3. /18 MAI 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

 Înjumătățirea Cincizecimii; 

Sf Mc Petru, Dionisie și Paulin (Dezlegare la pește)

 Înjumătățirea Cincizecimii

"In mijlocul praznicului Hristos Mesia, stand, in mijlocul invatatorilor, ii invata“.

In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, in Biserica Ortodoxa se face pomenirea Injumatatirii Cincizecimii, in a carei atmosfera sfintele noastre slujbe ne tin timp de o saptamana. Aceasta sarbatoare o praznuim intru cinstirea celor doua mari praznice, al Pastilor si al Rusaliilor, "ca pe una ce le uneste si le leaga pe amandoua“.

Multe din cantarile de la Vecernie si Utrenie au in vedere tocmai aceasta legatura:  "Apropiatu-s-a revarsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este  scris. Sorocul nemincinoasei fagaduinte, date Ucenicilor de Hristos, dupa Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungand la injumatatire, vesteste, adeverind, aratarea Mangaietorului“.

"Cat de sfintita cu adevarat este sarbatoarea aceasta! Ca radacina fiind a injumatatirii praznicelor celor mari, este luminata dintr-amandoua partile“.

"Sosit-a, astazi, injumatatirea Cincizecimii, luminata dintr-o parte de dumnezeiasca lumina a dumnezeiestilor Pasti, iar din cealalta stralucind de harul Mangaietorului“.

Asupra modului in care a luat fiinta sarbatoarea, precum si asupra pozitiei si cuprinsului ei ne lamureste pe deplin Sinaxarul praznicului, care ne spune urmatoarele: "...Si aceasta sarbatoare a luat fiinta astfel: Dupa ce Hristos a savarsit minunea cea mai presus de fire asupra slabanogului, iudeii cautau sa-L omoare, chipurile scandalizati din cauza Sambetei, caci sambata se facuse aceasta. Deci Iisus a plecat in Galileea si petrecand in muntii de acolo, a savarsit minunea saturarii cu cinci paini si doi pesti a cinci mii de oameni, afara de femei si copii. Curand dupa aceea, sosind Sarbatoarea Corturilor (care la iudei era deasemenea un praznic mare), S-a suit in Ierusalim si se ferea sa fie vazut de oameni. Dar la Injumatatirea acestui praznic, mergand in templu, invata pe oameni si toti cei ce se aflau acolo se minunau de invatatura Lui, si plini de ura, ziceau: Cum stie Acesta carte, fara sa fi invatat? Dar El, fiind un nou Adam, avea aceeasi stiinta, ca si Adam cel dintai; apoi, iarasi, ca Dumnezeu, era plin de toata intelepciunea. Deci toti carteau si erau porniti spre uciderea Lui. Dar Iisus mustrandu-i, ca pe unii, care numai se faceau ca apara Sambata, le-a zis: Pentru ce cautati sa ma ucideti? Si aducand iarasi vorba despre cele spuse mai inainte, le-a zis: Daca va straduiti pentru lege, pentru ce va maniati asupra Mea? Ca daca am facut pe om sanatos, sambata, am facut pentru ca si Moise legiuieste aceasta, adica sa fie dezlegata sambata, cand e vorba de taierea imprejur. Deci, vorbindu-le multe despre aceasta, si dovedindu-Se pe Sine datator al legii si deopotriva cu Tatal, in cea in cea din urma mare zi a praznicului a fost, cu toate acestea, lovit cu pietre de ei, dar piatra nu s-a atins nicidecum de El... Deoarece, prin aceasta invatatura, Hristos S-a dovedit pe Sine Mesia, facandu-se Mijlocitorul si Impaciuitorul nostru cu Parintele Sau cel vesnic, pentru aceasta pricina, sarbatorind praznicul de acum si numindu-l Injumatatirea Cincizecimii, laudam pe Mesia Hristos si punem inaintea tuturor cinstirea fiecaruia din cele doua mari praznice“.

Avem in aceasta marturie o dovada in plus a faptului ca sarbatorile noastre au fost asezate cu multa intelepciune, pozitia lor avand o profunda fundamentare biblica, teologica si istorica.

Hristos prezentat de slujba Injumatatirii Praznicului

Chiar daca la sarbatorirea aceasta se face si o revelatie a Sfintei Treimi, totusi, in centrul ei se afla Iisus Hristos, a doua Persoana treimica, Fiul lui Dumnezeu, Care l-a vindecat pe slabanog, a inmultit painile in pustie si la Sarbatoarea Corturilor a invatat in templu pe oameni. Cele mai multe din stihirile pentru slujba acestei sarbatori il prezinta pe Fiul lui Dumnezeu intrupat si activitatea Lui divino-umana.

"Mari binefaceri stralucesc noua, Stapane, din dumnezeiasca Ta Intrupare, cea mai presus de minte; daruri si haruri si dumnezeiesti straluciri, cu darnicie, izvorasc“.

"Izvor vesnic de viata adevarata fiind, Doamne, Tu esti invierea noastra; voind Te-ai ostenit, Mantuitorul meu si de buna voie ai insetat; legilor firii supunandu-Te si in Sihar venind trupeste, ai cerut Samarinencei apa sa bei“.

"Iisuse, cela ce porti grija tuturor marginilor lumii, suitu-Te-ai in biserica si ai invatat pe multimi cuvantul adevarului, injumatatindu-se praznicul, precum striga Ioan“.

"Lucrul Tatalui ai savarsit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, vindecari si semne savarsind, Mantuitorule; ai indreptat pe slabanog, pe leprosi i-ai curatit si pe cei morti ai inviat“.

"Fiul cel fara de inceput S-a facut inceput, ca luand firea noastra, S-a facut om; iar la mijlocul praznicului a invatat zicand: Alergati la izvorul cel pururea curgator, ca sa scoateti viata “.

Acestea toate auzindu-le la slujba Injumatatirii Praznicului Cincizecimii, il marturisim si noi pe Hristos ca fiind viata si mantuirea noastra a celor credinciosi: "Tu esti cu adevarat Hristos, care ai venit in lumea aceasta, de la Care este mantuirea si iertarea greselilor parintesti; Tu esti cu adevarat Viata celor ce cred intru Tine“.

"Cel insetat sa vina la Mine si sa bea“

Strigatul acesta strabate de la un capat la altul intreaga slujba a Injumatatirii Cincizecimii. Lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu l-a avut in vedere pe om. Hristos s-a intrupat pentru a-l aseza pe acesta in demnitatea cea dintai, pentru a reface comuniunea oamenilor intre ei si cu Dumnezeu. In timp ce textele pentru slujbele Duminicilor Slabanogului si Orbului, au in vedere mai mult comuniunea oamenilor intre ei, necesitatea omului pentru om, slujbele de la Duminica Samarinencei si de la Injumatatirea Praznicului, insista asupra restabilirii comuniunii Dumnezeu-om. Dumnezeu s-a unit cu omul pentru a-i da acestuia posibilitatea de a se uni cu El. Sfintii Parinti ne spun ca pana la masura la care Dumnezeu s-a facut om, omul poate sa se indumnezeiasca.

Slujba Injumatatirii Praznicului este o invitatie adresata de Dumnezeu omului la a se satura din apa cea vie, la a se indumnezei.

"Stand in mijlocul bisericii, la injumatatirea praznicului, ai strigat dumnezeieste: Cel insetat sa vina la Mine si sa bea; ca cela ce bea dintru aceasta dumnezeiasca apa a Mea, va izvori din pantece raurile invataturilor Mele; iar cel ce crede intru Mine, Care sunt trimis de dumnezeiescul Parinte, impreuna cu Mine se va proslavi. Pentru aceasta strigam Tie: Slava Tie Hristoase, Dumnezeule, ca ai revarsat din destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Tai“.

Hristos nu a venit doar pentru conationalii si contemporanii Sai, ci pentru intreaga umanitate. Izvoarele dumnezeirii, din care tasneste apa cea vie, ce alina setea duhovniceasca, El le-a incredintat Bisericii Sale.

"Deschis-ai Bisericii izvoarele apelor celor de viata facatoare, Bunule, strigand: De inseteaza cineva, sa vie la Mine degrab si sa bea“.

Aceste izvoare ale apelor de viata facatoare ale Bisericii, nu sunt altceva decat apele botezului si paraiele Sangelui lui Hristos revarsate in intreaga lume din potirul impartasirii. Prin Botez si Euharistie Biserica ofera tuturor celor insetati viata vesnica, unirea cu Dumnezeu, lucru pe care stiindu-l ne adresam Mantuitorului cerandu-i sa se milostiveasca si de noi, dandu-ne, prin mijlocirea paraielor sangiurilor sale, curatire de pacate, puterea Duhului si viata vesnica:
"Injumatatindu-se praznicul legii, Facatorule a toate si Stapane, ai zis catre cei ce erau de fata, Hristoase Dumnezeule: Veniti si scoateti apa nemuririi! Pentru aceasta la Tine cadem si cu credinta strigam: Daruieste noua indurarile Tale, ca Tu esti Izvorul vietii noastre“.
"Sufletul meu cel intelenit in faradelegile greselilor, adapa-l cu paraiele sangiurilor Tale si-l arata roditor de fapte bune. Ca Tu ai zis tuturor sa vina la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu Preasfinte, si sa scoata apa nestricaciunii, cea vie, care spala pacatele celor ce lauda slavita si dumnezeiasca Ta Inviere; dand, Bunule, puterea Duhului, care cu adevarat S-a pogorit de sus peste Ucenicii Tai, celor ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu; ca Tu esti Izvorul vietii noastre“.

Sa alergam prin urmare la Mantuitorul, la Biserica Sa, pentru a ne impartasi de roadele Jertfei Sale, pentru a ne indumnezei.

Fariseismul in fata cu roadele credintei si lucrarea apei

In fata chemarii Mantuitorului, asa cum faptele (dintre care o parte sunt evocate in cantarile Penticostarului) au demonstrat, omul poate avea doua atitudini; de refuz sau de acceptare si urmare a chemarii.

"Stapanul tuturor, stand in biserica, la injumatatirea praznicului cinstitei Cincizecimi, vorbind fariseilor, ii mustra limpede si cu indrazneala multa, pentru semetia cea tiranica a lor, ca un Imparat si Dumnezeu; iar noua tuturor, pentru milostivire, ne daruieste mare mila“.

a) Fariseismul

Cand am prezentat slujba de la Duminicile Slabanogului si Orbului, am vorbit si despre intunerecul in care se zbateau cei ce nu voiau sa vada Lumina, cei care ajunsesera sa acorde o valoare mai mare mijloacelor decat scopului, pe care chiar il uitasera. Aceasta rasturnare de valori este reliefata si de slujba Injumatatirii Cincizecimii:

"Sambata si in toate zilele se arata Hristos vindecand, prin fapte minunate, pe cei ce erau cuprinsi de tot felul de boli; dar fariseii cei amagitori se umpleau de manie“.
"Pe slabanogul care zacea de multi ani, Sambata l-a vindecat Acesta si a calcat legea, asa cum ziceau fariseii, hulind amar pe Hristos“.

Pentru ca puneau Legea data omului spre folos mai presus de el, pentru ca urmarind implinirea Legii ei uitasera cu totul de omul caruia aceasta trebuia sa-i slujeasca, inversand astfel scara valorilor, fariseii si carturarii, nu si-au atras din partea lui Hristos decat mustrarile meritate.

"Nu judecati cu judecata fatarnica, iudeilor; zis-a Stapanul invatand, cand a venit in biserica, precum este scris, injumatatin-du-se praznicul cel legiuit“.

"Daca taiati imprejur pe om Sambata, ca sa nu se strice legea, acum, pentru ce va maniati asupra Mea, ca pe un om intreg l-am facut sanatos, cu cuvantul? Voi judecati dupa trup, a zis Hristos iudeilor“.

In ciuda tuturor mustrarilor si a dovedirii adevarului, invatatorii de lege s-au inchis in fariseismul lor, refuzand sa creada in Cel Sfant, lepadandu-se astfel de roadele credintei.

b) Roadele credintei si lucrarea apei

A doua atitudine pe care omul o poate avea fata de chemarea adresata lui de Mantuitorul, este aceea de raspuns, prin credinta. Chemarea lui Hristos este insotita si de fagaduinte. Celor ce vor sa-si potoleasca setea cu "Apa cea vie“, El le promite ca vor izvori raurile invataturilor Lui, ca impreuna cu El se vor proslavi, vor "stinge carbunii inselaciunii“, in veci nu vor mai inseta si nu vor mai flamanzi, vor primi pe Duhul, nu vor umbla in intuneric ci vor avea "lumina vietii celei nemuritoare“. Acestea toate sunt daruri pe care omul numai in si prin Hristos le poate obtine, El insusi "fiind Izvorul dragostei si noianul milei“, care "izvoraste lumii iertarea, spala greselile si curateste bolile, mantuieste pe cei ce praznuiesc Invierea Lui, acopera pe cei ce praznuiesc cu dragoste Inaltarea Lui, cea cu slava, si da sufletelor noastre pace si mare mila“.

Cei credinciosi se deschid lucrarii in ei a apei mantuitoare, devenind una cu izvorul:
"Cela ce mananca Painea Ta, viu va fi in veci; si cela ce bea Sangele Tau, intru Tine petrece, Mantuitorul meu, si Tu intr’insul petreci, si-l vei invia in clipa cea de apoi“.
Roadele credintei sunt tocmai darurile Izvorului vietii. Nu putem spune unde se termina rodul credintei si unde incepe lucrarea harului, cele doua fiind unite pana la asa masura incat, desi distincte, nu se mai pot diferentia. Cu cat una creste, se multiplica si cealalta. Nu putem niciodata spune ca progresul nostru duhovnicesc este fruct al credintei noastre, neputand-o distinge pe aceasta de lucrarea harului. De aceea ne rugam lui Dumnezeu neincetat sa ne daruiasca harul care sa ne sporeasca credinta, sa desavarseasca cu bunatatea Lui lipsurile noastre: "Cela ce tii paharul darurilor celor nedesertate, da-mi sa scot apa, spre iertarea pacatelor; ca sunt cuprins de sete, Milostive, unule Indurate“.

Spiritualitatea sarbatorii Injumatatirii Cincizecimii

Aceasta sarbatoare prin pozitia si cuprinsul slujbei ei realizeaza o legatura intre cele trei mari sarbatori ale Penticostarului. Desi are la baza un moment din activitatea publica a Mantuitorului, liturgic, praznicul e prezentat posterior Invierii si avand in vedere Inaltarea imediat urmatoare, precum si Pogorarea Sfantului Duh. Cantarile praznicului releveaza iconomia mantuirii. Hristos este prezentat ca Fiul lui Dumnezeu intrupat, Care a venit in lume pentru mantuirea omului, pentru care de bunavoie a patimit, S-a lasat rastignit, iar a treia zi a inviat din morti. In curand El se va inalta la cer, in sanurile Tatalui, de unde il va trimite in lume pe Duhul Sfant.

"Sosit-a injumatatirea zilelor, care se incep de la mantuitoarea Inviere si se pecetluiesc cu dumnezeiasca Cincizecime; si straluceste avand stralucirile dintru amandoua partile, si unindu-le pe amandoua se cinsteste, aratand mai din’nainte, slava ce va sa fie, a stapanestei Inaltari“.

"Apropiatu-sa revarsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este scris. Sorocul nemincinoasei fagaduinte, date Ucenicilor de Hristos dupa Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungand la injumatatire, vesteste, adeverind, aratarea Mangaietorului“.

Zorile Cincizecimii se intrezaresc deja. Revelatia Treimii ca Izvor unic, din care vor curge raurile vietii, desi nu cu atata claritate ca la Cincizecime, este totusi prezentata. Hristos a venit in lume, implinind vointa Tatalui, iar dupa terminarea lucrarii Sale pe pamant se va inalta din nou la Tatal pentru a ni-L trimite noua pe Duhul Sfant, Cel care sa mentina nesecate izvoarele Jertfei Sale si sa le faca pururea curgatoare prin Biserica intemeiata de Hristos.

"Deschis-ai Bisericii izvoarele apelor celor de viata facatoare, Bunule, strigand: De inseteaza cineva, sa vina la Mine degrab si sa bea“.

"Lamurit ai spus, ca Te vei inalta de pe pamant la cer, si ai fagaduit ca vei trimite din cer pe Duhul Sfant“.

Cantarile acestui praznic, desi il au in centru pe Hristos si lucrarea Lui, pun in evidenta faptul ca tot ce a facut El, avea in vedere venirea Duhului Sfant. Opera lui Hristos pe pamant a fost o parte a lucrarii Sfintei Treimi, in raport cu omul, cu intreaga creatie.

"Ca un Dumnezeu avand putere peste toate, si ca un Puternic surpand taria mortii, ai fagaduit, Hristoase, a trimite pe Duhul Sfant, Care din Tatal purcede“.

Acestea stiindu-le, ne straduim si noi a ne invrednici de lucrarea mantuitoare a Treimii.

"Luminandu-ne, fratilor, cu Invierea Mantuitorului Hristos si ajungand la injumatatirea praznicului saptamanesc, sa pazim cu curatie poruncile lui Dumnezeu; ca sa ne invrednicim sa praznuim si Inaltarea si sa ne bucuram de venirea Sfantului Duh“.
 
PS Sofian Brasoveanul

Sf Mc Petru, Dionisie și Paulin

În timpul persecuţiei împotriva creştinilor a împăratului păgân Deciu (249-251), un tânăr cu numele Petru a fost prins în Lampsac, o cetate aflată în Helespont.

Petru a fost adus la dregătorul Optimus şi silit să jertfească zeiţei Afrodita. Dar nu a vrut să se supună și a mărturisit că nu se poate închina unei zeiţe desfrânate, pentru că este creştin. Drept urmare, Petru a fost supus la chinuri, primind cununa muceniciei prin tăierea capului.

Sfântul Dionisie, probabil din Mesopotamia, era un creştin care a fost închis pentru credinţa în Hristos alături de ostaşii Pavel şi Andrei şi de o creştină, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina.

Această Cristina a reuşit să aducă la Hristos pe cei doi tineri care încercau să o necinstească. Din acestă cauză, şi cei doi tineri, şi Dionisie, Andrei şi Pavel au fost ucişi cu petre, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.

Sfântul Paulin, care era din Atena, propovăduia Evanghelia lui Hristos alături de Sfinţii Iraclie şi Venedim. Cei trei au fost prinşi şi daţi dregătorului Atenei, care, după ce i-a supus la chinuri, a poruncit să li se taie capetele.

Tropar – Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Canon de rugăciune

Troparul Sfinţilor Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin; al Sfântului Mucenic Teodot şi a celor şapte fecioare din Ancira, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit pe Faraon cu carele lui şi puterea lui.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce sunteţi apărători ai credinţei, izbăviţi de patimi şi de toate nevoile, pe cei ce cu credinţă săvârşesc pururea sfinţită pomenirea voastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prea lăudat întraripându-vă cu vetreala Crucii, purtătorilor de Dumnezeu, neudaţi aţi trecut noianul chinurilor, călcând pe vrăjmaşul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Suferind bătăi la trupuri, v-aţi unit cu cetele cele fără de trupuri, sfinţilor. Pentru aceea astăzi cinstim dumnezeiasca pomenirea voastră.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu legea cea dumnezeiască întărindu-vă, sfaturile celor fără de lege le-aţi stricat înţelepţilor. Şi nevoindu-vă după lege, aţi dobândit slava lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu dragoste te cinstim şi te fericim pe tine Fecioară, ca pe un scaun al împăratului; pe care şezând a gătit credincioşilor şedere cerească.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ţi picioarele sufletului tău, pe piatra credinţei, fericite Petre, nu te-ai mişcat de împotrivirea celor fără de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lampsacul pe tine Petre, ca pe o stea prealuminoasă te pune înaintea lumii, ca pe unul ce micşorezi înserarea necredinţei prin harul cel dumnezeiesc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu plecarea către Dumnezeu, şi neîncetat chinuindu-te pe roată, şi cu legături peste tot trupul, te-ai arătat vrednic de cunună, Sfinte Mucenice Petre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aducând laudă lui Dumnezeu, purtătorilor de chinuri, toată supărarea chinurilor aţi suferit. Pentru care şi de cununi v-aţi învrednicit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Singură tu eşti Fecioară după naştere, singură te-ai făcut cunoscută slujitoare tainei celei mari cu adevărat, născând pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stat pe Crucea Ta şi s-au izbăvit neamurile. Că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu privegherile cele dumnezeieşti lepădând somnul de la ochii sufletului, aţi adormit tot cugetul cel rău al lenevirii celor fără de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii Pavel, Andrei şi Dionisie, ca nişte pietre ale Cuvântului preacinstite şi dumnezeieşti, omorâţi fiind cu pietre, s-au învrednicit vieţii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mucenicii cei ce sunt livada cea preaveselitoare a dreptei credinţe, şi buna mireasmă cea adevărată, şi dumnezeiască a lui Hristos, astăzi cu credinţă, să-i lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicii părăsind cele de jos, pentru dragostea cea dumnezeiască, şi suferind bărbateşte durerile trupului, acum se bucură mutându-se la viaţa cea fără de durere.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prealăudată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte de toate primejdiile nevoilor şi de scârbe pe cântăreţii tăi care nădăjduiesc la tine.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşelilor slobozeşte-ne pe noi, Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina cea înţelegătoare fiind însemnaţi mucenicilor, cu putere dumnezeiască fără sminteală aţi trecut întunericul chinurilor, şi noaptea cea vicleană a mulţimii zeilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Hristina cu frumuseţile fecioriei luminându-se, şi cu rănile împodobindu-se, luminat străluceşte, şi bucurându-se, acum se sălăşluieşte în cămara lui Hristos cea înţelegătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei ce nebuneşte doreau trupul tău muceniţă Hristina, prin cuvântul tău cel preadulce primind dragostea lui Dumnezeu, foarte tare s-au nevoit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, păzeşte pe cei ce te laudă pe tine, prin care dezlegându-ne de datoria cea veche, după har ne-am arătat fii Tatălui celui ceresc.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măritul Iraclie făcând vitejie, a luat mare laudă, facându-se cetăţean raiului şi unindu-se cu cinstitele cete ale pătimitorilor, se veseleşte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm împreună cu Paulin pe dumnezeiescul Venedim, pe Andrei şi pe Iraclie, pe Dionisie, pe Petru, pe Pavel şi pe Hristina, mucenicii Domnului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvirii mucenici fiind zdrobiţi, şi cu pietre fără de dreptate împroşcaţi, în foc au primit sfârşitul şi s-au învrednicit a locui în Biserica celor întâi născuţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dreaptă credinţă lăudând, să ne închinăm Fiului lui Dumnezeu, Celui Ce a arătat pe înţelepţii purtători de chinuri, ca pe nişte stele strălucind tăria Bisericii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o holdă roditoare ai odrăslit spicul vieţii, care hrăneşte pe credincioşi, şi cu adevărat alungă foametea rătăcirii de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăveşte Iisuse, Împărate al puterilor.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Luminători străluciţi v-aţi arătat dumnezeieşti mucenici cei opt la număr, şi prin strălucirile minunilor luminaţi toată făptura, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputinţelor, şi unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să dăruiască nouă mare milă.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnind cu credinţă, tinerilor celor trei din Babilon, cu osârdie aţi intrat în foc, fericiţilor, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind a vă închina idolilor, aţi răbdat moartea cea pururea pomenită, arătat primind sfârşiturile cele nemuritoare, nevoitorilor ai slavei.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeieştile cuvinte într-armându-te Sfinte Mucenice Pauline, ai ales a muri pururea pomenite, strigând Făcătorului: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu suflet bărbătesc şi cu cuget viteaz mucenicii au surpat sălbăticia celor fără de lege, strigând cu credinţă: Hristoase, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cu credinţă lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, chivotul lui Dumnezeu, năstrapa dumnezeieştii mane, sfeşnicul cel de aur şi masa, pe muntele cel sfânt.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin dezbrăcarea trupului celui de lut s-au îmbrăcat pătimitorii, cu haină ţesută de harul cel de sus, cu dragoste strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-vă cu stropirea dumnezeiescului sânge, v-aţi vărsat pentru Hristos sângele vostru mucenicilor, neîncetat cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Arătatu-v-aţi fericiţilor struguri preafrumoşi ai viei celei înţelegătoare, vărsându-ne vinul dreptei credinţe, nouă celor ce cu dragoste strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Jertfelnic înţelegător eşti, care primeşti rugăciunile tuturor, şi le duci Fiului tău Preacurată, spre mântuire celor ce cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii cei viteji jertfitus-au pe sine cu dragoste veselindu-se; datu-şi-au sângiurile cu osârdie şi au primit bogăţie nerăpită. Şi acum s-au numărat în cetele mucenicilor, prealăudaţii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi flori înţelegătoare, care au miros de bună credinţă şi cetăţeni dumnezeieştii cetăţi, limanuri de mântuire celor din vifor, luminători şi apărători adevărului. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi purtătorilor de chinuri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să cinstim dimpreună cu Petru şi cu Pavel cei înţelepţi, pe Iraclie, pe Paulin şi pe Venedim, împreună cu Andrei şi pe Hristina, cu Dionisie, care tare au mărturisit pe Hristos, şi au pierdut înşelăciunea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pământul a primit sângiurile voastre, care s-au vărsat pentru Făcătorul de bine al tuturor, cei ce sunteţi cu nume mare, iar duhurile voastre le-au primit locaşurile drepţilor. Cu care împreună dănţuind, aduceţi-vă aminte pururea de cei ce vă pomenesc pe voi, mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi credincioşii cu bucurie aducem ţie glasul îngerului, Mireasă dumnezeiască: Bucură-te, ajutătoarea oamenilor, întărirea mucenicilor şi a apostolilor, şi vestirea tuturor proorocilor, Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Irmosul:

Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus. Iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Împodobindu-vă, cu sângele cel mucenicesc, staţi înaintea Domnului Împăratului tuturor, bunilor biruitori mucenici. Pentru aceea cu veselie săvârşim astăzi cinstită pomenirea voastră, rugându-ne ca prin mijlocirea voastră, să aflăm noi dezlegare de greşeli şi mare milă.

Viaţa Sfântului Mucenic Petru

In vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, când ostaşii lui Hristos îşi puneau sufletele pentru Domnul lor şi când tot pământul se roşea cu sângele mucenicilor, atunci un tânăr frumos cu numele Petru, tare la trup şi viteaz cu duhul în sfânta credinţă creştinească, a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, şi adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. Deci ighemonul 1-a întrebat pe el: „Creştin eşti?” Petru a răspuns: „Cu adevărat sunt creştin”. Ighemonul a zis: „Iată, ai înaintea ochilor poruncile nebiruiţilor împăraţi; deci jertfeşte marii zeiţe Venera”. Tânărul răspunse: „Mă minunez, o, ighemoane, că voieşti a mă îndemna să mă închin unei femei spurcate şi desfrânate, care a făcut atâtea fapte urâte, încât este ruşine a le şi pomeni. Oare voi nu pedepsiţi acum pe cei ce îndrăznesc să facă acel fel de desfrânări, pe care le-a făcut zeiţa voastră? Dacă voi o numiţi pe aceea arătată curvă, apoi cum să mă închin şi să-i aduc jertfa celei atât de spurcate şi desfrânate? Mie mi se cade să mă închin lui Dumnezeu Cel viu şi adevărat, împăratul tuturor veacurilor, lui Hristos Domnul meu, şi Lui să-I aduc jertfă de rugăciune, de umilinţă şi de laudă”.

Acestea auzind ighemonul, a poruncit să-1 întindă pe roată şi să-i muncească trupul cu lemne şi cu fiare, sfărâmându-i oasele. Iar robul lui Dumnezeu, cu cât era muncit mai mult, cu atât se arăta mai tare şi viteaz în puterea lui Hristos, Care îl întărea. Şi râdea de nebunia ighemonului şi, ridicându-şi ochii spre cer, zicea: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mi-ai dat atâta tărie şi răbdare! Invredniceşte-mă pe mine până la sfârşit să biruiesc pe vrăjmaşul cel prea păgân”. După aceasta, văzând ighemonul că nu poate să biruiască cu muncile pe acel viteaz tânăr creştin – pe Sfântul Petru a poruncit să-i taie capul cu sabia.

În acea vreme, un oarecare Dionisie, bărbat creştin, a fost prins şi ţinut legat în temniţă. Apoi ighemonul, voind să se ducă din Lampsac în Troada, care se învecina cu Elespontul, au fost aduşi la el doi ostaşi prinşi de păgâni, cu numele Andrei şi Pavel, cu credinţa creştini şi de neam din Mesopotamia. împreună cu ei a fost adus şi un oarecare Nicomah, care striga neîncetat cu glas mare şi zicea: „Sunt creştin”.

Iar ighemonul, văzând pe Nicomah mărturisind că este creştin, a întrebat pe Andrei şi pe Pavel: „Voi ce ziceţi?” Ei au răspuns: „Şi noi tot creştini suntem”. Ighemonul a zis către Nicomah: „Jertfeşte zeilor, după porunca împăratului!” Nicomah răspunse: „Nu ştii că creştinii nu aduc jertfe dracilor?” Atunci ighemonul a poruncit îndată să-1 spânzure gol la muncire şi să-i chinuiască trupul, bătându-1 şi strujindu-1 cu unghii de fier.

Viaţa Sfântului Mucenic Dionisie

(…)

Şi fiind muncit Nicomah astfel, când era aproape de sfârşitul său şi urma să câştige cununa pe care o avea acum ca şi în mâinile sale, deodată a pierdut-o; pentru că, schimbându-se din mărturisirea cea bună, s-a lepădat de Hristos şi a strigat, zicând: „Eu niciodată n-am fost creştin şi sunt gata a jertfi zeilor”. Deci îndată au încetat a-1 munci şi l-au scos de la muncire. Şi când ticălosul acela călcător de lege a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor, îndată a căzut asupra lui diavolul şi 1-a trântit la pământ. Şi se îndrăcea Nicomah muşcându-şi limba cu dinţii şi curgându-i spume de sânge, până ce rău şi-a lepădat ticălosul său suflet!

Pe când se întâmpla aceasta, o creştină oarecare, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina, a strigat din popor către cel ce se îndrăcea, zicând: „O, ticălosule şi pierdutule om, de ce pentru un scurt ceas, ţi-ai dobândit munca cea veşnică şi nespusă?”

Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit să prindă îndată pe acea fecioară şi s-o aducă la el. Apoi a întrebat-o: „Eşti creştină?” Fecioara răspunse: „Sunt creştină şi plâng pentru pierderea acelui om ticălos, care n-a răbdat muncile cele de puţină vreme, ca astfel să poată câştiga odihna cea veşnică”. Ighemonul a grăit către dânsa: „Iată el, jertfind zeilor, şi-a câştigat acum odihna, însă pentru ca voi, creştinii, să nu râdeţi de dânsul, de aceea Atena şi Venera cea mare au voit să-1 răpească de aici; deci, voiesc ca să aduci şi tu jertfa zeilor acestora, ca să nu fii batjocorită cu ruşine şi arsă de vie în foc”. Sfânta răspunse: „Dumnezeul meu este mai mare decât tine! De aceea, nu mă tem de îngrozirile tale, pentru că nădăjduiesc spre Dânsul că mă va apăra şi-mi va da răbdare în toate”.

Atunci ighemonul a poruncit s-o dea la doi tineri desfrânaţi, ca s-o batjocorească şi s-o spurce; iar pe Andrei şi pe Pavel a poruncit să-i arunce în temniţă, unde era şi Dionisie. Deci tinerii cei fără de ruşine, luând pe curata şi sfânta fecioară a lui Dumnezeu, au dus-o cu bucurie la locuinţa lor, voind să-şi săvârşească pofta. Dar, când au dus-o în casa lor, îndată s-a stins în trupurile lor focul cel firesc al desfrânării şi au murit mădularele cele de poftă; şi, silindu-se până la miezul nopţii s-o batjocorească, nimic n-au sporit. Iar la miezul nopţii s-a arătat lângă fecioară un tânăr prealuminos şi toată casa s-a umplut de o lumină negrăită; iar tinerii aceia au căzut de frică ca morţi şi, abia venindu-şi în simţiri, s-au plecat la picioarele sfintei şi stăruiau să se roage lui Dumnezeu pentru dânşii, ca să nu-i ajungă vreun rău. Iar ea, ridicându-i, le-a zis: „Nu vă temeţi! Dar să ştiţi că tânărul pe care l-aţi văzut, acela este sfântul înger, care a fost trimis de Hristos Dumnezeul meu la mine, spre păzirea fecioriei mele, fiind gata ca îndată să omoare pe toţi, care vor îndrăzni a se atinge de mine”. Şi astfel sfânta fecioară a rămas curată, păzită fiind de Dumnezeu.

PAULIN DE NOLA

Viata.

Meropius Pontius Anicius Paulinus s-a nascut in jurul anului 353, la Bordeaux, dintr-o bogata familie senatoriala romana. A fost elevul si prietenul retorului si poetului Ausoniu.

A fost senator, apoi consul si guvernator al Campaniei in 379. Cat timp a fost guvernator, Paulin va sta mai mult la Nola decat in capitala Campaniei. La Nola se afla mormantul Sf. Felix.

Plictisit de viata lumii, Paulin revine in patrie, unde se casatoreste cu o evlavioasa spaniola: Terasia. Isi vinde marea parte de avutii si apoi imparte banii saracilor.

Se boteaza in 389-390. Se retrage intai la locul de nastere al sotiei sale, in Spania, unde ramane patru ani. Au impreuna un copil, insa il vor pierde printr-o moarte prematura.

Moartea in conditii necunoscute a unui frate al sau, i-a adus acuzatia de fratricid. Paulin e sigur ca numai Sf. Felix l-a ajutat sa scape din urzeala.

In 394 e facut preot de episcopul Barcelonei.

In 395 pleaca cu sotia sa in Italia si se stabileste la Nola, unde au dus o viata de ascetism si s-au devotat in intregime operelor de binefacere.

In 403 ridica o noua Biserica pe mormantul Sf. Felix.

In 409 a fost ales episcop de Nola.

Moare in anul 431.

Opera

Proza e alcatuita din 51 Scrisori scrise intre 394-413. Sunt autentice:

- a 34-a e o cuvantare despre caritate

- a 48-a e un fragment

- a 46-a si a 47-a de asemenea sunt autentice.

Paulin coresponda cu mari scriitori ai vremii: Ambrozie, Augustin, Ieronim, Sulpiciu Sever, Eucher, Niceta de Remesiana.

- Scrisorile catre Sulpiciu Sever - se socotea ucenicul lui Paulin

- Scrisorile catre Augustin - Paulin cere lamuriri in unele probleme teologice.

- Scrisoarea catre Iovius - raportul dintre cultura pagana si crestinism.

- Scrisoarea 18-a - viata Sf. Victriciu de Rouen

- Scrisoarea 31-a - aflarea Sf. Cruci de catre Sf. Elena

- Scrisoarea 45-a - elogiul Sf. Melania cea Batrana.

Printre operele in proza ale lui Paulin:

- Panegiric - in cinstea imparatului Teodosie

- Despre pocainta

- Despre lauda generala a tuturor martirilor

- Patimirea Sf. Genesius de Ades.

Opera poetica.

Cuprinde 35 de poeme:

- Poeme in cinstea Sf. Felix - 14 - in fiecare an la 14 ianuarie, povestind din viata si minunile acestuia.

- Poemele 10 si 11 - catre Ausoniu - despre convertirea autorului la crestinism

- Poemul 6 - lauda pe Sf. Ioan Botezatorul

- Poemele 7, 8, 9 - versifica psalmii 1, 2, 136

- Poemul 22 - adresat lui Iovius - este un fel de manifest poetic crestin

- Poemul 25 - scris pentru nunta unui Iulian - inaugureaza epitalamul crestin

- Poemul 17 - adresat lui Niceta de Remesiana - inaugureaza propempticonul crestin

- Poemul 31 - inaugureaza consolarea crestina in versuri.

A scris in toate formele metrice ale poeziei clasice.

E o poezie educativa, mai ales in ciclul dedicat Sf. Felix.