8. /2 IULIE 2022 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET; MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
CHRISTOPH WILLIBALD GLUCK
| Christoph Willibald Gluck | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][5][6][7]  Erasbach(d), Berching, Bavaria, Germania |
| Decedat | (73 de ani)[1][5][6][7] Viena, Imperiul Habsburgic |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
| Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
| Căsătorit cu | Maria Anna Bergin[*] |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Locul desfășurării activității | Praga[8] Milano[8] Viena[8] Paris |
| Studii | Universitatea Carolină |
| Gen muzical | Operă[2] muzică clasică[3] balet[4] |
| Instrument(e) | orgă |
| Premii | Ordine dello Speron d'oro[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Orfeu și Euridice Iphigénie en Tauride[*] Alceste[*] Iphigénie en Aulide[*] Armide[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Christoph Willibald Ritter von Gluck (n. 2 iulie 1714 la Erasbach lângă Berching (Germania) - d. 15 noiembrie 1787 la Viena) a fost un compozitor german.
Este unul dintre compozitorii importanți de operă din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și primul reformator al perioadei muzicale clasice. Este cunoscut în special pentru opera Orfeu și Euridice. A fost profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franței. Unii îl consideră părintele perioadei muzicale clasice și rococo - cel puțin în domeniul operei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Operă muzicală[modificare | modificare sursă]
- Artaserse, 1741
- Demofoonte, 1742
- Cleonice (Demetrio), 1742
- Il Re Poro, 1743
- Ipermnestra, 1744
- Ezio, 1750
- La clemenza di Tito, 1752
- Le Cinesi, 1754
- L'ivrogne corrigé, 1760
- Le cadi dupé, 1761
- Orfeo ed Euridice, 1762
- Alceste, 1767
- Paride ed Elena, 1770
- Iphigénie en Aulide, 1774
- L'arbre enchanté, ou Le tuteur dupè, 1775
- Ippolito, Milano 1775
- Armide, 1777
- Iphigénie en Tauride, 1778/79
- Écho et Narcisse, 1779
Orfeu și Euridice (în italiană Orfeo ed Euridice) este o operă de Christoph Willibald Gluck având ca temă mitul lui Orfeu.
Premiera a avut loc la Viena, în 1762, cu un libret în limba italiană și cu rolul titular scris pentru un castrato alto sau contratenor.
În 1774, Gluck revizuiește opera pentru a putea fi cântată de un tenor, schimbând și libretul în limba franceză. Această ultimă versiune este cea care a rezistat în timp.
Aria "J'ai perdu mon Eurydice" din actul III s-a păstrat și în repertoriul contemporan, fiind cântată deopotrivă de soprane (Maria Callas), mezzosoprane (Vesselina Kasarova) sau tenori (Juan Diego Florez).
| Orfeu și Euridice | |
 Reprezentație la Staatsoper Unter den Linden, Berlin, Bejun Mehta, Anna Prohaska | |
| Titlu original | Orfeu și Euridice[*] Orfeu și Euridice[*] |
|---|---|
| Compozitorul | Christoph Willibald Gluck |
| Libretul | Ranieri de' Calzabigi |
| Data premierei | 5 octombrie 1762 și 2 octombrie 1774 |
| Locul premierei | Viena și Paris |
| Limba | italiană |
| Personajele | Orfeu, contratenor (versiunea din 1762), tenor (versiunea din 1774) Euridice, soprană Amor, soprană sau băiat cor |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu