4. /19 MAI 2022 - POEZIE
HORIA BONCIU
| Horia Bonciu | |
 Horia Bonciu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, România |
| Decedat | (56 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | winegrower[*] lingvist poet scriitor traducător |
| Activitate | |
| Pseudonim | Sigismund Absurdul |
| Limbi | limba română |
Influențe[ascunde] | |
Modifică date / text  | |
Horia Bonciu - cunoscut și ca H. Bonciu - (n. , Iași, România – d. , București, România) este pseudonimul literar al lui Beniamin Haimovici, fiul lui Carol Haimovici și al Ghizelei, poet și prozator de avangardă al perioadei interbelice, asociat cu expresionismul, suprarealismul și postmodernismul.
BIOGRAFIE ARTISTICĂ
S-a remarcat mai întâi prin poezie (debutează în 1932 cu volumul Lada cu năluci), apoi prin cele două romane de factură expresionistă, Bagaj... (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1936), care îi aduc consacrarea artistică, în mare parte postumă, dar și antipatiile criticilor tradiționaliști (Nicolae Iorga) la care se adaugă respingerile categorice ale ideologilor extremei drepte.
A frecventat cercurile artistice din Viena și Berlin, în calitate de corespondent al ziarului Rampa, familiarizându-se cu anumite tendințe literare ale vremii (neo-romantism, simbolism, expresionism). Nu și-a finalizat studiile universitare. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare.[necesită citare]
Este citat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc drept unul dintre precursorii acestui curent literar.
OPERE
- Lada cu năluci, 1932
- Eu și Orientul, 1933
- Poeme către Ead (după Anton Wildgans), 1933
- Bagaj Strania dublă existență a unui om în patru labe, 1934
- Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936
- Brom, 1939
- Requiem, 1945
- Concert la contrabas. Poemele republicane, 1948 (netipărite)
Horia Bonciu- poet modernist, prea puțin cunoscut
Primit pentru publicare: 24 Sept. 2018
Autor: Boris MARIAN
Publicat: 01 Oct. 2018
Editor: Ion ISTRATE
Născut la 19 mai 1893, Iași, decedat la 27 aprilie 1950 ,București, H. Bonciu a fost poet, prozator, traducător din Louis-Ferdinand Céline, ș.a.A fost influențat de Urmuz, alți avangardiști. Se numea la naștere Beniamin Haimovici, fiul lui Carol Haimovici și al Ghizelei.S-a remarcat mai întâi prin poezie (debutează în 1932 cu volumul Lada cu năluci), apoi prin cele două romane de factură expresionistă, Bagaj… (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1936), care îi aduc consacrarea artistică, în mare parte postumă, dar și antipatiile criticilor tradiționaliști (Nicolae Iorga) la care se adaugă respingerile categorice ale ideologilor extremei drepte.A frecventat cercurile artistice din Viena și Berlin, în calitate de corespondent al ziarului Rampa, familiarizându-se cu anumite tendințe literare ale vremii (neo-romantism, simbolism, expresionism). Nu și-a finalizat studiile universitare. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare.Este citat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc drept unul dintre precursorii acestui curent literar.Opere -Lada cu năluci, 1932,Eu și Orientul, 1933,Poeme către Ead (după Anton Wildgans), 1933, Strania dublă existență a unui om în patru labe, 1934,Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936,Brom, 1939,Requiem, 1945,Concert la contrabas. Poemele republicane, 1948 (netipărite). Bonciu nu a făcut parte din nici o grupare artistică, fiind mereu un singuratic,ceea ce a accentuat și impresia de noutate a poeziei sale.Călinescu susține că Bonciu a publicat primele încercări literare sub pseudonim începând cu 1912, poezii semnate cu numele adevărat au fost trimise în vederea tipăririi în 1918 (revista Scena),iar în 1932 are loc debutul editorial cu volumul Lada cu năluci. Despre avangardismul scriitorilor evrei a scris Ovidiu Morar.Influența expresionismului a fost semnalată și de Ov. S. Crohmălniceanu. Predilecția pentru instinctual, stilizarea imaginilor violente,cosmicul, stihialul, demonicul, sacrul și, mai ales,grotescul, definesc poezia de factură expresionistă practicată de H. Bonciu. Deși singular, opera lui Bonciu reprezintă o contribuție interesantă a scriitorilor evrei la literatura română.Toate aceste trăsături își vor cunoaște forma desăvîrșită în cele două romane – Bagaj… (1934) și Pensiunea doamnei Pipersperg (1936) – care
nu au trecut neobservate nici de critică, dar nici de autorități. De ce a declanșat literatura evreului avangardist născut la Iași contradicții intense în presa vremii, fiind, astfel, etichetat „scriitor pornograf”? În treacăt fie spus, cele două texte conțin extrem de puține imagini erotice. Dar despre Bonciu se poate scrie o carte, noi ne oprim aici.
Năluci
Sună stingerea, tăcere, singur lasă-mă vecine,
Gândurile fără dușumea, fără acoperiș,
Fără gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,
Uite cum le prind, uite cum le pierd, uite-te!
Eu le dau, eu le iau, mă joc cu ele, bat în tine,
Îmi răcoresc arșițele, le zvârl în sus și cad,
Fără să mai dau, fără să mai cer ce mi se cuvine,
Nici de sus, și nici de jos din iad,
Spre care plec cântând și duc un om străin în mine.
VASILE GALAICU
VASILE
GALAICU
Născut: 19 mai 1939, Unchitești, jud. Soroca, azi Florești.
Studii: Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi (1963).
Debut editorial: Oglinda fermecată, 1971.
Cărți publicate:
Oglinda fermecată, versuri pentru copii, ed. Lumina, Chișinău, 1971;
Ţara de poveste, Chișinău, 1973;
A fost o zi..., poezii, ed. Lumina, Chișinău, 1974;
Duminica din mijlocul săptămânii, versuri pentru copii, ed. Lumina, Chișinău, 1976;
Clopoţelul dorului, Chișinău, 1978;
La porţile albastre ale cerului, proză, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1979;
Cantata credinţei, proză, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1979;
Muchia sorţii, proză, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1980;
Șapte ani de-acasă, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1982;
Casa și inima noastră, proză, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1984;
Evanghelie de la Mihai, proză, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1989;
Iubesc că mi-i dat..., poezii, ed. Litera, Chișinău, 2009;
Perla: Ritm de cord, poezii, ed. Litera AVN, Chișinău, 2012.
S-a născut în 1939 în satul Unchitești, județul Soroca, astăzi raionul Florești. Și-a făcut studiile la Institutul Pedagogic ”Alecu Russo” din Bălți (1958-1963). După absolvirea facultății activează în calitate de învățător și director la Școala medie din satul Văscăuți, raionul Florești (1963-1966). A fost profesor la Școala Pedagogică din Soroca (1966-1968), după care doi ani a fost înrolat ca ofițer în armata sovietică.
Reîntors, este angajat ca șef de secție la săptămânalul ”Cultura” (1970-1974), apoi ca șef al secției poezie la revista ”Nistru” (1974-1975). A fost director al Fondului Literar (1975-1981), secretar responsabil la revista ”Nistru” (1981-1987), redactor-șef la Editura ”Literatura Artistică” (1987-1989).
Debutează editorial în 1971 cu volumul de poezii și proză pentru copii ”Oglinda fermecată” (1971), urmat de alte cărți adresate celor mici: ”Țara de poveste” (1973), ”A fost o zi” (1974), ”Duminica din mijlocul dorului” (1976) , ”Clopoțelul dorului” (1978) , ”Cantata credinței” (1979), ”Muchia sorții”, ”Șapte ani de-acasă” ș.a. Scrie și proză pentru adulți: ”Casa din inima noastră” (1984), ”Evanghelie de la Mihai” (1989), ”Iubesc că mi-i dat” (2009) etc. În 2012 a scos de sub tipar volumul de versuri ”Perla: Ritm de cord”.
GHEORGHE PETCU
Gheorghe Petcu, sociolog convertit, este membru al Uniunii Scriitorilor și cetățean de onoare al Buzăului. (Co)autor a zeci de albume, enciclopedii sau monografii, a marcat istoria și geografia locului publicând fără scrupule multe date eronate, povești inventate sau alte bazaconii.
De când edităm TurismBuzau.ro drumurile noastre s-au tot intersectat, încurcându-ne de nenumărate ori de moștenirea Petcu. Beleaua e că Gheorghe Petcu, acum în retragere dar la fel de prolific, și-a lăsat urmele pe multe atracții turistice locale publicând texte cu date eronate, menite, probabil, să le cosmetizeze imaginea. Date preluate apoi și răspreluate ca din Biblie de către mass media, de wikipedia etc. De notorietate rămân cei 17 m înălțime ai cascadei Cașoca, împroprietărirea celebrului col. Gheorghe Truțulescu cu domeniul Hariton, sau, probabil cea mai gogonată, existența cetății medievale a Buzăului, cu zid de apărare și patru porți.
Relativ recent, o cunoștință, prost sfătuită și puțin prinsă la înghesuială, i-a comandat lui Petcu o monografie. I-a înmânat kilograme de documente scoase cu greu de prin arhivele de la București, pentru o documentare serioasă. Petcu a făcut o varză după rețetă proprie, cu propriile documente și frânturi din alte opere personale, fără a se mai obosi să studieze documentele primite. Un prieten spunea atunci, fără intenția de-a fi nesuferit, că cine a citit o carte de-a lui Gheorghe Petcu, le-a citit pe toate. Și avea dreptate. Indiferent de subiect, regăsim multe teme plimbate dintr-o parte în alta, pentru a da volum lucrării. O operă de-a lui Petcu este un amestec de fotografii de calitate îndoielnică și tabele, totul scris cât mai mare, pentru a-i da mai multă greutate. Vor mai trece mulți ani până vom scăpa de moștenirea Petcu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu