6. /16 MARTIE 2022 - TEATRU/FILM
JULES CAZABAN
| Jules Cazaban | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Fălticeni, Suceava, România |
| Decedat | (60 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Jules (Iuliu) Cazaban (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , București, România) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban.
A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski, "Viforul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.
În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke).
A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.
Căsătorit cu actrița Irina Nădejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
A fost distins cu titlul de Artist Emerit și apoi cu titlul de Artist al poporului (înainte de 1960).
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Bulevardul Fluieră vântu (1950)
- Viața învinge (1951)
- Brigada lui Ionuț (1954)
- Bijuterii de familie (1957)
- Băieții noștri (1959)
- Telegrame (1960)
- Furtuna (1960)
- Setea (1960)
- Darclée (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Vacanță la mare (1962)
- Corigența domnului profesor (1966)
Teatru Fiul presedintelui
TRAIAN GHEORGHIU
| Traian Gheorghiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (76 de ani) |
| Ocupație | jurnalist |
| Modifică date / text | |
A nu se confunda cu fizicianul Traian Gheorghiu (1887 - 1968)!
Traian Gheorghiu (n. 16 martie 1906, Iași – d. 22 decembrie 1982) a fost un publicist și dramaturg român. Cunoscut publicului larg în special pentru volumul său de memorialistică intitulat Miercurile de la „Însemnări ieșene”, el publicat lucrări în numeroase alte domenii: logopedie, psihologie, pedagogie, filosofie, beletristică, dramaturgie.
Opera[modificare | modificare sursă]
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Faguri din munții Vrancei
- Vîslașii cerului
- Drac contra drac
- Cer și pământ
- Învinsul
- Dana
- Coțofana
Memorialistică[modificare | modificare sursă]
- Miercurile de la „Însemnări ieșene”
HORIA ȘERBĂNESCU
| Horia Șerbănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Horia Șerbănescu |
| Născut | 16 martie 1924 București |
| Decedat | (86 de ani) București |
| Căsătorit cu | Gina Pătrașcu |
| Copii | Mugur și Ilinca |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1929–2000 |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - d. 19 septembrie 2010, București) a fost un actor român de comedie.
Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare.
Cariera[modificare | modificare sursă]
A debutat pe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, interpretând rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vârstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.
Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu.
Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu.
Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Răsună valea (1949)
- Directorul nostru (1955)
- Telegrame (1960)
- Politică și delicatese (1963)
- Pași spre lună (1963)
- Mofturi 1900 (1965)
- Căldură mare
Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]
- Pe aripile Revistei - unde a interpretat un terțet de zile mari, Trei Călușari, alături de N. Stroe și Radu Zaharescu.
- Vitamina M... Muzica!
- Horia și Radu își asumă riscul - 1967
- Cu muzica e... de glumit! - 1965
- Carnaval la Tănase - 1964
- Ca la Revistă - 1963
- Concertul tinereții - 1960
- Nepotul domnului prefect 1950
- Rodia de aur 1929
- Miss Revista 1929
Fermoarele - Horia Șerbănescu
ELENA ALBU
| Elena Albu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1 septembrie 1949 Iași, România |
| Decedată | (53 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Mircea Veroiu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță de teatru[*] actriță de film |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Elena Albu (n. 1 septembrie 1949, Iași – d. 16 martie 2003, București) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și de voce.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, pe care l-a absolvit în 1973. Din 1972 a început să joace în spectacole de teatru și în filme, fiind protagonista multora dintre producțiile soțului său, regizorul Mircea Veroiu.
Ultimul rol în teatru al Elenei Albu a fost în spectacolul "Oameni de zăpadă", în regia lui Louise Dănceanu, care s-a jucat la Teatrul Foarte Mic în stagiunea 1998/1999.
A murit singură în casă, victimă a unei hemoragii cerebrale secundare unui puseu de hipertensiune arterială; corpul i-a fost găsit în data de 16 martie.[1]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1973 Apașii (Apachen), regia Gottfried Kolditz (1973)[2]
- 1975 Ilustrate cu flori de cîmp, regia Andrei Blaier - Irina, fiica intermediarei
- 1976 Prin cenușa imperiului, regia Andrei Blaier - o grecoaică
- 1979 Între oglinzi paralele, regia Mircea Veroiu - Ela
- 1979 Falansterul, regia Savel Știopul - Anica Golescu
- 1981 Detașamentul „Concordia”, regia Francisc Munteanu - studenta Ana
- 1984 Moara lui Călifar, regia Șerban Marinescu
- 1984 Surorile, regia Iulian Mihu
- 1994 Somnul insulei, regia Mircea Veroiu
- 1997 Femeia în roșu, regia Mircea Veroiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu