8./18 MAI 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
PETRE TEODOROVICI
| Petre Teodorovici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Petre Teodorovici |
| Născut | 18 mai 1950 Leova, RSS Moldovenească Leova, URSS  |
| Decedat | 5 iulie 1997 Chișinău, Republica Moldova Chișinău, Republica Moldova |
| Frați și surori | Ion Aldea Teodorovici |
| Cetățenie |  URSS Republica Moldova |
| Ocupație | Compozitor, interpret |
Modifică date / text  | |
Petre Teodorovici (n. 18 mai 1950, Leova – d. 5 iulie 1997, Chișinău) a fost un compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova, fratele mai mare al lui Ion Aldea Teodorovici.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Petre Teodorovici s-a născut pe 18 mai 1950, în orașul Leova, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică, în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici, care a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică, a fost nevoit să se retragă din biserică.[1] Petre Teodorovici a fost cel de-al doilea copil în familie, fiind mai mic decât Adrian (care era de la o altă mamă) și mai mare decât Ion.[2] A absolvit școala medie (muzicală) din localitate, unde studia vioara (1968), apoi a studiat la Colegiul de muzică Ștefan Neaga, secția teoria muzicii (și facultativ, compoziția, cu Eugen Doga), și la Facultatea de dirijat coral a Institutului de Arte Gavriil Musicescu din Chișinău (1968-1973). Inițial a fost angajat ca educator-metodist la Leova (1971-1972), apoi – cadru didactic la Institutul Pedagogic Alecu Russo din Bălți (1972-1973). Mai târziu a devenit regizor la Centrul tineretului Iuri Gagarin din Chișinău (1974-1975). A activat ca director artistic al ansamblurilor Bucuria al Filarmonicii Naționale (1975-1982), Ceremoș (cu participarea surorilor Rotaru Aurica și Lidia) al Filarmonicii din Cernăuți (1983-1984) și Ecou al Centrului tineretului din Chișinău (1984-1989).[3]
Încă din tinerețe Petre Teodorovici s-a afirmat ca un luptător pentru cauza națională, manifestându-se pe latura culturală. În 1994 a candidat la alegerile parlamentare pe listele Frontului Popular Creștin Democrat, iar din 1996 l-a susținut pe candidatul forțelor democratice Mircea Snegur. La greva studențească din 1995 (pentru limba română și istoria românilor) i-a susținut pe protestatari cu un concert în Piața Marii Adunări Naționale (împreună cu ansamblul său).
Pe parcursul anilor a semnat o serie de cântece care au devenit rapid șlagăre, printre care sunt „Santa Maria Maggiore”, „Scrisul nostru”, „Veniți acasă”, „Romantică”, „Ultima oră”, „Vara la Soroca”, „Amicii mei”, „Seniorita Grația”, „Seară albastră”, „Vin din munții Latiniei”, „Te iubesc, popor român”, „Basarabia”, „Dați-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut”, „De ce?”, „Trandafir”, „Adio”, „Veșnic dragostea”, „Clipa mirilor”, „Irena” ș.a.[4]
A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Simion Ghimpu, Anatol Ciocanu, Ion Hadârcă și interpretate de Gheorghe Țopa, Nina Crulicovschi, Angela Ciumac, Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc, Nadejda Cepraga, Sofia Rotaru, Gabriel Dorobanțu, Filipp Kirkorov, Iosif Kobzon, Valeri Leontiev, Valentina Legkostupova (Rusia) ș.a. Filipp Kirkorov și-a început cariera în anii 1980 anume în Moldova și anume cu piesele lui Petre Teodorovici.[5][6]
Cântecele sale au au răsunat în cadrul festivalurilor muzicale din Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Italia, Rusia, România, fiind interpretate de renumiți artiști din diferite țări.
Petre Teodorovici a scris și muzică de filme și spectacole, ca de exemplu pentru comedia muzicală „Liola”, după piesa lui Luigi Pirandello.
Personal a interpretat doar câteva piese: „Mă-ntorc cu drag în satul meu”, „Santa Maria Maggiore” și „Maria” (pentru Maria i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului de la Mamaia).
A fost conducătorul artistic al formațiilor Bucuria, Ecou, Teo-Dor.
În ultimele luni de viață a scris cu Grigore Vieru (care era și el atunci spitalizat) o serie de piese pe care le-a numit „Cântece de spital”.
În 1989 lui Petre Teodorovici i-a fost conferit titlul de Maestru emerit al Artei, iar în 1996 a devenit cavaler al ordinului Gloria Muncii (1996).[7]
Petre Teodorovici s-a stins din viață pe 5 iulie 1997, la Chișinău, la vârsta de 47 de ani,[8] fiind răpus de diabetul zaharat.[9] A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. A lăsat în urma sa o fiică, Laurenția, care este economistă și lucrează la o bancă din Chișinău.[10]
MIHAI CREȚU
| Mihai Crețu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mihai Crețu |
| Născut | (64 de ani) București, România |
| Căsătorit cu | Sandra (–noiembrie 2007) |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie | .svg){kind=small} RS România RFG Germania |
| Ocupație | Muzician, Compozitor, Producător |
| Alte nume | Michael Crétu Curly MC Curly M.C. |
| Origine | București, România |
| Studii | Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main[*] |
| Gen muzical | Muzică electronică, New Age, Ambient, Trance |
| Ani de activitate | 1978–prezent |
| Case de discuri | Virgin |
| Colaborare cu | Sandra, Moti Special, Enigma, Trance Atlantic Air Waves Project |
| Discografie | |
| Listă completă | Michael Cretu discography[*] |
| Clape, Chitară, voce | |
| Prezență online | |
| Site web Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Mihai Crețu, cunoscut ca Michael Cretu și Mihai Cretu (n. 18 mai 1957, București, România), este un muzician și producător muzical român, activ muzical în Germania și Europa de Vest, domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical Enigma.
Mihai Crețu a studiat muzica clasică la liceul numărul 2 din București și la Paris, începând din 1968. În perioada 1975 - 1978, a urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obținând licența în muzică. De formație pianist Crețu a lucrat ca producător și interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970 - 1980, în spatele marilor succese comerciale numite Boney M și Milli Vanilli.
Mihai Crețu, cunoscut sub pseudonimul artistic de Curly M.C., a lucrat înaintea proiectului său muzical Enigma cu numeroși producători, muzicieni și artiști, printre care se numără Sandra Crețu, Frank Farian, Boney M, Goombay Dance Band, Peter Cornelius, Manfred "Tissy" Thiers și Mike Oldfield. În timpul rulării proiectului Enigma a colaborat cu alți muzicieni precum sunt Jens Gad, Frank Peterson, David Fairstein, ATB, Jam & Spoon, Peter Ries, Ruth-Ann Boyle și Andru Donalds.
Axat pe producere și aranjament muzical, Crețu lucrează în propriul său studio muzical, numit Studioul A.R.T., situat chiar la reședința personală a cuplului Michael și Sandra Cretu, din insulele Baleare, pe insula Ibiza.
Conform propriului său web site, până la finele anului 2001, Mihai Crețu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume [1].
Background[modificare | modificare sursă]
Crețu a studiat muzica clasică la Liceul Nr. 2 din București în anul 1965 și în Paris în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 până în 1978, obținând o diplomă universitară în muzică. Crețu a fost recunoscut ca un cântăreț la pian electronic și a produs melodii pentru Frank Farian, maestrul German care s-a aflat în spatele succesului din anii 1970 și 1980 al cunoscuților cântăreți Boney M și Milli Vanilli.
În anii 80 Crețu a devenit producătorul cvartetului pop Hubert Kah și a început să scrie melodii cu liderul de formație Hubert Kemmler, scoțând numeroase hituri. Crețu a fost de asemenea unul dintre producătorii albumului lui Mike Oldfield din 1987, Islands, mai ales cea de a șasea melodie, "The Time has Come" și producătorul albumului din anul 1989 al lui Peter Schilling , The Different Story (World of Lust and Crime).
Crețu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție Sandra Lauer (mai târziu Sandra Crețu) atunci când cânta la orgă electrică în turneul live cu grupul Arabesque. În colaborare cu mai mulți membri ai formației, cum ar fi Hubert Kah, a fost co-producător și a produs mai multe albume de succes pe care i le-a dedicat ei, începând cu melodia "Maria Magdalena" care a fost pe locul 1 în top în 21 de țări. Noua formație s-a numit simplu Sandra, deși numele întreg al Sandrei este foarte des folosit în scopuri financiare. Crețu s-a căsătorit cu Sandra Lauer pe data de 7 ianuarie, 1988. Au avut doi copii gemeni Nikita și Sebastian, care s-au născut în anul 1995.
O altă formație lansată de Crețu s-a numit Moti Special ("Cold Days, Hot Nights"), cu care Crețu a produs melodii și a cântat la mijlocul anilor 80.
A fost patronul casei de muzică A.R.T. Studios din Ibiza, înainte să se mute la o nouă reședință din dealurile Ibizei. Noua lui casă din coasta vestică și romantică a insulei Ibiza este o casă de stil marocan spectaculoasă și a fost ridicată în 9 ani de către Bernd Steber și Gunter Wagner. De asemenea deține un studio de înregistrări foarte modern, care a păstrat numele inițial, din care speră să scoată mai multe albume pe viitor.
În anul 1998, Crețu a mai făcut odată echipă cu Jens Gad (în trecut au lucrat împreună la Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!) și au lansat albumul The Energy of Sound sub numele Trance Atlantic Airwaves. Crețu și Gad au lucrat de asemenea cu cântărețul Jamaican Andru Donalds, care a avut un succes în Europa cu melodia "All Out of Love" din anul (1999).
Viața lui Crețu ca artist solo[modificare | modificare sursă]
Primul solo al lui Crețu a fost lansat o dată cu single-ul Wild River, în anul 1978. Primul său album solo a fost lansat în anul 1979 și a fost intitulat Ausgewählte Goldstücke ca produs German, și Moon, Light & Flowers ca producție realizată în limba engleză.
Al doilea album solo al lui Crețu, intitulat Legionäre, a fost lansat în anul 1983. Acest album a avut versuri în limba germană și au fost compuse de Mihai. A fost co-producător și supervizat de Harald Steinhauer și l-a avut ca profesor pe Armand Volker.
Al treilea album solo al lui Crețu s-a intitulat Die Chinesische Mauer, și a fost lansat în anul 1985. În limba engleză traducerea titlului ar fi "The Chinese Wall", și este mai bine cunoscut ca, "The Great Wall of China". În română s-ar traduce Marele zid chinezesc. La fel ca și albumul precedent, acesta are versuri în limba germană, care au fost compuse de Mihai, și coproducător a fost Armand Volker. Acest album a fost de asemenea lansat separat în limba engleză și o versiune diferită a melodiei este cunoscut sub numele "The Invisible Man". Câteva din melodiile din "The Invisible Man" au fost ușor editate, și de aceea diferă puțin de versiunea germană Die Chinesische Mauer.
Proiectul Enigma[modificare | modificare sursă]
După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Crețu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical "new age dance", sub numele -sugerat de Fairstein- Enigma. Împreună cu Frank Peterson și David Fairstein, Crețu a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată Sadness, care a avut un succes neașteptat. Albumul MCMXC a.D., lansat în 1990, a avut un succes uriaș. Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului Enigma era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, și care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute mereu noi direcții muzicale și să nu se lase depășit de imitatori.
MCMXC a.D. a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, și a ieșit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album Enigma, The Cross of Changes, în 1993. Peterson avusese deja neînțelegeri cu Crețu și a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până acum cânturi gregoriene, dar Crețu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Așa a apărut Return to Innocence, care va deveni hit mondial.
Paramount Pictures i-a propus lui Crețu să compună coloana sonoră pentru filmul Sliver, și astfel, în 1993 a apărut încă un single Enigma, Carly's Song, numit după personajul principal din film.
În 1996, Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!, al treilea album Enigma, a fost lansat. Din punct de vedere stilistic, este o combinație între primele două albume, dar nu s-a bucurat de același succes.
Pentru al patrulea album, The Screen Behind the Mirror, Crețu a schimbat din nou direcția muzicală, folosind fragmente din Carmina Burana. Andru Donalds și Ruth-Ann Boyle au apărut pentru prima dată pe acest album. Deși Jens Gad lucrase cu Crețu la albumele precedente, este creditat pentru prima oară acum.
Hotărând că primul capitol al proiectului Enigma se încheiase, Crețu a lansat două albume compilații: Love Sensuality Devotion: Greatest Hits și Love Sensuality Devotion: The Remix Collection.
Crețu nu mai era convins să continue proiectul, dar totuși a compus Voyageur în 2003. Sunetele de flaut Shakuhachi și cânturi gregoriene și tribale cu care își obișnuise ascultătorii au fost înlocuite de ritmuri mai pop. În martie 2006, un nou single numit Hello & Welcome a fost lansat, în așteptarea următorului album.
Ultimul său album, al șaselea din istoria Enigma, se numește A Posteriori. A fost lansat pe 22/25 septembrie 2006.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Carieră solo[modificare | modificare sursă]
- 1979 – Moon, Light & Flowers
- 1983 – Legionäre
- 1985 – Die Chinesische Mauer
- 1985 – Invisible Man
- 2004 – Mystic hits [2] (bootleg[3])
Colaborări[modificare | modificare sursă]
Michael Cretu worked as a writer, performer, or producer on these albums:
- 1985 – Moti Special: Motivation
- 1987 – Mike Oldfield: Islands
- 1987 – Cretu And Thiers: School's Out
- 1988 – Cretu and Thiers: Belle Epoque
- 1992 – Cornelius and Cretu: Cornelius and Cretu
- 1998 – Trance Atlantic Air Waves: The Energy of Sound
Enigma[modificare | modificare sursă]
Vezi aici pentru o listă de albume și single-uri.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Sandra (Grupul Sandra Cretu)
- Sandra Cretu
- Enigma
- Moti Special
- Shinnobu
SANDRA
| Sandra | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Sandra Ann Lauer |
| Născută | (59 de ani) Saarbrücken, Republica Federală Germania, Germania |
| Căsătorită cu | Mihai Crețu (–) |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | Cântăreață, compozitoare |
| Alte nume | Sandra Crețu |
| Origine | Saarbrücken, Germania |
| Gen muzical | Synthpop, Euro disco, Sophisti-pop |
| Ani de activitate | 1975 - prezent |
| Case de discuri | Virgin Records, Polydor, Blank & Jones Production |
| Interpretare cu | Mihai Crețu, Basshunter, Arabesque, Enigma |
| Discografie | |
| Listă completă | Sandra discography[*] |
| Voce | |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
Sandra Ann Lauer (n. 18 mai 1962, Saarbrücken, Germania), cunoscută profesional ca Sandra, este o cântăreață germană de muzică pop și eurodance. Înaintea de a începe o carieră solo sub numele de Sandra, până în 1984, a fost vocalista trupei Arabesque. Sandra a participat ca vocalistă și la proiectul muzical Enigma al fostului ei soț, Mihai Crețu, cunoscut și ca Michael Cretu.
Sandra a fost o „regină” a muzicii disco a anilor '80. Artista s-a născut la Saarbrücken, la 18 mai 1962. Și-a început cariera, în 1974, înregistrând piese pentru un post de radio din orașul natal. Andy mein Freund a fost primul său single, un omagiu adus câinelui său. În 1978 a înlocuit-o pe una dintre cele trei componente ale trupei Arabesque, trupă care cunoștea deja un important succes în Japonia.
Pe viitorul soț, Michael Cretu, l-a cunoscut cu ocazia unor înregistrări în studioul din Offenburg al cunoscutului producător Frank Farian, unde Crețu era keyboardist. În 1984, formația se destramă, iar Sandra începe o carieră solo. Cu ocazia Anului Nou, în 1984 Michael Crețu îi compune piesa Maria Magdalena, care era să reprezinte un veritabil succes în Europa. În scurt timp, ea a realizat numeroase albume. Pe 7 ianuarie 1988, Michael și Sandra s-au căsătorit. În 2007 cei doi s-au despărțit, iar în 2010 Sandra s-a căsătorit cu producătorul muzical Olaf Menges. Din cauza unor neînțelegeri, Sandra a divorțat în vara lui 2014.[1]
După 1992 Sandra s-a dedicat vieții private și creșterii celor doi copii pe care-i are cu Mihai Crețu, Nikita și Sebastian, lăsând cariera muzicală pe planul al doilea. În noiembrie 2008 cântăreața a vizitat și România susținând un concert la Piatra Neamț. De atunci Sandra a mai apărut de patru ori în România, când a susținut un concert în decembrie 2013 de revelion la Galați,[2] pe 2 decembrie 2014 când a susținut un concert la Sala Palatului din București,[3][4] pe 1 decembrie 2015 la Suceava și pe 23 septembrie la Cluj-Napoca.
Printre marile succese ale Sandrei se numără: Maria Magdalena (1985), In the Heat of the Night (1985), Hi! Hi! Hi! (1986), Everlasting Love (1987), Stop for a Minute (1987), Heaven Can Wait (1988), Hiroshima (1990), One More Night (1990), Don't Be Aggressive (1992), Such a Shame (2002), Infinite Kiss (2012), Love Starts With A Smile (2012).
Discografie[modificare | modificare sursă]
- The Long Play (1985)
- Mirrors (1986)
- Ten on One (The Singles) (1987)
- Into a Secret Land (1988)
- Everlasting Love (1988)
- Paintings in Yellow (1990)
- Close to Seven (1992)
- Fading Shades (1995)
- My Favourites (1999)
- The Wheel of Time (2002)
- Reflections (2006)
- The Art of Love (2007)
- Back to Life (2009)
- Stay in Touch (2012)
- The Very Best Of Sandra (2016)
ISAAC ALBENIZ
| Isaac Albéniz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Isaac Manuel Francisco Albéniz y Pascual |
| Născut | [1][4][3][5] Camprodón, Catalonia, Spania |
| Decedat | (48 de ani)[1][4][3][6] Cambo-les-Bains, Aquitania, Franța |
| Înmormântat | Cementerio de Montjuïc[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (nefrită[*]) |
| Copii | Alfonso Albéniz[*] Laura Albéniz[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Spania |
| Ocupație | classical pianist[*] compozitor dirijor virtuoz pianist |
| Studii | Real Conservatorio Superior de Música de Madrid[*], Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*], Conservatoire royal de Bruxelles[*], Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă[2] Zarzuela |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Iberia[*] Pepita Jiménez[*] Chants d'Espagne[*] Concierto de Aranjuez[*] Asturias[*] Córdoba[*] Merlin[*] |
| pian[3] | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Isaac Manuel Francisco Albéniz (n. ,[1][4][3][5] Camprodón, Catalonia, Spania – d. ,[1][4][3][6] Cambo-les-Bains, Aquitania, Franța) a fost un compozitor și pianist spaniol.
Isaac Albéniz a compus în manieră națională spaniolă și, în același timp, a fost un virtuoz pianist. Acesta este motivul pentru care piesele sale pentru pian au cel puțin două elemente distincte: virtuozitate, dublată de poezie romanțată spaniolă.
Lucrările lui sunt pregnante tablouri sonore. Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole, ciclul Iberia, Navara, Rapsodia spaniolă pentru pian și orchestră, Concertul pentru pian și orchestră.
La comanda unor teatre a scris și opere: „Verigheta magică”, „Henry Clifford” (pentru opera londoneză) și „Pepita Jimenz” (pentru Opera din Paris).
GUSTAV MAHLER
Biografie
ANA BARBU
| Ana Barbu | |
 Ana Barbu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ana Barbu |
| Născută | 30 octombrie 1959 Temeleuți, Florești, RSS Moldovenească |
| Decedată | (55 de ani) |
| Copii | Natalia Barbu |
| Cetățenie | Republica Moldova URSS |
| Ocupație | Cântăreață, cantautoare |
| Activitate | |
| Gen muzical | Muzică populară, romanțe, muzică ușoară |
| Voce | |
| Modifică date / text | |
Ana Barbu (n. 30 octombrie 1959, Temeleuți, Florești – d. 18 mai 2015, Chișinău) a fost o cântăreață de muzică populară, romanțe și de estradă din Republica Moldova. A fost cunoscută mai ales pentru piesa „Flori de liliac”, care era ca o carte de vizită a sa. Artist al Poporului Republica Moldova (10.10.2011)[1]
Ana Barbu este mama cântăreței Natalia Barbu, care în 2007 a reprezentat Republica Moldova la Eurovision.
Prima oară Ana Barbu a evoluat pe scenă în clasa a treia la școala medie. La sărbătorirea zilei de 8 martie, ea a interpretat cîntecul Sofiei Rotaru „Orașul meu”. După aceasta a început să interpreteze cîntece populare din repertoriul Mariei Drăgan și al lui Nicolae Sulac.
La Bălți a absolvit Colegiul de Muzică, specialitatea canto academic. După absolvire, a venit la audiție la Veronica Garștea și a fost angajată în Capela Corală Academică „Doina”. Cîntăreața a început să-și caute calea sa în creație: inițial ea a visat să devină cîntăreață de operă, însă mai tîrziu s-a implicat în muzica populară și de estradă.
În 1993 se mută cu traiul la Chișinău, unde a apărut pentru prima dată pe scena profesionistă. În 1993 a fost angajată în orchestra de muzica populara „Fluieraș”, sub conducerea lui Serghei Lunchevici, iar mai tîrziu a trecut în ansamblul „Mugurel”, ca apoi să fie solistă a Orchestrei de Muzică Populară a Ministerului Afacerilor Interne, primind și gradul de căpitan în poliție.
A concertat activ în Republica Moldova, Canada și alte țări. A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova.[2]
S-a stins din viață în dimineața zilei de 18 mai 2015, la vârsta de 55 de ani, în urma unei scleroze amiotrofice.[3] La moartea sa, corpul neînsuflețit al său a fost depus la biserica Sfânta Teodora de la Sihla, apoi la la Palatul Național „Nicolae Sulac”, după care interpreta a fost înmormântată la cimitirul din Stăuceni, așa cum și-a dorit, la înmormântare cealaltă fiică a ei din SUA nu a fost prezentă.[4][5]
VALENTIN TEODORIAN
Valentin Teodorian (n. 4 iunie 1928, București - d. 18 mai 1995, București) a fost un tenor român.
Familia[modificare | modificare sursă]
Valentin Teodorian s-a născut într-o familie de muzicieni – tatăl, Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, mama, Eugenia Teodorian, distinsa membră a celebrei Societăți corale „Carmen”.
Studii[modificare | modificare sursă]
A studiat la Colegiul Național Sfântul Sava și la Conservatorul bucureștean.
Cariera[modificare | modificare sursă]
A fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri. De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied. A arătat un constant interes față de repertoriul românesc, fiind, de altfel, el însuși compozitor de muzică vocală, poet și scriitor. Printre rolurile cele mai importante se pot cita Arlechino din Paiațe (debut), Almaviva din Bărbierul din Sevilla, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă, Alfredo din Traviata, Lenski din Evgheni Oneghin, Des Grieux din Manon, Rinuccio din Gianni Schicchi, Hoffmann din Povestirile lui Hoffmann, Gerald din Lakmé, Inocentul din Boris Godunov, Păstorul din Oedip, de Pelleas din Pelleas și Melisande, Tamino din Flautul fermecat, Belmonte din Răpirea din serai, David din Maeștrii cântăreți din Nürnberg, Ionică din Motanul încălțat, Eisenstein din Liliacul, Povestitorul din Luna de Orf, Albert Hering etc.
Sunt, majoritatea, roluri cântate pe scena românească, dar și peste hotare – câteva repere fiind Parisul, Viena, Praga, Budapesta, Moscova.
Valentin Teodorian a făcut parte din legendara „distribuție de aur”, alături de Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și Constantin Gabor, în Bărbierul din Sevilla.
A scris monografiile Nicolae Lungu și Verdi Nemuritorul. A participat la numeroase emisiuni radiofonice, ca vorbitor sau ca solist de operă. A realizat importante înregistrări pentru Radiodifuziune, pentru Televiziune și pentru Electrecord.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu