2. /14 IUNIE 2022 - TEATRU/FILM
GHEORGHE CIPRIAN
George Ciprian (n. ,[1] Buzău, România – d. ,[1] București, România) a fost un dramaturg român, actor și om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd și cunoscut mai ales pentru piesa sa Capul de rățoi.
BIOGRAFIE
Tatăl său a fost un brutar grec din insula Cipru. La naștere a primit numele de Gheorghe Pană Constantin, modificat prin decret în anul 1950, în Gheorghe Constantinescu Ciprian, nume deja celebru în lumea artistică sub numele de Gheorghe sau George Ciprian.
A urmat școala primară în satul Glodeanu-Siliștea din apropiere de Buzău, mutându-se apoi împreună cu mama sa la București. Între anii 1894-1902, a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr, fiind coleg cu doi viitori importanți scriitori, poetul Vasile Voiculescu și Dem Demetrescu–Buzău (Urmuz de mai târziu), supranumit un Jarry al României, datorită contribuției sale în conturarea și impunerea literaturii absurdului. După liceu, se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul la clasa lui Constantin Nottara, care-i remarcă „îndemânarea la condei”.
Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, unde, în care a jucat rolul Șoltuz. Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, Necunoscuta. Ulterior, Ciprian s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din Regele Lear, Păcală din Înșir-te mărgărite, Răzeșul din Răzvan și Vidra, Grozea din Vlaicu Vodă, Purgon din Bolnavul închipuit, Lubin din Georges Dandin.
A jucat și în câteva filme de lung metraj, putem menționa următoarele pelicule: Independența României (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925), O noapte furtunoasă (1942), Viața învinge (1951) și Brigada lui Ionuț (1954).
A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[3] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
În anul 1996, Teatrul Municipal din Buzău a primit numele său, cu această ocazie având loc reprezentația piesei Omul cu mârțoaga.
DRAMATURGIA
- A debutat ca autor dramatic cu piesa Omul cu mârțoaga, a cărei premieră a avut loc Teatrul Național București în anul 1927 și s-a bucurat de un mare succes, fiind reprezentată ulterior pe scenele de la Paris, Berlin, Praga, Berna.
- A urmat scrierea altor piese de teatru, aproape imediat reprezentate pe scenele teatrelor din țară: Nae Niculae (1928), Capul de rățoi (1938), Ioachim-prietenul poporului și Un lup mâncat de oaie(1947). A mai scris și alte producții dramatice, care nu au fost reprezentate, precum: Iuda și Soț or’făr’de…. Criticul George Călinescu a afirmat în anul 1941 că Ciprian un „mic Calderon al nostru”. Piesele sale de teatru se încadrează în categoria farsei dramatice.
- În domeniul prozei, a publicat două volume de memorialistică: Cutia cu maimuțe” și Măscărici și Mâzgălici.
- Cea mai cunoscută piesă de teatru a sa este Capul de rățoi, scrisă în anul 1938 (care a avut premiera în anul 1940). Considerată ca un exemplu timpuriu al teatrului absurdului, descrie adolescența sa și prietenia cu Urmuz.
- Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariția teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu (alias Eugene Ionesco).
PIESE DE TEATRU ÎN CARE A JUCAT
- Clopotul scufundat de Hauptmann
- Nora de Henrik Ibsen
- Domnișoara Iulia de August Strindberg
- Richard al III-lea de William Shakespeare
OPERA DRAMATURGICĂ
- Omul cu mârțoaga (1927)
- Nae Niculae (1928)
- Capul de rățoi (1938)
- Ioachim - prietenul poporului (1947)
- Un lup mâncat de oaie (1947)
FILMOGRAFIE
- O noapte furtunoasă (1943) - Ghiță Țircădău
APRECIERI
În cartea sa de memorii, actorul Ion Finteșteanu i-a dedicat actorului și dramaturgului Gheorghe Ciprian un capitol intitulat «„Omul”...». El îi face următorul portret artistico-uman: „În artă?... Juca teatru... juca!? E un termen care în nici un fel nu i se potrivea; trăia! pe o mocnită ardere lăuntrică, trăia personajul, simplu, fără artificii. Era un actor de structură radoviceană. [...] Iar în viață, semenii au identificat în el - deopotrivă - omul plin de virtuți și de vicii!... Apărea herculean, când se „bătea” pentru drepturile actorilor, în comitet; sau se arăta în Mecena, cînd culegea roadele talentului scriitoricesc; ca apoi să devină umil, alergînd în căutarea unui mic împrumut, spre a-și acoperi găurile lăsate de nesocotința ce-l dezechilibra. Și, din nou, cînd se găsea în stare „explozivă”, generozitatea răbufnea vulcanic. Era zidit din contraste. Copil amărît, în lipsă; nabab risipitor, în abundență. În orice împrejurare, sclipitor în replică.”.[5]
CORNEL COMAN
| Cornel Coman | |
 Cornel Coman | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (44 de ani) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Cornel Coman (n. 14 iunie 1936, Livezile - d. 16 ianuarie 1981, București) a fost un actor român cu o activitate foarte bogată în teatru, televiziune și filme. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” , după care a activat la Teatrul Bulandra.
În film, interpretează personaje pozitive.
BIOGRAFIE
Cornel Coman s-a născut în anul 1936, în satul Livezile, azi situat în județul Vrancea. A urmat Liceul „Unirea” din Focșani. În anul 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC), la clasa profesorului Constantin Moruzan.
Își începe cariera actoricească pe scena „Teatrului de Stat” din Brașov, pe care o continuă cu strălucire la Teatrul Bulandra din București.
Debutează pe marele ecran în 1966 în pelicula „Un film cu o fată fermecătoare” (regia Lucian Bratu, cu Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache, Marin Moraru), relevând un stil de joc elegant, calm și destins, care îi va influența ulterior cariera artistică. Chipul său particular, de o fotogenie luminoasă, ca și siguranța gestului dramatic, schițat cu laconism, dar bogat în tonalități expresive, îi asigură marele succes de care s-a bucurat, fiind unul dintre cei mai solicitați actori români de film, cu roluri de primă mărime.
Printre colegii alături de care joacă, se numără Ștefan Iordache, Marin Moraru, Ernest Maftei, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Lazăr Vrabie, Irina Gărdescu, Emanoil Petruț, Ana Széles, Silviu Stănculescu, Vasilica Tastaman, Dem Rădulescu, Ilarion Ciobanu, Gina Patrichi, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici etc.
Despre Cornel Coman, actorul Ion Besoiu scria în Revista noastră, la 9 martie 1981, următoarele:
„A fost actorul și omul care a străfulgerat scena și ecranul românesc cu o lumină specială, aproape unică în melancolia ei. Ceva ce semăna cu amurgurile din Vrancea atât de dragă lui și atât de des evocată în conversațiile fugare sau lungi de-o noapte cu colegii și prietenii. A fost actorul care s-a prăbușit pe scenă ca un albatros pe nava pe care o iubea… A fost o pasăre cântătoare rară, care a zburat din pomul constelației noastre prea devreme, dureros de devreme.”
O boală necruțătoare l-a răpus la numai 44 de ani, într-un moment de mare succes în cariera artistică și în plină putere de creație.
PREMII
- 1981: Premiul ACIN "Pentru întreaga activitate"
FILMOGRAFIE
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- Mihai Viteazul (1971) - Balogh
- Serata (1971)
- Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Leonida Pascalopol
- Puterea și adevărul (1972)
- Sfînta Tereza și diavolii (1972)
- Trei scrisori secrete (1974)
- Tată de duminică (1975)
- Comedie fantastică (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976)
- Ultimele zile ale verii (1976)
- Pentru patrie (1978)
- Ecaterina Teodoroiu (1978)
- Totul pentru fotbal (1978)
- Omul care ne trebuie (1979)
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu(1980)
- Munții în flăcări (1980) - Simion Bărnuțiu
- "Ancheta" (1980, r. Constantin Vaeni);
- "La răscrucea marilor furtuni (1980);
- "Al treilea salt mortal" (1980, r. Alecu Croitoru);
- Iancu Jianu zapciul (1981)
- Iancu Jianu haiducul (1981)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- "Buzduganul cu trei peceți" (1978, r.Constantin Vaeni);
- "Războiul de independență" (1977, r. Doru Năstase, Gh. Vitanidis, Sergiu Nicolaescu);
- "Alarmă în Deltă" (1975, r. Gh. Naghi);
- "Pe aici nu se trece" (1975, r. Doru Năstase);
- "Cireșarii" (serial TV, 1972, r. Andrei Blaier);
- "Trecătoarele iubiri" (1974, r. Malvina Urșianu);
- "Un august în flăcări" (1973, r. Radu Gabrea, Doru Năstase, Dan Pița) - Dumitru Tronaru
- "Drum în penumbră" (1972, , r. Lucian Bratu);
- "Pădurea pierdută" (1971,r. Andrei Blaier);
- "Un film cu o fată fermecătoare" (1966, r. Lucian Bratu, cu Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache, Marin Moraru) - procuror
ȘERBAN CREANGĂ
| Șerban Creangă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (68 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de film |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Șerban Creangă (n. 14 iunie 1944, Rucăr, Argeș - d. 8 octombrie 2012, București) a fost un regizor și scenarist român.
Biografie
În 1968 a absolvit regia de film la Institutul de Artă Dramatică și Cinematografică Ion Luca Caragiale.
FILMOGRAFIE
- Regizor
- Căldura (1969)
- Așteptarea (1970)
- Proprietarii (1973)
- Speranța (1979)
- Labirintul (1980)
- Clipa de răgaz (1986)
- Distincții militare românești (2000). scurtmetraj, documentar
- Scenarist
- Proprietarii (1973)
ALEXANDRU DARIE
| Alexandru Darie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandru Darie-Maximciuc |
| Născut | [1] București, România |
| Decedat | (60 de ani)[2] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (ciroză[3]) |
| Părinți | Iurie Darie Consuela Roșu |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | regizor de teatru traducător |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Ani de activitate | 1983 - 2019 |
| Organizație | Teatrul Bulandra Teatrul de Comedie, București Union of European Theatres[*][4] |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer[*] (decembrie 2000)[5][6] Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] ()[7] Ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler[*] ()[8] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Alexandru (Ducu) Darie (nume la naștere Alexandru Darie-Maximciuc; n. ,[1] București, România – d. ,[2] București, România[9]) a fost un regizor român de teatru. Este fiul cunoscutului actor de teatru și film Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu.[10]
BIOGRAFIE
Alexandru Darie s-a născut în data de 15 iunie 1959, la București. A studiat regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, pe care a absolvit-o în 1983.
În studenție a regizat spectacolul Paracliserul, de Marin Sorescu, pentru care i s-a acordat Marele Premiu pentru cea mai bună producție la Festivalul International al școlilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981.
În 1983, a interpretat rolul lui Lucu în Galax, omul păpușă, un film românesc de Ion Popescu-Gopo. În film a apărut și tatăl său, Iurie Darie.[11]
După terminarea facultății a lucrat la Teatrul de Stat din Oradea. Printre producțiile realizate în această perioadă se numără: Săptămâna luminată, de Mihail Săulescu, 1984; Jolly-Joker, de Tudor Popescu, 1985 (spectacolul a fost interzis un an mai târziu, iar numele său nu a mai apărut în presă timp de un an); Amadeus, de Peter Shaffer, 1986, nominalizat pentru cea mai bună producție a anului 1986, premiat de ATM; Zece hohote de râs, de Tudor Popescu, 1987, spectacol cenzurat de patru ori.
A continuat să colaboreze și cu alte teatre. În 1985 a regizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț R.U.R., de Karel Capek - premiile pentru cea mai buna producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985.
În 1988 a fost invitat la Teatrul Mic din București unde a regizat Cameristele, de Jean Genet.
Din 1989 a lucrat ca regizor angajat la Teatrul de Comedie din București. Aici a regizat în 1990 Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare (cu Florentina Mocanu în rolul Hermia), spectacol distins cu premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la prima ediție a Festivalului Național de Teatru „I.L. Caragiale".
Cu spectacolul Visul unei nopți de vară, Alexandru Darie a fost invitat în 1991 de London International Festival of Theatre (LIFT), a susținut un turneu în Marea Britanie, iar „The Guardian" a apreciat: „este cea mai bună producție prezentată în Marea Britanie după Visul unei nopți de vară regizat de Peter Brook".
Spectacolul a fost nominalizat printre primele 20 de producții cu Visul unei nopți de vară din lume. În 1992 regizorul a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze Mult zgomot pentru nimic, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii".
Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York Mizantropul, de Moliere și Cabala bigoților, de Mihail Bulgakov. În 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu Poveste de iarnă, care a avut un mare succes la Globe Theatre Tokio și la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Milano), spectacol distins cu premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - secția română.
În ianuarie 1995 a regizat Trei surori, de Anton Cehov, spectacolului acordându-i-se Premiul Asociației Criticilor de Teatru - secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. De asemenea, a reprezentat Teatrul Bulandra la cea de-a cincea ediție a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa - Cracovia1996.
Alexandru Darie a montat în Japonia Omul cel bun din Seciuan, de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie Iluzia comică, după Pierre Corneille[12], traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei Viforul, o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor.
În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.[13]
Alexandru Darie a decedat în data de 18 septembrie 2019, la Spitalul Fundeni din București.[9] A fost înmormântat pe 22 septembrie 2019 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.[14]
DISTINCȚII
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[15]
- Ordinul „Steaua Solidarității Italiene” în grad de Cavaler[16]
- Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, acordat la inițiativa Ministerului Culturii și Comunicării din Franța[16]
MIHAI BOGDAN BOBONETE
Mihai Bogdan Bobonete (n. 14 iunie 1980, Craiova) este un actor de stand-up comedy român și prezentator TV al emisiuniunilor "Sunt celebru, scoate-mă de aici!", Jocuri de celebritate și "Vocea României Junior" difuzate pe Pro TV [1]. Este cunoscut ca urmare a interpretării rolului Bobiță din serialul de comedie românesc de la Pro TV, Las Fierbinți.[2]
ALTE ACTIVITĂȚI
A fost și co-prezentator, cunoscut pentru momentele umoristice din cadrul show-ului de satiră politică, Divertis.[3] De asemenea a studiat actoria cu profesorul Vlad Rădescu, la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. Întemeietor împreună cu Cătălin Neamțu a trupei de improvizație Impro.
FILMOGRAFIE
În 2003 a început să practice stand-up comedy , iar din 2006 joacă în mai multe filme marca Pro TV, printre care „Vine Poliția", „Made in Romania" și „Țaca-Paca" ,în ianuarie 2011 apare la „Neatza cu Răzvan și Dani", sub pseudonimul de „Văru' de la Giurgeni" ,iar după un sezon de matinal, pleacă la Pro TV, fiind cooptat la Serviciul Român de Comedie de către Toni Grecu.[4]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu