Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
luni, 8 august 2022
1. /9 AUGUST 2022 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente; Nașteri
Evenimente
·48 i.Hr. -Bătălia de la Pharsalos - Iulius Cezar, în frunteaPopulares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în bătălia de la Pharsalus, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane.
Moartea lui Pompei – foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.
·48 i.Hr. -Bătălia de la Pharsalos - Iulius Cezar, în frunteaPopulares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în bătălia de la Pharsalus, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane.
Moartea lui Pompei – foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.
·681: Este fondatpe malul sudic al Dunării,Hanatul Bulgar, după ce au fost infrante armatele bizantine ale împăratului Constantin al IV-lea.
·1173 - La Pisa a început construcția Catedralei si a clopotniței care avea să devină turnul înclinat din Pisa.
Turnul înclinat din Pisa (în italiană Torre pendente di Pisa) este cea mai faimoasă clădire înclinată din lume și punctul de reper al orașului Pisa din Italia. Turnul a fost planificat ca o campanilă pentru Domul din Pisa. După doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, datorită proastei calități a solului, constituit din noroi argilos și nisip, turnul începea să se încline în direcția sud-est.
Timp de o sută de ani construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată. După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat. Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990. În decembrie 2001 turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului.
·1329: La Quilon (europenizat Kollam, in statul Kerala din India), a fost infiintata de papa Ioan al XXII-lea prima dioceza romano-catolica, unul din marile centre de misionariat a dominicanilor si franciscanilor. La rangul de episcop al Episcopiei romano-catolice de Quilon – prima Dieceza Catolică din India, a fost ridicat francezul de origine catalana Jordanus Catalani, misionar dominican și explorator în Asia.
·1483 - A fost deschisaCapela Sixtinade la Vatican la Roma, dupa celebrarea unei Messe divine.
East side of the Sistine Chapel, from the altar end with The Last Judgement – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, iar în latină Sacellum Sixtinum / Aedicula Sixtina) este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele. Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.
Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime și 13,41 metri lățime, corespunzând – conform tradiției biblice – dimensiunilor Templului lui Solomon. Înălțimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Capela are două părți: una mai mare împreună cu altarul, rezervată ceremoniilor religioase, și alta mai mică pentru credincioși. În timpul solemnităților mai importante, pereții laterali sunt acoperiți cu tapiserii executate după modele de Rafael.
·1520 - Prima hotărnicie păstrată privind fixarea hotarului dintre Transilvania şi Ţara Românească, în nordul Olteniei.
·1600 - Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia românească din Transilvania.
·În zorii zilei de 9 august 1601, stil vechi (19 august 1601, stil nou), domnitorul Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului Habsburgic Gheorghe Basta. În urma strălucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi Moldova, personalitatea sa a ajuns să inspire respect şi îngrijorare în minţile vecinilor, inclusiv cele ale aliaţilor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei. Astfel contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradicţie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) îşi vedeau ameninţate planurile de menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune. Existau însă şi conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn. Mihai nu reuşeste să înfrîngă revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă şi pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileştilor, Simion Movilă. Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susţină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiţii, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri, perspectivă cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul generalului habsburgic Basta, pe 9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat. Capul său este furat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgovişte. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei."
·1786 - A avut loc prima ascensiune pe vârful Mont Blanc.
·1792 - Francisc al II-lea a fost încoronat rege al Boemiei.
Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania.
Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere. Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al “Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).
* 1803 -Inventatorul american Robert Fulton a testat o barcă cu aburi experimental, pe fluviul Sena, la Paris. Barca, cu o lungime de 20,1 m, lățime de 2,4 m și o viteză între 4,8 și 6,4 km/h, s-a scufundat. Napoleon Bonaparte nu crede că motorul cu aburi are un viitor.
Gravură postumă înfăţişându-l pe Robert Fulton (1873) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson. În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.
Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.
·1810 - Împăratul francez Napoleon a anexat Westfalia ca parte aPrimului Imperiu Francez.
Imperiul Francez în 1811: Franța în albastru închis, statele sale satelit în albastru deschis
Primul Imperiu Francez, cunoscut și cu denumirile mai obișnuite de Imperiul Francez ori Imperiul Napoleonian, acoperă perioada în care Franța a dominat cea mai mare parte a Europei continentale, sub conducerea lui Napoleon I. Din punct de vedere constituțional, Primul Imperiu Francez se referă atât la perioada dintre 1804 și 1814/1815, de la sfârșitul Consulatului Francez până la restaurarea . Imperiul a luat ființă în momentul în care Napoleon s-a proclamat împărat al Franței la 18 mai 1804, fiind încoronat pe 2 decembrie în același an în catedrala Notre Dame din Paris.
Existența imperiului a fost amenințată de a treia coaliție, dar bătălia decisivă încheiată cu victoria franceză de la Austerlitz i-a asigurat supraviețuirea. La Grande Armée, mașinăria militară a imperiului, a luptat împotriva Prusiei în 1806 distrugându-i armata înainte de a intra în Polonia, pentru ca mai apoi să învingă Imperiul Rus în bătălia de la Friedland din 1807. După Friedland, tratatul de la Tilsit din iulie 1807 a încheiat doi ani de vărsări de sânge pe continentul european. Implicarea francezilor în războiul din Peninsula iberică a dus la un conflict sângeros de șase ani care a slăbit foarte mult Primul Imperiu.
În 1809, Franța și Imperiul Austriac s-au luptat în războiul celei de-a cincea coaliții. Franța a ieșit din nou triumfătoare și a impus austriecilor semnarea tratatului de la Schönbrunn, dar tensiunile diplomatice cu Rusia au dus la catastrofica invazie din Rusia din 1812. Războiul celei de-a șasea coaliții a adus expulzarea forțelor franceze din Germania în 1813 și la abdicarea lui Napoleon la data de 6 aprilie 1814. Napoleon s-a reîntors din insula Elba în 1815, dar înfrângerea suferită de forțele franceze în bătălia de la Waterloo a cauzat prăbușirea finală a Primului Imperiu Francez.
·1816 - Proclamarea independenţei în Argentina. Sărbătoare naţională.
* 1830 -Louis Philippe a devenit regele francezilor în urma abdicării regelui Carol al X-lea.
Ludovic-Filip de Orléans – Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans. În 1830, Revoluția din Iulie l-a răsturnat pe Carol al X-lea, care a abdicat în favoarea nepotului său de 10 ani, Henri, Duce de Bordeaux și, l-a numit pe Louis-Filip Lieutenant général du royaume, care avea sarcina să anunțe Camerei Deputaților dorința sa ca nepotul său să-i succeadă. Ludovic-Filip nu a făcut acest lucru, cu scopul de a-și crește șansele sale de succesiune. Ca o consecință, Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe, care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței.
King Louis-Philippe I taking the oath to keep the Charter of 1830 on 9 August 1830 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie. Tânărul ex-rege, Ducele de Bordeaux, care în exil, a luat titlul de conte de Chambord, mai târziu a devenit pretendent la tronul Franței și a fost susținut de legitimiști. Printr-o ordonanță pe care a semnat-o la 13 august 1830, noul rege a definit maniera în care copiii săi și sora sa iubită vor continua să poarte numele “d’Orléans” și stema Orléans declarând că fiul său cel mare, ca Prinț Regal (nu Delfin), va purta titlul de Duce de Orléans, că fiii mai mici vor continua să dețină titlurile anterioare iar sora și fiicele sale vor avea titlul de Prințesă de Orléans, nu a Franței.
În 1832, fiica sa, Prințesa Louise-Marie, s-a căsătorit cu primul rege al Belgiei, Leopold I al Belgiei. În iulie 1835, Louis-Philippe a supraviețuit unei tentative de asasinat a lui Giuseppe Mario Fieschi în Paris. În 1842, fiul și moștenitorul său, Ferdinand Philippe, Duce de Orléans, a murit într-un accident.
Ludovic-Filip a domnit într-un mod modest, evitând fastul și cheltuielile generoase ale predecesorilor săi. În ciuda acestui aspect exterior de simplitate, sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate. La început, el a fost iubit și numit “Regele Cetățean” și “monarhul burghez”, dar popularitatea lui a suferit, guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservator și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon. Sub conducerea sa, condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența de venituri a crescut considerabil. Criza economică din 1847 a condus la Revoluția din 1848 și abdicarea lui Ludovic-Filip.
* 1842 - S-a semnat Tratatul Webster–Ashburton, care stabilește granița dintre Statele Unite și Canada la est de Munții Stâncoși.
·1848 - Guvernul provizoriu a emis un decret prin care se instituia o “Comisie a proprietăţii” (9/21).
·1898 - Oficiul American pentru Patente îi acordă lui Rudolf Diesel drepturile de autor pentru motorul Diesel. Inventatorul german aplicase pentru autentificare pe 15 Iulie 1895, dar patentatul a venit peste trei ani. Acest motor a fost primul care a dovedit că se poate aprinde combustibilul fără scânteie doar prin folosirea compresiei. Invenţia sa a fost apreciată şi a primit patentul #608895 pentru invenţia sa.În procesul de dezvoltare a acestui motor Rudolf era să îşi piardă aproape viaţa în 1893 agregatul la care lucra explodând, rănindu-l grav. Germanul nu a dat însă înapoi şi a continuat să îşi perfecţioneze invenţia până când a devenit funcţională şi a reuşit să o înregistreze. Principiul aplicat de Diesel este valabil şi astăzi şi motoarele Diesel contemporane sunt versiuni mult îmbunătăţite ale invenţiei originale.
·1902 - Eduard al VII-lea și Alexandra a Danemarcei au fost încoronați la Westminster Abbey ca rege și regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Regina Alexandra și regele Eduard al VII-lea, 1903 – foto preluat de pe www.wikiwand.com
După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei. A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard – numele ales de mama sa pentru el A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham.
Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn. Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani. Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită.
Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită era mare. La două săptămâni după operație s-a anunțat că regele este în afară de orice pericol. Treves a fost răsplătit cu titlul de baronet iar operația de apendicită a intrat în obișnuința medicală.
Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi “Ordinul de Merit” pentru recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor. Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale.
Vorbind fluent limbile franceză și germană el a făcut o serie de vizite în străinătate iar vacanța anuală o făcea la Biarritz și Marienbad. Una dintre cele mai importante vizite în străinătate a fost vizita oficială din Franța în primvara anului 1903 ca oaspete al președintelui Émile Loubet. Eduard, în principal prin mama sa și prin socrul său, s-a înrudit cu aproape toți monarhii europeni și era numit “unchiul Europei”.
·1941 - Armata Română a încheiat operaţiunile militare în Nordul Bucovinei, atingând graniţa existentă între România şi URSS în vara anului 1940.
·1941 - În Transilvania de NE ocupată de Ungaria Horthystă, în urma Dictatului de la Viena, încep a fi organizate, de către autorităţile maghiare, detaşamente de muncă formate din români.
·1942 - Liderul indian Mahatma Gandhi a fost arestat în Bombay de forțele britanice.
Studio photograph of Mohandas K. Gandhi, London, 1931 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore. La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție.
Gandhi in 1942, the year he launched the Quit India Movement – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Părăsiți India, această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947. Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viața a peste un milion de oameni și a pus pe drumuri șase milioane de refugiați. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.
·1945 - Orașul japonez Nagasaki este devastat atunci când o bombă atomică,Fat Man, este aruncată din Bockscar B-29. 39.000 de persoane au fost ucise.
Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului. 39.000 de persoane au fost ucise – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Fat Man (traducere literală din engleză: „Grasul” sau „Grăsunul”) este numele de cod precum și porecla bombei atomice ce a fost detonată deasupra orașului Nagasaki, Japonia, de către Statele Unite ale Americii la 9 august 1945, la ora 11:02 locală. Era a doua bombă atomică folosită împotriva Japoniei după Little Boy, detonată cu trei zile înainte deasupra orașului Hiroșima, la 6 august. Aceste 2 bombe au dus la capitularea necondiționată a Japoniei, aliatul Germaniei naziste în cel de al Doilea Război Mondial, la 15 august 1945.
Fat Man cântărea 4.600 kg, avea o lungime de 3,2 metri și un diametru de 1,5 metri, precum și o putere de explozie de 21 de kilotone TNT (aproximativ 42 milioane de batoane de dinamită). Cu toate că bomba a avut o deviație de aproximativ 2 km, a fost distrus mai mult de jumătate din oraș. Populația orașului Nagasaki a scăzut astfel într-o sutime de secundă de la 422.000 la 383.000 de locuitori: 39.000 de oameni au fost omorâți pe loc, iar peste 25.000 au fost răniți.
·1947 - Consiliul de Miniştri a hotărât să remită secretarului general al ONU declaraţia de intrare a României în această organizaţie şi de adeziune la Carta Naţiunilor Unite. România va fi primită în ONU la 14.12.1955.
·1965 - Parlamentul Malaeziei votează secesiunea Singaporeului de această țară. Astfel, Singapore devine unicul stat din lume care și-a dobândit independența fără voia sa.
·1974 - În urma scandaluluiWatergate, Richard Nixon a demisionat din funcția de președinte al Statelor Unite. Vicepreședintele Gerald Ford a devenit președinte.
Gerald Ford – foto: ro.wikipedia.org
Gerald Rudolph Ford, Jr., cunoscut mai ales ca Gerald Ford, (n. 14 iulie 1913 — d. 26 decembrie 2006), cel de-al patruzecilea vicepreședinte (1973 – 1974) și cel de-al treizeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1974 – 1977)
* 1976 - A început vizita de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RSS Gruzină (9 – 11 august 1976).
·1993 - Albert al II-lea al Belgiei jură credință pe Constituția belgiană, devenind regele acestei tari.
Albert al II-lea – foto – ro.wikipedia.org
Albert al II-lea, nume complet Albert Félix Humbert Théodore Christian Eugène Marie, (n. 6 iunie 1934), a domnit ca rege al belgienilor, după moartea fratelui său mai mare, din 1993 până la abdicarea sa în 2013.
·1999 - Presedintele Rusiei, Boris Eltin il numeste pe sefulServiciului Federal de Securitate, Vladimir Putin in functia de prim ministru.
Putin in 1999 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Vladimir Vladimirovici Putin (n. 7 octombrie 1952, Maternitatea Spitalului Nr. 6 V.F. Sneghiriov, Rusia) este un om politic rus, fost membru PCUS. În prezent ocupă pentru a patra oară funcția de președinte al Federației Ruse. A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.
Putin taking the presidential oath beside Boris Yeltsin, May 2000 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012. În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției). În 18 martie 2018 Vladimir Putin a fost reales în funcția de președinte al Rusiei, tot pentru un mandat de 6 ani.
În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. Imaginea lui Putin ca o persoană care impune aplicarea legilor și ordinii și abordarea sa intransigentă față de cel de-al Doilea Război Cecen împotriva Republicii Cecene Icikeria, au întărit repede popularitatea lui Putin și l-au permis să-și depășească toți rivalii. După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.
·2004 - Karel Hoffmann, fost lider comunist ceh în anii 1980, a început, la Praga, executarea unei pedepse de patru ani de închisoare pentru activităţile pro-sovietice desfăşurate în timpul invaziei ruse în Cehoslovacia, la 21 august 1968
Nașteri
·1537 - S-a născut matematicianul, astronomul si umanistul italian Francesco Barozzi ; (d.23 noiermbrie 1604).
Francesco Barozzi – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a strâns muzicienii cei mai buni la Florența, care a devenit cel mai important centru muzical al acelor timpuri.[1] Prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, Ferdinando a făcut posibilă inventarea pianului în 1700.
În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită La Bambagia.[2] Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concertmaestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.[3])
Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.
În timpul vieții tatălui său, Louis Joseph a fost cunoscut ca Duce de Enghien. A fost plasat în grija unchiului patern, Louis, Conte de Clermont, după decesul tatălui său în 1740 și a mamei sale în 1741 când Louis Joseph avea patru ani.
A avut o soră vitregă, Henriette de Bourbon, Mademoiselle de Verneuil (1725–1780), fiica nelegitimă a tatălui său cu Armande Félice de La Porte Mazarin.
Louis Joseph a ocupat un loc important la curte Franței. În timpul domniilor regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-leael a deținut poziția de Grand Maître de France.
A luptat în Războiul de Șapte Ani și a avut distincții servind împreună cu socrul său Prințul de Soubise. A fost Guvernator de Burgundia și general în armata franceză. După căderea Bastiliei, în 1789, a părăsit Franța împreună cu fiul și nepotul său de teama unui posibil arest sau deces. Decizia s-a dovedit una bună devreme ce în timpul Regimului Terorii care a urmat, mulți bourboni care trăiau în Franța au fost arestați, judecați și ghilotinați. Regele Ludovic al XVI-lea, regina Maria Antoaneta și Ducele de Orleans (Philippe Égalité) au fost executați în 1793 iar sora regelui, Madame Élisabeth, a fost executată în 1794.
Prințul s-a stabilit la Coblenz în 1791, unde a ajutat la organizarea unei armate contra-revoluționare. În plus față de nepotul său Ducele de Enghien, doi fii ai vărului său, fratele regelui mort Contele de Artois (viitorul Carol al X-lea al Franței), corpul de armată includea mulți tineri aristocrați care în cele din urmă au devenit lideri în timpul restaurației Bourbon. Grupul includea pe Ducele de Richelieu, Ducele de Blacas și Chateaubriand.
Armata a fost dizolvată în 1801 iar prințul și-a petrecut exilul în Anglia unde a trăit cu cea de-a doua soție, Maria-Caterina di Brignole-Sale cu care s-a căsătorit în 1798. Ea a murit în 1813.
După înfrângerea lui Napoleon, Louis Joseph s-a întors la Paris unde a devenit grand maître al casei regale a regelui Ludovic al XVIII-lea. A murit în 1818 și a fost succedat de fiul său Louis Henri. Fiica sa, Louise Adélaïde de Bourbon, care a fost călugăriță a devenit stareță la mănăstirea Remiremont.
* 1767: Ludwig Friedrich al II-lea, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt(9 august 1767 – 28 aprilie 1807) a fost Prinț suveran de Schwarzburg-Rudolstadt din 1793 până la moartea sa.
Rudolph de Schwarzburg-Rudolstadt (23 iunie 1801 - 21 iulie 1818); a murit necăsătorit
Ludwig Friedrich al II-lea
Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt
·1776 - S-a născutLorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (d. 9 iulie 1856) a fost fizician si chimist italian, fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene „dei XL” (a celor 40).
Amedeo Avogadro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (n. 9 august 1776, Torino; d. 9 iulie 1856, Torino) fizician și chimist italian. A fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene “dei XL” (a celor 40). Și-a orientat cercetările spre problemele cele mai imporante din fizică și chimie.
Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a fost al treilea copil și prima fiică a Țarului Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg. A primit educația obișnuită pentru Marile Ducese Ruse, i s-a predat franceza și germana, muzica și desenul. Alexandra era foarte apropiată de sora ei mai mică Elena, și deseori pictau împreună.
În 1796, bunica Alexandrei, împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a l-a considerat pe regele Gustav IV al Suediei în vârstă de 18 ani ca un posibil soț pentru Alexandra (care avea 13 ani) cu scopul de a rezolva multele probleme politice dintre Rusia și Suedia. Ecaterinei îi plăcea foarte mult tânărul rege despre care spunea că „avea o figură plăcută în care inteligența și șarmul erau portretizate”. Pe cealaltă parte, Alexandra era descrisă de contemporani ca fiind „cea mai frumoasă, mai dulce și cea mai inocentă prințesă disponibilă din Europa”.
Negocierile pentru căsătorie au început. Când regele Suediei a sosit în Rusia în august 1796, el și Alexandra s-au îndrăgostit la prima vedere. El a fost fermecat de naivitatea ei și a mers direct la împărăteasa Ecaterina să-și declare dragostea pentru Alexandra cerându-i mâna. În această bucurie, Ecaterina părea să treacă cu vederea chestiunea religioasă: ca regină a Suediei, Alexandra trebuia să se convertească de la ortodoxism la luteranism. Totuși, Ecaterina a considerat ca implicit faptul că regele Gustav va permite Alexandrei să-și păstreze religia ortodoxă din moment ce-o iubea așa de mult.
Logodna fusese stabilită pentru data de 11 septembrie. Cu o zi înainte când Gustav a citit contractul de logodnă, unde se specifica faptul ca Alexandra își va păstra religia ortodoxă și după căsătorie, tânărul rege a explodat declarând că i s-a întins o capcană și că nu va fi niciodată de acord să dăruiască poporului său o regină ortodoxă. Acest eșec a scurtat viața Ecaterinei care a murit la mai puțin de două luni după negocierile de căsătorie. Mai târziu, Gustav s-a căsătorit cu Prințesa Frederica de Baden, sora mai mică a cumnatei Alexandrei, Elizaveta Alexeievna.
În 1799, la trei ani după decesul împărătesei Ecaterina, Țarul Pavel a decis ca Rusia să formeze o coaliție cu Austria și Prusia împotriva Franței. Pentru a cimenta această alianță, Alexandra s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph al Austriei, fratele mai mic al lui Francisc al II-lea, Împărat Roman. Arhiducele Joseph a fost numit Palatin (Guvernator) al Ungariei. Nunta a avut loc la 30 octombrie1799 la St Petersburg. Tânărul cuplu s-a stabilit la Castelul Alcsút din Ungaria.
Mormântul Alexandrei
Viața Alexandrei la curtea austriacă a fost nefericită. Împărăteasa Maria Theresa, a doua soție a lui Francisc al II-lea era geloasă pe Alexandra pentru frumusețea ei și pentru bijuteriile ei fine. Și nu doar pentru atât: Alexandra semăna foarte bine cu prima soție a împăratului, Elisabeta de Württemberg, care era mătușa maternă a Alexandrei. Mai mult, credința ortodoxă a Alexandrei a trezit ostilitate la curtea romano-catolică a Austriei.
Un an și jumătate mai târziu, Alexandra a murit la Viena, la 16 martie1801 de febră puerperală, la scurt timp după ce a născut o fetiță care a murit în ziua nașterii. Alexandra avea numai 17 ani, iar moartea ei a avut loc în aceeași săptămână cu asasinarea tatălui ei. Ambele au fost lovituri, teribile pentru familia Romanov.
Arhiducele Joseph a construit un mausoleu dedicat soției lui, însă curtea austriacă a a refuzat înmormântarea ei într-un cimitir catolic. Prin urmare, sicriul Alexandrei a rămas neînmormântat până când guvernul rus a înmormântat-o în Ungaria. În timpul Congresului de la Viena, frații ei Alexandru I, Maria Pavlovna și Ecaterina Pavlovna au vizitat mormântul surorii lor.
Arhiducele Joseph s-a mai căsătorit de două ori și a avut mai mulți descendenți.
La vârsta de 14 ani Karl-Theodor a intrat în armata bavareză. A devenit moștenitor al ducatului Bavariei când fratele său mai mare, Ludwig Wilhelm, s-a căsătorit morganatic în 1860. În 1866 a luptat în războiul austro-prusac. A devenit student al Universității Ludwig Maximilians din Munchen unde a studiat filosofie, drept, economie și medicină. Printre profesorii săi s-au numărat chimistul Justus von Liebig, patologul Ludwig von Buhl și fizicianul Philipp von Jolly.
În 1870 studiile lui Karl-Theodor au fost întrerupte de războiul franco-prusac, în care a servit sub rangul de colonel. După război și-a reluat studiile. În 1872 a fost numit un doctor onorific de medicină de către Universitatea Ludwig Maximilians. Apoi, a studiat oftalmologia sub conducerea profesorului Deutschland și și-a continuat studiile la Vienași la Zürich.
În 1877 Karl-Theodor a început să practice medicina la Mentone. Adesea era asistat de soția sa, Maria Josepha. În 1880 el a deschis o clinică de ochi la castelul său din Tegernsee. În 1895 a fondat la Munchen Augenklinik Herzog Carl Theodor (Clinica ducelui Carl Theodor); clinica a rămas una din cele mai respectate clinici de ochi din Bavaria și în prezent.
Karl-Theodor a primit numeroase onoruri. A murit la Kreuth în 1909 la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei la Schloss Tegernsee.
Viitorul om de știință și antreprenor s-a născut la București, pe 9 august1840, deși "tradițional" se credea că ar fi fost născut pe 15 august [1] ori pe 21 august,[2] și fiind adesea greșit creditat ca fiind un nativ al Târgului Ieșilor[3]
Melik s-a identificat de origine armeană, găsind arborele său genealogic doar până la bunicul său, Ohan, un om al bisericii armene gregoriene. Părinții lui Ioan M. Melik's fuseseră Arakel "Popovici" Melik, fiul lui Ohan, și soția sa, Maria Gedik. Ioan Mire a mai avut un frate, Gavril, și o soră, Anika. [1] Celălalt fiul al bunicului Ohan, Iacob, a fost un arhitect plin de succes. Deși politicianul otoman Mustafa Reshid Pasha l-a recomandat guvernului Valahiei timpului, Iacob s-a stabilit la Paris. [4]Din Franța, Iacob Melik a corespondat cu liderii exilați ai Revoluției de la 1848, mai ales cu fracțiunea moderată, pro-otomană a revoluționarilor, dintre care Ion Ghica, Alexandru G. Golescu și Nicolae Pleșoianu i-au fost cei mai apropiați
Datorită activității sale junimiste, Ioan Melik a obținut o poziție ne-titulară ca profesor de matematică la Universitatea din Iași la data de 23 februarie 1865. [1] La scurt timp după exilarea lui A. I. Cuza, în aprilie 1866, și înlocuirea sa cu Locotenența Domnească, a fost titularizat pe aceeași poziție
Cursul de aritmetică a lui Melik din anul 1867 a fost foarte apreciat, fiind retipărit de zece ori (în total). [1] Au urmat și alte cursuri introductive (scrise și publicate), dintre care se pot menționa, Despre moneta română ("Despre moneda [națională] română", 1868); Elemente de Geometrie ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); Elemente de Topografie("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). [1]
Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și științăRecreații Științifice, considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste Gazeta Matematică
În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al școlilor și director al Institutele-Unite, [7] Melik a fost lovit de o boală, care i-a deteriorat rpid și ireversibil sănătatea. Decesul său, survenit pe 29 ianuarie 1889 a fost considerat de colegii săi de la Junimea ca o tragedie. Poetul Anton Naum a decris astfel evenimentul, "L-am pierdut pe bietul Melik în decurs a șapte zile, în ciuda sănătății sale de până atunci
·1847 - S-a născut Maria Vittoria dal Pozzo, soția regelui Amadeo al Spaniei (d. 1876)
Maria Vittoria dal Pozzo – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Maria Vittoria dal Pozzo (Maria Vittoria Carlotta Enrichetta Giovanna; 9 august 1847 – 8 noiembrie 1876) a fost o nobilă italiană, prințesă della Cisterna. Căsătorită cu Ducele de Aosta, fiu al lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei, ea a fost ultima regină a Spaniei din 1870 până la abdicarea soțului ei în 1873. Este ascendenta Prințului Aimone, Duce de Apulia, actualul pretendent al tronului Italiei.
·1856 - S-a născut inginerul electrician, american de origine croată, Nikola Tesla. A realizat primul motor asincron cu câmp învîrtitor; a inventat curenţii polifazaţi şi montajul în stea; a construit transformatoare (m.7.01.1943)
·1858 - S-a născut Franz Boas, părintele antropologiei americane (m.22.12.1942).
* 1864: Crescenzo Buongiorno (n. 9 august1864, Bonito, Italia - d. 7 noiembrie1903, Dresda, Germania) a fost un compozitor italian al perioadei de glorie a teatrului liric italian.Crescenzo Buongiorno s-a născut în localitatea Bonito (Avellino) la 9 august 1864 ca fiu al Gaetanei Marenghi și a lui Ambrogio Buongiorno.Opere:
" Michelangelo și Rolla " "Michelangelo und Rolla," 1902 (operă lirică într-un act după drama lui C. Lafont, prelucrare de Ferdinando Stiatti; libretul în germană, Ludwig Hartmann; muzica Crescenzo Buongiorno; prima publicare în 1902, în Leipzig, de către J. Schuberth & Co. (Felix Siegel), Leipzig)
·1871 - S-a născut dramaturgulLeonid Andreev, autor al operelor “Viaţa omului” şi “Cel care primeşte palme”; (d. 12 septembrie 1919).
Leonid Nikolaievici Andreev (1871 – 1919) – foto: ro.wikipedia.org
Leonid Nikolaievici Andreev (n. 9 august 1871 – d. 12 septembrie 1919) a fost un dramaturg, nuvelist și fotograf rus, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902 – 1914.
În 1893 Arhiducele Joseph August a devenit nepot prin alianță cu împăratul Franz Joseph. Mama soției lui, Arhiducesa Gisela, era fiica cea mare a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta ("Sisi"). Toți cei șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții străbunicului lor.
Arhiducesa Gisela Auguste Anna Maria, n. 5 iulie 1897; d. 30 martie1901(3 ani)
Arhiducesa Sophie Klementine Elisabeth Klothilde Maria, n. 11 martie 1899; d. 19 aprilie1978(79 de ani)
Arhiducele Ladislaus Luitpold, n. 3 ianuarie 1901; d. 29 august1946(45 de ani)
Arhiducele Matthias Joseph Albrecht Anton Ignatius, n. 26 iunie 1904; d. 7 octombrie1905(1 ani)
Arhiducesa Magdalena Maria Raineria, n. 6 septembrie 1909; d. 11 mai2000(90 de ani)
Joseph August și-a început cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat Oberleutnant și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911.
În plus față de funcțiile sale în armată, arhiducele a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta.
Împăratul Franz Joseph în față în tunică albă; în spatele lui, ministrul ungar al agriculturii, Darányi Ignác; primul de pe rândul patru este Arhiducele Joseph August; în spatele lui, în tunică albă pe rândul cinci este tatăl arhiducelui, Joseph Karl, 12 mai 1896.
August a fost înalt decorat înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Printre medalii primite se numără Medalia de Bronz Meritul Militar, Marea Cruce a Ordinului Sfântul Iosif, Ordinul Vulturul Negru, clasa 1 a Ordinului Vulturul Roșu, Marea Cruce a Ordinului victorian al Marii Britanii, Marea Cruce a Ordinului lui Karl al III-lea și Marea Cruce a Ordinului bulgar Chiril și Metodius. La 24 martie 1891 a primit de la împăratul Franz Joseph Ordinul Lâna de Aur.
La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, divizia arhiducelui a fost angajată pe frontul de la sudul imperiului, apoi pe fontul galițian. La 1 noiembrie 1914 arhiducele a fost ridicat la rangul de general de cavalerie. La scurt timp a fost trimis în Carpați unde a luptat până la intrarea în război a Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat în bătălia de la Isonzo.
August a rămas pe acest front până la a noua bătălie de la Isonzo în 1916 perioadă când a fost din nou decorat cu mai multe distincții germane, austriece și turcești. August era foarte iubit de trupele sale în special de cele de naționalitate maghiară.
La 1 noiembrie 1916 August a fost numit comandantul armatei austro-ungare pe frontul de luptă cu Rusia și România. A fost promovat la rangul de Generaloberst. În ianuarie 1918 arhiducele a fost numit la comanda armatei a 6-a care lupta pe frontul deschis la sudul imperiului. În iulie a fost trimis în Tirol unde a dirijat armatele a 10-a și a 11-a. A devenit ultimul Generalfeldmarschall al armatei austro-ungare la 24 octombrie 1918 ca o încercare a împăratului Carol de a-i calma pe naționaliștii unguri.
Arhiducele Joseph August și soția lui, Arhiducesa Augusta
La 27 octombrie1918 împăratul Carol l-a numit pe August "Homo Regius" (Omul Regelui) al Ungariei. Temându-se de dorința de independență a maghiarilor, împăratul dorea să beneficieze de popularitatea vărului său și să-și consolideze scaunul. Cu toate acestea, câteva săptămâni după promovarea lui, arhiducele a cerut să fie eliberat de jurământul său.[1]. Aproape imediat, August a început negocierile cu clasa politică maghiară și la 29 octombrie 1918 l-a numit pe contele János Hadik să formeze un nou guvern național.
Arhiducele a fost pus în stare de arest la domeniul său de la Alcsuth. Totuși Joseph August era atât de popular în rândul maghiarilor încât revoluționarii nu îndrăznesc să pună mâna pe el și familia lui. După căderea la 6 august a regimul bolșevic maghiar, arhiducele ia conducerea statului ungar, cu titlul de regent (Reichsverweser). Prințul l-a numit pe István Friedrich ca prim-ministru și l-a confirmat pe amiralului Miklós Horthy în calitate de șef al armatei.[1]Reîntors la putere, arhiducele a urmărit să favorizeze restaurarea împăratului Carol I care a fost detronat în 1918.
Pentru că forțele aliate se temeau că întoarcerea împăratului ar destabiliza Europa Centrală, au refuzat să-l accepte pe Arhiducele Joseph August ca șef al statului ungar; Joseph August a fost forțat să abdice la 23 august 1919. La 1 martie 1920, amiralul Horthy este ales regent al Regatului Ungariei restaurate.
După abdicarea sa, arhiducele Joseph Auguste s-a implicat activ în domeniul științei și dezvoltarea socială. El și-a publicat memoriile și a primit două doctorate onorific de la Universitatea din Budapesta: unul în filosofie și altul în domeniul științei și tehnologiei. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei Maghiare de Științe, unde a devenit președinte în perioada 1933-1944.[1]
În 1944 a părăsit Ungaria pentru Statele Unite însă mai târziu s-a întors în Germania. După moartea lui Horthy, în februarie 1957, Joseph August a solicitat convocarea membrilor Ordinului Vitéz (un grup de persoane decorate pentru a servi națiunea maghiară). Curând după aceea, membrii exilați ai Ordinului, dizolvat în mod oficial de către Republica Ungară, și-a ales căpitanul-general.
Arhiducele a murit în 1962 la vârsta de 89 de ani Rain în apropiere de Straubing. A fost înmormântat în cimitirul unui mic sat bavarez. În 1922, rămășițele arhiducelui și ale soției sale Augusta, nepoata împăratului Franz Joseph (decedată în 1964), au fost transferate în necropola habsburgilor din Ungaria, la castelul regal din Buda.
Nepoata lui Joseph August, arhiducesa Ilona de Austria (n. 1927) s-a căsătorit cu George Alexander, Duce de Mecklenburg. Fiul ei, George Borwin, Duce de Mecklenburg este actualul Șef al Casei de Mecklenburg-Strelitz.
Arhiducele Joseph August
·1896 - S-a născut filosoful şi psihologul Jean Piaget; (d. 16 septembrie 1980).
Jean Piaget. Piaget at the University of Michigan, c. 1968
Jean Piaget (n. 9 august 1896 – d. 16 septembrie 1980) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării. Într-o perioadă de șase decenii, Jean Piaget a desfășurat un program de cercetări naturaliste, care a afectat profund înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului. Piaget și-a denumit lucrarea teoretică generală de bază “epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman.
Conceptul de structură congnoscibilă stă la baza teoriei sale. Structurile cognoscibile sunt modele fizice sau mentale de acțiuni care subliniază acte specifice de inteligență și corespund unor stadii ale dezvoltării copilului. Conform teoriei lui Piaget, există patru stadii de dezvoltare: senzi-motor, preoperații, operații concrete, și operații formale. În stadiul senzi-motor (0-2 ani), inteligența ia forma acțiunilor motoare. În perioada de preoperații (3-7 ani), inteligența este intuitivă. În timpul stadiului de operații concrete (8-11 ani), structura cogniscibilă este logică, dar depinde de referințe concrete. În stadiul final de operații formale (12-15 ani), gândirea implică noțiuni abstracte.
În timp ce stadiile cunoașterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferențele caracteristice vârstei, ele variază de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte. Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți ca Biologia și cunoașterea, Concepția copilului asupra lumii, Limbajul și gândirea copilului, Epistemologie genetică. Opera lui Piaget constituie o sursă de inspirație în domenii ca psihologie, sociologie, educație, epistemologie, economie și drept. El a fost răsplătit cu numeroase premii în toată lumea.
·1901 - S-a născut scriitoarea britanică Barbara Cartland. În cariera sa a scris 723 de romane (aproximativ 23 de romane pe an); figurează în “Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (“A Kiss for the King”, “Paradise in Pendung”) (m.21.05.2000).
O expoziție permanentă cuprinzând lucrări[3] ale lui Virgil Fulicea este organizată la Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, în sala ce poartă numele artistului, „Sala Virgil Fulicea” (mai demult, „Sala Dietelor”), situată la primul etaj al Cetății Făgărașului.
Între 1935 și 1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București. Ca toți evreii din acel timp, a purtat steaua galbenă, a fost concentrat la muncă, a fost deportat în Transnistria. Între 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film "I.L.Caragiale" din București.Apoi, activitatea sa profesională s-a desfășurat în lumea culorilor, la Combinatul Fondului Plastic. Și-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft). Premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940. A recidivat, în aceeași colaborare, cu revista Lumina 1946 și Lumina '47. Debutează în muzica ușoară în 1956 cu Noapte albă, pe versuri de Eugen Mirea și interpretată de Gigi Marga.
Conectarea compozitorului cu pământul natal este mult mai profundă. Astfel, în 1966 apare "Glasul tău", un omagiu adus Mariei Tănase. De asemenea, "Cântec pentru bradul meu", "Sorcova", "Tudore", "Un grai, o vatră, un isvor" sunt doar câteva repere ale spiritualității sale românești.
În 1996, Editura Hasefer a scos culegerea "Cântece ale unor compozitori evrei din România". Numele său apare în dreptul a cinci piese. La primele două ("Urare de purim" și "Cântec pentru mama" a scris versurile pe muzica lui Mișu Iancu. La următoarele trei este, ca de obicei, autor total: "E purim, hagsameah", "Decalog" și "Ierusalim". "Ierusalim" a fost creat ca un omagiu adus celor 11 sportivi israelieni omorâți la Olimpiada de la München. El a fost lansat și premiat la Ierusalim. Nenumărate distincții au onorat creația lui Alexandru Mandy.
Încă din 1966, la Festivalul de la Mamaia primește Premiul Litoralului pentru "Cântecul vântului" și mențiune pentru "Glasul tău". La o altă ediție, primește mențiune pentru "Primul loc de pe pământ". Tot aici va primi în anul 2000 Premiul de excelență, iar un an mai târziu, tot Premiul de excelență i-a fost acordat de Ministerul Culturii și Cultelor.
"Coloana fără sfârșit" și "Sub un petec de cer" - Mihaela Mihai) au fost onorate cu premiul Uniunii Compozitorilor. Pentru întreaga sa activitate a fost distins de revista "Actualitatea muzicală", precum și de către Federația Comunităților Evreiești din România, care i-a acordat diploma de excelență "Iosif Sava". De asemenea, a fost unul dintre laureații primei "Gale a muzicii ușoare românești". Cu această ocazie, Mihaela Mihai a interpretat, în premieră românească, cântecul "Ierusalim".
Compozitorul Alexandru Mandy a încetat din viață la Căminul de bătrâni din strada Jimbolia, Bucuresti. A fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc Sefard din București (lângă cimitirul Bellu), unde serviciul divin a fost oficiat de prim cantorul Iosif Adler și de oficiantul Marin Baraf.
·1916: Manea Mănescu(n.9 august1916,Brăila– d.27 februarie2009[1])[2]a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.
A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).[3]:p. 487
În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.
În 22 decembrie1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.
* 1921 -S-a născut Lola Bobescu, violonistă și profesoară română, stabilită în Belgia (d. 2003)
Lola Bobescu (Lola Violeta Ana-Maria Bobescu) (n. 9 august 1921, Craiova, România – d. 4 septembrie 2003, Spa, Belgia) a fost o violonistă și profesoară de vioară originară din România. Solistă-concertistă timp de peste 60 de ani, Lola Bobescu s-a situat printre violoniștii români cu cea mai solidă carieră artistică. Stabilită în Belgia, a fondat și a condus formațiile Solistes de Bruxelles- actuala L’Orchestre de Wallonie din Liège și Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles (1990).
Paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a desfășurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de vioară la Conservatorul din Liège (1962-1974) și la Conservatorul regal din Bruxelles. A făcut parte din juriul concursurilor internaționale de vioară “Reine Elisabeth de Belgique” (1971 și 1993).
Lola Bobesu a colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin și Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup și Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma ș.a. A concertat și în recitaluri de muzică de cameră, fiind adesea acompaniată de pianistul Jacques Genty.
·1926 - S-a născut Elémire Zolla, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale vieţii academice şi publice italiene de după cel de-al doilea război mondial. Prozator prolific şi de mare succes, s-a bucurat de admiraţia criticii şi de succesul de librărie încă de la începuturi. A primit prestigiosul Premiu Strega în 1956, pentru « Minuetto per l'inferno » (m.29.05.2002).
Marvin Lee Minsky s-a născut în New York și este fiul unui chirurg oftalmolog și al unei activiste de origine evreiască.[5] A urmat cursurile școlii Fieldston din New York, liceul Bronx High School of Science și apoi școala superioară perparatoare Phillips Academy în Andover, Massachusetts. A fost înrolat în Marina americană între anii 1944 și 1945. A obținut diploma de licență în matematică la Harvard (1950) și un doctorat în matematică la Princeton (1954).[6][7] A fost profesor la MIT din anul 1958. În 1959[8] el și John McCarthy au fondat Laboratorul pentru informatică și inteligență artificială. Este momentan „profesor Toshiba” de arte mediatice și științe și profesor de inginerie electrică și informatică.
Isaac Asimov l-a descris pe Minsky ca una din cele două persoane despre care ar recunoaște că ar fi mai inteligenți ca el, cealaltă fiind Carl Sagan.[9]
Invențiile lui Minsky includ afișaj montat pe caschetă (HUD - Head-mounted Display) (1963) și microscopul confocal[10] (1957, un instrument care precede instrumentului modern: microscop confocal cu laser). A dezvoltat, alături de Seymour Papert prima implementare a limbajului de programare Logo, un limbaj destinat copiilor care folosește o „broască țestoasă” pentru a desena pe un ecran. Minsky a mai construit, în 1951, prima rețea neuronală cu legături aleatorii, SNARC.
Minsky a scris cartea Perceptronii (Perceptrons) cu Seymour Papert) care a devenit o operă fundamentală pentru analiza rețelelor neuronale. A mai fundamentat alte modele faimoase pentru IA. Cartea sa Un cadru pentru reprezentarea cunoașterii (A framework for representing knowledge) a creat o nouă paradigmă pentru programare. În vreme ce Perceptronii are astăzi o importanță istorică mai mult decât practică, teoria cadrelor (frames) este utilizată în continuare.[11] Minsky a mai scris despre posibilitatea ca formele de viață extraterestră ar putea gândi la fel ca oamenii, ceea ce ar permite comunicarea cu aceștia.[12] A fost consultant[13] pentru filmul2001: O odisee spațială (film) și numele său este menționat în film și în carte:
„Probabil nimeni nu va ști asta; nu a contat. În 1980, Minsky și Good au arătat cum rețelele neuronale pot fi generate prin auto-replicare prin intermediul unui program de învățare. Creierele artificiale pot fi „crescute” printr-un proces surprinzător de asemănător cu dezvoltarea unui creier uman. În orice caz, detaliile exacte nu vor fi cunoscute niciodată, și chiar dacă ar fi, ar fi de milioane de ori prea complexe pentru a fi înțelese de oameni.”
La începutul anilor 1970 în cadrul laboratorului de inteligență artificială de la MIT, Minsky și Papert au început dezvoltarea unor idei ce vor fi cunoscute sub numele teoria societății minții (Society of Mind). Teoria încearcă să explice cum ceea ce numim inteligență poate fi produsul unor interacțiuni ale unor părți non-inteligente. Minsky spune că cea mai mare sursă de idei despre teorie au venit din tentativa de a crea o mașină capabilă să folosească un braț robotic, o cameră video și un computer pentru a asambla blocuri folosite în jocurile copiilor. În 1986, Minsky a publicat cartea Societatea minții (Society of Mind), o lucrare comprehensivă despre teorie, spre deosebire de lucrările publicate anterior destinate unei audiențe generale.
În noiembrie 2006, Minsky a publicat Mașina emoțională (The Emotion Machine), o carte care critică multe teorii populare despre cum funcționează mintea umană și sugerează teorii alternative, care deseori înlocuiesc ideile simple cu altele mai complexe. Cartea se găsește gratuit pe saitul lui Minsky
Augustin Deac s-a născut într-o familie greco-catolică. A urmat școala elementară din Giurtelecu Șimleului. A absolvit facultatea de istorie și arheologie a Universității din Cluj, fiind asistent al academicianului Constantin Daicoviciu. A obținut titlul de doctor la București. A fost cercetător principal la Institutul de Istorie și Studii Politice din București. A ținut cursuri la mai multe facultăți și a colaborat la numeroase publicații.
Augustin Deac a publicat peste 40 de lucrări științifice de referință.[1] A adus în România textul microfilmat al codicelui din Rohoncz.
·1937 - S-a născut pictorul britanic David Hockney, considerat un reprezentant timpuriu al curentului pop-art.
* 1938: Rodney George Laver (n. ,Rockhampton, Australia) este un fost jucător de tenisaustralian considerat ca unul dintre cei mai mari tenismeni din istoria acestui sport.[b] Laver a fost Numărul Unu Mondial(d) al tenisului profesionist între 1964 și 1970, acoperind patru ani înainte și trei ani după începutul așa numitei Open Era din 1968. A fost, de asemenea, Numărul Unu al tenisului amator mondial în anii 1961 și 1962.* 1938: Leonid Danilovici Kucima (ucraineană: Леонід Данилович Кýчма, n. 9 august1938) a fost al doilea președinte al Ucrainei din 19 iulie 1994 până în 23 ianuarie 2005. De profesie este inginer și a lucrat în industria constructoare de rachete.* 1938: Otto Rehhagel (n. 9 august 1938 în Essen) este un antrenor german de fotbal, fost fotbalist. Alături de Helmut Schön, Ottmar Hitzfeld, Udo Lattek și Hennes Weisweiler, este considerat unul dintre cei mai de succes antrenori ai Germaniei. Ca fotbalist, a jucat pe postul de fundaș central, adunând 201 meciuri în Bundesliga. Ca antrenor, a cunoscut cele mai mari succese la Werder Bremen, cu care a câștigat două titluri de campion al Germaniei și Cupa Cupelor, iar alături de echipa națională a Greciei a devenit campion european în 2004.Jump to navigationJump to search
Leonid Kucima Леонід Кучма
* 1939: Florin Ciubotaru ( n. 9 august1939, la Focșani, România) este un artist plastic și profesor universitar român.
Fără un sistem de referință nu obții decât efectul local. Cu, aparent aceleași elemente poți crea o realitate paralelă, o iluzie convingătoare, eliberată de tenacitatea timpului. Obsesia principală este a transferului dintr-o realitate în alta Prefer imaginea eliberată de modelul său, în plus, adaog consistența imaterială a himerelor în care realul să apară și să nu fie. Florin Ciubotaru
·1939 - S-a născut Romano Prodi, politician italian.
Romano Prodi – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Italia) este un politician social-democrat italian. A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema. După septembrie 1999 a devenit președinte al Comisiei Europene. Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004. Din 2007 până în 2008 a fost președintele Partidului Democrat.
·1939 - S-a născut Billy Henderson, cântăreţ american (The Spinners).
·1946 - S-a născut Peter Leslie Gavin, baterist britanic (Shades, Bluesology, Heads, Hands & Feet, Vinegar Joe).
·1946 - S-a născut Marinus Gerritsen, basist, clăpar şi compozitor olandez (Golden Earring).
·1946 - S-a născut John "Pazz" Parry, cântăreţ britanic (Bonzo Dog, Pasadena Roof Orchestra).
·1947 - S-a născut Barbara Mason, cântăreaţă şi compozitoare americană.
* 1947: Roy Hodgson (n. 9 august 1947) este un antrenor englez de fotbal. Ca fotbalist nu a avut rezultate notabile, dar în cariera de antrenor a reușit performanțe remarcabile, calificând naționala Elveției în optimile de finală ale Mondialului din 1994 și ajungând cu echipa Fulham FC până în finala Ligii Europa.
·1948 - S-a nascut Antonie Iorgovan ( la Gorcea, Jud. Caras-Severin), jurist şi om politic român, supranumit si “parintele Constitutiei Romaniei”; (d.04.10. 2007).
Antonie Iorgovan – foto: gandul.info
Antonie Iorgovan (n. 9 august 1948, satul Gornea, comuna Sichevița, județul Caraș-Severin – d. 4 octombrie 2007, Viena) jurist român, profesor universitar și senator independent în legislatura 1990-1992, iar mai apoi pe listele PSD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008. De asemenea, între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României. A fost supranumit „Părintele Constituției” deoarece, fiind singurul senator independent, a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.
Tilihoi a murit devreme în dimineața zilei de 25 martie 2018, la vârsta de 61 de ani, după ce s-a luptat timp de mai mulți ani cu o boală incurabilă. A fost înmormântat două zile mai târziu în Craiova.
·1956 - S–a născut actorul american Tom Hanks (“Philadelphia”, “Forest Gump”, “Apollo 13”, “Naufragiatul”).
* 1959: Maria Guleghina (în rusăМария Агасовна Гулегина, n. ,[1]Odesa, URSS) este o soprană, cântăreață de operă.
Maria Guleghina
·1959 - S-a născut Kurtis Blow (Kurt Walker), cântăreţ, rapper, DJ şi compozitor american.
* 1960: Viorel Turcu (n.9 august 1960) este un fost fotbalist român.* 1962: Mihai Albu(n.9 august1962BucureștiRomânia) este un creator de modă și arhitect din România, cunoscut ca „Arhitectul Pantofilor”, supranumit astfel depresa românească.
Și-a început cariera profesională încă din timpul studiilor universității de arhitectură, înainte de Revoluție. A apărut în diverse reviste de specialitate, printre care se numără și Vogue Italia[4], și în enciclopedii de modă precum Shoegasm[5]. Mihai Albu a fost căsătorit cu Iulia Vochița între anii 2004-2013.
Mihai Albu s-a născut în București într-o familie de intelectuali și a fost influențat de părințtii săi să își urmeze pasiunea pentru design de obiect și arhitectură. Deși la 16 ani a rămas orfan de tată, experiență tragică ce l-a marcat foarte mult, a trebuit să preia responsabilitățile financiare ale familei. Așa a început să conceapă obiecte create manual, în special artă decorativă[6].
A urmat studiile de specialitate din cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu-București”, absolvind în 1990. În timpul studiilor a lucrat pentru „Fondul Plastic”, organizația uniunii artiștiilor din România. Având în spate expoziții personale și experiență în designul de produs, Mihai Albu a decis să își înființeze prima sa firmă în 1990, AMI, ceea ce l-a propulsat în industria modei
Mihai Albu a devenit cunoscut pe piața pantofilor de lux din România începând cu anul 1995, urmând apoi să se facă remarcat și prin expoziții în Londra, Viena, Dubai și Paris. Prin creațiile sale extravagante, a reușit să intre de două ori în World Record Academy cu cele mai înalte obiecte de încălțăminte de 31 cm și ulterior 37 cm[8]. Astfel, a atras atenția unor publicații de modă importante, printre care se numără Vogue Italia și Shoegam, unde a apărut alături de creatori de modă consacrați precum Manolo Blahnik, Christian Louboutin sau Alexander McQueen[9].
După mai bine de două decenii de succes pe plan local, Mihai Albu a început să vândă și pe piețe externe din Hong Kong, Japonia, SUA, Spania, Marea Britanie și Dubai[10], deși nu are magazine fizice în afara țării.
Colecțiile și creațiile lui Mihai Albu se deosebesc prin forme geometrice extravagante, elemente organice și tocuri înalte de 18 cm și 20 cm. Sunt inspirate din stiluri și mișcări arhitecturale, precum Art Nouveau, Deconstructivism, Rococo sau Baroc. Arhitecți și sculptori celebri precum Antoni Gaudi sau Constantin Brancuși și-au pus amprenta asupra multor creații Mihai Albu[11], acesta dedicându-le colecții întregi.
Creatorul schițează și concepe designul pantofilor de lux pentru femei, care apoi sunt croiți manual în atelierul personal din București. Realizarea pantofilor se face într-un volum restrâns, doar pe comandă. Deși brandul merge pe stilul couture, o mare parte din vânzări sunt realizate online.
Mihai Albu fost căsătorit cu Iulia Albu, iar din căsnicia lor a rezultat un copil, Ioana Mikaela. Au divorțat în 2013, după care au urmat numeroase controverse referitoare la custodia fiicei lor[12]. În prezent, designerul locuiește în București și își continuă eforturile profesionale ca director de creație pentru brandul său eponim.
Inspirată de cântăreții de soul din familia ei, inclusiv mama ei Cissy Houston, verișoarele Dionne Warwick și Dee Dee Warwick și nașa ei Aretha Franklin, Houston a început să cânte muzică gospel la corul bisericii din New Jersey la 11 ani.[7] După ce a început să cânte alături de mama ei în cluburi de noapte, în zona orașului New York, a fost descoperită de către șeful Arista Records, Clive Davis. Houston a lansat șapte albume de studio și trei albume coloane sonore de film, toate având certificare diamant, multi-platină, platină sau aur.
Pe 11 februarie 2012, a murit din cauze necunoscute la Beverly Hilton Hotel în Beverly Hills, California.[13] Rapoartele toxicologice ulterioare au arătat că ea s-a înecat accidental în cadă din cauza efectelor consumului cronic de cocaină și a boli de inimă
A murit la data de 11 februarie 2012 în cada din camera unde era cazată la Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills, California posibil din cauza faptului că a amestecat alcool cu Xanax. Poliția locală a declarat că „nu există semne evidente de intenții criminale”. Mai multe detalii vor fi disponibile după efectuarea autopsiei. Rezultatul examenului toxicologic va fi eliberat în 4-6 săptămâni.
La Premiile Grammy 2012 i-au fost aduse omagii, iar Jennifer Hudson a cântat „I Will Always Love You” în memoria sa.
La 18 ani, Stângaciu semnează pentru FC Brașov, iar după doi ani ajunge la Steaua București, fiind portarul de rezervă al antrenorului Emerich Jenei. După retragerea din fotbal a lui Helmuth Duckadam în anul 1986, Stângaciu devine prima opțiune în poarta Stelei, cu noul său antrenor, Anghel Iordănescu.
* 1964: Felix Becker (n. 9 august1964, Darmstadt, FRG) este un fost scrimergerman specializat pe sabie, campion mondial la individual în 1994, dublu vicecampion mondial pe echipe în 1989 și 1995, campion european la individual în 1993.
·1965 - S-a născut actriţa americană Courtney Love (“Scandalul Larry Flynt”).
* 1965: Șeicul Khames Farhan Ali Al-Khanjar Al-Issawi (خميس فرحان علي الخنجر العيساوي) este un important om de afaceri, politician și filantrop cu o influență semnificativă în comunitatea arabă sunnită din Irak. Acesta are vaste relații comerciale și politice în Orientul Mijlociu și este o figură controversată, având o reputație de om care-și schimbă alianțele politice și se presupune că are legături cu finanțarea terorismului prin relații cu Statul Islamic, cunoașterea în trecut a unor persoane influente din regimul lui Saddam Hussein și facilitarea de plăți pentru Regatul Qatarului. În prezent, el este susținător al unui sistem federal în Irak care ar crea o regiune autonomă pentru arabii sunniți, similară cu Guvernul Regional Kurdistanian din nordul țării.Khanjar s-a născut pe 9 august 1965, ca membru al tribului Albu Issa din Fallujah, Irak. Tatăl lui, Farhan, era păstor și administra o fermă de familie, moștenită ulterior de fiul său și fratele lui Khames, Abud. El și fratele său Abud au devenit importanți oameni de afaceri în nordul Irakului. Khanjar și-a construit relații politice considerabile și se cunoaște că obișnuiește să-și schimbe susținerea între politicienii rivali. El a contribuit, de asemenea, prin intermediul organizațiilor sale de caritate, la colectarea de fonduri pentru organizațiile care sprijină grupurile teroriste. Folosind banii împrumutați de tatăl lor înainte de a muri, Abud și Khamis au deschis un magazin de mobilă italiană și au dezvoltat o relație de afaceri cu fiii dictatorului irakian de atunci, Saddam Hussein: Uday și Qusay. Khamis și Uday Hussein au început să importe țigări peste graniță și s-au poziționat rapid ca contrabandiști competenți. Khanjar a obținut o licență în literatura arabă de la Universitatea Salahaddin din Erbil, un master în administrarea afacerilor de la Colegiul Universitar Sidoon din Liban și este masterand în relații internaționale la Universitatea Orientului Mijlociu din Amman, Iordania. Khanjar este căsătorit și are două fiice și un fiu.Khanjar este fondatorul Oficiului Reprezentantului Arabilor Sunniți pentru Irak (OASRI), care oferă informații despre comunitatea sunnită din Irak. El este și secretarul general al Proiectului Arab din Irak. În 2004, el a înființat Fundația de Dezvoltare Al-Khanjar pentru a oferi oportunități educaționale pentru elevii afectați de violențe. În 2005, Șeicul Khamis a extins activitățile fundației pentru a oferi servicii medicale familiilor cu venituri reduse. De la preluarea Mosulului de către Statul Islamic, fundația a sponsorizat în principal instituții pentru arabii sunniți strămutați intern care s-au stabilit în Kurdistanul irakian. În 2014, Fundația de Dezvoltare Al-Khanjar a înființat cincisprezece școli pentru sunniții strămutați în orașele kurde Erbil, Sulaymaniyah și Shaqlawa. Fundația a sponsorizat și o clinică medicală din Harir, care deservește aproximativ 270 de pacienți pe zi, oferind servicii care includ intervenții chirurgicale minore. În 2016, acel număr a crescut la 21 de școli care deservesc peste 25.000 de elevi și patru niveluri diferite de studiu. Tot în 2014, fundația a creat o clinică medicală în Harir care deservește 270 de pacienți pe zi, cu posibilitatea de a realiza operații chirurgicale pentru sunniții strămutați aflați în nevoie. În 2016, Șeicul Khamis a fondat în Erbil un centru medical specializat pentru a oferi în mod gratuit îngrijire medicală pentru sunniți strămutați și kurzi. Se preconizează că centrul va deservi 350 de pacienți pe zi. În 2005, Khanjar a fondat Centrul Irakian pentru Studii Strategice (ICSS) cu sediul în Iordania, un grup de reflecție care efectuează cercetări, găzduiește dezbateri și organizează conferințe privind provocările politice, de securitate și economice ale Irakului. De asemenea, el deține o rețea de televiziune, Al Fallujah TV, în orașul său natal, Fallujah. Este și fondatorul Institutului Al-Khanjar pentru Dezvoltare Științifică din Iordania, pentru irakienii care studiază în străinătate, și al Institutului Al-Khanjar pentru Asistență Socială, care oferă sprijin pacienților răniți care provin din familii cu venituri reduse.
·1968: Gillian Leigh Anderson (n. 9 august1968 în Chicago) este o actriță americano-britanică, care a ajuns să fie foarte cunoscută ca personajul agent FBI, doctor Dana Scully, partenera agentului Fox Mulder (interpretat de David Duchovny) din serialul de televiziune Dosarele X. În afara acestui rol, care i-a adus faima și consacrarea, actrița a avut și are o carieră filmică și de scenă complexă.
Gillian Anderson
* 1968: Eric Banadinovic, cunoscut mai mult sub numele de Eric Bana (n. 9 august 1968, Melbourne), este un actoraustralian. Este cel mai notabil pentru rolurile din filmele: Chopper, Black Hawk Down, Hulk sau pentru interpretarea lui Hector în Troia.
Eric Bana s-a născut ca Eric Banadinović[1] în Melbourne, Victoria, cel mai mic dintre cei doi copii; el a avut un frate, Anthony. Are origini croate din partea tatălui său.[1][2][3][4] Bunicul său din partea tatălui, Mate Banadinović, s-a mutat în Argentina după al doilea război mondial, iar bunica lui Bana din partea tatălui a emigrat din Germania în Australia în anii 1950 împreună cu fiul său, Ivan (tatăl lui Bana).[1] Tatăl lui Bana a fost un manager de logistică pentru Caterpillar, Inc., și mama de origine germană a lui Bana, Eleanor, a fost un coafeză.[4] Bana a crescut în Melbourne's Tullamarine, o zonă suburbană, în marginea de nord a orașului, în apropiere de aeroportul principal.[5] În articolul-principal al The Mail on Sunday, el a dezvăluit autoarei Antonella Gambotto-Burkecă familia sa a avut de suferit din cauza rasismului, și că acest lucru l-a întristat. "Wog este un cuvânt teribil", a spus el.[6] El a declarat: "Eu am fost întotdeauna mândru de originea mea, care a avut o mare influență asupra educației mele, am fost mereu în compania oamenilor de origine europeană".
Eric Bana
Eric Bana în 2009 la Festivalul de Film Tribeca
* 1972: Juan Esteban Aristizábal Vásquez (n. 9 august1972), mai cunoscut sub numele de scenă Juanes, este un cântăreț, textier, dansator și producător columbian.
Juanes
Juanes Unplugged Tour 2012, Köln, 3 noiembrie 2012
* 1973: Oleksandr Ponomariov (în ucraineană Олександр Пономарьов; n. 9 august 1973) este unul dintre cei mai populari cântăreți din Ucraina. A obținut premiul național "Cântărețul anului" de șapte ori.[1] Și-a reprezentat țara la Eurovision 2003, clasându-se pe locul 14.
Oleksandr Ponomariov
* 1977: Gianina Cărbunariu (n. , Piatra Neamț, România) este regizoare de teatruromână, dramaturg contemporan și directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.Gianina Cărbunariu este originară din Piatra Neamț. A absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț în 1996, după care a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității București (1996–2000) și apoi cursurile Facultății de Teatru la secția regie de teatru (2004) a UNATC Ion Luca Caragiale din București. În 2006 absolvă aceeași instituție cu un masterat în scriere dramatică, pentru ca în 2011 să-și dea doctoratul cu dizertația Regizorul dramaturg, pentru care a fost apreciată cu magna cum laudeÎn 2002, fiind încă studentă, împreună cu alți colegi actori, Valean Andreea, Radu Apostol și Alexandru Berceanu, inițiază proiectul DramAcum (alternativ dramAcum), care avea ca scop revitalizarea și sprijinirea creației teatrale contemporane în România „prin concursuri, traduceri și producții de spectacole”. Scopul declarat al grupului este să îmbunătățească semnificativ teatrul românesc prin prezentarea de scrieri contemporane românești pentru a lupta împotriva conservatorismului ideologic și formal al comunității teatrului tradițional românesc.[2]. Din septembrie 2005, Gianina Cărbunariu este, de asemenea, asociată cu Teatrul-Studio Alfortville (Théâtre-Studio d'Alfortville)
Prima sa piesă „Stop the Tempo”, scrisă în 2003-2004, a avut premiera în 2004 în București. Piesa este remarcată, iar Cărbunariu o va monta de-a lungul anilor în multe teatre europene. Regizoarea-dramaturg a obținut o bursă de rezidență la Royal Court Theatre din Londra pentru care va scrie un nou joc, mady-baby.edu (ulterior redenumit Kebab). Piesa s-a jucat, în special, la Royal Court Theatre și Schaubühne (am Lehniner Platz) din Berlin.[4]·[5] Primele sale două părți (Stop tempo-ul și Kebab) sunt destinate a fi emblematice pentru teatru său, caracterizat de a fi „crud, fără compromisuri, variind de la energie la revoltă și dezamăgire.
Lucrările sale sunt prezentate în multe teatre din lume, dorind să prezinte o viziune diferită a României contemporane având întotdeauna grijă să conteste privitorului „[clișeele] reprezentărilor occidentale de progres și succes“.[2] Întrebările sale cele mai frecvente se referă la acțiunea colectivă, integrarea comunității și retragerea identității.[2]
Din 2017, Gianina Cărbunariu este directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, post pe care l-a obținut prin concurs.[6]Cărbunariu este, de asemenea, președintă a Asociației Piese Refractare
OPERA
Irealități ale Estului sălbatic - scrisă în 2001 (de Gianina Cărbunariu) și publicată în antologia "După cenzură". A câștigat premiul pentru cel mai bun text dramatic la concursul Camil Petrescu al Ministerului Culturii. [4]
Honey - scrisă în anul 2001 (de Gianina Cărbunariu), inclusă în emisiunea Ocean Cafe, și regizată de Radu Afrim si Gianina Cărbunariu, prezentată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. [4]
Cum aș putea fi o pasăre? - montată în 2002, scrisă cu Matei Vișniec, prezentată la Centrul cultural Nicolae Bălcescu din București. [4]
Ostinato , pusă în scenă în 2003, scrisă de Cristi Juncu (text dramAcum) și prezentată la Studioul UNATC. [4]
Numele meu Isbjorg, pus în scenă în 2003, scrisă de Hávar Sigurjónsson[9] (traducere dramAcum) și prezentată la Studioul Casandra din Bucuresti. [4].
Fortuna îl ajută pe îndrăzneț - pusă în scenă în 2004, scrisă de Franz Xaver Kroetz, montată la Teatrul Act din București. [4].
Stop the Tempo - spectacol pus în scenă în 2004 la București, produs de Teatrul Unteatru[11] și Teatrul de luni de la Green Hours[12] din București. [4]. Piesa spune povestea a trei tineri singuri și „pierduți în spațiu”, care doresc „să arunce în aer” cluburile de noapte, supermarket-urile și teatrele din orașul lor.[3]
Mady-baby.edu - piesă scrisă și regizată în 2005 de către Gianina Cărbunariu.[13] Produsă de Teatrul DramAcum și de Teatrul foarte mic, la București. [3] Mădălina este o tânără născută în București, care aspiră să devină o stea. Naivă, Mădă este gata să creadă tot ceea ce i se spune. Drumul spre viitorul ei statut de star se va intersecta cu cel al lui Voicu, pe care îl va face să-i promită că o va lua cu el în Irlanda, ca să-și realizeze visul. În avionul spre Irlanda, Mădălina se va reîntâlni cu Bogdan, un fost prieten, student la arte vizuale, dar curând eroina va învăța că această căutare pentru glorie și bogăție va avea un preț.[14]
TRAFIC - piesă scrisă în 2005 în colaborare cu asociația OIM [4]
Toți acești băieți arată ca părinții noștri - piesă scrisă în 2005, text inclus în Broken Voices Project, New Company, London[4]
Terorism , pus în scenă în 2005, cu Oleg și Vladimir Presniakov la Teatrul foarte mic din București
Opriți Tempo-ul, regizat de Christian Benedetti în 2005 la Teatrul Studio Alfortville [4]
DJ Pirate, comandat în 2006 de Marine Bachelot Nguyen (Compagnie Lumière d'août) pentru piese politice scurte. [4]
Kebab , pus în scenă de Christian Benedetti în 2007 la Teatrul Studio Alfortville.[4]
Sado Maso Blues Bar, spectacol pus în scenă în 2007, scris de Maria Manolescu de la Teatrul foarte mic din București. [4]
Câteva noutăți din viitor, înscrise și scrise în 2008, prezentate la Festivalul Internațional de Film de la Timișoara. Realizat cu Teatrul foarte mic în București. [4]
Înainte de ieri - După mâine (Știri ale viitorului) - Spectacol regizat de Christian Benedetti în 2008 la Teatrul Studio Alfortville. [4]
Războiul s-a terminat, ce facem? - Spectacol regizat de Christian Benedetti în 2009 la Théâtre Studio Alfortville. [4]
Vândut, spectacol pus în scenă și scris în 2010, produs de Kammerspiele din München. [4]
Războiul s-a terminat, ce facem? - Regizat de Christian Benedetti în 2009 la Théâtre Studio Alfortville
20/20, spectacol regizat de Cărbunariu în 2012. A fost prima piesă românească interpretată la Festivalul Internațional de Teatru din Londra, în același an. Titlul este o referire la data de 20 martie1990 când au existat lupte de stradă între români și maghiari în Târgu Mureș, respectiv la cei douăzeci de ani care au trecut de atunci. Există, de asemenea, o referire oftalmologică la faptul că având 20/20 de puncte de vedere permite o viziune foarte clară asupra lucrurilor. Spectacolul a fost jucat de cinci români și cinci unguri. Este o producție bilingvă, marcată de umor, care exprimă efectele unui naționalism violent și vorbește despre prejudecăți, pierderea încrederii și înstrăinarea suferită de România post-comunistă, fenomene încă aflate în centrul multor conflicte mondiale ale lumii de azi. Cu acest spectacol, Cărbunariu a câștigat premiul Juriului Festivalului Național de Teatru și Premiul Rivalda al Teatrului Thalia.[15]
Solitarite, spectacol scris și pus în scenă în 2013, ca parte a creării Festivalului d'Avignon pentru proiectul Villes en scènes. [3] Piesa sa, prezentată în limba română, a fost distribuită în franceză și engleză. Spectacolul a fost creat la Teatrul Național din Sibiu, România, ca o piesă în cinci acte. Această piesă prezintă „o evaluare riguroasă a clasei de mijloc românești între funcționarii care doresc să stabilească o linie de împărțire, pentru a separa populațiile din oraș și un cuplu care pune la îndoială beneficiile și faptele [aparent] greșite de a avea un babysitter de origine filipineză (pentru a avea argumente în a-și păstra copilul).” [4]
The Tigress (Tigroaica), piesă scrisă în 2014, care a fost înregistrată la Festivalul „The Summer Monsoon” (Musonul de vară) de la Abbey of Prémontrés din Pont-à-Mousson din Lorena, apoi difuzat pe France Culture.[3]. Din septembrie 2005, Gianina Cărbunariu este, de asemenea, asociată cu Teatrul-Studio Alfortville (Théâtre-Studio d'Alfortville).
* 1978: Daniela Denby-Ashe (n. 9 august 1978, Londra) este o actrițăbritanică.
Daniela Denby-Ashe s-a născut la Londra în 1978. Are un frate cu 2 ani mai tânăr. Denby-Ashe are origini exclusiv poloneze. Tatăl său, Mirosław Pszkit, s-a născut în Polonia și a venit în Anglia la vârsta de 12 ani. Mama Danielei s-a născut în Anglia, dar a fost crescută în Franța de părinții săi polonezi. Din această cauză, Denby-Ashe știe fluent franceză și poloneză și de asemenea engleză. Când părinții săi s-au căsătorit au folosit cartea de telefoane pentru a găsi un nume englezesc potrivit, deoarece majoritatea localnicior nu au vrut să învețe să pronunțe Pszkit. Unul dintre ei a găsit numele "Denby", celălalt "Ashe" și întrucât nu puteau decide pe care să-l aleagă au hotărât să le folosească pe amândouă.
Denby-Ashe a practicat baletul de la vârsta de 2 ani și jumătate la care a renunțat în urma unei boli rare de sânge și de la 10 la 16 ani a mers la o școală de teatru. La începutul carierei sale a apărut în reclame TV și a jucat rolul fiicei lui Saffy în episodul Absolutely Fabulous, în 1995. Alte apariții includ The Bill și serialul TV de comedie Desmond's (Channel 4).
Daniela Denby-Ashe și-a făcut prima apariție pe ecrane într-o reclamă pentru KP Skips ("All that fizzin' and meltin'"), care a condus-o mai târziu la marele său succes din 1995, când a primit rolul lui Sarah Hills din EastEnders. A jucat acest personaj până în 1999. În următorul an, a primit rolul lui Janey Harper din serialul TV de comedie numit My Family. Denby-Ashe a luat o pauză în 2003 în ce privește a patra serie (fourth series) din My Family, dar s-a întors la acest rol în 2004.
* 1985: Filipe Luís Kasmirski (n. ,[2]Jaraguá do Sul, Brazilia), cunoscut ca și Filipe Luís, este un fotbalist brazilian care evoluează la clubul spaniol Flamengo[3] pe postul de fundaș.
Kendrick s-a născut în Portland, Maine. Ea și fratele său, actorul Michael Cooke Kendrick (care a apărut în filmul Looking for an Echo din 2000), au urmat cursurile școlii Deering High School din Portland. Anna spune că inspirația ei este dată de Parker Posey, Molly Shannon și Amy Poehler.
A murit în urma unui accident de mașină, când călătorea împreună cu soția lui, Meilyn Masís Castro, pe autostrada Braulio Carrillo din Costa Rica.
* 1986: Ovidiu Ionuț Mendizov (n. 9 august 1986, în Brașov, România) este un fotbalist român care evoluează la clubul Milsami Orhei pe postul de fundaș.
În mai 2013, Kaufman a semnat un contract cu WWE, și a fost atribuita la Performance Center în Orlando, Florida.[3] În luna mai a anului 2015, Kaufman a format un parteneriat cu Blake și Murphy
* 1992: Marius Constantin Antonescu (n. 9 august1992, Brăila) este un jucător român de rugby în XV și de rugby în VII. Evoluează ca linia a II-a (lock).
A început să practice rugby-ul la RC Brăila, în orașul natal. A jucat pentru LPS Focșani în Divizia Națională de juniori U19, înainte de a fi descoperit de Ștefan Demci, antrenor la CS Dinamo. La începutul anului 2013, a fost convocat la echipa națională de rugby în VII.[1] Totuși, a fost suspendat doi ani de Federația Română de Rugby după ce a plecat la RCJ Farul Constanța fără acordul lui Dinamo.[2] Pedeapsa a fost anulată doi luni mai târziu la cererea lui Dinamo.[3] Apoi s-a transferat la CSM Olimpia București timp de un sezon. În sfârșitul sezonului 2013-2014 s-a alăturat centrului de pregătire („espoirs”) clubului francez Tarbes (Pro D2), unde evoluează și românul Marius Sîrbe. Antonescu și a făcut debutul ca titular în echipa profesionistă în un meci cu Agen în ianuarie 2015.[4]
·1993:Rydel Mary Lynch (n. 9 august1993) este o cântăreață, actriță de televiziune, muziciană, instrumentalistă și dansatoare americană. Ea este una dintre membrii fondatori a formației americane de pop rock, R5, pe care a format-o cu frații săi Riker, Ross, Rocky și prietenul lor de familie/toboșarul trupei, Ellington Ratliff.
Rydel Mary Lynch, născută pe 9 august 1993 în Littleton, Colorado, este fiica lui Stormie și Mark Lynch.[2] Ea este al doilea cel mai mare copil și singura fată dintre cei cinci copii Lynch. Ea a învățat să cânte la clape, pian și la tamburină, și a luat, de asemenea, lecții de dans.[2]Lucrurile sale favorite sunt; culoarea roz, parfumul „Pink Sugar” și supereroul Thor. Lynch a apărut în numeroase reclame. Este de asemenea vară cu Derek și Julianne Hough.[3][4] Lynch are origini din diferite țări ca Irlanda, Marea Britanie, Danemarca, și chiar și din Franța, Germania, Scoția, și Wales.
Când erau mai mici, Rydel și frații săi organizau show-uri pentru familia lor în subsolul casei și le cereau măcar un dolar ca să le urmărească spectacolele. Ei cântau mereu și erau tot timpul împreună. Când fratele mai mare, Riker, a împlinit 16 ani, a decis că vrea să se mute la Los Angeles ca să își poată urma visul de a deveni un actor. Părinții lor au decis să se mute cu toată familia acolo ca să poată rămâne împreună. După aceasta, Rydel a apărut în diferite reclame și chiar s-a alăturat unui studio de dans, unde copii Lynch l-au întâlnit pe Ellington Ratliff.
Lynch și-a făcut debutul ca actriță în Sunday School Musical ca o membră a Crossroads Choir.[5] Ea a apărut și în filmul School Gyrls, în care a jucat o majoretă, împreună cu fratele său Riker Lynch. Lynch a apărut de asemenea în A Day as Holly's Kids ca copilul lui Holly #2. De asemenea, Rydel a apărut în episodul „Pilot” al serialului de televiziune Bunheads, în care a jucat o showgirl din Vegas.[1] Rydel a vorbit despre Bunheads cu Teen Ink, „I’m one of the dancers and if it gets picked up, it’ll air on ABC Family.” („Eu sunt una dintre dansatoare, iar dacă show-ul ajunge la un întreg sezon, atunci va fi difuzat pe ABC Family”.), spuse Lynch
Rydel a spus că cele mai mari influențe muzicale ale sale sunt All Time Low, Neon Trees și The Script. Rydel a spus de asemenea că formațiile ei favorite sunt Neon Trees și Walk the Moon
Rydel Lynch
Lynch în timpul turneului Loud Tour, 2013.
* 1993: Oluwatobi Ayokunle Ibitoye (n. 9 august1993, Abuja, Nigeria) cunoscut sub numele Tobi Ibitoye este un cântăreț, compozitor și textier român de origine nigeriană de muzică pop, muzică electronică și Indie rockTobi Ibitoye s-a născut la data 9 august1993 în zona a doua din sectorul WUSE din Abuja. A făcut școala primară și secundară în Abuja și la vârsta de 15 ani s-a mutat în București, România împreună cu părinții săi, aceștia fiind atașați ambasadei Nigeriei din România. Tobi și-a continuat studiile la International School of Bucharest și a terminat liceul la Cambridge School of Bucharest. Muzica a intrat în viața lui o dată cu slujbele de la biserică unde mergea împreună cu familia în fiecare duminică. La vârsta de 10 ani a început să studieze vioara împreună cu mama lui, ea fiind de asemenea cântăreață la vioară.În 2015, a fost înscris la concursul Vocea României de către cel mai bun prieten al său și a ajuns până în faza finală alături de mentorul său Smiley și și-a adjudecat a treia poziție din concurs.
Finala la concursul Vocea României a reprezentat o premieră a artistului care și-a lansat cariera muzicală și prima lui melodie: "Miss You"[1] produsă de Hahaha Production, melodia fiind semnată de casa de discuri Media Pro Music.
După terminarea concursului acesta a fost nevoit să se întoarcă pentru o scurtă perioadă de timp în țara lui natală[2], după care s-a întors din nou în București și a intrat direct in studioul de creație alături de producatorii de la HaHaHa Productioncu care a început să lucreze la mai multe melodii.
"Uninvited Artist" este o comunitate formată din mai mulți artiști independenți care-și doresc să implementeze un sistem alternativ pentru "mainstream-ul" muzical din industria românească, aceasta funcționând ca și o casă de discuri, cu care in iunie 2018 Tobi Ibitoye semnează primul său contract de reprezentare în industria muzicală. După semnarea cu "Uninvited Artist" Tobi Ibitoye a lansat al doilea single "Loving me". După lansarea melodiei aceasta a fost remixată de către Alin Dumitriu remix care a intrat in Top 20 la postul de radio Dance FM București, unde a ajuns până pe locul 3 din acest top, pozitie în care a stat timp de șase săptămâni. Melodia "Loving me" a intrat și in top 50 melodii difuzate de către Dance FM București din anul 2018, unde a ocupat poziția 34. Melodia și-a continuat succesul și în USA prin platforma de streaming a postului de radio iHeartRadio, succesul acesteia făcând ca și restul melodiilor create de Tobi Ibitoye să poată fi accesate pe acestă platformă.[3]
Povestea artistului a atras atenția BBC-ului, [4]reporterii fiind interesați de fenomenul integrării artistului intr-o societate cu o cultură complet diferită față de ceea în care s-a născut.
Melodia "Faith" în colaborare cu Gabriel M intră în Top 20 Dance FM unde a stat timp de nouă săptămâni, melodia fiind difuzată și pe canalul tv de muzică UTV România.
![Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului. 39.000 de persoane au fost ucise - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/08/Nagasaki1.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_in_1917.jpg)
România 
_1962_-_Production_photo._Robert_Aldrich,_Bette_Davis.jpg)
România
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu