3. /28 MARTIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

Sf Cuv Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului și Ștefan, făcătorul de minuni

Psalmi

Viața Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

   Cuviosul Ilarion din tinereţe s-a călugărit, purtându-şi crucea şi urmând lui Hristos Cel răstignit, patimile trupeşti supunându-şi cu înfrânare. El pe toţi monahii i-a covârşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă închizându-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea şi de rânduiala preoţească s-a învrednicit şi a fost egumen al mânăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Şi a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu cuvântul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pământul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea râului, ca şi Elisei proorocul, a despărţit-o; mâna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele.

    Despre dânsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic. Pentru că a vieţuit, precum se povesteşte într-o cuvântare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme când voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mânăstirii ce se numea Pelichit, în sfânta şi marea joi a mântuitoarelor Patimi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Şi, intrând în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cântarea şi a răsturnat la pământ Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzind pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mânăstirea şi biserica, iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.

    Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Cuviosul Ştefan, făcătorul de minuni (sec. IX) a fost stareţ la Mănăstirea Triglia, lângă Constantinopol, în vremea împăratului Leon Armeanul (813-820).

Acesta îl forţa să renunţe la închinarea sfintelor icoane şi să semneze apostazia sa. Cuviosul s-a împotrivit şi pe împărat l-a mustrat, numindu-l păgân şi străin de adevărata credinţă. Pentru aceasta a fost supus la chinuri. În anul 1815, fiind exilat, a trecut la cele veşnice.

Deci a fost muncit cu bătăi şi cu legături în temniţă, apoi, în surghiun trimiţându-l şi cu rele pătimiri şi dureri fiind chinuit, a trecut către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoinţe a suferit şi multe munci a răbdat.

Sf. Ştefan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Triglia a pătimit în timpul împăratului urâtor de icoane Leo Armeanul (813-820).

Sfântul şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu încă de când era copil şi a fost tuns călugăr la o vârstă fragedă, devenind, mai târziu, conducătorul mănăstirii Triglia de lângă Constantinopol.

Când prigoana împotriva sfintelor icoanelor a reînceput, sfântul egumen a fost chemat la interogatoriu, încercând să-l forţeze să semneze un act prin care ar renunţa la cinstirea sfintelor icoane. Sf. Ştefan era foarte hotărât să nu trădeze Ortodoxia, acuzându-l cu curaj pe împărat de necredinţă. Sfântul a fost supus unor torturi inimaginabile după care l-au închis în închisoare în anul 815. Slăbit şi bolnav, Sfântul Ştefan Mărturisitorul a murit după scurt timp în închisoare.

Psalmi

PSALMUL 111

1. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.

2. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvânta.

3. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

4. Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept.

5. Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.

6. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.

7. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi.

8. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

9. Puterea lui se va înălţa întru slavă.

10. Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri.

PSALMUL 112

1. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.

2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.

3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.

4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.

5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte

6. Şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ?

7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,

8. Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.

9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

PSALMUL 113

1. La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov dintr-un popor barbar,

2. Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui.

3. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

4. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.

5. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?

6. Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?

7. De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacov,

8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.

9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău,

10. Ca nu cumva să zică neamurile: «Unde este Dumnezeul lor?».

11. Dar Dumnezeul nostru e în Cer; în Cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.

12. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti:

13. Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;

14. Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;

15. Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.

16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.

17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

20. Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,

21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.

22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri!

23. Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

25. Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,

26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.

PSALMUL 114

1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,

2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.

3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat

4. Şi numele Domnului am chemat: «O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!».

5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.

6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.

7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;

8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.

9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

PSALMUL 115

1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.

2. Eu am zis întru uimirea mea: «Tot omul este mincinos!».

3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

4. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.

5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.

6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.

8. Ţie-Ți voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.

9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,

10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.