9b. /22 MARTIE 2022 - POEZIE

GABRIEL CHIFU

Gabriel Chifu - nascut la 22 martie 1954 in orasul Calafat, ca fiu al lui Ion Chifu, avocat, si al Angelei Chifu, casnica.
A urmat cursurile scolii generale in Calafat (intre anii 1961- 1968) si in Bailesti (1968-1969).

A absolvit Colegiul "Carol I" din Craiova (clasa speciala de matematica), in 1973 si Facultatea de Electrotehnica din Craiova, Sectia Automatizari si Calculatoare, in 1979.

A debutat in revista "Romania Literara", in anul 1972, la "Posta Redactiei", descoperit de Din 1985, este redactor la revista "Ramuri", iar din 1991 este redactor-sef al acestei reviste editate de Uniunea Scriitorilor din Romania.Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1980) si al P.E.N. Romanian Center (din 2002).Dupa 1990, a fost ales in trei mandate (1990-1994, 1996-2000, 2001- 2005) secretar al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania. Actualmente este secretar al Uniunii Scriitorilor si membru in Comitetul Director.

A publicat articole, poezie, eseuri, proza in majoritatea revistelor de cultura din tara.

În anul 1992 i-a aparut un volum de poezie in S.U.A., in traducere: "Angels and Gods" (versiunea engleza de Victor Olaru, cu o postfata de Richard Jackson). Poezia sa a mai fost tradusa (in reviste si in antologii) in Anglia, Italia, Iugoslavia, Grecia, China, Statele Unite, Slovacia, Haiti.

A participat la dezbateri, festivaluri internationale si conferinte in China, Ungaria, Grecia, S.U.A., Romania, Iugoslavia etc.Este autorul urmatoarelor carti:Poezie:- Salas in inima, Ed. Eminescu, Bucuresti,1976.- Realul eruptiv, Ed. Eminescu, Bucuresti,1979- O interpretare a Purgatoriului, Ed. Eminescu, Bucuresti,1982- Lamura, Ed. Eminescu, Bucuresti,1983- Omul netarmurit, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova,1987- Povestea tarii latine din Est, Ed. Eminescu, Bucuresti,1994- La marginea lui Dumnezeu, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1998- Bastonul de orb, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2003- Lacatul de aur, antologie, Colectia Hyperion, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2004Romane:- Unde se odihnesc vulturii, Ed. Eminescu, Bucuresti,1987- Valul si stanca, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova,1989- - Cartograful puterii, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2000- Povestirile lui Cesar Leofu, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2002- Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme sau Invizibilul, descriere amanuntita, Editura Polirom, 2004

Premii, distinctii:Este in trei randuri detinatorul Premiului Uniunii Scriitorilor: pentru debut (Salas in inima), in 1976; pentru roman(Maratonul invinsilor), in 1997 si pentru poezie (La marginea lui Dumnezeu), in 1998.

A mai primit: premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, in 1983 si 1994; Premiul de poezie al Chifu C. al U.T.C., 1984; premiul de haiku al Comunei Literare Varset-Serbia, 1987; premiul revistei "Amfiteatru" (1975), premiul revistei "Luceafarul" (1976), premiul revistei "Convorbiri Literare" (2000), premiul revistei "Tomis" (2001), premiul revistei "Poesis" (2003); premiul de excelenta "Laurentiu Ulici" al Fundatiei "Luceafarul" (2004). Este cetatean de onoare al municipiului Calafat; Este distins cu titlul Meritul Cultural in grad de ofiter.

Trăiesc indescriptibilul. O viziune

Drumurile se șterg sub pașii mei,

cerul devine casant,

se sparge în câteva locuri.

Prin deschizăturile absurd ivite se revarsă

valuri de tăcere grea.

E o tăcere care spune ceva

pe un ton poruncitor,

dar nu înțeleg ce spune.

Tot prin spărturile acelea

izbucnește un vânt versatil:

lingușitor la început

și neîndurător după aceea.

Mă izbește peste față,

mă rupe-n bucăți,

mă recompune altfel decât eram,

mă ia pe sus, mă duce în afara lumii știute.

Trăiesc indescriptibilul,

trăiesc anticipat, pe cont propriu, apocalipsul.

 

Doar eu aici

Mama mea nu mai e, a plecat.

Tatăl meu nu mai e, a plecat.

Fratele meu nu mai e, a plecat.

Doar eu aici, pribeag,

bătut de vânt,

rătăcit printre cuvinte

pe care nu sunt în stare

să le adun în propoziții.

Doar eu, neînțeles și fără să-nțeleg.

Doar eu:

visând la ei

ca la un ținut aurifer,

ca la o patrie înrourată

din care am fost izgonit.

 

Emoțiile

Cum stau împărătește în adâncul mării

peștii multicolori și enigmatici,

așa stau în inima mea neliniștea, îngrijorările.

Cum stau atent rânduite,

într-un biblioraft dintr-o secție de poliție,

dosarele crimelor cu autori necunoscuți,

așa stau în inima mea marile spaime.

Cum stau pe crengile portocalului din Tesalia

fructele coapte, aurii,

așa stau în inima mea bucuriile.

Cum stau globurile de sticlă în bradul de Crăciun.

Și, da, cum stau în paginile cărții versurile

nepieritoare.

Și, da, da, cum stau pe bolta cerească stelele.

Și, da, da, da, cum stau pe pereții bisericuței icoanele,

așa stau în inima mea toate aceste emoții, miriade.

E-n trupul meu eroarea, sunt slab, aproximativ,

suferind, efemer, muritor,

dar găzduiesc în mine o comoară

fără pereche,

emoțiile.

 

Aparat de radio care se aude tot mai încet

Într-o zi am hotărât să ne despărțim și chiar

ne-am despărțit. Noi, care eram inseparabili,

împletiți parcă definitiv,

precum tulpinile de bonsai pietrificate.

Ne-am despărțit.

Fiecare pe calea sa, fiecare

sub cerul său și pe pământul său,

ca și cum celălalt n-ar mai fi.

Au trecut ani de la ruptură. Și observ contrariat

că de-atunci, întruna, fără tine,

se luminează de ziuă mai târziu

și se întunecă mai devreme.

Salcâmul înflorește mai greu și numai pe jumătate,

e fără miros. Drumurile se rătăcesc și se-ncurcă,

bete, amnezice, mă poartă unde n-aș vrea să ajung,

iar podurile duc pe maluri absente.

Substantivele dispar subit, inexplicabil din propoziții,

făcându-le de neînțeles. Da.

Fără tine,

universul s-a stricat. Rău de tot, nu e de glumă.

Și e palid, e sleit de puteri.

Seamănă cu un aparat de radio portabil,

cu bateriile slabe, care se aude tot mai încet.