înainte de aniversarea a 88 de ani și cu un an și jumătate după soțul ei. În momentul decesului ei, ea a fost cea mai mică din cele două nepoate ale reginei Victoria; cealaltă nepoată era Prințesa Alice care a trăit până la vârsta de 97 de ani.
| Prințesa Patricia | |
 Prințesa Patricia, fotografie de W & D Downey | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Victoria Patricia Helena Elizabeth |
| Născută | 17 martie 1886 Palatul Buckingham, Londra |
| Decedată | (87 de ani) Windlesham, Surrey |
| Înmormântată | Frogmore, Londra |
| Părinți | Arthur, Duce de Connaught și Strathearn Prințesa Luise Margarete a Prusiei |
| Frați și surori | Prințul Arthur de Connaught Prințesa Margaret de Connaught |
| Căsătorită cu | Sir Alexander Ramsay |
| Copii | Alexander Ramsay de Mar |
| Cetățenie |  Regatul Unit |
| Ocupație | pictoriță |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Windsor Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
* 1901: Rudolf (Rudy) Wetzer (n. 17 martie 1901, Timișoara, Austro-Ungaria - d. 13 aprilie 1993, Haifa, Israel) a fost un fotbalist român, care a jucat în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 (Uruguay).
A jucat printre altele la Chinezul Timișoara, Unirea Timișoara și Juventus București, cu care a fost de trei ori campion al României. În echipa națională a României a jucat de 17 ori, înscriind 12 goluri.
· 1902 - S-a născut soprana americană Marian Anderson.
· 1916 - S-a născut compozitoarea Hilda Jerea (m.14.05.1980).
* 1917: Zorica Lațcu (n. 17 martie 1917, Mezőtúr - d. 8 august 1990) a fost o poetă, traducătoare, monahie și deținut politic.
Zorica Lațcu s-a născut la 17 martie 1917, la Mezotur, în Ungaria, în familia avocatului ardelean Ion Lațcu, refugiat din cauza războiului. După război, familia se stabilește la Brașov. Între 1936-1940 urmează la Cluj Napocacursurile de filologie clasică, limba greacă și latină, precum și pe cele de limbă și literatură franceză din cadrul Facultății de litere. Devine preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj Napoca. Colaborează la Dicționarul limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română.
În 1948 a intrat ca monahie în Mănăstirea Vladimirești de lângă Tecuci și a luat numele de Teodosia. În 1956 a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc
Volume de versuri
- Insula Albă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944 (volumul de debut);
- Osana Luminii, Editura Episcopiei, Cluj,1947;
- Poemele Iubirii, Editura Ramuri, Craiova,1947;
- Din pribegie
- Ție, Doamne, Îți voi cânta
- Spre Insulă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944
- Alte poezii
| Zorica Lațcu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 17 martie 1917 Mezőtúr, Ungaria |
| Decedată | (73 de ani) Mănăstirea Vladimirești, Tecuci |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poetă, traducătoare, călugăriță |
| Pseudonim | Maica Teodosia |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Insula Albă, 1944 |
| Opere semnificative | Osana Luminii, Poemele Iubirii, Din pribegie, Spre Insulă, |
· 1919: Nat King Cole (n. Nathaniel Adams Coles la 17 martie 1919 - d. 15 februarie 1965 ) a fost un pianist, compozitor, interpret de jazz, cântăreț și actor de film american.
Născut în 1919, și-a alcătuit prima formație de jazz în liceu. Treptat, a devenit unul din cei mai cunoscuți și mai populari cântăreți ai vremii. A realizat numeroase lucruri în folosul comunității afro-americane din SUA, în acea vreme discriminarea fiind încă acceptată. A fost primul afro-american (negru) care a avut propriul show la radio și, apoi, propriul show la televiziune.
Albume:
- Unforgettable (1953)
- Ballads of the Day (1954)
- Penthouse Serenade (1955)
- Sings For Two In Love (1955)
- The Piano Style of Nat King Cole (1955)
- Night Lights (1956)
- The Complete After Midnight Sessions (1956)
- Just One Of Those Things (1957)
- Love Is The Thing (1957)
- Cole Español (1958)
- Everytime I Feel The Spirit (1958)
- St. Louis Blues (1958)
- Tell Me All About Yourself (1958)
- The Very Thought Of You (1958)
- Welcome To The Club (1958)
- To Whom It May Concern (1958)
- A Mis Amigos (1959)
- The Touch of Your Lips (1960)
- The Magic Of Christmas (1960)
- Wild Is Love (1960)
- Let's Face The Music And Dance (1961)
- Nat King Cole Sings; George Shearing Plays (1961)
- The Nat King Cole Story (1961)
- Dear Lonely Hearts (1962)
- More Cole Español (1962)
- Ramblin' Rose (1962)
- The Christmas Song (1962)
- My Fair Lady (1963)
- Those Lazy-Hazy-Crazy Days of Summer (1963)
- Where Did Everyone Go? (1963)
- I Don't Want To Be Hurt Anymore (1964)
- L-O-V-E (1964)
- Sincerely / The Beautiful Ballads (1965)
| Nat King Cole | |
.jpg) Nat King Cole | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nathaniel Adams Coles |
| Născut | [1][2][3][4][5][6] Montgomery, Alabama, SUA[7] |
| Decedat | (45 de ani)[1][8][2][3][4][5] Santa Monica, SUA[9] |
| Înmormântat | Forest Lawn Memorial Park[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (cancer) |
| Frați și surori | Freddy Cole[*] |
| Căsătorit cu | Maria Cole[*] |
| Copii | Natalie Cole[*] |
| Cetățenie |  SUA |
| Etnie | afro-american |
| Ocupație | cantautor pianist actor muzician de jazz[*] chitarist de jazz[*] actor de televiziune[*] |
| Activitate | |
| Alte nume | King |
| Gen muzical | jazz |
| Tipul de voce | Bariton |
| Instrument(e) | pian orgă[*] chitară voce[*] |
| Case de discuri | Capitol Records Decca[*] Ammor Records[*] |
| Premii | Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*] |
· 1920 - S-a născut Felix Karlinger, lingvist şi istoric literar german.
* 1925: Marcel Bon (n. 17 martie 1925 în Picardia - d. 11 mai 2014, decedat la Woincourt, înmormântat la Port-le-Grand) a fost un farmacolog, botanist, micolog și profesor universitar francez.[1] Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bon.
Marcel Bon a studiat farmacie, mai întâi în Amiens și în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Lille. Între anii 1950 și 1977 a fost farmacist în Saint-Valery-sur-Somme unde a deschis un laborator de analiză medicală. Simultan a fost profesor la Facultatea de Farmacie al Universității din Lille.[1]
Inițial atras de botanică, a fost membru în Société Linnéenne Nord-Picardie din Amiens. Interesul pentru ciuperci a apărut prin studiile sale farmaceutice. Ulterior, a primit lecții de la renumita micologă și botanistă franceză Marcelle Louise Fernande Le Gal (1895-1979), de asemenea nativă din Picardia. Dar savantul în acest domeniu cu care a corespondat intensiv peste decenii, făcând schimb de opinii, a fost Henri Romagnesi.[2]
În 1958 a devenit membru al „Societății Micologice Franceze” (Société Mycologique de France). În 1961, când a fost înființată o secție privind micologia la „Societatea Linnaeus” din Amiens, Bon a jucat un rol principal. În 1971, a fondat împreună cu Jean-Marie Géhu jurnalul micologic Documente Mycologiques care a căpătat după scurt timp un renume foarte bun și a cărui editor a fost pentru mulți ani, iar în 1973 sa alăturat „Societății Micologice de Nord” (Société Mycologique du Nord). În 1975 a devenit membru al consiliului de administrație al „Societății Micologice Franceze” care l-a numit membru onorific în 2006.[2]
Din anii 80 a scris câteva cărți semnificative despre bureți, fiind ajutat la formarea imaginilor de către desenatorii englezi John Wilkinson, și Denys Ovenden. Mai departe, a reformat sistematica multor familii de ciuperci, astfel de exemplu cea al Russulaceae.[3]
Marcel bon nu a fost numai un micolog faimos, ci a excelat de asemenea ca botanist, briolog și lichenolog. Pe lângă activităților sale științifice a fost membru în formația de jazz Nouvelle-Orléans, fiind un pianist talentat. Din dragoste pentru regiunea maternă a scris un dicționar pentru limba picardă.[2]
După o boală lungă, Bon s-a stins din viață la 11 mai 2014 în reședința pentru seniori Résidence des Pays de Somme de la Woincourt și a fost înmormântat în cimitirul de la Port-le-Grand, jelit de soție, copii, nepoți și strănepoți
Siegfried Lenz s-a născut la data de 17 martie în anul 1926 în Lyck. A început să studieze literatura și filosofia după războiul din Hamburg, devenind mai apoi redactor. O dată cu publicarea primului său roman intitulat Au fost șoimi în aer în anul 1951, Siegfried Lenz devine cel mai prolific și renumit autor. Astăzi, Lenz trăiește ca autor independent în Hamburg. [2] În 1999, la a 250-a aniversare a nașterii lui Goethe, i s-a decernat Premiul Goethe. Problematica operei sale o constituie vina și responsabilitatea societății și a individului, acceptarea datoriei ca noțiune concretă, implicând examenul conștiinței și opțiunea în serviciul adevărului și umanității. Autorul a făcut apel la tehnica de redare de tip cinematografic de o remarcabilă plasticitate, desfășurată adesea contrapunctic. De asemenea, este remarcabilă adecvarea stilistică la meandrele narațiunii.
* 1929: Marcel Bon (n. 17 martie 1925 în Picardia - d. 11 mai 2014, decedat la Woincourt, înmormântat la Port-le-Grand) a fost un farmacolog, botanist, micolog și profesor universitar francez.[1] Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bon.
Marcel Bon a studiat farmacie, mai întâi în Amiens și în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Lille. Între anii 1950 și 1977 a fost farmacist în Saint-Valery-sur-Somme unde a deschis un laborator de analiză medicală. Simultan a fost profesor la Facultatea de Farmacie al Universității din Lille.[1]
Inițial atras de botanică, a fost membru în Société Linnéenne Nord-Picardie din Amiens. Interesul pentru ciuperci a apărut prin studiile sale farmaceutice. Ulterior, a primit lecții de la renumita micologă și botanistă franceză Marcelle Louise Fernande Le Gal (1895-1979), de asemenea nativă din Picardia. Dar savantul în acest domeniu cu care a corespondat intensiv peste decenii, făcând schimb de opinii, a fost Henri Romagnesi.[2]
În 1958 a devenit membru al „Societății Micologice Franceze” (Société Mycologique de France). În 1961, când a fost înființată o secție privind micologia la „Societatea Linnaeus” din Amiens, Bon a jucat un rol principal. În 1971, a fondat împreună cu Jean-Marie Géhu jurnalul micologic Documente Mycologiques care a căpătat după scurt timp un renume foarte bun și a cărui editor a fost pentru mulți ani, iar în 1973 sa alăturat „Societății Micologice de Nord” (Société Mycologique du Nord). În 1975 a devenit membru al consiliului de administrație al „Societății Micologice Franceze” care l-a numit membru onorific în 2006.[2]
Din anii 80 a scris câteva cărți semnificative despre bureți, fiind ajutat la formarea imaginilor de către desenatorii englezi John Wilkinson, și Denys Ovenden. Mai departe, a reformat sistematica multor familii de ciuperci, astfel de exemplu cea al Russulaceae.[3]
Marcel bon nu a fost numai un micolog faimos, ci a excelat de asemenea ca botanist, briolog și lichenolog. Pe lângă activităților sale științifice a fost membru în formația de jazz Nouvelle-Orléans, fiind un pianist talentat. Din dragoste pentru regiunea maternă a scris un dicționar pentru limba picardă.[2]
După o boală lungă, Bon s-a stins din viață la 11 mai 2014 în reședința pentru seniori Résidence des Pays de Somme de la Woincourt și a fost înmormântat în cimitirul de la Port-le-Grand, jelit de soție, copii, nepoți și strănepoți
| Marcel Bon | |
 Marcel Bon | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 martie 1925 în Picardia |
| Decedat | 11 mai 2014 (89 de ani) Woincourt |
| Naționalitate | .svg){kind=small} franceză |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | profesor universitar botanist briolog farmacolog lichenolog micolog |
| Activitate | |
| Domeniu | farmacologie botanică micologie |
| Instituție | Universitatea din Lille |
| Alma Mater | Universitatea din Amiens Universitatea din Lille |
* 1930: James Benson Irwin (n. 17 martie 1930; d. 8 august 1991) a fost un astronaut american, membru al echipajului spațial Apollo 15, al 8-lea om care a pășit pe suprafața Lunii.
| James Irwin | |
 James Irwin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Pittsburgh, Pennsylvania, SUA |
| Decedat | (61 de ani)[2][3][4] Glenwood Springs[*], SUA |
| Înmormântat | Cimitirul național Arlington[*][5] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (infarct miocardic) |
| Cetățenie | SUA |
| Ocupație | ofițer astronaut aviator inginer aerospațial[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Statului Michigan[*] U.S. Air Force Test Pilot School[*] Academia Navală a SUA |
| Organizație | NASA |
| Decorații | NASA Distinguished Service Medal[*] Medalia pentru pace a Națiunilor Unite[*] () United States Astronaut Hall of Fame[  Jim Irwin, LRV, Apollo-15-Mission |
· 1936 - S-a născut graficianul Ion Panaitescu.
* 1936: Jiří Grygar 
Pronunțare în limba cehă (ajutor·info) (n. 17 martie 1936, în Heinersdorf, Germania, acum Dziewiętlice, Polonia) este un astronomceh, popularizator al științei și laureat al Premiului Kalinga (1996).
Pronunțare în limba cehă (ajutor·info) (n. 17 martie 1936, în Heinersdorf, Germania, acum Dziewiętlice, Polonia) este un astronomceh, popularizator al științei și laureat al Premiului Kalinga (1996).· 1937 - S-a născut Adam Wade, cântăreţ şi actor american.
· 1938 - S-a născut balerinul şi coregraful de origine tătară din Uniunea Sovietică, Rudolf Hametovici Nureev. Este condiderat ca fiind unul dintre cei mai talentați balerini ai secolului al douăzecilea; (d. 6 ianuarie 1993)
Rudolf Nuriev (1973) – foto: ro.wikipedia.org
· 1939 - S-a născut Clarence Collins, vocalist american (Little Anthony & The imperials).
· 1939 - S-a născut Lewis Mathis, cântăreţ american (Dean & Mark).
· 1939 - S-a născut criticul literar Mihai Ungheanu.
* 1939: Giovanni Trapattoni (pronunție în italiană: /d͡ʒoˈvanni trapatˈtoni/; n. 17 martie 1939), zis și "Trap" sau "Il Trap", antrenor de fotbal intaian și fost fotbalist, considerat cel mai de succes antrenor de club din Serie A
· 1940 - S-a născut Vito Picone, vocalist american (The Elegants).
* 1942: John Wayne Gacy Jr. (n. 17 martie 1942 - d. 10 mai 1994), cunoscut și sub numele de The Killer Clown (în traducere Clovnul Ucigaș) a fost un criminal în serie american. A fost condamnat și executat pentru violul și uciderea a 33 de băieți și adolescenți, între anii 1972 și 1978. Din cele 33 de victime, 29 au fost îngropate sub podeaua casei sale, în timp ce celelalte victime au fost găsite în râuri din apropiere.A fost numit "Killer Clown" pentru că distra copii la petreceri sub numele de "Pogo the Clown".A fost in cele din urmă condamnat la moarte. La data de 10 mai 1994, a fost executat prin injecție letală.
John Wayne Gacy a fost într-adevăr un criminal în serie, probabil unul dintre cei mai haini criminali americani, dar se crede că dimensiunea criminală a personalității sale se trăgea din copilărie sa, când fusese chinuit psihic.
· 1944 - S-a născut Bob Johnson, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Steeleye Span).
· 1944 - S-a născut Paul Pilnick, chitarist britanic (Jackie Lomax, Steelers Wheel).
· 1944 - S-a născut John Sebastian, vocalist, chitarist, muzicuţist şi compozitor american (Lovin' Spoonful).
· 1944 - S-a născut Paul Cornel Chitic, dramaturg, critic de teatru şi critic de artă. A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Uniunii Scriitorilor, precum şi laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor 1966. A murit pe 8 iulie 2007.
· 1946 - S-a născut Harold Brown, baterist american (War).
· 1947 - S-a născut prozatorul Alexandru Deal.
* 1947: Jan Andersson (n. 17 martie 1947) este un om politic suedez, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Suediei.
· 1948 - S-a născut Pat Lloyd, chitarist britanic (Equals).
* 1948: William Ford Gibson (n. 17 martie 1948, Conway, Carolina de Sud) este un scriitor canadian de origine americană. Romanele lui de ficțiune speculativă i-au atras numele de „profetul întunecat” al genului cyberpunk.[26] Gibson a inventat termenul de „cyberspațiu” în povestirea sa „Burning Chrome” (1982) și a popularizat conceptul mai târziu în romanul său de debut, Neuromantul (1984). Închipuindu-și cyberspațiul, Gibson a creat o iconografie a erei informaționale înainte de apariția Internetului în anii '90.[27] Tot lui Gibson i se datorează prezicerea apariției programelor de reality-tv și stabilirea conceptelor de bază a dezvoltării mediilor virtuale precum jocurile video și World Wide Web.
Pentru că familia lui s-a mutat foarte des în timpul copilăriei lui, Gibson a devenit un adolescent timid și izolat, care prefera să citească literatură științifico-fantastică. După ce și-a petrecut adolescența într-un internat privat din Arizona, Gibson a evitat recrutarea în armată pe timpul războiului din Vietnam emigrând în Canada în 1968, unde a devenit preocupat de contracultură și, după ce s-a stabilit în Vancouver, a devenit scriitor profesionist. Și-a păstrat cetățenia dublă.[28] Primele lucrări ale lui Gibson tratează un viitor apropiat sumbru, povestirile lui analizând efectele ciberneticii și rețelelor de calculatoare asupra oamenilor – o „combinație între calitatea slabă a vieții și calitatea înaltă a tehnicii”.[29] Povestirile i-au fost publicate în revistele populare de literatură științifico-fantastică. Temele, decorurile și personajele dezvoltate în aceste povestiri culminează în primul său roman, Neuromantul, care a avut un mare succes atât din partea criticilor cât și a cititorilor, declanșând mișcarea literară cyberpunk.
Deși mare parte din reputația lui Gibson a rămas legată de Neuromantul, opera sa a continuat să evolueze. După ce a dezvoltat acțiunea din Neuromantul cu încă două romane, formând astfel distopica trilogie Sprawl, Gibson a devenit un autor important al altui subgen literar SF —steampunk — cu romanul de istorie alternativă din 1990 The Difference Engine, scris în colaborare cu Bruce Sterling. În anii '90, el a compus trilogia Bridge, care analizează societatea urbană a viitorului apropiat și capitalismul târziu. Cele mai recente romane ale lui — Pattern Recognition (2003), Spook Country (2007) și Zero History (2010) — descriu lumea contemporană și l-au plasat pe autor în rândurile celor mai buni scriitorii de literatură mainstream.
Gibson este la această oră unul dintre cei mai cunoscuți scriitori nord-americani de științifico-fantastic, considerat de The Guardian în 1999 drept „cel mai important romancier din ultimele două decenii”. Gibson a scris mai mult de 20 de povestiri și 10 romane de succes (dintre care unul în colaborare), și a contribuit cu articole la câteva publicații majore. A colaborat intens cu actori, producători de film și muzicieni. Filozofia lui a influențat scriitori de științifico-fantastic, savanți, oameni de cultură și tehnicieni.
· 1949 - S-a născut actorul american Patrick Duffy, protagonist al serialului de televiziune “Dallas”.
· 1951 - S-a născut Kurt Russell, actor american
Kurt Vogel Russell (n. 17 martie 1951, Springfield, Massachusetts) este un actor american – foto: imdb.com
· 1951 - S-a născut Scott Gorham, chitarist britanic (Thin Lizzy).
· 1954 - S-a născut Rena Jones, vocalistă americană (Champaign).
· 1954 - S-a născut actriţa britanică Lesley-Anne Down (“Strada Hanovra”).
De-a lungul carierei sale, Sinise a câștigat diferite premii printre care premiul Emmy (odată) și Globul de Aur (odată) și a fost nominalizat la Premiul Oscar (de patru ori). În 1992, Sinise a regizat și interpretat rolul lui George Milton în ecranizarea de succes a nuvelei Of Mice and Menscrisă de autorul John Steinbeck. Sinise a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul său ca Lt. Dan Taylor din filmul Forrest Gump. A câștigat Globul de Aur pentru rolul Harry S. Truman din filmul Truman.
* 1956: Mihail Șleahtițchi (n. 17 martie 1956, în Tîrnova, RSSM) este un pedagog, psiholog, profesor universitar și politician din Republica Moldova. Fost deputat, Secretar și Președinte al Comisiei parlamentare pentru cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media” (2009 - 2011), fost Ministru al Educației din Republica Moldova (2011 - 2012),fost Consilier al Președintelui Republicii Moldova în domeniul culturii, învățământului și științei (2012-2016), iar actualmente[Când?] - Vice-Rector ULIM pentru cercetare, Președinte al Consiliului Științific ULIM. Căsătorit cu Maria Șleahtițchi.
| Mihail Șleahtițchi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (63 de ani) Tîrnova, RSS Moldovenească, URSS |
| Căsătorit cu | Maria Șleahtițchi |
| Naționalitate |  Republica Moldova |
| Cetățenie |  Moldova |
| Religie | Creștin Ortodox |
| Ocupație | politician |
| Ministru al Educației | |
| În funcție 2011 – 2012 | |
| Alma mater | Universitatea de Stat Alecu Russo |
| Profesie | Profesor universitar |
· 1959 - S-a născut Mike Lindup, clăpar şi vocalist britanic (Level 42).
* 1960: Miron Alexandru Smarandache (n. , Baldovinești, România) este un deputat român, ales în 2012 din partidului PP-DD.
În timpului mandatului a trecut la grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.
· 1962 - S-a născut Claire Grogan, cântăreaţă şi compozitoare britanică (Altered Images).
* 1962: Kalpana Chawla (17 martie 1962[2][a] – 1 februarie 2003) s-a născut în Karnal (India). Ea a fost primul astronaut indiano-american[3] și prima femeie indiană în spațiu.[4] A zburat pentru prima dată în naveta spațialăColumbia în 1997 ca specialist al misiunii și operator al brațului robotic. În 2003, Chawla a fost unul dintre cei șapte membri ai echipajului care au murit în Dezastrul navetei spațiale Columbia
* 1965: Isabelle Spennato (nume de căsătorie Lamour, n. 17 martie 1965, Lyon) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă. În prezent este conducătoare sportivă. Este căsătorită cu dublul campion olimpic la sabie Jean-François Lamour.
A câștigat campionatul Franței la juniori în anul 1985 și la seniori în 1990. Cu clubul „Masque de Fer” din Lyon, apoi cu Racing Club de France, a fost de șase ori campioană Franței pe echipe. La Jocurile Olimpice de vară din 1988 de la Seul și la ediția din 1992 de la Barcelona, a fost selecționată în echipa olimpică a Franței care s-a clasat pe locul 7 și respectiv pe locul 5.
După ce s-a retras din activitatea competițională a devenit dentistă. În martie 2013 a fost aleasă președinta Federației Franceze de Scrimă, înlocuindu-l pe Frédéric Pietruszka.[1] Astfel a devenit singura femeie care conduce o federație sportivă olimpică în Franța. În iulie 2015 a fost decorată de Legiunea de Onoare în grad de cavaler.
* 1966: Michelle Akers (n. 1 februarie 1966, Santa Clara, California) este o fostă jucătoare de fotbal americană care a jucat la Cupa Mondială de fotbal feminin din 1999 câștigată de SUA.
· 1967: Billy Corgan, muzician american (Smashing Pumpkins, Zwan, Spirits in the Sky și Starchildren)
* 1970: Florin Valeriu Răducioiu (n. ,[1] București, România) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994, la EURO 1996, și este singurul fotbalist român care a evoluat în toate marile campionate naționale ale Europei (Anglia, Franța, Germania, Italia și Spania).
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.
* 1972: Mariel Margaret Garciaparra (n. 17 martie 1972, Selma, Alabama), mai bine cunoscută ca Mia Hamm, este o fostă jucătoare de fotbal americancă. Jucând pentru mulți ani ca atacant pentru SUA, a înscris cele mai multe goluri la nivel internațional decât orice alt jucător, bărbat sau femeie, în istoria fotbalului (158).
Mariel Margaret Hamm s-a născut în Selma, Alabama. Tatăl ei a servit în armată iar familia lui Hamm s-a mutat frecvent în timp ce ea creștea. Când Hamm a devenit adolescentă, abilitățile de fotbal ei au atras atenția antrenorilor echipei naționale a Statelor Unite. La vârsta de 15 ani, ea a devenit cel mai tânăr jucător care a câștigat un loc în echipa națională. Rămânând în același timp un membru al echipei naționale, Hamm a urmat Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill. Ea a fost un timp de trei All-American și a ajutat la câștigarea a patru campionate consecutive naționale (1990-1993).
În 1991 Hamm și echipa națională a SUA a jucat în primul Campionat Mondial de Fotbal Feminin, care a avut loc în China. Hamm, cel mai tânăr membru al echipei (19 ani), a început cinci din șase jocuri și a marcat două goluri iar Statele Unite a câștigat titlul. În 1995 la Cupa Mondială Hamm a marcat două goluri pentru a ajuta echipa americană să termine pe 3. Ea a fost, de asemenea, un membru cheie al echipei sale atunci când SUA a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1996 în Atlanta, Georgia.
Campionatul Mondial la feminin din 1999 a avut loc în Statele Unite, iar echipa SUA a fost considerată unul dintre favorite pentru a câștiga. Meciul dintre Statele Unite și China a fost decisă de lovituri de pedeapsă, după un meci echilibrat în timpul regulamentar și în prelungiri. Hamm a transformat lovitura de pedeapsă și a ajutat la triumful Statelor Unite ale Americii. Meciul a fost jucat la Rose Bowl din Pasadena, California, în fața a peste 90.000 de oameni, cea mai mare mulțime adunată vreodată pentru a participa la un eveniment sportiv al femeilor de până la acel moment.
După triumful la Cupa Mondială, Hamm a fost unul dintre jucătorii-cheie care a semnat cu noua ligă feminină profesionistă. United Fotbal Women's Association (WUSA) a început în anul 2001 cu echipe din opt orașe din SUA. Hamm a fost repartizat la Washington (DC) Libertatea. După ce s-a luptat cu leziuni în 2002, ea a revenit în luptă pentru titlul de golgheter și și-a condus echipa spre titlu în anul 2003. După sezonul din 2003, Liga a anunțat: campionatul se întrerupe din cauza pierderilor financiare.
Pe plan internațional, Hamm a fost numită de FIFA (Federația Internațională de Fotbal) jucătorul mondial al anului, sportului de top de atribuire individuală atât în 2001 cât și în 2002, fiind aleasă și printre singurele 2 femei din FIFA 100. La Cupa Mondială din 2003, Hamm a marcat două goluri pentru echipa SUA și a fost selectată în echipa turneului, dar Statele Unite a pierdut cu Germania în semifinale și a ocupat locul al treilea.
În 2004, la Jocurile Olimpice de la Atena, Grecia, Hamm a ajutat echipa să câștige medalia de aur pentru a doua oară. Ea a fost apoi selectată pentru a purta steagul american în timpul ceremoniei de închidere a Jocurilor, primul jucător de fotbal ales pentru această onoare. Hamm s-a retras din echipa națională la sfârșitul anului 2004. În 17 ani de carieră ea a reușit să marcheze 158 goluri în partidele internaționale, record ce a rămas și în ziua de azi.
Succesul lui Hamm i-a adus multe beneficii: ea a devenit ambasador al fotbalului feminin și a apărut în diverse spoturi publicitare. În 1999, ea a anunțat crearea Fundației Mia Hamm. Fundația sprijină programul de sport pentru femei tinere și ridică fonduri pentru lupta împotriva bolilor măduvei osoase, boala de care a murit fratele ei mai mare, Garrett, în 1997.
* 1974: Dorin Recean (n. 17 martie 1974, Dondușeni) a fost ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova din data de 24 iulie 2012 [1] până la 10 decembrie 2014, [2] după ce l-a înlocuit pe Alexei Roibu (2011 - 2012), devenind primul ministru de Interne civil din Republica Moldova.
Anterior, a activat în calitate de viceministru al Tehnologiei Informațiilor și Comunicațiilor.
| Dorin Recean | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (45 de ani) Dondușeni, RSS Moldovenească, URSS |
| Naționalitate | Republica Moldova |
| Cetățenie | Moldova |
| Religie | Creștin Ortodox |
| Ocupație | politician |
| Ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova | |
| În funcție 24 iulie 2012 – 18 februarie 2015 | |
| Președinte | Nicolae Timofti |
| Prim-ministru | Vladimir Filat Iurie Leancă |
| Precedat de | Alexei Roibu |
| Succedat de | Oleg Balan |
| Viceministru al Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova | |
| În funcție 29 ianuarie 2010 – 24 iulie 2012 | |
| Președinte | Mihai Ghimpu (interimar) Vladimir Filat (interimar) Marian Lupu (interimar) Nicolae Timofti |
| Prim-ministru | Vladimir Filat |
| Premii | Ordinul Gloria Muncii |
| Partid politic | Partidul Liberal Democrat din Moldova |
| Alma mater | Academia de Studii Economice a Moldovei |
| Profesie | academic, om de afaceri, politician |
* 1975: Andrew Test Martin (născut Andrew J. Martin, pe data de 17 martie1975, decedat la data de 13 martie 2009) a fost un wrestler canadian ,mai cunoscut sub numele de ring Test sub care a evoluat în promoția World Wrestling Entertainment (WWE).
* 1976: Iulian Arhire (n. 17 martie 1976, Galați, România) este un fost mijlocaș român de fotbal. A debutat în Liga 1 pe 4 martie 1995 în meciul Oțelul Galați - Inter Sibiu 1-0. Ultima dată a jucat la clubul Gloria Bistrița. După retragerea din fotbal el a devenit om de afaceri.
* 1976: Todd Scott Perry (n. 17 martie 1976, Adelaide) este un jucător profesionist australian de tenis
* 1976: .Álvaro Recoba (n. 17 martie 1976) este un jucător de fotbal uruguayancare este legitimat la echipa Danubio F.C.. Este un fost component al Uruguayului.
* 1981: Servet Çetin (n. 17 martie 1981, Tuzluca, provincia Iğdır, Turcia) este un fotbalist turc care evoluează pe postul de fundaș central la formația turcă Galatasaray Istanbul și la echipa națională de fotbal a Turciei.
* 1981: Liviu Vârciu (n. 17 martie 1981, Constanța[1]) este un cântăreț și actor român. Liviu a înființat în anul 1998 împreună cu Aurelian Ciocan trupa L.A. după care l-au cooptat în acest proiect muzical și pe Adrian Zainea. La un an de la înființare împreună cu casa de discuri Alpha Sound au lansat pe piața muzicală albumul "Femeia", care a bătut toate recordurile în vânzări de până atunci de pe piața muzicală românească. Au urmat alte trei albume marca L.A. care au beneficiat de același succes răsunător în materie de vânzări.
În 2002 trupa a decis să își schimbe radical stilul și imaginea. Au publicat și o carte despre viața și cariera lor intitulată "Toată viața mea". În 2001 au obținut premiul pentru "Cel mai bun album de muzică de petrecere". Doi ani mai târziu au primit premiul pentru "Cel mai îndrăzneț proiect muzical al anului 2003".
A debutat în 1998 ca solist în trupa L.A. Din 1999 și până în 2004, L.A a lansat 8 albume de muzică de petrecere, dintre care cele mai cunoscute fiind "Femeia", "Ochii tăi"[necesită citare] și "Când vine noaptea". Trupa s-a destrămat în 2005, din motive necunoscute.
În 2002, Liviu Vârciu este cooptat de Sorinel Puștiu într-un proiect muzical, înregistrând împreună 4 manele: "Eu am crezut", "Eu îmi distrez nopțile", "Dragoste inima mea" și "Tu ești jumătatea mea".
Din anul 2005 Liviu a început să îmbrățișeze meseria de actor, în diferite producții de televiziune. A jucat în "Secretul Mariei", "Fast food", "Scene de căsnicie", cele trei seriale fiind realizate pentru Antena 1. A mai jucat și în serialul "Chiquitas" difuzat la Kanal D. A schimbat apoi trustul mutându-se la Pro TV, unde a jucat în "State de România". Pe lângă cariera muzicală și cea de actor a încercat-o și pe cea de prezentator, realizând împreună cu Cristina Cioran emisiunea "Masculin x Feminin".
În 2012 și 2013 a prezentat „Roata norocului” și a fost partenerul lui Teo Trandafir, la Kanal D. Tot aici a mai prezentat și „Autobuzul lui Vârciu” și „Camera comorilor”.
În 2013, Liviu lansează încă un single ("Vecina"), dar și un featuring cu Pavel Stratan, numit "Nata".
În 2017 prezintă show-ul de karaoke „Za Za Sing” la Antena 1. În același an participă ca și concurent în emisiunea „Asia express”, produsă de Mona Segall.
Din anul 2018 îl interpretează pe Costică, în serialul „Fructul oprit”, difuzat de Antena 1. Participă ca și coprezentator la emisiunea „Asia Express: Drumul Elefantului”.
Are o relație din anul 2016 cu Anda Călin. Împreună au o fetița pe nume Anastasia Maria, născută în anul 2017.
A participat la Jocurile Olimpice din 2012, unde a fost eliminată în tabloul de 16 de tunisianca Inès Boubakri, după ce a condus 5-0.[1] La proba pe echipe, Franța a fost învinsă clar de Italia în semifinală, scorul fiind 22-45. În „finala mică” a înțalnit Coreea de Sud. Începutul meciului a fost echilibrat, scorul fiind 10-9 după două reprize, dar Franța s-a prăbușit 13-0 în cele din urma, inclusiv un 0-6 lui Astrid Guyart împotriva lui Jung Gil-ok. Meciul s-a încheiat cu scorul de 45-32 în favoarea Coreei, Franța rămânând fără medalie.[2]
În paralel cu cariera sa sportivă, a studiat aeronautică la școala de ingineri EPF. După un stagiu la Centrul Național de Studii Spatiale, a fost angajată în anul 2007 la Astrium, acum entitatea spațiu-apărare din Airbus.[3] A lucrat printre altele la ameliorarea continuă a lansatorului Ariane 5.
Fratele ei mai mare Brice a fost și el un floretișt, campion olimpic la individual la Sydney 2000 și pe echipe la Atena 2004.
* 1983: Raul José Trindade Meireles (pronounție în portugheză: /ʁɐˈuɫ mɐjˈɾɛl(ɨ)ʃ/; n. 17 martie 1983, Porto) este un jucător portughez de fotbal, care evoluează pentru echipa turcă Fenerbahçe și pentru Echipa națională de fotbal a Portugaliei.
* 1985: Sebastian Ciobanu (n. 17 martie 1985) este un kickboxer român care luptă în promoțiile K-1 și SUPERKOMBAT, la categoria grea
Paul Ipate s-a născut pe 17 martie 1985 în București, România.[1] A studiat actoria la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.
Ipate a debutat în Hârtia va fi albastră[1][2] și în următoarele filme românești California Dreamin', Portretul luptătorului la tinerețe și Visul lui Adalbert. El a jucat alături de Ioana Blaj în Bric-Brac[3] și a jucat rolul principal în Claudiu & the Fish
FIFILMOGRAFIE
| An | Titlu | Rol | Notă |
|---|---|---|---|
| 2006 | Hârtia va fi albastră | Costi | |
| 2006 | Datorie | Marius | Film scurt |
| 2007 | California Dreamin' | Soldat român | |
| 2008 | Bric-Brac | Paul | Film scurt |
| 2010 | Portretul luptătorului la tinerețe | Nicolae Mazilu | |
| 2011 | Visul lui Adalbert | Frusinica | |
| 2012 | Hello Kitty[5] | Film scurt | |
| 2013 | Claudiu & the Fish | Claudiu | Film scurt |
| 2013 | Quod erat demonstrandum | Novicele Iulica | |
| 2018 | Moromeții 2 | Paraschiv |
TelTeleviziune
| An | Titlu | Rol | Program TV |
|---|---|---|---|
| 2013 | Rămâi cu mine | HBO Romania | |
| 2014 | O săptămână nebună | Pro TV | |
| 2014 | Altă săptămână nebună | Pro TV | |
| 2014 | Un Crăciun altfel! [1] | Alex | Pro TV |
| Paul Ipate | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (34 de ani) București, RS România |
| Căsătorit cu | Jojo |
| Copii | 1 |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor actor de film[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | UNATC |
* 1988: Fraser Gerard Forster (n. 17 martie 1988) este un fotbalist englez care joacă pentru Southampton.
* 1989: Valentin Dinu (n. 17 martie 1989, Ploiești) este un cântăreț român care s-a făcut remarcat la concursul Românii au talent, unde a ocupat poziția a treia.
Valentin Dinu s-a născut pe 17 martie 1989 în Ploiești, județul Prahova într-o familie de muzicieni cu cinci copii. Mama sa a urmat liceul de muzică din Ploiești la clasa vioară, iar tatăl său cântă la chitară și vocal. Dinu a copilărit ascultând muzica unor artiști precum Michael Jackson, Stevie Wonder, Al Jarreau sau Lionel Richie.
Deoarece familia sa avea o situație materială proastă, Dinu a renunțat la școală dupa clasa a zecea și s-a angajat la un depozit de material unde a lucrat timp de doi ani. La vârsta de 19 ani s-a căsătorit și are un băiat pe nume Dragoș-Andrei. A renunțat la slujba de la depozit și s-a angajat la o spălătorie de mașini, primind un salariu mai mare și reușind astfel să își întrețină soția și copilul. S-a prezentat la preselecțiile Românii au talent în speranța că va câștiga bani să își ajute familia și să își cumpere o casă.[1]
La preselecții a interpretat piesa „Cât de frumoasă ești” a lui Mihai Trăistariu, trecând mai departe cu trei de „da”.[2] În următoarea rundă a competiției a cântat piesa lui Michael Jackson „You Are Not Alone”,[3] înaintând în finală pe prima poziție în funcție de numărul de voturi ale telespectatorilor.[4] În finala competiției a interpretat piesa „End of the Road” a formației americane Boyz II Men, [5] clasându-se pe poziția a treia cu 16,26% din voturi, în urma contratenorului Narcis Iustin Ianău și a rapperului Adrian Țuțu
| Valentin Dinu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Valentin Dinu |
| Născut | (30 de ani) Ploiești, județul Prahova, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | pop |
| Ani de activitate | 2011-prezent |
* 1989: Shinji Kagawa (香川真司 Kagawa Shinji?) (n. 17 martie 1989) este un fotbalist internațional japonez care evoluează la clubul german Borussia Dortmund și la echipa națională de fotbal a Japoniei.
Primul rezultat notabil l-a obținut în 2008 când s-a clasat la Campionatele Mondiale U23 din Linz (Austria) pe locul doi cu echipajul de 4 rame fără cârmaci (în componență Alexandru Deaconescu, Liviu Torac și Florin Răzvanță).[1]
În 2009, echipajul de 4 rame fără cârmaci (format din Silviu Voinoiu, Ionuț Tache și Leon Pop) a obținut medalia de argint la Campionatele Mondiale de Juniori de la Brive-la-Gaillarde (Franța).[2]
Echipajul masculin de 4 rame fără cârmaci, din care mai făceau parte Marius Vasile Cozmiuc, Cristi-Ilie Pîrghie și Florin Curuea, s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2012 în urma clasării pe locul doi la Regata preolimpică de la Lucerna (Elveția).[3]
Același echipaj a obținut atât în 2012 cât și în 2013 locul doi la Campionatele Europene din Varese (Italia) respectiv Sevilla (Spania). În urma rezultatelor, cei patru au fost recompensați cu Medalia „Meritul Sportiv” — clasa I.[4]
La Cupa Mondială din 2013 de la Eton (Marea Britanie), echipajul de 4 rame fără cârmaci (din care mai făceau parte Ștefan Nica, Florin Răzvanță și Cristi-Ilie Pîrghie) s-a clasat pe locul trei.
Echipajul de 4 rame masculin din care mai făceau parte și Toader Andrei Gontaru, Marius Cozmiuc și Cristi-Ilie Pîrghie a obținut medalia de aur la Campionatele Mondiale U23 de la Linz (Austria), fiind cel mai însemnat rezultat din cariera lui Palamariu de până acum.[5]
Echipajul masculin de două rame fără cârmaci Palamariu—Cristi-Ilie Pîrghie s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în urma rezultatului înregistrat la Campionatele Mondiale de canotaj academic din 2015 de la Aiguebelette-le-Lac (Franța)
* 1995: Mamadou Saliou Diallo (n. 17 martie 1995, Conakry, Guineea) este un fotbalist portughez originar din Guineea, care în prezent evoluează la clubul Canelas 2010 pe postul de atacant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu