6. /7 MAI 2022 - POEZIE
ȘTEFAN IUREȘ
| Ștefan Iureș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Iași, România |
| Decedat | (82 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | iudaism |
| Religie | iudaism |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Ștefan Iureș (numele la naștere: Ștefan Iuster; n. 7 mai 1931, Iași – d. 8 iulie 2013, Iași) a fost un poet, prozator, traducător, scriitor de literatură pentru copii și eseist român [2], reprezentant al realismului socialist în anii 1950 și la începutul anilor 1960.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ștefan Iureș s-a născut la 7 mai 1931 la Iași. Părinții săi au fost Ichil Iuster, contabil, și Nette (n. Lupu).
A urmat Liceul evreiesc Cultura, apoi, după căderea regimului Ion Antonescu, la Liceul Mihai Viteazul din București (1942-1949) și a luat bacalaureatul în 1950. A frecventat apoi cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” (1950–1951) după care a urmat Facultatea de Filologie (secția limba și literatura română) a Universității din București (1951-1955) și și-a luat licența în 1958. A continuat studiile la Facultatea de Limbi Germanice (secția limba și literatura engleză) a aceleiași universități (1969-1972) și și-a luat licența în 1974.
A fost redactor la „Amfiteatru” (1966-1974) apoi la „Viața studențească”, mai târziu la „Contemporanul - Ideea europeană” (1990) și la Casa Editorială Sapiens (1991-1992). În perioada 2002-2011 a fost redactor și director al Editurii Hasefer din București.
A debutat în Scânteia tineretului cu poezia Examene (1949) iar debutul editorial l-a avut cu volumul Cuvînt despre tinerețe (1953).
Primele plachete de versuri ale lui Ștefan Iureș - Cuvânt despre tinerețe (1953), Urmașii lui Roaită (1953), Fructe în mai (1956), În preajma lui Lenin (1957) - stau sub semnul patosului grandilocvent, al tonului exclamativ-entuziast și al formulei poemului de largă respirație, construit pe versificarea unui epic schematic, demonstrativ și simplificator. Versificarea locurilor comune nu lipsește:
- „Să treci prin biruințe, vântul să te sufle,/ Să nu te plimbi prin viață. Să trăiești / Și vei vedea cum se adună-n suflet / Înalte simțăminte omenești."
„Lupta cu inerția", lansata în poezie cu fervoare de Nicolae Labiș, este tema principală a aproape tuturor colegilor săi de generație, inclusiv a lui Ștefan Iureș. Odată această etapă depășită, concomitent cu ceea ce s-a numit „întoarcerea la lirism", poetul caută să-și traseze un spațiu liric diferențiat. Expresia părăsește zona retorismului declarativ, deschizându-se spre ceea ce este intim și personal. Numai un flaut (1966) este un volum de sonete, orchestrația anterioară, în care precumpăneau alămurile, fiind înlocuită cu partituri lirice menite flautului, simbol al intimității reculese. „Dogoarea romantică" a tinereții se dizolvă în „împăciuitorul meu discurs". Această evoluție ducând spre interiorizarea spațiului poetic se materializează la un nivel estetic superior în volumul Mâhnitul meu centaur (1981). Ștefan Iureș proclamă acum nostalgia unui anotimp clasic:
„Ci vine-un ceas, o vârstă sau o eră / Flămânde de un clasic echilibru / De armonia ritmului, egal" (Racursiu).
Simbolul centaurului este ales pentru a sugera o nevindecabilă stare de tensiune a simțirii. Motivele și pretextele sunt caleidoscopice: sociale, erotice, livrești etc. Formula ultimelor producții poetice apare mult modificată, atitudinal poetul inaugurând un raport ironic cu lumea sa lăuntrică ori cu cea din afară. Ștefan Iureș este autorul unei cărți de eseuri despre obiectele mitologiei civilizației contemporane (Air container pentru Osaka, 1974). În ipostaza de romancier, scrie Plexul solar (1977), radiografie în stil colocvial despre destrămarea și reîntemeierea unei familii de intelectuali.
Opera literară[modificare | modificare sursă]
- Cuvânt despre tinerețe, București, 1953;
- Așa va fi la festival, București, 1953;
- Urmașii lui Roaită, București, 1953;
- Fructe în mai, București, 1956;
- În preajma lui Lenin, București, 1957;
- Pe acest pământ, București, 1959;
- Carpații sunt munți tineri (în colaborare cu Carol Roman), București, 1959;
- A voastră e lumea, București, 1963;
- Poema citadină, București, 1963;
- Ocheșel și Bălăioara, București, 1965;
- Numai un flaut, București, 1966;
- Teatru școlar. Vica și cele trei Americi, București, 1968;
- Alt container pentru Osaka, București, 1974;
- Plexul solar, București, 1977;
- Mâhnitul meu centaur, București, 1981;
- Amatorul de sâmburi, Cluj Napoca, 1983;
- Jumbo-jet și alte proze, București, 1984;
- Orbita planetei EPS, București, 1987;
- Afacerea „Beautiful College" (în colaborare cu Ion Bucheru), București, 1992;
- Imperiul (în colaborare cu Ion Bucheru) București, 1998;
- Nesomn, stare de grație, București, 2001;
- Desaga jucătorului de scrabble, postfață Dan Grigorescu, București, 2002.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- San Antonio, O cruntă spargere de nuntă, București, 1994.
GEORGE STANCA
| George Stanca | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Buftea, Ilfov, România |
| Decedat | (71 de ani)[1] București, România |
| Părinți | Nicolae Stanca și Anica Crăciun |
| Naționalitate | Român |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi | limba română |
| Studii | Liceul Doamna Stanca din București Institutul de Construcții București |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Caietul debutanților (Editura Albatros, 1979) |
| Modifică date / text | |
George Stanca (n. ,[1] Buftea, Ilfov, România – d. ,[1] București, România) a fost un poet și publicist român.[2]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Primii ani[modificare | modificare sursă]
George Stanca s-a născut în localitatea Buftea. Părinții săi erau Nicolae Stanca, economist, și Anișoara (născută Crăciun).
Între 1954-1961 a urmat școala elementară în Giulești Sârbi, cartier aflat la marginea Bucureștiului, raionul Gheorghe Gheorghiu Dej și între 1961-1965, Liceul „Doamna Stanca” din București.
În 1973 era absolvent al Institutului de Construcții București, obținând diploma de inginer.
Carieră profesională[modificare | modificare sursă]
Din 1970 a lucrat pe șantierul Chiajna, la un depozit legume fructe, ulterior la prefabricate (Vitan-Bârzești și Militari BCA), investiții (IAPI Turism București), sistematizare teritoriu (arhitect-șef al sectorului 6 București), proiectare (inginer principal ICRAL Cotroceni) până în ziua revoluției din 1989.
Carieră literară și artistică[modificare | modificare sursă]
Primele încercări literare se adresează revistelor „Cravata roșie”, „Luminița” și încercările lui de a-și publica versurile.
În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon. Cariera sa literară și artistică evoluează în paralel cu cea de inginer.
A debutat ca publicist în 1971, în revista „Săptămâna” condusă de Eugen Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-ușoară și devenind „comentator muzical” cum îi plăcea să se numească, nu cronicar. În 1972 continuă să colaboreze la revista Săptămâna. Între 1971-1972 este colaborator „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului”. În perioada 1973-1975 este redactor „Flacăra”, membru fondator alături de Adrian Păunescu și Dorin Tudoran, șef pagină muzicală, secretar muzical al Cenaclului Flacăra și reporter.
A condus și realizat pagina de „muzică tânără”, termen statuat de el pentru a evita indicațiile cenzurii care numea pop-ul, rock-ul și folk-ul „muzică ușoară”. În calitatea de secretar muzical de cenaclu, a fost cel care i-a descoperit/adus pe Mircea Vintilă, Dan Chebac, Adriana Aush, Radu Gheorghe, Mihai Diaconescu alias Anghel Mora și alții.
Tot la Flacăra, în paralel, și-a găsit și o preocupare „serioasă”, de care s-a îndrăgostit pe viață și pe care nu a părăsit-o niciodată, reportajul.
Plagiat[modificare | modificare sursă]
În decembrie 2013, Gheorghe Stanca, cunoscut în mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, a fost condamnat la un an cu suspendare pentru plagiat deoarece și-a însușit în mod ilicit traducerea romanului Jurnal de Lev Tolstoi, tradus de fapt din limba rusă de Janina Ianoși.[3] Gheorghe Stanca este primul român condamnat la închisoare pentru plagiat.[4]
Operă[modificare | modificare sursă]
- „Tandrețe maximă”, Editura Albatros, București, 1981, versuri, lector Gabriela Negreanu
- „Poeme pricinoase”, Editura Eminescu, București, 1983, versuri, lector Daniela Crăsnaru
- „Excursie cu liftul”, Editura Albatros, București, 1988, versuri lector Domnița Ștefănescu
- „Angel radios”, Editura Giuleștino, prefață de Ion Cristoiu, București, 1994, versuri, selecție Radu G. Țeposu
- „Un an sub Ciorbea”, Editura Giuleștino, București, 1998, pamflete politice
- „De la marea schimbare la marea dezamăgire”, Editura Giuleștino, București, 2001, pamflete politice,
- „Stare de gr(e)ație”, Editura Giuleștino, prefață de Eugen Simion, postfață de Ion Rotaru, București, 2001, versuri
- „Ești mică, Bocșă”, Editura Giuleștino. București, 2001 (în colaborare cu Lena Stanca), colinzi, cântece, redactor Lena Boldea
- „Giuleștina și ai mei,” Editura Giuleștino, București, 2003, cronici și pamflete de sport, redactor Lena Boldea
- „Piese neterminate pentru o vioară dezacordată”, Editura Cartea Românească, București, 2004, nuvele, redactor Mădălina Ghiu, prefață Dan Cristea
- „Eu vă sfidez pe toți”, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, eseuri consumculturale, redactor Lucian Pricop, prefață Bogdan Ghiu
- istoria Presei, Pamfil Șeicaru, îngrijitorul ediției, Editura Paralela 45, Pitești, redactor Lucian Pricop
- Angel Radios (Beaming Angel), Editura Paralela 45, Pitești, 2008, ediție bilingvă româno-engleză, traducere Maria Muguraș Petrescu
- Angel Radios (Angel Radieux), Editura Călăuza, Deva, 2010, ediție bilingvă româno-franceză, traducere Maria Muguraș Petrescu
- ”Epistolar”, București, Editura Adevărul, București, 2011, scrisori
- ”Șantajul și etajul. Pamfil Șeicaru între legendă și adevăr”, Editura Adevărul, București, 2012, Teza de doctorat
- "Erotikon", Editura Niculescu, București, 2011, versuri, prefață Al.Cistelecan
- ”Cu tandrețe maximă”, Editura Princeps, Iași, 2013, Opera poetică, Ediție critică realizată de Lena Boldea Stanca, prefață de Daniel Corbu,
- ”Pionier în pop, rock, folk”, Editura Semne, București, 2017, articole de muzică, redactor Lena Boldea Stanca
- ”Un corp scufundat într-un lichid” Editura Semne, București, 2017, versuri, redactor Lena Boldea Stanca
- "Reporter de profesie", Editura Semne, București, 2018, reportaje, însemnări, jurnale, interviuri, portrete în aqua-forte, redactor Lena Boldea Stanca
- Prezent ca personalitate în Who's Who în România, O istorie a literaturii române - Ion Rotaru, Istoria literaturii române - Dumitru Micu, Istoria literaturii române de azi pe mâine (1944 - 1989) Marian Popa, Dicționarul Scriitorilor Români - Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul biografic al scriitorilor români - Aurel Sasu, Istoria tragică -grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993, Radu G. Țeposu, Dicționarul personalitaților secolului XX - , Pornind de la un vers - Traian T. Coșovei, Șarpele cu clopoței furați - Dan David, în calitate de poet; Dicționar de Rock-Pop-Folk - Daniela Caraman-Fotea și Cristian Nicolau, în calitate de comentator de muzică rock
Cum
...Cum ploaia pică în răspăr
şi cad petalele din măr
...cum norii intră nor în nor
se scutur florile de măr
...cum tu ai absorbit în păr
şi ploaia şi floarea de măr
...cum eu doar te privesc şi mor
încetişor, încetişor...
...cum ploaia s-a oprit uşor
lăsând odori de flori de măr
...cum păru-ţi ud pe umeri greu
...şi brusc în poem intru eu:
ţi-l iau cu mâinile canceu
ţi-l culc
mângâi
întind pe pat
... cum stă o vreme la uscat
...cum stă apoi la mângâiat
iar gura ta de măr rotat
...cum stă moale la sărutat
şi gustul dulce de la măr
se urcă-n sus de la picior
şi-ajunge-n ceriul gurii tale
amirosind tot a petale
...petalele ude din măr
cu luciul umed de la păr
şi cerul gurii tale
-n cor
or
să mă îmbete până mor...
să mor să mor să mor aş vrea
încetişor de gura ta
...de gura ta aş vrea să mor
încetişor... încetişor...
hai, soarbe-mi aerul să mor
...încetişor încetişor...
...încetişor încetişor...
Doine de stress -2003- (I)
O mulatră
latră
cu dinţii de tatră
la pita din vatră
făcută din cheatră. acră
Iar baba lălâie
stoarsă de lămâie
nu vrea să rămâie
zeamă de gutuie. şuie
Grupuri de tătari
preoţi munţii mari
prin codrii barbari
sunt ei mari şi tari. mercenari
Triburi beri-beri
brazda primăverii
dulce gustul cerii
în graniţa serii.
peştera muierii. verii
Lasă-mă, mă lasă
fecioare la masă
macrameuri coasă
la nuntă frumoasă.
şi simandicoasă. grasă
Lebăda şi lacu
au făcut pe dracu
l-au cusut cu acu
pusu-l-au în sacu. macu-
lând pe dracu.
(II)
Mioriţă lae
la mit bucălae
cu lâna ţigae
cine te mai tae
de-un tras la tigae? oae
Neamul de hienă
te fură din ghenă
umblă câini-n ladă
cu covrigi în coadă
căci al nostru sat
s-a globalizat. rahat
(III)
Jelui-m-aş şi n-am cui
numai lui,
văzduhului
şi-n vama pustiului
pe crucea streinului.şui.
că se duce neamul meu
ca un derbedeu
că se duce neamu nost
fără nici un rost
ca mintea la prost
uite-l că n-a fost. a fost
Epiderma
Pielea albă câmp întins
Înălbit de-atâta nins
Plapumă albă de albu
Ce inundă cerul dalbu
Piele-ntinsă bărăgan
Relief discret bălan
Pielea albă ca maiaua
Maiaua şi covăseaua
Accidente bălăioare
Crovuri, găvane gropşoare
Gropane de subţioare
Şi o singură genune
Apocalipsă, minune
neagră caldă ca cafeaua
de sorbit cum pěpi luleaua
sau mângâi cu feregeaua
la fund scoica rozalie
moale, fină, o gingie
ce-ascunde butonul mic
declanţator atoměc
cum să-i spun, cum să-l indic?
Cel ce-aruncă tot în aer
enzime, fus, carne, caer.
butonaşul clitoris
aruncă totu-n abis
el naşte seisme-n sânge
omoară umoarea, plânge
ţipă vocea de plăcere
ar mai vrea să vrea şi-ar cere
repetir de repetire
extaz lucind în potire
bei din cupa cu extaze
ce reflectă-n juru-i raze
de plăceri dumnezeieşti
prea mult devin diavoleşti
şi-ntre demoni şi-ntre pronii
te-ndoi ca Adam cu pomii
ca Adam cu viţa via
şarpele şoptind prostia
ce-a adus lumii blestemul
ce-mplineşte-acum poemul...
RĂZVAN CODRESCU
RĂZVAN CODRESCU
Avva şi îngerii
Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întâi-chematul lui Iisus,
a răsădit credinţa-adevărată.
Şi povestesc de dânsul cei bătrâni
că mulţi veneau să-l caute-n pustie,
dar l-aşteptau şi şase săptămâni
să ias-un ceas afară din chilie.
Cât n-aţipea, el se ruga întruna
şi gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cârja după ei.
"Să-mi daţi cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveţi deloc!
Mai trebui timp şi zdroabă, căci păcatul
atârnă greu cât anii mei pierduţi
şi nu voiesc să creadă Nefârtatul
c-am tâlhărit cereştile virtuţi.
Tu, Doamne, ştii ce zic, deşi eşti gata
să pui înaltă mila Ta proptea
nevredniciei mele ce lăsat-a
mai mult pe Tine crucea ei cea grea.
Nu-s nesmerit, ci doar pornit pe mine
şi râvnitor de dragul Tău să-mi fac
până la capăt lenea de ruşine,
spre-a nu părea de-atâta dar sărac.
Nu vreau vrăjmaşul mândru să rămână
că n-ai avut în mine cât ai pus,
ci crunt să ardă-n ciuda lui bătrână,
pe jaru-ndreptăţirilor de sus!"
Târziu, când fu măsura lui deplină,
sui şi avva Getikós la cer,
dar zic cei vechi că vreme nu puţină
s-a mai căit în hruba lui stingher.
Şi azi pe stâncă urma se mai vede
a cârjei azvârlite cu năduh...
Poveste-o fi, dar celui care-o crede –
ferice lui de-a fi sărac în duh!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu