6. /13 MAI 2022 - POEZIE
MIRCEA CIOBANU
| Mircea Ciobanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, România |
| Decedat | (55 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet redactor[*] traducător eseist biograf[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Mircea Ciobanu (n. ,[1] București, România – d. ,[1] București, România) a fost un poet, prozator, editor, traducător și eseist român.
Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970.
După 1989 este redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România.[necesită citare] A publicat în numeroase reviste poezii articole de critică literară și plastică. Traduce din literaturile rusă și greacă.
Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură.
I s-a remarcat de la început cultura poetică, manifestată în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asuma ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate.
Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând să se revendice de la un maestru, însă barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluția poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind considerată drept o pură incantație muzicală, nemaiurmând un sens anume.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, E. P. L., București, 1966
- Patimile, Editura Tineretului, București, 1968
- Martorii, E. P. L., București, 1968
- Epistole I, E. P. L., București, 1968
- Cartea fiilor, Editura Cartea Românească, București, 1970, ediția a II-a la Editura Vitruviu, București, 1998
- Etica, Editura Albatros, București, 1971
- Armura lui Thomas si alte epistole, Editura Eminescu, București, 1971
- Martorii, ediția a II-a, complet revăzută, 1973
- Tăietorul de lemne, Editura Cartea Românească, București, 1974
- Cele ce sînt, Editura Eminescu, București, 1974
- Istorii, vol. I, Editura Eminescu, București, 1977, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Istorii, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1978, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Patimile, Editura Cartea Românească, București, 1979
- Istorii, vol. III, Editura Eminescu, București, 1981, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Versuri, Editura Eminescu, București, 1982
- Istorii, vol. IV, Editura Cartea Românească, București, 1983
- Vîntul Ahab, Editura Eminescu, București, 1984.
- Marele scrib, Albatros, colecția "Cele mai frumoase poezii", București, 1985
- Istorii, vol. V, Editura Eminescu, București, 1986
- Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, Editura Minerva, București, 1988
- Viața lumii, Editura Cartea Românească, București, 1989
- Nimic fără Dumnezeu. Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, București, 1992 - vol. I
- Nimic fără Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, București, 1993 - vol. II
- Tînărul bogat (vol. VI din Istorii), Editura Cartea Românească, București, 1993
- Poeme, Editura Princeps, Iași, 1994
- În fața neamului meu, Editura Princeps, Iași, 1995, ISBN 973-96865-2-4
- La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov, Editura Vitruviu, București, 1997
- Anul tăcerii, Editura Vitruviu, București, 1997
- Convorbiri cu Regele Mihai I al României, Humanitas, 2004, ediția a III-a, ISBN 978-973-50-2122-1 (reunește vol. I și vol. II)
- Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, 2008, ediția a III-a, ISBN 978-973-50-2122-1 (reunește vol. I și vol. II)
Este prezent în:
- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Să-ţi pun pământ cu iarbă şi praf de drum pe frunte?
O, zgomotul acela din gropile cu lei
m-ajunge şi se face că nu mi se răspunde.
Ai vrea să fii, dar umbra de trup ţi se desparte;
ai vrea s-adormi, dar ziua e-ntreagă un amurg.
Tu sui şi cazi acelaşi, posomorât de moarte
în mâlul viu, şi-n mâluri cobor şi eu, şi urc.
Alături marea sună a sol arat, la fel
ca ieri şi-acum o vreme; dar ştiu că-n zori, pe faţă
paloare voi aduce, scăpat printr-un tunel
din Babel – şi, pe buze, un gust amar de ceaţă
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut şi ros atâtea dungi –
ori spaţiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci şi nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, şi umbra care-nşeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
şi-a lucrurilor puse la-ndoială.
O, lepra – dacă n-ar fi sură
nici eu n-aş fi pierdut, cum sunt,
de ceată, nume şi măsură.
Sub legea şoldurilor nalte
şi-a umerilor moi, pe chei
se clatină, de-a lungul, calde
şi tulburi umbre de femei.
Le sfâşie în haite câinii –
pe-acel contur amar de sân
mă-ncumet însumi să amân
cu umbra palidă a mâinii,
şi cum amân mă vinde umbra
pe limba morţii. Cheiul ud
încape jocul surd de-a sumbra
crucificare-n aşternut.
MIHAIL GRĂMESCU
| Mihail Grămescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 februarie 1951 București |
| Decedat | (63 de ani) București |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor, consilier editorial, redactor, corector, critic, antologator, promotor și editor |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1967-2014 |
| Operă de debut | Aporisticon |
| Modifică date / text | |
Mihail Grămescu (n. 16 februarie 1951, București - 13 mai 2014, București) a fost un scriitor român, membru al secției de Proză a Uniunii Scriitorilor din România. A primit mai multe premii „Știință și tehnică” în anii 1980, premiul Uniunii Scriitorilor din România și două premii în străinătate: la Moscova, Rusia (SocCon, 1989) și la Fayence, în Franța (EuroCon, 1990)[1].
Viața[modificare | modificare sursă]
Mihail Grămescu s-a născut pe 16 februarie 1951 la București. Tatăl său, Haralambie Grămescu, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor, a tradus în limba română O mie și una de nopți[2]. Mama, Alexandra Beatrice Kiseleff, diplomat universitar lingvist, ziarist și traducător, a fost autoarea mai multor dicționare[3][4].
În 1970 a terminat studiile liceale și a urmat cursurile Școlii postliceale de laboranți fizică-chimie. După absolvire a lucrat în diverse domenii: la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele "23 August", operator la Biofarm, muncitor de întreținere la Motel București, redactor și secretar de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion[4]. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale[5].
A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc", "Săgetătorul", "Nicolae Labiș", "1CAS", "Modul 13", "George Bacovia". "Luceafărul", "Solaris", "Marțienii". "Salonul Artelor", "Eroica", "Club A", "Arhitext", "Clubul Profesionist de Lectură", "Amurg sentimental", "Club Z", "Quasar", "Henry Coandă, "String", "Planetar", "Rătăcitorii" "Sigma", "Pi", "ProspectArt", "Armonii Baroq". Între 1981 și 1999 a fost membru sau președinte în comisiile de jurizare ale mai multor concursuri literare și tabere naționale SF[4][6].
Mihail Grămescu a decedat pe data de 13 mai 2014.[7]
Cariera scriitoricească[modificare | modificare sursă]
Scriitorul a debutat în 1965 în revista școlară "Aripi"[6]. A continuat colaborarea cu revista și pe perioada liceului[6], dar a făcut și pasul către revista Luceafărul, în al cărei număr din 9 septembrie 1967 a publicat o poezie[8]. În anii care au urmat a colaborat cu versuri, proză și critică literară la o serie de publicații, printre care se numără: Luceafarul, România literară, Vatra, Steaua, CPSF Anticipația, SLAST, Jurnalul SF, Jurnalul de București, Convorbiri literare, Literatorul, Viața Românească, Magazin, Astra, Supernova, Helion, Amurg sentimental, String, Contemporanul, Dialog, Cinema, Art-Panorama, Dependent SF, Newsletter SF, Calende, Placebo, Telegraful, Tomis, Știință și Tehnică, Almanahul Anticipația[4].
Mihail Grămescu a fost astras și de grafică, domeniu în care a debutat în 1969 și în care a activat până în 1972[5].
Debutul editorial a avut loc abia în 1981 cu volumul de povestiri SF Aporisticon[8], publicat în 150.000 de exemplare. Cartea a cunoscut un uriaș succes de public și de critică[9]. De un succes considerabil s-a bucurat și povestirea "Cântecul Libelungilor", apărută în volumul Săritorii în gol și recompensată cu numeroase premii[5].
De-a lungul timpului, Mihail Grămescu a publicat mai multe volume de povestiri și poezii, precum și un roman SF, Phreeria. Opera sa a fost tradusă în publicații străine, cum ar fi revistele "Antares"[10], "Dialogue", "L'Emhleme" și "Miniature" din Franța, "Gradina" (Iugoslavia), antologia maghiară Téren és időn túl...[4], precum și în rusă și bulgară[5].
Împreună cu Adina Lipai a realizat pentru editura Granada colecția anuală Fantasticul Mileniului III, tradusă în maghiară, sârbă, franceză, rusă, germană și engleză[6].
Premii[modificare | modificare sursă]
- 1975 - Premiul pentru poezie SF (Târgoviște)[4]
- 1977 - Premiul I la Conferința națională a Cenaclurilor de anticipație, ediția a VII-a
- 1978 - Premiul Uniunii Scriitorilor din RSR, decernat în cadrul Consfătuirii de la Târgoviște
- 1982 - Premiul pentru debut al revistei "Știintă și tehnică"
- 1983 - Premiul II pentru eseu, critică, teorie și istorie literară, decernat la Consfătuirea cenaclurilor de anticipație
- 1985 - Premiul I la Zilele cenaclului Henry Coandă (Craiova)
- 1987 - Premiul de popularitate pentru cea mai bună lucrare publicată la Concursul anual de literatură și artă de anticipație, tehnică și știință
- 1989 - Premiul SocCon (URSS)
- 1990 - Premiul SESF (Eurocon) de incurajare (Franța)
- 1990 - Premiul Radio Contact
- 1993 - Premiul Helion
- 1994 - marele premiu al Jurnalului SF
- 1995 - Premiul "Dan Merișca" pentru nuvelă (Iași)
- 1996 - Premiul pentru critică-eseu, decernat la Iași în cadrul evenimentului "Zilele Dan Merișca"
- 1996 - Premiul pentru întreaga activitate, decernat la Buzău de "Zilele Pozitronic"
- Diploma pentru "cel mai main-stream-ist" autor SF publicat de DSF (Dependent SF)[4][8]
Opera[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1991 - Phreeria - editura Porto-Franco, reeditat în 2010 la editura Eagle Publishing House
- 1997 - Plenița memoriei noastre - Editura Hiperyon
- 2005 - Iritația - editura Granada
Microromane[modificare | modificare sursă]
Volume de povestiri[modificare | modificare sursă]
- 1981 - Aporisticon - editura Albatros, reeditat în 2012 la editura Eagle Publishing House
- 1989 - Moara de apă - editura Cartea Românească
- 1994 - Săritorii în gol - editura Nemira
- 2001 - Ildiko - editura Tritonic
- 2001 - Răzbunarea Yvonei - editura Tritonic
- 2008 - J - povestioare bezmetice - editura Granada
Poezii[modificare | modificare sursă]
- 1999 - Cioburi de înger - editura Tritonic
- 2003 - Căderea - editura Granada
- 2006 - Lumina antisolară - editura Granada
Teatru[modificare | modificare sursă]
Cărți electronice[modificare | modificare sursă]
- 2002 - Comunicare prin juxtapunere - PCMagazin (Societatea culturală Noesis)
Nuvele și povestiri[modificare | modificare sursă]
- „Cântecul Libelungilor”
- „Săritorii în gol”
- „Nike” - în Avertisment pentru liniștea planetei (1985)
- „Preafericiții lui Atlas” (Jurnalul SF, nr. 4/1992)
Antologii apărute sub îngrijirea lui Mihail Grămescu[modificare | modificare sursă]
- Fantasticul Mileniului III - Colecția anuală a Editurii Granada
- 2003 - Fantezii contemporane
- 2004 - Noaptea
- 2004 - Regina nopții (din lirica Mileniului III)
- 2005 - Exotice - antologie de proză scurtă contemporană
- 2006 - Ipostaze ale fantasticului contemporan – antologie de eseu și critică literară
- 2007 - Armonii baroq - antologie de poezie contemporană
- 2008 - Inger și demon - antologie de poezie contemporană feminină
- 2009 - Paradisuri înșelătoare - antologie contemporană feminină
- Alte antologii
- 2011 - Bal la palat - antologie de poezie contemporană - editura Granada
- 2011 - Balaurul și miorița – antologie de proză fantastică - Editura Eagle Publishing House
- 2013 - Cerul de jos - antologia poemului fantastic contemporan - Editura Virtuală
Apariții în antologii și volume colective[modificare | modificare sursă]
- 1983 - Alfa - O antologie a literaturii de anticipație românești, ed. Scrisul Românesc, editori Alexandru Mironov, Ion Ilie Iosif și Radu Honga
- "Marlin cel rău"
- "Δ"
- "Programul"
- 1985 - Nici un zeu în cosmos, ed. Politică, editori Alexandru Mironov și Mihai Bădescu
- "Cunoscătorii"
- 1985 - Avertisment pentru liniștea planetei, ed. Albatros, colecția "Fantastic Club", editor Constantina Paligora
- "Nike"
- 1985 - O planetă numită anticipație, ed. Junimea, editori Alexandru Mironov și Dan Merișca
- "Cântecul Libelungilor"
- 1986 - Povestiri ciberrobotice, ed. Științifică și Enciclopedică, editor Alexandru Mironov
- "Recrutarea"
- 1986 - Povestiri despre invențiile mileniului III, ed. Științifică și Enciclopedică, editori Ion Ilie Iosif și Alexandru Mironov
- "Mecaniq"
- 1987 - Cosmos XXI. Întâmplări dintr-un univers al păcii, ed. Politică, editor Alexandru Mironov și George Veniamin
- "Umbra tigrului"
- 1990 - În căutarea Atlantidei, ed. Hyperion, editor Ioan Mânăscurtă
- "Cântecul Libelungilor"
- 1991 - Timpul este umbra noastră, ed. Dacia, editor Cornel Robu
- 1993 - Antares 3, ed. Baricada, editori Dan Apostol și Rodica Bretin
- "Huria"
- 1994 - Antologia science-fiction Nemira '94, ed. Nemira, colecția "Nautilus", editori George Anania și Romulus Bărbulescu
- "Cântecul Libelungilor"
- 1995 - Twelve of the Best Romanian SF Stories, Sedonia Publishing House, ed. Cornel Robu
- "Fenotipul de ceață și picăturile de nimic" (trad. "Phenotype of Mist and Drops of Nothing")
- 1998 - Poezia Pădurii, ed. Orion, editor Radu Cârneci, antologie de poezie[11]
- 1998 - Iubiri subversive - Cele mai bune povestiri 1997, ed. All, editor Dan-Silviu Boerescu[11]
- 1999 - Ex libris, ed. Muza[4]
- 2000 - Din crugul stelelor, Orizontul Literar Amurg Sentimental, editori Ion Machidon și Bogdan I. Pascu, antologie de poezie[11]
- 2000 - Arca îmblânzitorilor de fantasme, ed. Euro-Vida M, editori Ștefan-Vida Marinescu și Mihail Grămescu
- 2001 - Romania SF 2001, ed. ProLogos, editor Dan-Silviu Boerescu[11]
- 2013 - Bing bing, Larisa - Societatea Română de Science fiction și Fantasy, editor Dănuț Ungureanu
- "Ziua întunecată"
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- 1985 - Antares, nr. 19, revistă franțuzească
- "Cântecul Libelungilor" (trad. Jean-Pierre Moumon - "Le chant des Libelungs")
- 1986 - Antares, nr. 24, revistă franțuzească
- "Nike" (trad. Jean-Pierre Moumon - "Niké")
- 1988 - Téren és időn túl..., antologie maghiară, editori Detlef Budde și Konrad Fialkowski
- "Cântecul Libelungilor" (trad. "A Libelungok éneke")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu