6. /7 IULIE 2022 - TEATRU/FILM
| Liviu Ciulei | |||
 Liviu Ciulei în 1963 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [2][3][4][5]  București, România | ||
| Decedat | (88 de ani)[6][7][8][9] München, Germania | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu | ||
| Cauza decesului | multiple organ dysfunction syndrome[*] | ||
| Căsătorit cu | Clody Berthola, Ioana Gărdescu, Helga Reiter | ||
| Naționalitate | Română | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | regizor, actor, scenograf | ||
| Activitate | |||
| Domiciliu | București | ||
| Alma mater | Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București | ||
| Premii | Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor () Ordinul național „Steaua României” Premiul de Stat al Republicii Populare Române ()[1] | ||
| |||
| Prezență online | |||
| Identificator titlu IMDb | |||
Modifică date / text  | |||
Liviu Ciulei (Ioan Liviu,[10] n. 7 iulie 1923, București, România – d. 25 octombrie 2011, München, Germania) a fost regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român.
BIOGRAFIE
A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949).[11] A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip Barry; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei Cum vă place a lui Shakespeare. A mai montat printre altele Opera de trei parale (Bertolt Brecht), O scrisoare pierdută (Ion Luca Caragiale), Azilul de noapte (Maxim Gorki), Leonce și Lena (Georg Büchner), Elisabeta I (Paul Foster).
A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 și 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera Revizorul, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în același timp, marii regizori de tearu David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.
În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate de către Ion Besoiu[12] și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan la aceeași instituție.[13][14] Liviu Ciulei a debutat în SUA în 1974, La Arena Stage din Washington.[15]
A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University și New York University în New York City. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.[11]
A realizat scenografia a 125 de spectacole.
Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre, ca sălile Studio ale teatrelor din Târgu Mureș și Pitești.
A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola[16], cu scenografa Ioana Gǎrdescu și cu jurnalista Helga Reiter. Fiul celei de-a treia soții (al unui scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui adoptiv. Trupul său a fost incinerat.[17]
PREMII, ORDINE ȘI DISTINCȚII
- Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)[18]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[19]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[20]
- Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru filmul Pădurea spânzuraților
- Globul de Cristal, Karlovy Vary, 1969, pentru filmul Valurile Dunării
- Premiul UNITER, 1996
- Premiul de Excelență UNITER, 2001 [21]
- Premiul de Excelență în cinematografia română, 2002
- Membru de onoare al Ordinului Arhitecților, 2006
- Premiul Tony [22][23]
REGIE DE TEATRU
- Clipe de viată de William Saroyan, regia artistică
La Teatrul Bulandra
- Omul care aduce ploaia de Richard Nash, (1957)
- Azilul de noapte de Maxim Gorki, (1958)
- Sfânta Ioana de George Bernard Shaw, (1958)
- Cum vă place de William Shakespeare, (1961)
- Intriga si iubire de Friedrich Schiller (1965)
- Opera de trei parale de Bertolt Brecht, (1969)
- Leonce si Lena de Georg Büchner, (1970)
- Play Strindberg de Friedrich Dürenmatt (1971)
- O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
- Macbeth de William Shakespeare
- Furtuna de William Shakespeare
- Moartea lui Danton de Georg Büchner
- Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, (1991)
- Deșteptarea primăverii, (1991)
- Hamlet de William Shakespeare, (2000)
- Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, (2005)
- Henric IV de Luigi Pirandello, (2005)
La Guthrie Theatre
- As You Like It de William Shakespeare, (1981)
- Eve of Retirement de Thomas Bernhard, (1981)
- The Tempest de William Shakespeare, (1981)
- Peer Gynt de Henrik Ibsen, (1982)
- Requiem for a Nun de William Faulkner, (1982)
- Threepenny Opera de Bertolt Brecht și Kurt Weill, (1983)
- Twelfth Night de William Shakespeare, (1984)
- Three Sisters de Anton Cehov, (1984)
- A Midsummer Night's Dream de William Shakespeare, (1985)
- The Bacchae de Euripide, (1987)
- The Broken Jug de Heinrich von Kleist (1994)
FILMOGRAFIE
Actor
- În sat la noi, (1951)
- Nepoții gornistului, (1953)
- Răsare soarele, (1954)
- Alarmă în munți, (1955)
- Valurile Dunării, (1959)
- Soldați fără uniformă, (1960)
- Cerul n-are gratii, (1962)
- Pădurea spânzuraților, (1964), ecranizare după romanul Pădurea spânzuraților al scriitorului Liviu Rebreanu.
- Facerea lumii (1971)
- Decolarea, (1971)
- Dragostea începe vineri, (1972)
- Dimitrie Cantemir, (1973)
- Ceața, (1973)
- Mastodontul, (1975)
- Mușchetarul român, (1975)
- Falansterul (1979)
Regizor
- Erupția, (1957)
- Valurile Dunării, (1959)
- Pădurea spânzuraților, (1964)
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
Scenarist
- Mitrea Cocor, (1952) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regizori Victor Iliu și Marietta Sadova)
- Nepoții gornistului, (1953) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu)
- Răsare soarele, (1954) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu)
- Pasărea furtunii, (1957) (regia Dinu Negreanu)
Scenograf
- Facerea lumii (1971) (regia Gheorghe Vitanidis)
CĂRȚI
- Cu gânduri și cu imagini, 2009 [24]
| Gheorghe Cozorici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Suceava, România |
| Decedat | (60 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor de teatru[*] actor de film |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Gheorghe Cozorici (n. 16 iulie 1933, Arbore[1], Suceava – d. 18 decembrie 1993, București[2]) a fost un popular actor român de teatru și film.
BIOGRAFIE
Debutul său în teatru (la numai 24 de ani) a fost în rolul prințului Danemarcei, lucidul Hamlet, cel pierdut printre cețurile groase și nopțile întunecate ale Nordului.
Pe la începutul anilor 50 era muncitor la Uzinele Vulcan din București când a dat admiterea la IATC, Facultatea de Teatru, secția Actorie. În anul 1956 era deja absolvent și pleca să facă „un altfel de teatru” la Craiova. Începând cu anul 1962 face mari roluri în filme (monumental în „Ștefan cel Mare” (regia Mircea Drăgan), apoi în „Pădurea spânzuraților”, „Gioconda fără surâs”, „Moartea unui artist”, „Capcana mercenarilor”, „Ciuleandara”, etc.), roluri care îl proiectează definitiv în conștiința publicului, atât datorită vocii sale unice, cât și datorită uriașului său talent actoricesc.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
FILMOGRAFIE
- Mândrie (1956)
- Partea ta de vină (1963)
- Pădurea spânzuraților (1964)
- Procesul alb (1965)
- Răscoala (1966)
- Gioconda fără surâs (1967)
- Columna (1968) - dublaj de voce
- Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
- Mihai Viteazul (1971) - dublaj de voce
- Serata (1971) - dublaj de voce
- Ciprian Porumbescu (1973) - medic
- Frații Jderi (1974) - Ștefan cel Mare
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Ștefan cel Mare
- Patima (1975) - avocatul Martalogu
- Ultimele zile ale verii (1976)
- Instanța amână pronunțarea (1976)
- Aurel Vlaicu (1977)
- Râul care urca muntele (1977)
- Urgia (1977)
- Clipa (1979)
- Vânătoarea de vulpi (1980)
- Ancheta (1980)
- Stele de iarnă (1980)
- Capcana mercenarilor (1981) - baronul von Gortz
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- Omul și umbra (1981)
- Un echipaj pentru Singapore (1982)
- Comoara (1982)
- Dragostea și revoluția (1983)
- Imposibila iubire (1984)
- Un petic de cer (1984)
- Vreau să știu de ce am aripi (1984)
- Zbor periculos (1984)
- Ziua Z (1985)
- Din prea multă dragoste (1985)
- Ciuleandra (1985) - Policarp Faranga
- Vară sentimentală (1986) - Aurel Goldiș, secretarul organizației comunale de partid
- Trenul de aur (1986) - Armand Călinescu
- Furtună în Pacific (1986)
- Moartea unui artist (1989)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu