1. /11 AUGUST 2022 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente; Nașteri
Evenimente
· 3114 i.Hr. - Începe calendarul lung mesoamerican.
Fațada estică a stelei C, Quirigua pe care este notată data mitologică a creației – echivalentă cu 11 august 3114 î.Hr. în calendarul gregorian – foto: ro.wikipedia.org
Calendarul lung mesoamerican este un calendar nerepetitiv calculat în baza 20 și 18 folosit de mai multe culturi pre-columbiene mesoamericane, în special de mayași. Din acest motiv, uneori este cunoscut sub numele de calendarul mayaș de lungă durată. Acest calendar începe cu 3.000 de ani înainte ca civilizația Maya să existe, din data de 13 Baktun, 0 Katun, 0 Tun, 0 Uinal, 0 Kin, 4 Ahau 8 Cumku care este 11 august 3114 î.Hr. în calendarul gregorian.
Mitologia mayașă consideră acea zi ca dată mitologică a creației. Calendarul a fost utilizat pe scară largă în cadrul monumentelor. Creația precedentă a omului s-a încheiat la data din calendarul lung de 12.19.19.17.19. Un alt 12.19.19.17.19 va avea loc pe 20 decembrie 2012, urmat de începerea celui de-al 14 Baktun (B’ak’tun) 13.0.0.0.0 pe 21 decembrie 2012. Există doar două referiri la creația curentă din al 13-lea B’ak’tun în două inscripții maiașe fragmentare: Monumentul 6 de la Tortuguero și recent descoperita Scară Hieroglifică 2, blocul V (de la Corona).
· 106 - O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum, atesta că, la această dată, se constituise provincia romană imperială Dacia.
Dacia romana (106 – 271) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dacia romană (106 – 271) a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani. Porolissum a fost un oraș roman din Dacia. Stabilit ca tabără militară în anul 106 d.C., în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian, orașul s-a dezvoltat repede prin intermediul comerțului cu băștinașii daci, și a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C. Situl este unul dintre cele mai mari și mai bine păstrate din România. Se găsește pe Măgura Pomăt de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum, respectiv a comunei Mirșid, județul Sălaj.
· 355: Generalul roman Claudius Silvanus, acuzat de trădare, se proclamă împărat roman împotriva lui Constanțiu al II-lea. A fost inlaturat dupa 28 de zile, prin mituirea unor soldați din garda sa, fiind atacat în palatul său si masacrat. Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 – d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.
· 490: Are loc batalia de la raul Adda, in apropiere de actualul oras Milano, intre gotii lui Teodoric cel Mare, aliati cu Alaric al II-lea si Odoacru, din tribul germanic al scirienilor, care în 476 devenise primul rege al Italiei (476-493). Odoacru a fost învins și forțat sa se refugieze la în Ravenna, unde Theodoric l-a asediat.
· 1492 - Primul Conclav Papal ținut în Capela Sixtină de la Vatican, a decis alegerea lui Roderic Borja ca papă, sub numele de Alexandru al VI-lea ca succesor al lui Inocențio al VIII-lea.
Papa Alexandru al VI-lea – foto: ro.wikipedia.org
Papa Alexandru al VI-lea (n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său).
Roderic Borja s-a stabilit în Italia în timpul pontificatului unchiului său, Calixt al III-lea. Borja s-a redenumit Rodrigo Borgia și a început o ascensiune ce se va încheia cu dobândirea, pentru unsprezece ani, a tiarei papale (1492-1503). În noaptea de 10 spre 11 august 1492, cardinalii reuniți în conclav la Roma îl alegeau cu o largă majoritate de voturi ca nou Papă: Alexandru al VI-lea, cel de-al doilea suveran pontif catalan.
În anul 1494, Papa Alexandru al VI-lea a folosit coridorul secret din “Pasajul Borgo” dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant’Angelo, pentru a scăpa cu viață la invazia trupelor lui Carol al VIII-lea al Franței. Istoria papei Alexandru al VI-lea a reținut mai mult poveștile de alcov – nu puține reale.
E cunoscut pentru orgiile pe care le-a organizat, în special unu din 1501, intitulat “Turnirul Curvelor“, în care 50 de dansatoare se dezbrăcau în jurul mesei la care se afla papa și familia sa. Aceștia aruncau cu castane pe jos, femeile mișunând pe podea precum animalele, și se ofereau premii celui care se culca cu cele mai multe dintre ele. Un alt hobby al acestui papă era sǎ se uite la cai în timp ce se împerecheau. A avut 7 copii nelegitimi și numeroase amante.
· 1690 - Victoria coaliției otomano-tătaro-muntene conduse de Constantin Brâncoveanu în Bătălia de la Zărnești, împotriva armatelor imperiale comandate de generalul Donat Heissler. Coaliția îl impune pe Imre Thököly în funcția de principe al Transilvaniei.
Imre Thököly – foto: ro.wikipedia.org
Imre Thököly (variantă Emeric Tököli, în germană Emmerich Thököly), conte de Késmárk, (n. 1657 – d. 1705), a fost principe al Transilvaniei, om de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților.
Bătălia de la Zărnești (11/21 august 1690) a fost o bătălie dintre imperiul habsburgic și imperiul Otoman. Și este prima victorie otomană după o serie catastrofală de înfrângerii începută cu înfrângerea de sub zidurile Vienei (1683). La 15 aprilie 1690 murind voivodul Mihai Apafi, sultanul îl numește pe Emeric Thököly principe în Transilvania. În tabara imperialilor erau pe lângă cei 2000 de călăreți imperiali și 7000 de români și secui sub comanda lui Mihail Teleki.
Trupelor imperiale conduse de generalul Donat Heissler. Trupele “otomane” erau formate din otomani, români, tătari și curuți. În flancul drept erau tătarii, în centrul otomanii (15-20.000) și în flancul stâng muntenii (2000) și Emeric Thököly cu un număr neprecizat de curuți (oricum nesemnificativ). De cealaltă parte oastea lui Donat Heissler era aranjată pe 2 linii paralele, în față cavaleria imperială bine dotată și în spate era cavaleria ușoară din secuime (români și secui). La luptă a participat însuși voivodul Constantin Brâncoveanu, care se pare că a fost și strategul întregului război prin care s-a stopat seria incredibilă de victorii ausriece asupra turcilor
· 1786: Capitanul Francis Light fondeaza colonia britanică din Penang, in Malaezia. In prezent Penang este un stat al Malaeziei situat pe coasta de nord-vest a peninsulei Malaezia, la strâmtoarea Malacca. Puternic urbanizat și industrializat, este unul dintre statele cele mai dezvoltateși mai importante punct de vedere economic din aceasta țară, precum și o destinație turistică înfloritoare.
· 1804 - Francisc al II-lea își asumă titlul de primul împărat al Austriei.
Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei – foto: ro.wikipedia.org
Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania.
Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere. Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al “Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).
· 1839: S-a înfiinţat, la Paris, “Societatea pentru învăţătura poporului român”, organizatie de mai multi studenti romani, printre care Ion Ghica, Alexandru G. Golescu-Negru si Dumitru Bratianu, cu scopul ridicarii culturala a poporului roman si dezvoltarea dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti.
· 1919 - In Germania invinsa in Primul Razboi Mondial este adoptată constituția Republicii de la Weimar.
Harta Germaniei în perioada Republicii de la Weimar – foto: ro.wikipedia.org
Republica de la Weimar (în germană Weimarer Republik) a fost prima democrație parlamentară din istoria Germaniei. Republica de la Weimar a existat între 1919-1933, de la proclamarea republicii, în urma Primului Război Mondial, și până la numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar. Adunarea constituantă din 1919 s-a întrunit la Weimar, din cauză că la Berlin persistau luptele de stradă și instabilitatea generată de Liga Spartachistă, de orientare comunistă. Deși a fost o republică parlamentară, avand in fruntea ei un președinte și nu un monarh, numele oficial al țării a rămas Deutsches Reich (Imperiul sau Reichul German).
· 1919 – este creat clubul de fotbal american Green Bay Packers. Clubul are în palmares 13 titluri de campioană ale Ligii, nouă titluri de conferință și 13 titluri de divizie și 26 de apariții în play-off-ul ligii de fotbal american. Echipa a fost condusă în anii ’60 de Vince Lombardi, cel care dă și numele trofeului acordat campioanei NFL
· 1920: Se semneaza Tratatul de pace sovieto - leton, prin care Rusia renunţă la autoritatea si pretenţiile ei în Letonia, consfintind încheierea Războiului de Independenţă leton.
· 1929 – Babe Ruth devine primul jucător de baseball din istorie care ajunge la 500 de homerun-uri
· 1934 - Faimoasa inchisoare federala americana de pe insula Alcatraz, primeste primii detinuti.
Insula Alcatraz – foto – ro.wikipedia.org
Insula Alcatraz este situată în centrul Golfului San Francisco din California, SUA. Inițial, a fost construită o fortăreață,Fort Alcatraz, iar ulterior vestita închisoare „Alcatraz”, închisă în 1963, azi atracție turistică. Insula este alcătuită din gresie, având lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m². Pe această suprafață erau clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană. La 12 octombrie 1933 au început lucrările de transformare a fortăreței în închisoare, fiind dată în funcțiune la 1 ianuarie 1934, ca închisoare federală a SUA.
Din cauza apei reci și a curenților puternici din golf, „The Rock“ (Stânca) devine o închisoare ideală din punct de vedere al securității. Primii aduși aici (în 1934) sunt 53 de deținuți din Atlanta. Alcatraz rămâne închisoare timp de 29 de ani cu 302 (în total 1.576) deținuți, în ciuda protestelor și demonstrațiilor pentru drepturile omului, până la 21 martie 1963, când va fi definitiv închisă. Aici au fost în detenție gangsteri renumiți ca: Al Capone (1934-39), Robert Franklin Stroud (1942-59), George “Machine Gun” Kelly (1934-51) și Alvin “Creepy” Karpis (1936-62).
Panorama Alcatraz – foto: ro.wikipedia.org
Pe insulă se găsesc 302 deținuți, paznicii cu familiile lor fiind în număr de 300 de persoane civile, dintre care 80 de copii. În 29 de ani au fost 36 de încercări de evadare, dintre care niciuna reușită. Celulele deținuților aveau suprafața de 1,5 x 2,7 m, cu lavoar, toaletă și pat. Timpul petrecut în celulă era între 18 și 23 de ore pe zi, excepții se făceau (prin care se înțelege și dreptul la muncă) celor care dovedeau o purtare excepțională. În cantină erau montate deschideri, prevăzute în caz de nevoie, pentru gaze lacrimogene. Alcatraz era unica închisoare din SUA cu dușuri cu apă caldă, pentru a nu permite deținuților, în cazul evadării, să se obișnuiască cu apa rece din golf. În 29 de ani niciun deținut nu a reușit să evadeze; conform statisticilor cei care au încercat să evadeze au murit împușcați sau înecați în apa rece a Golfului San Francisco.
· 1942: Actrita Hedy Lamarr și compozitorul George Antheil au primit brevetul pentru inventarea unui sistem de comunicații cu spectru extins de frecvență, care mai târziu avea sa devina baza pentru tehnologiile moderne în telefonia fără fir și Wi–Fi.
· 1952 - Regele Talal, suveran al Regatului Hașemit al Iordaniei, a abdicat de la tron din motive de sănătate, în favoarea fiului său Hussein.
Hussein bin Talal – foto: ro.wikipedia.org
Hussein bin Talal (n. 14 noiembrie 1935 – d. 7 februarie 1999) a fost al treilea rege al Iordaniei de la abdicarea tatălui său, regele Talal, în 1952, și până la moarte. Domnia lui Hussein s-a suprapus peste Războiul Rece și peste patru decenii de conflict arabo-israelian. El a fost al doilea șef de stat arab care a recunoscut statul Israel, în 1994.
· 1954 – se dispută 16-imile de finală ale Cupei României la fotbal. În această fază se dispută și derby-ul Banatului. Metalul Reșița învinge cu 5-1 pe Știința Timișoara, în meciul cu cele mai multe goluri din această fază a întrecerii. Se mai califică în optimi și Locomotiva Timișoara, învingătoare pe terenul Științei Craiova cu 1-0. Iar în derby-ul Aradului, Flamura Roșie trece cu 1-0 de Locomotiva
· 1954 – Archie Moore îl învinge prin knock-out în runda a 14-a a luptei cu Harold Johnson și își păstrează centura mondială la categoria semi-grea
· 1960 - A fost declarata independenta Republicii Ciad, fata de Franta. Primul președinte este François Tombalbaye.
· 1962 – Totenham Hotspurs câștigă Supercupa Angliei 5-1 în fața lui Ipswich Town, chiar pe terenul acestei formații
* 1976 - Vizita lui Nicolae Ceaușescu în RSS Armenia.
· 1979 – Liverpool trece cu scorul de 3-1 în Supercupa Angliei de Arsenal, cu golurile marcate de McDermott, de două ori, și Dalglish, în timp ce pentru tunari a punctat Sunderland
· 1984 – echipa națională de fotbal a Franței câștigă aurul olimpic la ediția Jocurilor de la Los Angeles, după ce trece cu 2-0 de Brazilia pe Rosebowl stadium din Los Angeles, în fața a 100 de mii de spectatori
· 1984: Inaintea unei conferinţa de presă,în timpul campaniei electorale pentru realegerea sa, Preşedintele S.U.A. Ronald Regan, a testat microfonul fără obişnuitele cuvinte ” 1 … 2 … 3 … probă de microfon ” spunand urmatoarele: “Stimaţi cetăţeni, sunt bucuros să vă comunic că am semnat, de puţin timp, legea cu privire la declararea Rusiei in afara legii pentru vecie. Bombardamentul va începe în 5 minute”. Gluma produce iritare URSS
· 1985 – Rudolph Povarnitsyn duce recordul mondial la săritura în înălțime la 2,40 de metri
· 1988 - Multmilionarul saudit Osama bin Laden si unii lideri ai grupării Jihadul Islamic, a înființat organizația teroristă Al Qaida, cu scopul de a continua jihadul „razboiul sfant” după sfârșitul invaziei sovietice in Afganistan. Se consideră că al-Qaida este responsabilă pentru atentatele din 11 septembrie de la New York și pentru atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid.
Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin- foto: en.wikipedia.org
Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (n. 10 martie 1957, Riyadh, Arabia Saudită – d. 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan), cunoscut în mod uzual ca Osama bin Laden, a fost liderul și capul al-Qaidei, recunoscută la nivel mondial ca cea mai mare organizație teroristă din lume. Guvernul Statelor Unite l-a numit pe Osama bin Laden ca prim suspect al atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York.
· 1990: România hotărăşte să respecte embargoul total impus (la 6 august 1990) de Consiliul de Securitate al ONU împotriva Irakului, ca urmare a invaziei acestuia în Kuweit (embargoul va afecta grav interesele economice ale ţării noastre, provocând pagube de miliarde de dolari şi blocarea creanţelor României asupra Irakului.
· 1990 – Pernell Whitaker îl învinge pe Juan Nazario prin knock-out în prima rundă și unifică centurile WBA, WBC și IBF și devine campion mondial la categoria ușoară
· 1991 – Ayrton Senna obține victoria cu numărul 31 a sa în formula 1, în Marele Premiu al Ungariei, după ce îi depășește pe Nigel Mansell și Ricardo Patrese
· 1996 – Manchester United învinge cu 4-0 în Supercupa Angliei pe Newcastle United, cu reușitele lui Cantona, Butt, Beckham și Keane
· 1998 – se dispută manșa tur a meciurilor din turul al doilea preliminar al Cupei UEFA. FC Argeș învinge cu 2-0 pe Istambulspor, iar Oțelul Galați pierde cu 3-0 meciul cu Velje
· 1999 - S-a produs ultima eclipsă totală de Soare din secolul XX vizibilă în România; București, singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate, s-a aflat în zona de maximum la 14:07, ora locală.
La 11 august 1999, a avut loc o eclipsă totală de soare, ultima din secolul al XX-lea şi al mileniului al doilea. A fost considerată cea mai spectaculoasă eclipsă totală de soare, vizibilă din România. (…) România a fost punctul de maximă vizibilitate a eclipsei în Europa, iar Bucureştiul a fost singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate.
Eclipsa a avut o durată maximă atunci când axa umbrei lunii s-a apropiat cel mai mult de centrul pământului, la ora 11:03:04 (GMT), moment de apogeu care a putut fi observat în România, la Ocnele Mari, în apropierea oraşului Râmnicu Vâlcea, unde fenomenul a avut cea mai lungă durată – 2 minute şi 23 secunde (ora 11:07,GMT; ora 14:00, ora României). Bucureştiul s-a aflat în zona de maximum la ora 11:07 (GMT) – ora 14:07 (ora locală). La ora 11:13 (GMT), eclipsa a atins litoralul şi a părăsit România.
· 2000 - Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei şi membrii apropiaţi ai familiei lui au fost canonizaţi drept sfinţi de sinodul bisericii ortodoxe ruse.
· 2002 – Arsenal Londra câștigă Supercupa Angliei, după ce trece cu 1-0 de FC Liverpool, cu un gol al lui Gilberto Silva, pe Millenium Stadium din Cardiff
· 2003 - NATO preia comanda Fortei de mentinere a pacii în Afganistan, marcând prima sa operațiune majoră militara în afara Europei în cei 54 de ani de istorie a sa.
Romanian soldiers in southern Afghanistan in 2003 – foto: commons.wikimedia.org
· 2004: A fost demolat RKS Liblice 1. RKS Liblice este o instalație pentru transmisia comercială a undelor radio lungi localizată în Republica Cehă, la aproximativ 33 de kilometri est de Praga, lângă Liblice. Este utilizată ca o antenă-T urcată la 150 de metri înălțime deasupra a două turnuri construite din oțel. Turnurile au fost demolate într-o explozie ce a avut loc pe data de 11 august 2004.
RKS Liblice – foto -stredni.vlny.sweb.cz
· 2004 – Dinamo București pierde cu 2-1 meciul de pe teren propriu cu Manchester United, din turul al treilea preliminar al Ligii Campionilor. Golul lui Dinamo e înscris de Dănciulescu, în timp ce pentru United punctează Giggs, cu o reușită în minutul 37, iar Alistar și-a trimis mingea în propria poartă în minutul 70
· 2005 – Rapidul învinge cu 3-0 pe Vardar Skopje, în turul asl doilea preliminar al Cupei UEFA. În aceeași fază a întrecerii, Dinamo învinge cu 3-1 Omonia Nicosia
· 2008 - A fost inaugurată oficial prima rezervaţie de urşi din România, în oraşul Zărneşti, din judeţul Braşov, de către Asociaţia "Milioane de Prieteni" şi Asociaţia Mondială pentru Protecţia Animalelor (WSPA)
· 2009 – Jelena Jankovic devine lider mondial în tenisul feminin
· 2010 – naționala de fotbal a României pierde cu 2-0 meciul amical jucat împotriva naționalei Turcia
· 2011 – naționala de fotbal a României învinge cu scorul de 1-0, într-un meci amical, selecționata statului San Marino, cu un gol semnat de Ovidiu Herea
· 2012 – Usain Bolt câștigă a treia medalie de aur a sa la Jocurile Olimpice de la Londra, cu ștafeta Jamaicăi
· 2013 – jucătoarea rusă de tenis Anastasia Komardina a câştigat turneul ITF de la Arad, dotat cu premii totale de 10.000 de dolari, după ce a dispus în finală de macedoneanca Lina Gjorcheska, cu 6-3, 6-2
· 2013 – Manchester United câștigă Supercupa Angliei, după ce învinge cu 2-0 pe Wigan Athletic, cu 2-0, prin golurile lui Robin Van Persie
Nașteri
· 1086: S-a nascut Henric al V-lea (d.23 mai 1125), rege al Germaniei (1099-1125) și Împărat al Sfântului imperiu Romano- German (1111-1125), al patrulea și ultimul conducător al Dinastiei Saliene. În 1110, dupa ce negocierile cu Papa cu privire la numirea episcopilor au eșuat, Henric invadeaza Italia și ocupa Roma. Ceremonia de încoronare este întreruptă, iar Henric părăsește Roma luându-l pe Papa Pascal al II-lea prizonier. Henric al V-lea şi papa Calixt al II-lea, vor încerca o împăcare prin ceea ce s-a numit Concordatul de la Worms, din 1122, care afirmă că episcopii vor fi aleşi de cler şi popor, dar în prezenţa suveranului. Învestitura spirituală se acorda de papă prin cârjă şi inel, iar cea materială de catremonarh prin sceptru. Se marca astfel separaţia dintre domeniile religios şi temporal. Concordatul de la Worms care punea capăt disputei, marchează creșterea influenței ducilor și episcopilor germani, ceea ce duce la slăbirea puterii imperiale și fărâmițarea Germaniei, fenomen ce avea să dureze încă 8 secole, până în secolul al XIX-lea.
· 1384 - S-a născut Iolanda de Aragon, regină consort a Neapole, regentă a Aragonului, ducesă de Anjou, contesă de Provence (d. 1442)
Iolanda de Aragon (11 august 1384 – 14 noiembrie 1442)[1] a fost regentă a Aragonului, regină consort a Neapole, ducesă de Anjou, contesă de Provence. A fost fiica lui Ioan I de Aragon și a soției acestuia, Iolanda de Bar. Iolanda a jucat un rol crucial în lupta dintre Franța și Anglia, influențând evenimente, finanțând armata Ioanei d’Arc în 1429 și înclinând balanța în favoarea Franței. Mai este cunoscută sub numele de Jolantha de Aragon și Violant d’Aragó.
· 1667: Anna Maria Luisa de' Medici (11 august 1667 – 18 februarie 1743) a fost ultima urmașă a Casei de Medici. Patroană a artelor, ea a lăsat moștenire colecția mare de artă a familiei Medici inclusiv Uffizi, Palatul Pitti și vile pe care le-a moștenit la moartea fratelui ei, Gian Gastone în 1737 și comorile palatine ale statului toscan
Anna Maria Luisa de' Medici, singura fiică și al doilea copil al lui Cosimo III de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Prințesei Marguerite Louise d'Orléans, s-a născut la Florența la 11 august 1667. A fost numită după mătușa maternă, Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier.[3]
Relația dintre părinții ei nu era foarte bună, Marguerite Louise n-a ratat nici o șansă pentru a-l umili pe Cosimo.[4] După ce toate încercările de conciliere au eșuat, Cosimo a acceptat ca soția sa să plece la mănăstirea Montmartre din Franța. Prin contractul creat în acea zi, ea a renunțat la drepturile ca nepoată a Franței și a declarat că la moartea ei, averea va fi moștenită de copii. În compensație, Cosimo i-a garantat un venit de 80.000 de livre.[5] Ea a abandonat Toscana în iunie 1675; Anna Maria Luisa n-a mai văzut-o niciodată.[6] Deși Cosimo era afectuos cu fiica sa, ea a fost crescutăde bunica paternă, Vittoria della Rovere.
În 1669, Anna Maria Luisa a fost considerată ca o potențială mireasă pentru Ludovic, le Grand Dauphin, moștenitorul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.[8] Lui Cosimo al III-lea nu i-a plăcut ideea unei căsătorii franceze și nu s-a dedicat niciodată acestei cauze (ulterior ea a fost respinsă).[8] În schimb, Cosimo l-a vrut pe Petru al II-lea al Portugaliei. Miniștrii lui Petru, temându-se că Prințesa Anna Maria Luisa îl va domina pe Petru al II-lea și temându-se ea ar fi putut moștenit manierele Marguerite Louise, au refuzat oferta.[9]
În urma refuzurilor din Spania, Portugalia, Franța și Savoia, Leopold I, Împărat Roman l-a sugerat pe Johann Wilhelm, Elector Palatin.[10] El și Anna Maria Luisa s-au căsătorit prin procură la 29 aprilie 1691. Ea a plecat spre Düsseldorf, capitala soțului ei, la 6 mai 1691, acompaniată de fratele ei mai mic, Gian Gastone. Johann Wilhelm a surprins-o la Innsbruck, unde s-au căsătorit oficial.
Anna Maria Luisa a rămas însărcinată în 1692 însă a avortat.[3] Se crede că s-a îmbolnăvit de la soțul ei cu sifilis, lucru care ar explica de ce Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm nu au avut moștenitori.[11][12][13]
Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm au avut o căsnicie armonioasă.[14] Prințesa Electoare își petrecea timpul bucurându-se de baluri, spectacole muzicale și alte festivități.[15] El a construit un teatru pentru ea, unde se jucau comediile franceze ale lui Molière.[15] Deoarece Anna Maria Luisa a patronat mulți muzicieni, curtea era privită ca un centru internațional al muzicii.[16]
Ea l-a invitat la curte pe Fortunato Chelleri și l-a numit maestro di cappella. Agostino Steffani a fost sponsorizat de Prințesa Electoare de la sosirea lui în Düsseldorf în 1703 până la întoarcerea ei în Toscana.
La îndemnul tatălui ei, Anna Maria Luisa a aranjat o căsătorie pentru fratele ei mai mic: la Düsseldorf, la 2 iulie 1697, Gian Gastone de' Medici s-a căsătorit cu Anna Maria Franziska, moștenitoare a ducatului de Saxa-Lauenburg Düsseldorf.[17]Lui Gian Gastone, soția lui i-a repugnat și din acest motiv s-au despărțit în 1708.
| Anna Maria Luisa de' Medici | |||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
· 1706: Prințesa Maria Augusta Anna de Thurn și Taxis (11 august 1706 – 1 februarie 1756) a fost regentă de Württemberg. A fost membră a Casei de Thurn și Taxis ca fiică a lui Anselm Franz, Prinț de Thurn și Taxis și a soției lui, Maria Ludovika Anna Franziska, Prințesă Lobkowicz.[1] Prin căsătoria cu Karl Alexander, Duce de Württemberg, ea a devenit Ducesă consort de Württemberg.
Maria Augusta s-a născut la 11 august 1706. A crescut în Țările de Jos austriece și mai târziu s-a mutat la Frankfurt, unde era baza averii și interesele familiei sale.[2] Singurul ei frate a fost Alexander Ferdinand, Prinț de Thurn și Taxis, al cărei fiu Karl Anselm se va căsători cu singura fiică a Mariei Augusta în 1753.Maria Augusta a fost aleasă ca mireasă pentru Karl Alexander, Duce de Württemberg-Winnental (mai târziu Duce de Württemberg) datorită religiei ei romano-catolice. Căsătoria a avut loc la 1 mai 1727 la Frankfurt am Main. Cuplul a avut următorii copii:
- Karl Eugen, Duce de Württemberg (1728–1793), căsătorit cu Elisabeth Fredericka Sophie de Brandenburg-Bayreuth; fără copii.
- Eugen Louis (1729)
- Louis Eugene, Duce de Württemberg (1731–1795), căsătorit cu Sofia Albertine de Beichlingen; au avut copii.
- Frederick al II-lea Eugene, Duce de Württemberg (1732–1797), căsătorit cu Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt; au avut copii.
- Alexander Eugen (1733–1734)
- Auguste Elisabeth (1734–1787), căsătorită cu Karl Anselm, Prinț de Thurn și Taxis; au avut copii.
Mariajul lor de 10 ani a fost turbulent deși în general erau considerați a fi făcuți unul pentru altul, ambii fiind maeștri ai intrigii și ai diplomației secrete.[2] Adesea el și-a folosit un servitor de încredere pentru a-și spiona soția pentru a se asigura că ea nu va interveni în guvernare ori va critica miniștrii ducelui. După o dispută deosebit de gravă în 1736, soțul ei a avut chiar și promisiunea ei în scris că va sta departe de afacerile guvernamentale
Soțul Mariei Augusta a murit brusc la 12 martie 1737 în ajunul plecării sale la un tur de inspecție militară.[3] Acest lucru a însemnat că fiul lor Karl Eugen în vârstă de nouă ani a succedat ca Duce de Württemberg. După ce inițial s-a confruntat cu problemele consiliului de regență în încercarea de a deține puterea pentru fiul ei, în cele din urmă ea a avut succes la 5 noiembrie 1737. I s-a acordat un venit mare și a fost recunoscută în calitate de co-regentă și cu control asupra educației fiului ei.[4]
Din 1739 până anul următor ea a avut o relație cu un căpitan de armată. Zvonurile legate de o posibilă sarcină au devenit atât de răspândite încât Consiliul privat a început o anchetă; căpitanul a fost demis iar ea a fost forțată să stea la Bruxelles timp de cinci luni (începând din aprilie 1740). Exilul a îndepărtat-o de puterea directă, mai ales atunci când au fost luate decizii politice cruciale și când a început educația fiului ei.[5] De exemplu, ea a fost în imposibilitatea de a preveni o alianță dezastruoasă cu Prusia, care ar lăsa Württemberg expus la izbucnirea războiului de succesiune austriac.
Influența Mariei Augusta a scăzut pe măsură ce fiul ei a devenit din ce în ce mai independent. Ea a murit la 1 februarie 1756 la Göppingen, Württemberg, la vârsta de 49 de ani.
Începând cu anul 1744 Maria Augusta a atins din nou o poziție de influență considerabilă. Ea a aranjat cariere militare pentru cei doi fii ai ei mai mari, permițându-le să perceapă comisioane în armata prusacă. În 1748, ea l-a încurajat pe fiul ei cel mare, Ducele Karl Eugen, să se căsătorească cu o Hohenzollern, Elisabeth Fredericka Sophie de Brandenburg-Bayreuth, o nepoată a lui Frederic cel Mare.[5] Catolică fiind ea și-a pregătit fiul cel mic Frederick Eugen pentru o viață în sânul Bisericii.[5] Visul ei pentru el pentru o viață dedicată religiei s-a sfârșit în 1753 când el s-a logodit cu o altă nepoată a lui Frederic cel Mare, Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt; de asemenea, el a devenit unul dintre cei mai importanți comandanți de cavalerie al lui Frederic.
| Prințesa Maria Augusta de Thurn și Taxis | |||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ducesă de Württemberg | |||||||||||||||||||||||||||||||||||
 Portret al Mariei Augusta de Jan Phillip von Schlichtem, 1735.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||
· 1729 - S-a născut poetul francez Ponce Denis Ecouchard Lebrun (d. 1807)
· 1763: Prințesa Luise Eleonore de Hohenlohe-Langenburg (11 august1763, Langenburg – 30 aprilie 1837, Meiningen) a fost nobilă germană. A fost ducesă (din 1803 până în 1821) și regentă de Saxa-Meiningen.
Louise Eleonore a fost al doilea copil și fiica cea mare a Prințului Christian Albert Louis de Hohenlohe-Langenburg și a Prințesei Caroline de Stolberg-Gedern (1732–1796).La Langenburg la 27 noiembrie 1782, Luise Eleonore s-a căsătorit cu Georg I, Duce de Saxa-Meiningen. După zece ani ei au început să aibă copii:
- Adelaide Luise Therese Karoline Amalie (n. Meiningen, 13 august 1792 - d. Bentley Priory, Middlesex, 2 decembrie 1849), căsătorită la 11 iulie 1818 cu Ducele de Clarence, mai târziu regele William al IV-lea al Regatului Unit.
- Ida (n. Meiningen, 25 iunie 1794 - d. Weimar, 4 aprilie 1852), căsătorită la 30 mai 1816 cu Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach.
- o fiică (Meiningen, 16 octombrie 1796).
- Bernhard al II-lea Erich Freund, Duce de Saxa-Meiningen (n. Meiningen, 17 decembrie 1800 - d. Meiningen, 3 decembrie 1882).
După ce soțul ei a murit de febră la 24 decembrie 1803 la vârsta de 42 de ani, ea a preluat regența ducatului în timpul minoratului fiului ei Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen, care avea trei ani.
Ea a condus cu energie, curaj și bunul simț în timpul războaielor napoleoniene, care pentru următorul deceniu au devastat statele saxone.[1] Ducatul a fost nevoit să se alăture Confederației Rinului în timpul acestor războaie și să îi furnizeze cu trupe; apoi ducatul a fost lovit de foamete, pe care Luise a încercat să o prevină prin importul de grâu.
În ciuda faptului că armata franceză și mai târziu armata rusă au mărșăluit înainte și înapoi în întreaga țară, Luise a refuzat să fugă; ea a stat cu fiul și cele două fiice în interiorul castelului lor.[1] Ea a folosit fiecare strategie pentru a păstra autonomia regenței ei, astfel că, atunci când s-a alăturat Aliaților în 1813, ea a salvat ducatul pentru fiul ei. El a devenit Duce de Meiningen opt ani mai târziu.[1]
Prin ajustări în administrația ducatul ea s-a asigurat că ducatul a fost mai bine gestionat și în 1821 a deschis gimnaziul Bernhardinum din Meiningen (început de soțul ei). Copiii ei au fost atent educați; ei au făcut un mare tur în Italia cu tutorele lor Johann Heinrich Pestalozzi. După ce fiul ei a devenit major, Luise a mers în mai multe călătorii în străinătate, inclusiv unul în Anglia pentru a o vizita pe fiica ei Adelaide.
| Luise Eleonore de Hohenlohe-Langenburg | |||||||||||||||||||||||||||||||
| Ducesă de Saxa-Meiningen Regentă de Saxa-Meiningen | |||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||
· 1837: Marie François Sadi Carnot, om de stat francez, al 4-lea președinte al Republicii Franceze (d. 1894)
· 1863: Ernst Günther, Duce de Schleswig-Holstein (11 august 1863–22 februarie 1921) a fost fiu al lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a Prințesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg.
Născut la Lubsko la 11 august 1863, a fost al treilea fiu al lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein însă frații lui mai mari au murit la vârste fragede, înainte de nașterea sa. Pe linie maternă, bunica lui, Feodora de Leiningen, a fost sora vitregă a reginei Victoria a Marii Britanii. Sora mai mare a lui Ernst Günther a fost Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein, soția împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La 2 august 1898 s-a căsătorit cu Prințesa Dorothea de Saxa-Coburg și Gotha, fiica Prințului Philipp de Saxa-Coburg și Gotha și a Prințesei Louise-Marie a Belgiei. Cuplul nu a avut copii. În 1880, după moartea tatălui său, a devenit Duce de Schleswig-Holstein. Neavând copii, a fost succedat de vărul său, Albert, Duce de Schleswig-Holstein.
| Ernst Gunther | |||||||||||||||||||||||||||||
| Duce de Schleswig-Holstein | |||||||||||||||||||||||||||||
 Ernst Günther von Schleswig-Holstein cu soția sa Dorothea în 1901
| |||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
* 1874: Prințesa Marie Agnes Louise Charlotte de Saxa-Altenburg (11 august 1874 – 14 aprilie 1953) a fost nobilă germană. A fost prințesă de Saxa-Altenburg prin naștere și Ducesă de Anhalt prin căsătorie.
La Altenburg, la 6 februarie 1895, s-a căsătorit cu Eduard, fiul Ducelui Frederic I de Anhalt. Au divorțat la 26 ianuarie 1918. Cuplul a avut șase copii:
- Frederique Margaretha (1896), a murit la câteva zile după naștere
- Leopold Frederick Maurice Ernest Constantine Aribert Eduard (1897-1898), a murit la vârsta de 1 an
- Marie-Auguste (1898-1983), căsătorită cu Prințul Joachim al Prusiei, fiul cel mic al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei
- Joachim Ernst, ultimul duce de Anhalt
- Eugen (1903-1980), căsătoriy cu Anastasia Jungmeier (1901-1970); fiica lor Anastasia s-a căsătorit cu Maria Emanuel, Margraf de Meissen
- Wolfgang Albert Maurice Frederick William Ernest (1912-1936), a murit la vârsta de 23 de ani
| Louise Charlotte de Saxa-Altenburg | |||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||
Richard Hette s-a născut în 1890 la Piatra Neamț dintr-o familie de artiști francezi, stabiliți în România în anul 1813. A urmat studii de artă la Școala de Arte Frumoase din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1913. Mobilizat în Primului Război Mondial cu gradul de locotenent, a fost sculptor de front pe lîngă Marele Cartier General. După terminarea războiului a plecat la Paris pentru a studia la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts (Școala Națională Superioară de Arte Frumoase)(fr) sub conducerea lui Jean-Antoine Injalbert(fr). Absolvind studiile pariziene în 1919, plecă în Italia, la Florența, pentru a se perfecționa în mulaj și turnarea bronzului. Se reîntoarce la Paris între 1925-1927 ca membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses și lucrează în preajma lui Antoine Bourdelle(fr) la Académie de la Grande Chaumière(fr).[1]
La întoarcerea în România Richard Hette a ocupat, între 1938-1949, posturi în învățământul superior de artă fiind profesor la catedra de sculptură și mulaj a Academiei de Arte Frumoase.
Richard Hette s-a stins din viață la 17 iulie 1981, în București.
Opera:
Richard Hette a realizat peste 250 de opere și a expus într-un număr apreciabil de expoziții. Primul premiu pe care îl obține este în 1929 la Salonul Oficial; ulterior lucrările sale sunt apreciate și vor fi cumpărate de Ministrul Artelor, Primăria Municipiului Iași, Pinacoteca din Iași, Curtea Regală sau particulari. A fost prieten cu pictorul Jean Cosmovici cu care a avut numeroase expoziții comune. Numeroase lucrări se află în muzeele din Iași, București, Botoșani, Brașov și în colecții particulare.
Numeroase din operele sale se găsesc în Iași, unele dintre ele fiind incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Iașielaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice:[1]
- Busturi:
- Mihai Eminescu, bust amplasat la Muzeul Literaturii Române din Iași,
- Ion Creangă (cod LMI IS-IV-m-B-04331.02), bust amplasat la mormântul scriitorului din Cimitirul Eternitatea din Iași,
- Nicolae Gane (cod LMI IS-III-m-B-04295), bust amplasat în grădina Copou,
- C.D. Stahi (cod LMI IS-III-m-B-04300), bust amplasat în grădina Copou,
- A.D. Xenopol, bust amplasat la Universitatea din Iași,
- Dimitrie Alexandresco, bust amplasat la Universitatea din Iași,
- Constantin Ramadan, bust amplasat la Muzeul Teatrului din Iași.
- Basoreliefuri:
- Mihai Eminescu, basorelief situat la Filiala din Iași a Academiei Române,
- Ion Creangă, basorelief situat la Filiala din Iași a Academiei Române,
- A.D. Xenopol, basorelief situat la Filiala din Iași a Academiei Române,
- Miron Costin, basorelief situat la Filiala din Iași a Academiei Române,
- Ioan Borcea, basorelief situat la Universitatea din Iași,
- Leon Cosmovici, basorelief situat la Universitatea din Iași.
Richard Hette 
Date personale Născut 11 august 1890
Piatra NeamțDecedat 17 iulie 1981
BucureștiNaționalitate 
românăOcupație sculptor 
Activitate Domeniu artistic Sculptură Studii Académie de la Grande Chaumière Influențat de Jean-Antoine Injalbert(fr)
Antoine Bourdelle(f
.svg){kind=small}
· 1903: Nicolae Gărdescu (n. 11 august 1903, București — d. 25 iunie 1982, București)[1] a fost un cunoscut actor român de film, radio, teatru, televiziune, voce și vodevil. Format la școala marelui Constantin I. Nottara, s-a remarcat în genul comic și de vodevil, pentru a crea la începutul anilor '70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej.[2]
Este tatăl actriței Irina Gărdescu.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice
TEATRU RADIOFONIC
- Albă-ca-Zăpada - pitic
- Alice în țara minunilor - regele
- Cei trei muschetari, de Alexandre Dumas - rolul Porthos
- O întâmplare ciudată de Carlo Goldoni
- Goana după fluturi de Bogdan Amaru
- Familia anticarului de Carlo Goldoni
- Constructorul Solnes de Henrik Ibsen
- Întamplări cu Sfântul Sisoe de G.Topârceanu
- Apollon de Bellac de Jean Giraudoux
- Școala bărbaților de Moliere
- Dansul milioanelor de Victor Eftimiu
- Candide de Voltaire
- Cu dragostea nu-i de glumit de Alfred de Musset
- Intre filologi de Dumitru DD.Pătrășcanu
- Sarea in bucate de Petre Ispirescu
- Țesătorii de Gerhart Hauptmann
- Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertold Brecht
- Escu de Tudor Mușatescu
- Cuibul coțofenelor de August Von Kotzebue
- Ali baba și cei 40 de hoți de Ferraz Luis
- Bolnavul inchipuit de Moliere
- Vicleniile lui Scapin de Moliere
- Burgezul gentilom de Moliere
- Gramatica familiei de Eugen Labiche
• Tartarin din Tarascon - Tartarin
FILMOGRAFIE
- Aventurile lui Tom Sawyer (1968) - pastorul
- Moartea lui Joe Indianul (1968) - pastorul
- Căpitanul Val-Vârtej (1970)
- Haiducii lui Șaptecai (1971)
- Zestrea domniței Ralu (1971)
- Săptămîna nebunilor (1971)
- Celebrul 702 (1962)
| Nicolae Gărdescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (78 de ani) București, RS România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
· 1905: S-a nascut Erwin Chargaff, biochimist evreu, nascut la Cernauti (in Bucovina, pe atunci teritoriu austro- ungar), una din personalitatile stiintifice care a contribuit decisiv la descifrarea structurii ADN-ului. Erwin Chargaff a emigrat în Statele Unite si a fost profesor de biochimie la Facultatea de Medicina Universitatea Columbia. A descoperit două reguli care au ajutat la descoperirea structurii dublu helix a ADN-ului. A decedat la 20 iunie 2002.
* 1915: Jean Parker (n. 11 august 1915, Deer Lodge, Montana - d. 30 noiembrie 2005, Woodland Hills, Los Angeles, California) a fost o actriță americană.A avut o carieră de succes la MGM, RKO și Columbia, interpretând roluri importante cum ar fi Beth în Cele patru fiice ale doctorului March(1933), a mai apărut în filmele Lady for a Day (1933) și Gabriel Over the White House (1933) (ambele regizate de Frank Capra), Sequoia, Limehouse Blues (cu George Raft și Anna May Wong); The Ghost Goes West (cu Robert Donat); Rasputin and the Empress, (cu familia Barrymore: John, Ethel și Lionel). În 1939, alături de Stan și Bran a jucat în filmul produs de RKO, The Flying Deuces.
| Jean Parker | |
 |
· 1926: S-a născut la Timisoara, dirijorul şi compozitorul Cornel Trăilescu. A absolvit Conservatorul de Muzica din Timisoara, sectia pian si pedagogie, si Conservatorul din Bucuresti, sectia compozitie si dirijorat. Din 1960 activeaza ca dirijor al Operei Nationale din Bucuresti, iar din 2001 dirijor principal. Invitat permanent al Operei din Belgrad, Iugoslavia din 1976. Repertoriu: opere: Beethoven: Fidelio; Bizet: Carmen; Délibes: Lakmé; Donizetti: Lucia di Lammermoor; Gluck: Orfeu; Massenet: Manon; Mozart: Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Rapirea din Serai etc. Repertoriul sau cuprinde de asemenea numeroase lucrari simfonice. A compus muzica de opere (Motanul incaltat, Dragoste si jertfa, Balcescu) si balet (Primavara, Nastasia, Alba ca Zapada si cei sapte pitici) si a intreprins numeroase turnee: Rusia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Germania, Grecia, Frania, Grecia, Franta, Spania, Israel, Cuba, Portugalia, Italia, Iugoslavia, Austria.
· 1926 - S-a născut Aaron Klug, chimist britanic de origine lituaniană, laureat al Premiului Nobel
Aaron Klug – foto – ro.wikipedia.org
Aaron Klug (n. 11 august 1926) este un chimist britanic de origine lituaniană și de etnie evreiască, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1982).
* 1926: Yoshio Okada (1 august 1926 - 22 iunie 2002) a fost un fotbalist japonez.· 1929: Modest Morariu (n. 11 august 1929, Cernăuți - d. 15 aprilie 1988, Bucuresti) a fost un poet, eseist, prozator și traducător român. Descendent al unei vechi familii de intelectuali din Cernăuți, printre care se numără și mitropolitul Silvestru, fiul său, Vasile Morariu fiind coleg cu Mihai Eminescu la Viena. Liceul l-a început la Cernăuți și l-a continuat în diferite orașe din România, unde părinții săi au venit în refugiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua în 1958. Din 1959 după un stagiu la revistele La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, devine redactor la editura Meridiane, unde va îngriji mai multe albume de artă. Publică trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A tradus, printre alții, pe André Malraux și Albert Camus
Traduceri:- Jules Renard, Morcoveață, 1958
- Albert Ayguesparse, Culorile adevărului, 1964
- Stendhal, Viața lui Henri Brulard, Amintiri egotiste, 1965
- J.L.Barrault, Sunt un om de teatru, 1966
- Henri Lhote, Frescele din Tsilli, 1966
- Julien Green, Leviathan, 1966
- Jules Renard, Parazitul, 1968
- Eugen Fromantin, Maeștrii de odinioară, 1969
- Stendhal, Jurnal, 1971
- Albert Camus, Caiete, 1971
- Marcel Brion, Arta fantastică, 1971
- Marcel Brion, Pictura romantică, 1972
- Jean Grenier, Arta și problemele ei, 1974
- Stendhal, Scrisori către Pauline, 1975
- Stendhal, Memoriile unui turist, I-III, 1976-1978
- Albert Camus, Eseuri, 1976
- André Malraux, Capul de obsidian, 1977
- Jules Renard, Jurnal(1887-1910), note, selecție și prefață, ediția a doua, Nemira, 2007
- André Malraux, Omul precar și literatura, 1980
- Julien Green, Jurnal, selecție de, 1982, ediția a doua, Humanitas, 2007
- Jean Delumeau, Frica în Occident, 1986
- E.M.Cioran, Eseuri, 1988
Versuri:
- Povestire cu fantome, 1968
- Spectacolul de pantomimă, 1971
- Ovăzul sălbatic, 1974
Roman:
- Întoarcerea lui Ulise, 1982
Eseuri:
- Între relativ și absolut, 1979
- Itinerarii, 1987
Albume de artă:
- Ion Gheorghiu, 1966
- Florin Pucă, 1974
- Rousseau le Douanier, 1975
- Goya-capricii, 1974
- Toulouse-Lautrec, 1980
| Modest Morariu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] Cernăuți, Regatul României |
| Decedat | (58 de ani)[1] |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, prozator, eseist, traducător, redactor-șef |
| Studii | Facultatea de filologie, Universitatea București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1958-1988 |
| Operă de debut | Jules Renard, Morcoveață (traducere) (1958) |
| Opere semnificative | Întoarcerea lui Ulise (1982) |
· 1930: Teodor Mazilu, dramaturg și prozator român (d. 1980). A scris: proză scurtă (“Insectar de buzunar” – 1956; „Galeria palavragiilor” – 1957; „Vara pe verandã” – 1966; „Pãlãria de pe noptierã” – 1972; „Înmormântare pe teren accidentat” – 1973; „Iubiri contemporane” – 1975 ; „Elegie la pomana porcului” – 1976 ; „Doamna Voltaire” – 1979); romane (“Bariera” -1959; „Aceste zile şi aceste nopţi” – 1962; „O singurã noapte eternã” -1975; „Într-o casã strãinã”, vol. I – 1975.); teatru ( “Proştii sub clar de lunã”, „Somnoroasa aventurã”, „O sãrbãtoare princiarã”, „Don Juan moare ca toţi ceilalţi”, „Inundaţia”, „Treziţi-vã în fiecare dimineaţã!”, „Aceşti nebuni fãţarnici”, „Frumos e în septembrie la Veneţia”, „Împãiaţi-vã iubiţii!”, „Mobilã şi durere” ş.a. – cuprinse în volumele: Teatru, 1971; „Frumos e în septembrie la Veneţia” – 1973; „Mobilã şi durere” -1981); eseuri („Ipocrizia disperãrii” – 1972); versuri („Cântece de alchimist”– 1972); publicistică („Fotbalul n-a fost creat de diavol” – 1972; „Este corida o luptã cu moartea” – 1973).
* 1933: Jerzy Marian Grotowski (n. ,[1][2] Rzeszów, Polonia[3] – d. ,[4][1][2][5][6] Pontedera, Italia) a fost un eminent regizor, teoretician al teatrului, pedagog, creator de metodă actoricească, unul din cei mai mari reformatori ai teatrului secolului al XX-lea.
În anul 1955 a absolvit Secția de Actorie a Institutului de Teatru din Cracovia, după aceea a studiat regia la Institutul de Teatru de la Moscova, unde a cunoscut tehnicile actoricești și artistice ale lui Stanisławski, Vahtangov și Meyerhold
În 1957 a debutat la Teatrul Vechi din Cracovia, regizând „Scaunele” de Eugen Ionescu [7]. În 1959 s-a mutat definitiv în orașul Opole unde a preluat conducerea artistică a Teatrului 13 Rânduri [7]. Colaborarea lui Grotowski cu Flaszen a fost fructificată în curând prin înființarea teatrului de avangardă [7]. După lichidarea teatrului la Opole, Grotowski împreună cu colectivul s-a mutat la Wrocław, unde a înființat Teatrul Laboratorium [7]. Prima premieră a Teatrului Laboratorium într-un nou loc a fost a IV-a versiune a lui Acropolis, după Stanisław Wyspiański, pregătită în colaborare cu Józef Szajna.
Teatrul înființat de el aparține celor mai importante instituții de artă ale secolului al XX-lea. Aici a creat spectacolele sale care au încântat, au trezit împotriviri și discuții, precum „Prințul neînduplecat” sau „Apocalipsis cum figuris”. Jerzy Grotowski a fost nu numai creatorul teatrului, dar și filosoful lui.
În ultima perioadă a muncii sale în Polonia, în anii 1978-1982 a realizat un program al Teatrului Izvoarelor. În legătură cu el a întreprins călătorii de cercetare în India și America de Sud, cercetând ritualuri comune pentru întreaga omenire, comportamente a căror origine trebuie căutată la strămoșii comuni [7].
Din anul 1986 Jerzy a locuit în Italia, la Pontedera lângă Pisa. Atelierul teatral înființat de el, în colaborare cu Universitatea din California și Centrul Peter Brook, a realizat programul lui artistic de cercetare [7]. Grotowski este al treilea polonez, alături de Adam Mickiewicz și Bronisław Geremek, care a fost profesor la Collège de France [7]. A predat în mai multe universități de prestigiu din toată lumea. Multe dintre ele i-au conferit titlul de doctor honoris causa (printre altele Universitatea din Pittsburgh, Dr. Paul University din Chicago și Universitatea din Wrocław). Ultima dată a vizitat Polonia în martie 1997 [7].
| Jerzy Grotowski | |||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
* 1939: Anatoli Mihailovici Kașpirovski (în ucraineană Анатолій Михайлович Кашпіровський, în rusă Анато́лий Миха́йлович Кашпиро́вский; n. 11 august 1939, în Hmelnițki, RSS Ucraineană, URSS) este un medic psihoterapeut rus de origine ucraineană, doctor în medicină,[1] fost deputat în Duma de Stat a Rusiei, ”Maestru în Sport al URSS” în atletică grea.[2][3]
Anatoli Kașpirovski este cunoscut mai ales ca un hipnotizor și vindecător controversat, care s-a bucurat de o popularitate mare în Uniunea Sovietică
Născut în Hmelnițki, RSS Ucraineană, Kașpirovski a absolvit Institutul Medical din Vinnița în 1962. După aceasta el a lucrat 25 de ani ca a psihoterapeut într-un spital psihiatric.
El a devenit renumit în 1989, după ce a ținut o serie de ședințe cu pacienți, care erau difuzate la televiziune. Printre altele, s-a prezentat cum el elimina durerea de la doi pacienți care au rămas conștienți în timpul intervenției chirurgicale abdominale, el adresându-li-se lor prin teleconferință.[5] Prima ședință a avut loc pe 9 octombrie 1989 la Canalul de televiziune central din URSS.
În 1993 Anatoli Kașpirovski a devenit deputat în Duma de Stat a Rusiei.
| Anatoli Kașpirovski | |||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||
· 1942: S-a născut dirijorul Ovidiu Bălan; personalitate de prestigiu a muzicii clasice româneşti din ultimele 5 decenii
· 1943: Pervez Musharraf (în urdu پرویز مشرف; n. 11 august 1943) este un politician pakistanez, general retras din activitate, care a servit în calitate de Președinte al Pakistanului între 2001 și 2008.
| Pervez Musharraf | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 Musharraf în 2004
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Fiu al unor institutori, Alain Girel și-a petrecut copilăria la Montmélian în Savoie. În 1959, el și fratele său mai mic, Jean, (n. 15 ianuarie 1947) și-au instalat primul atelier în subsolul casei familiei lor. În 1962, cei doi frați au reușit să organizeze prima lor expoziție în Casa Tineretului și Culturii din Chambéry.
După bacalaureat, în 1965, el intrat la Académie du feu a sculptorului Szabo la Paris. În 1966, el și viitoarea sa soție, Mireille Dégrange, au cumpărat o casă aflată în ruină, la Valaurie, un sat abandonat în Drôme. Împreună cu soția sa, a avut două fiice, Lara născută în 1970 și Sylvia născută în 1971. Luându-le exemplul, și alți artiști s-au instalat în sat, unde au organizat stagii și expoziții. În 1968, Alain Girel a obținut diploma de stat de consilier de educație populară. A refuzat un post de director de casă a tineretului în regiunea pariziană și a hotărât să se consacre în întregime ceramicii și sculpturii.
După întâlnirea cu Jeanne Grandpierre, Alain Girel s-a despărțit de soția sa, apoi s-a instalat cu noua sa tovarășă la La Borne din 1974 până în 1981.
Din 1981 până în 1989, a predat la Școala de Artă din Mâcon, în secția de ceramică. În această perioadă, a cumpărat a treia sa casă de renovat la Chasselas, în viile din Mâconnais. Din 1982 până în 2001, Alain și Jeanne au trăit la Chasselas, în Bourgogne.
În 1986-1987, a fost numit responsabil de misiune într-un proiect al Ministerului Culturii din Franța. În 1988, președintele François Mitterand s-a dus la atelierul ceramistului pentru a-și alege personal piese pe care să le cumpere. Vizita aceasta s-a reînnoit de două ori.
În 1996, Alain Girel a fost ales în Consiliul de Administrație al World Craft Council Europe.
Începând din 1962 și până la moarte, Alain Girel a avut foarte numeroase expoziții personale și de grup. Operele sale se găsesc în colecții publice din Franța, Belgia și în alte țări. Creațiile sale au fost achiziționate, între altele, de Hermès, o colecție de bijuterii pentru Christian Lacroix, opere pentru emirul Qatarului, etc.
Opere în spațiul public:
- 1969: Sculptură monumentală pentru satul Valaurie;
- 1969: Monument pentru primul soldat al Franței, la Réauville, împreună cu fratele său, Jean Girel;
- 1971: Sculptură monumentală pentru Chambéry;
- 1971: Decorarea sediului băncii Crédit agricole, din Saint-Étienne;
- 1994: Decorarea intersecției de la Porte des Vignobles mâconnais, Vinzelles;
- 1996: Decorarea teatrului din Andrézieux-Bouthéon;
- 2000: Sculptură din fontă la Ciry-le-Noble.
* 1947: Stuart Gordon (n. 11 august 1947, Chicago, Illinois) este un regizoramerican, scenarist, producător de film și teatru.Filmografie:
Ca regizor
- Bleacher Bums (1979)
- Re-Animator (1985)
- From Beyond (1986)
- Dolls (1987)
- Kid Safe: The Video (1988)
- Robot Jox (1989)
- Daughter of Darkness (1990)
- The Pit and the Pendulum (1991)
- Fortress (1992)
- Castle Freak (1995)
- Space Truckers (1996)
- The Wonderful Ice Cream Suit (1998)
- Honey, I Shrunk the Kids: The TV Show (episodul "Honey, Let's Trick or Treat") (1998)
- Dagon (2001)
- King of the Ants (2003)
- Edmond (2005)
- Masters of Horror serial TV (episodul "Dreams In the Witch-House") (2005)
- Masters of Horror (serial TV (episodul "The Black Cat") (2007)
- Stuck (2007)
- Fear Itself (2008) serial TV (episodul "Eater")
- Nevermore...An Evening with Edgar Allan Poe (2009–10) (producție teatrală)[1]
- Re-Animator: The Musical (2011-) (producție teatrală)
Ca scenarist
- Bleacher Bums (1979)
- Re-Animator (1985)
- From Beyond (1986)
- Kid Safe: The Video (1988)
- Honey, I Shrunk the Kids (1989)
- Body Snatchers (1993)
- Castle Freak (1995)
- The Dentist (1996)
- Space Truckers (1996)
- Progeny (1998)
- Masters of Horror (episodul "Dreams In the Witch-House") (2005)
- Masters of Horror (episodul "The Black Cat" (2007)
- Re-Animator: The Musical (2011) (producție teatrală)
Ca producător
- Honey, I Blew Up the Kid (1992)
- Space Truckers (1996)
- The Wonderful Ice Cream Suit (1998)
- Progeny (1998)
- Snail Boy (2000)
- Bleacher Bums (2002)
- Deathbed (2002)
- King of the Ants (2003)
- Edmond (2005)
| Stuart Gordon | |
.jpg) Stuart Gordon în 2007 |
* 1948: Wilhelm „Willi” Ernst Piecyk (n. 11 august 1948, München; d. 1 august 2008, Großhansdorf)) a fost un om politic german, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Germaniei.
· 1949: S-a nascut in localitatea Veseus, Alba, interpreta româncă de muzica populara Veta Biriș.
* 1950: Stephen Gary „Woz” Wozniak (n. 11 august 1950, San Jose, California, SUA) este un inginer american de origine poloneză,[2]specialist în calculatoare, cunoscut drept cofondator al companiei Apple Computer, Inc. (astăzi Apple Inc.), împreună cu Steve Jobs și Ronald Wayne. Invențiile și mașinile sale au contribuit semnificativ la revoluția calculatoarelor personale din anii 1970. Wozniak a creat în acel deceniu calculatoarele Apple I și Apple II.
În 1970, Wozniak s-a împrietenit cu Steve Jobs, când Jobs lucra temporar la aceeași firmă la care Wozniak lucra la un calculator mainframe.[4] Conform autobiografiei lui Wozniak, iWoz, Jobs a venit cu ideea de a vinde calculatoare ca PCB-uri complet asamblate. Wozniak, la început sceptic, a fost ulterior convins de Jobs că chiar dacă nu reușesc, cel puțin le pot spune nepoților că au avut propria lor firmă. Împreună, au vândut câteva din bunurile lor personale (cum ar fi calculatorul științific HP al lui Wozniak și duba Volkswagen a lui Jobs), au strâns 1.300 de dolari și au asamblat în camera lui Jobs, și apoi în garajul acestuia (când n-a mai fost loc), primele prototipuri. Apartamentul lui Wozniak din San Jose era plin de monitoare, dispozitive electronice, și jocuri pe calculator dezvoltate de Wozniak, similare cu SuperPong.
Până în 1975, Wozniak s-a retras de la Universitatea California, Berkeley și a inventat calculatorul care avea să-l facă celebru și care avea să fie comparat cu o operă de artă, întrucât hardware-ul, designul plăcii cu circuite și sistemul de operare erau în întregime opera lui Wozniak.[5] Cu designul Apple I, el și Jobs încercau să impresioneze pe alți membri ai Homebrew Computer Club din Palo Alto, un grup de amatori de electronică foarte interesați de calculatoare, unul din mai multele centre-cheie de unde a plecat industria calculatoarelor personale în următorii ani. Spre deosebire de alți concurenți, Apple avea o capabilitate video ușor de obținut care a creat imediat agitație și a atras numeroși amatori.[5]
La 1 aprilie 1976, Jobs și Wozniak au înființat Apple Computer. Wozniak a demisionat de la Hewlett-Packard și a devenit vicepreședinte însărcinat cu cercetarea și dezvoltarea la Apple. Primul produs, calculatorul Apple I, era similar cu Altair 8800, primul calculator personal disponibil pe piață, dar nu permitea introducerea de plăci de extindere. Cu adăugarea acestor plăci, Altair putea fi atașat la un terminal și programat în BASIC. Apple I era o mașină de amatori, cu un microprocessor de 25 de dolari (MOS 6502) pe o placă cu circuit unic și 256 de octeți de ROM, 4 sau 8 KB de RAM și un controller de afișaj pentru 40 de caractere lățime și 24 de rânduri înălțime. Nu avea carcasă, sursă de alimentare, tastatură sau afișaj, acestea trebuiau furnizate de utilizator. Apple I costa 666,66 dolari. (Wozniak a zis apoi că nu știa despre legătura între acest număr și numărul fiarei, și că „l-am ales pentru că îmi plac cifrele care se repetă”. Suma reprezenta 500 de dolari plus încă 33%.) Jobs și Wozniak au vândut primele 50 de calculatoare lui Paul Terrell, care își deschisese un magazin de calculatoare, denumit Byte Shop, în Mountain View, California. Terrell a cumpărat doar placa cu circuite de la Apple I; el s-a ocupat cu furnizarea tastaturii, monitorului, transformatorului, și chiar carcasei în care se punea calculatorul.[6]
Wozniak se putea concentra acum pe repararea deficiențelor lui Apple I și pe adăugarea de noi functionalități. Noul design urma să păstreze cele mai importante caracteristici: simplitatea și utilizabilitatea. Wozniak a introdus grafica de înaltă rezoluție în Apple II.[6] Calculatorul său putea acum să afișeze imagini, și nu doar litere: „am băgat înaltă rezoluție. Erau doar două cipuri. Nu știam dacă oamenii aveau s-o folosească sau nu.” Până în 1978, proiectase și un controller ieftin de unitate de disc. Împreună cu Randy Wigginton, a scris un sistem de operare simplu pentru disc și un sistem de fișiere. Shepardson Microsystems a fost firma căreia i s-a încredințat construcția unei interfețe simple în linie de comandă pentru sistemul de operare a discului.
Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat inițial cu Apple. A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucțiuni pentru un procesor virtual pe 16 biți denumit SWEET 16, un joc Breakout (care a fost motivul adăugării funcției de sunet la calculator), codul necesar pentru controlul unității de disc, și altele.
În 1980, Apple a lansat acțiuni în ofertă publică, iar Jobs și Wozniak au devenit multimilionari. Jobs a refuzat, însă, să permită unor angajați de la Apple să primească acțiuni, așa că Wozniak a hotărât să acorde o parte din acțiunile sale restului echipei, fie gratis, fie la un preț mult redus. Această acțiune a fost denumită „The Woz Plan”
În februarie 1981, Steve Wozniak s-a prăbușit cu avionul Beechcraft Bonanza în timp ce decola de la Santa Cruz Sky Park. Ancheta NTSB a arătat că Wozniak nu avea permis de pilotare a avioanelor „high performance” (și deci nu avea dreptul de a pilota acel avion), și „nu era familiarizat cu aparatul”.[8] Cauza prăbușirii a fost decolarea prematură, soldată cu oprirea în aer și ciocnirea cu un mal de 4 metri. Ca urmare a accidentului, a suferit de amnezie retrogradă și de amnezie anterogradă temporară. Nu și-a amintit accidentul și, o vreme, nu a știut nici că a suferit un accident. El nu și-a amintit nici șederea în spital și lucrurile pe care le-a făcut după externare: și-a urmat rutina anterioară (cu excepția zborurilor), dar nu și-a amintit ce s-a întâmplat. Intra în camere și uita de ce și nu-și amintea nici ce zi este. De exemplu, se ducea la serviciu duminica, sau rămânea acasă miercurea, crezând că este weekend.[6] A început să înțeleagă ce se întâmplase din informații primite de la alții. A întrebat-o pe prietena lui, Candice Clark (angajată la Apple de la început, în departamentul de contabilitate), dacă a avut cumva vreun accident. Când i-a povestit evenimentul, memoria pe termen scurt i-a revenit; Wozniak a afirmat că jocurile de pe calculatorul Apple II l-au ajutat să-și recapete amintirile pierdute. Wozniak și Clark s-au logodit în același an
Wozniak nu a revenit imediat la Apple după recuperarea din accident. El s-a căsătorit cu Clark și a revenit la UC Berkeley sub numele de „Rocky Raccoon Clark” (Rocky era numele câinelui și Clark era numele de fată al soției), terminând facultatea în 1986.[9] În mai 1982 și în 1983, Wozniak a sponsorizat două US Festival-uri de sărbătorire a tehnologiei în plină evoluție; acestea au fost niște expoziții tehnologice combinate cu festivaluri rock.
În 1983 s-a hotărât să revină la dezvoltarea de produse Apple, dar nu mai dorea decât rolul unui inginer care să acționeze ca factor motivant al forței de muncă de la Apple.[6]
Wozniak și-a încheiat definitiv activitatea la Apple la 6 februarie 1987, la 12 ani după înființarea companiei, dar a rămas oficial angajat (și primește un salariu)[6][10] și continuă să dețină acțiuni.[11] El a păstrat legătura și cu Steve Jobs până la decesul acestuia din urmă în octombrie 2011,[12] deși în 2006 Wozniak spunea că el și Jobs nu sunt prieteni apropiați.
| Steve Wozniak | |||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||
· 1952: S-a născut Harry Tavitian, compozitor, pianist şi interpret de muzică de jazz
* 1956: Pierre-Louis Lions (n. 11 august 1956, Grasse) este un matematician francez specializat în ecuații cu derivate parțiale, laureat cu Medalia Fields în anul 1994.
S-a născut în 1956 în Grasse, un oraș pe Coasta de Azur. Tatăl său, Jacques-Louis Lions, era un matematician cunoscut.[2] În anul 1975 a fost admis la Școala Normală Superioară din Paris, în aceeași promoție ca Jean-Christophe Yoccoz. În anul 1979 și-a susținut teza de doctorat în teoria probabilităților sub conducerea lui Haim Brézis, apoi a devenit cercător la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice.[3] Din 1981 până în 2003 a fost profesor universitar la Universitatea Paris-Dauphine. În momentul respectiv a condus, printre altele, teza de doctorat lui Cédric Villani.
Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedra „Ecuații cu derivate parțiale și aplicații” la Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”.
A lucrat despre întregul domeniu al ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale (EDP neliniare). Cu Michael G. Crandall a introdus conceptul de „solutie de vâscozitate” a EDP neliniare.[3] A lucrat și despre ecuații cinetice, în special ecuația lui Boltzmann, la care i-a dat pentru prima dată o soluție completă cu dovadă, și s-a interesat la problemele de calcul variațional.[3] Pentru cercetările sale a primit în 1994 cea mai înaltă distincție în matematică, Medalia Fields. În 2014 a fost distins cu Legiunea de onoare în gradul de comandor.
| Pierre-Louis Lions | |||||||||||||||||||||
 Pierre-Louis Lions în 2005
| |||||||||||||||||||||
* 1958: Pascale Trinquet (nume de căsătorie Hachin; n. 11 august 1958, Marseille) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă, dublă campioană olimpică la Moscova 1980.
* 1958: John Joseph Wardle (născut pe 11 august 1958), cunoscut după numele de scenă Jah Wobble, este un basist englez, cântăreț, poet și compozitor. A devenit cunoscut publicului larg ca și basist original al trupei Public Image Ltd (PiL) la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 dar a părăsit formația după ce a lansat cu aceasta două albume. După plecarea din PiL și-a început o carieră solo de succes pe care o continuă și astăzi. Wobble are patru copii: două fiice, actrița Hayley Angel Wardle și Natalie Wardle din primul mariaj, și doi fii cu cea de-a doua soție Zi Lan Liao (interpretă la guzheng și harpă). În 2009 și-a publicat autobiografia Memoirs of a Geezer. În 2012 s-a reunit cu colegul chitarist din PiL Keith Levene pentru Metal Box In Dub și albumul Yin & Yang.
| Jah Wobble | |
 John Joseph Wardle (născut pe 11 august 1958), cunoscut după numele de scenă Jah Wobble, este un basist englez, cântăreț, poet și compozitor. A devenit cunoscut publicului larg ca și basist original al trupei Public Image Ltd (PiL) la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 dar a părăsit formația după ce a lansat cu aceasta două albume. După plecarea din PiL și-a început o carieră solo de succes pe care o continuă și astăzi. Wobble are patru copii: două fiice, actrița Hayley Angel Wardle și Natalie Wardle din primul mariaj, și doi fii cu cea de-a doua soție Zi Lan Liao (interpretă la guzheng și harpă). În 2009 și-a publicat autobiografia Memoirs of a Geezer. În 2012 s-a reunit cu colegul chitarist din PiL Keith Levene pentru Metal Box In Dub și albumul Yin & Yang. |
A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai în anul 1986.
Din 1986 până în septembrie 1989 a fost dascăl la școala generală din Dragu, Sălaj. În septembrie 1989 a obținut un post de cercetător științific la Institutul de Istorie din Cluj. Din anul 2001 până în 2008 a fost conferențiar universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, iar din martie 2008 profesor titular la aceeași universitate.
În anul 2015 profesorul Bolovan a fost ales președinte al Comisiei Internaționale de Demografie Istorică (ICHD)
PUBLICAȚII
- Transilvania între Revoluția de la 1848 și Unirea din 1918. Contribuții demografice, Centrul de Studii Transilvane, 2000.
- Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Realități etno-confesionale și politici demografice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000
- Asociația Națională Arădeană pentru cultura poporului român. 1863-1918. Contribuții monografice, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011
- Istoria Transilvaniei, Editura Eikon și Editura Centrul de Studii Transilvane, 2013, 380 pagini (în colaborare cu Ioan-Aurel Pop) – ediția a II-a adăugită la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016
- Primul Război Mondial și realitățile demografice din Transilvania. Familie, moralitate și raporturi de gen, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015
- Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova, ediție revizuită și actualizată, coordonatori Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan,București – Chișinău, Editura Litera, 2018
- O enciclopedie a Marii Unirii, Editura Institutului Cultural Român, București, 2018, 611 pagini (coordonator împreună cu Gheorghe Iacob, Gheorghe Cojocaru)
- A Global History of Historical Demography. Half a Century of Interdisciplinarity, Peter Lang, Bern, 2016 (Coordonator cu Antoinette Fauve-Chamoux și Solvi Sogner)
- Intermarriage in Transylvania, 1895-2010, Peter Lang, Bern, 2017 (Coordonator cu Luminița Dumănescu)
- Construind Unirea cea Mare, coord. Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Ioana-Mihaela Bonda, Ana Victoria Sima, Teodor Laurențiu Popescu, vol. I – VIII, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, 894 pagini + 944 pagini + 994 pagini + 962 pagini + 1274 pagini + 1410 pagini + 788 pagini + 1234 pagini
- World War I and the Birth of a New World Order: The End of an Era, edited by Ioan Bolovan, Oana Mihaela Tămaș, Cambridge Scholars Publishing, 2020
DISTINCȚII
Premiul “Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române în anul 2002; 2008, 2010 Premiul pentru excelență științifică al Universității “Babeș-Bolyai”; 2010 – Premiul „Profesor Bologna” la Gala Națională a ANOSR; 2010 – Premiul pentru domeniul Istorie al Journal for the Study of Religions & Ideologies
Medalia Universității “Vasile Goldiș” Arad, 2011; 2016 – Premiul Fundației „Magazin Istoric”; Doctor Honoris Causa al Universității „Aurel Vlaicu” Arad, 2018; Membru corespondent al Academiei Române (din noiembrie 2018); 2019 - Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea
| Ioan Bolovan | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | (57 de ani)[1] Pâncota, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | istoric | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea Babeș-Bolyai | ||
| |||
* 1965: Viola Davis (n. 11 august 1965) este o actriță de film, teatru și televiziune, cunoscută pentru rolul menajerei Aibileen Clark din Culoarea sentimentelor, pentru care a fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță, BAFTA, Oscar și pentru care a câștigat un Premiu SAG.[5][6]. În 2010 a câștigat Premiul Tony pentru cea mai bună actriță într-o piesă de teatru pentru rolul lui Rose Maxon din Fences.
| Viola Davis | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (54 de ani)[2][3][4] St. Matthews[*], Comitatul Calhoun, Carolina de Sud, SUA[1] |
| Număr de copii | 1 |
| Cetățenie |  SUA |
| Etnie | afro-american |
| Ocupație | actriță de teatru[*] actriță de film actriță de televiziune[*] |
| Alma mater | Rhode Island College[*] Juilliard School[*][1] |
| Premii Oscar | |
| Cea mai bună actriță în rol secundar (2017) pentru Fences[*] | |
| Premii Tony | |
| Cea mai bună actriță într-o piesă de teatru[*] (2010) Tony Award for Best Featured Actress in a Play[*] (2001) | |
| Alte premii | |
| Premiul Emmy Theatre World Award[*] (1996) Crystal Award[*] (2012) | |
După ce a evoluat la două cluburi locale, echipele GAIS, IK Brage, Örgryte IS și clubul spaniol CD Tenerife, a semnat cu IFK Göteborg în anul 1998. De atunci a fost primul portar al echipei. A fost cunoscut ca un excelent executant de lovituri de pedeapsă, înscriind numeroase goluri în prima ligă suedeză, Allsvenskan.
* 1967: Massimiliano Allegri (n. 11 august 1967) este un fost fotbalist italian și actual antrenor, care în prezent activează la clubul italian Juventus Torino. Anterior venirii la Juventus, Allegri a antrenat rivala AC Milan până în ianuarie 2014. În sezonul 2010-11, sub conducerea lui Allegri, Milan a câștigat titlul în Serie A pentru prima oară din 2004. Cu Juventus a devenit primul antrenor care a reusit 4 eventuri consecutive in Italia campionat-cupa si a reusit sa o duca pe Juventus in 2 finale de Champions League,in 2015 si 2017, dupa o pauza de 11 ani.· 1968 - S-a născut Prinţesa Mabel a Olandei.
* 1970: 'Florin Mihail Secară este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PDL.| Florin Mihail Secară | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (49 de ani) |
| Ocupație | politician |
| deputat | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată 19 decembrie 2012 | |
| Circumscripția | 41 Vrancea, colegiul uninominal nr.6 |
| Partid politic | Partidul Național Liberal |
S-a născut la Skopje și a studiat literatura comparativă la Universitatea din Skopje. A obținut doctoratul în literatura română la Universitatea din București. Ea a predat la Universitatea din București și la Universitatea din Nova Gorica (Slovenia). În prezent locuiește în Ljubljana, lucrând ca scriitor și traducător liber-profesionist din literaturile română și slovenă.[1]
Dimkovska este redactor la Blesok, prima revistă literară macedoniană online. Printre premiile câștigate se numără:
- premiul pentru literatură pentru tineri poeți din Europa de Est „Hubert Burda” (2009)
- premiul internațional pentru poezie în România „Tudor Arghezi” (2012)
- premiul Uniunii Scriitorilor Macedoneni (de două ori)
- premiul Uniunii Europene pentru literatură (2013)
Prima ei carte a fost romanul Skriena Kamera (Camera ascunsă, 2004) care a câștigat premiul Uniunii Scriitorilor Macedoneni. De asemenea a fost nominalizată la premiul „Utrinski Vesnik” pentru cel mai bun roman al anului. Skriena Kamera a fost tradus în slovenă, slovacă, poloneză și bulgară. Alt roman Backup Life (Viața de rezervă) a câștigat premiul Uniunii Europene pentru literatură, pe lângă un alt premiu al Uniunii Scriitorilor Macedoneni.
Carte ei de poezii pH Neutral History (Istoria pH-ului neutru) a fost tradusă în engleză de către Ljubica Arsovska și Peggy Reid. A fost nominalizată la premiul pentru cea mai bună carte tradusă al revistei literare Trei la sută
| Lidija Dimkovska | |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
Prof.univ.dr. Nasty Vlădoiu s-a născut la 11 august 1972, în Pitești, Jud. Argeș. După absolvirea liceului Zinca Golescu din Pitești (1991), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Nicolae Titulescu din Bucuresti cu specializarea Drept si Relatii Internationale. A urmat cursurile Scolii Doctorale din cadrul Universitatii Nationale de Aparare ,,Carol I", obtinand titlul de doctor in Securitate si Informatii in anul 2005. Totodata, a urmat studiile doctorale ale Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, obtinand titlul de doctor in anul 2006. In anul 2007 a absolvit cursurile masterale de Securitate și apărare naționala din cadrul Universitatii Nationale de Aparare ,,Carol I".
Este absolvent al Colegiului National de Informatii din cadrul Academiei Nationale de Informatii ,,Mihai Viteazul" si al Colegiului National de Aparare, Seria a XII a, promotia 2003, Universitatea Nationala de Aparare Carol I. Ulterior a absolvit si Colegiul National de Aparare, cursurile programului de nivel inalt, promotia 2007.
In anul 2008, a urmat cursurile programului de Securitate si Buna Guverane al Centrului Center for Intercultural Education and Development din cadrul Georgetown University (Washington DC, USA).
A absolvit cursurile Institului Diplomatic Romanin anul 2007.
Desfasoara o activitate intensa in diplomatia comerciala bilaterala, fiind presedinte al Camerei de Comert Bilaterala Romano-Ucrainene si al Camerei de Diplomatie Comerciala cu Republica Populara Chineza.
Este fondatorul si presedintele Camerei Maritime pentru Afaceri Economice din Romania (2015) .
Este vicepresedinte al Fundatiei Colegiului National de Aparare. si Director al Centrului de Studii Juridice si Diplomatice din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Transilvania din Brasov.
Fondatorul Societatii Civile de Avocati ,,Vladoiu&Asociatii", in calitate de Avocat coordonator, desfasurand o activitate intensa de peste 20 de ani.
LUCRĂRI PUBLICATE ȘI DISTINCȚII OBȚINUTE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Vlădoiu, N (2019) Contencios Constituțional (în colaborare cu I. Muraru) Ed. 2 revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2019
Vlădoiu, N. (2017). Diplomație Economică genotip al Diplomației Comerciale, Editura Universul Juridic
Vlădoiu, N. (2015). Propedeutică în dreptul societății informaționale, Editura Universul Juridic, ISBN 978-606-673-581-0
Vlădoiu, N. (2014).THINK-THANK of Justice and Law, Editura Universul Juridic, ISBN 978-606-673-473-8
Vlădoiu, N. Drept penal român. Partea specială, Editura Universul Juridic, ISBN 978-606-673-480-6
Vlădoiu, N (2014) Drept European și International al Drepturilor Omului (în colaborare cu O. Predescu), Editura Hamangiu, București, 2014, ISBN 978-606-27-0042-3
Vlădoiu, N (2012). Curs de Drept Penal – Partea Specială, Editura Hamangiu, București, 2012, ISBN 978-606-522-691-3
Vlădoiu, N (2009). Contencios constituțional (in colaborare cu I.Muraru, S.Barbu, A.Muraru), Editura Hamangiu, București, 2009, ISBN 978-606-522-076-8
Vlădoiu, N. (2006) Protecția constituțională a vieții, integrității fizice și a integrității psihice, Editura Hamangiu, București, 2006, cota 74480 (Bibl. UNAp “Carol I”), ISBN (10) 973-8957-80-X, (13) 978-973-8957-80-0
Vlădoiu, N (2006) Elemente de Drept Internațional Umanitar, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2006, cota 74544 (Bibl UNAp „Carol I”) ISBN 973-663-305-5
Vlădoiu, N (2006) Curs de Drept Internațional Umanitar aplicabil conflictelor armate, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2006, cota A.M. 1721 (Bibl UNAp „Carol I”)
Vlădoiu, N (2005) Protecția Informațiilor, Editura Tritonic, București, 2005, cota 73731 (Bibl UNAp “Carol I”) ISBN 973-733-030-7
Articole
Prof.univ.dr. Nasty Vladoiu a plublicat un numar de peste 40 de articole printre care amintim pe cele mai recente care contin noi concepte demne de luat in considerare, cum ar fi:
Vlădoiu, N (2019) Anti-semitism a problem of Public International Law, publicat în Law Review - Editura Universul Juridic [3]
Vlădoiu, N (2019) Percepția Publică - un criteriu de evaluare a dimensiunii existențiale a statului de drept? - In Honorem Ioan Muraru - Editura Hamangiu [4]
Vlădoiu, N (2019) Asimilarea și echivalarea efectelor deciziilor Curții Constituționale a României cu cele ale unei legi de abrogare/modificare - Revista ,,Universul Juridic” [1]
Vlădoiu, N (2018) Social Auxophobie - Bulletin of the Transilvania University of Brașov • Series VII
Vlădoiu, N (2018) Jurinomia Constitutionala a Dreptului la Viata 2018 Revista ,,Universul Juridic” nr. 7, iulie 2018, pp. 105-109 [2]
Vlădoiu, N (2017) – Protecția Constituțională a Drepturilor Naturii un deziderat al mileniului III, publicat în Law Review: Judicial Doctrine & Case-Law . Jul-Dec2017, Vol. 7 Issue 2, p111-119
Vlădoiu, N. (2017) Diplonomia Constituțională și Juridică publicat în Revista online Universul juridic
Vlădoiu, N (2015) State succession to international intergovernmental organizations under the international public law 2015 ”Law Review”, Volume V, Issue 1, Jan-June 2015, apărut la 10 iunie 2015, [3]
Vlădoiu, N ( 2015) Economic Diplonomie - The Conceptual and Terminological Quintessence
* 1975: Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu (n. , București, RS România) este un om politic din România, deputat din partea USL în Colegiul 20 al Capitalei, în legislatura 2008-2012.[1] și în legislatura 2012-2016, din partea PSD, în colegiul 23.
Născută în București, la 11 august 1975, este nepoata lui Paul Niculescu-Mizil, un înalt demnitar comunist (mama Oanei, Lidia, fiind fiica acestuia).
A fost căsătorită cu omul de afaceri libanez Jamil Tohme[3][4][5], unul dintre cei mai bogați oameni din Liban
În octombrie 2014 a fost condamnată de Înalta Curte de Casație și Justiție la trei ani de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. Procurorii susțin că ea a solicitat, în calitate de deputat, încadrarea în munca a mamei sale, Lidia Niculescu Mizil Ștefănescu, în cadrul biroului său parlamentar și a avizat contractul individual de muncă prin care, în perioada mai 2009 - septembrie 2011, aceasta a realizat foloase materiale în cuantum de 65.697 lei. Oana Niculescu Mizil a mai fost obligată să plătească suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.[7]
Oana Niculescu Mizil a făcut apel și a obținut reducerea pedepsei la un an închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de trei ani. De asemenea, judecătorii au suspendat și interdicțiile impuse de instanța de fond (una din acestea era dreptul de a fi aleasă și de a ocupa o funcție publică pe o durată de 10 ani).
| Oana Niculescu-Mizil | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (44 de ani) București, RS România |
| Cetățenie | România |
| Religie | ortodoxă |
| Ocupație | politiciană |
| Deputat | |
| În funcție decembrie 2008 – 2016 | |
| Partid politic | PSD |
| Alma mater | Universitatea Spiru Haret Universitatea Națională de Apărare „Carol I” |
| Profesie | Antreprenor |
Sébastien Squillaci a debutat la echipa națională în august 2004, într-un meci amical contra Bosniei și Herțegovinei. El a participat cu echipa națională de fotbal a Franței la Euro 2008 și la Campionatul Mondial de Fotbal 2010.
* 1981: Dragoș Nichifor (n. 11 august 1981, Buhuși, Bacău), cunoscut mai bine sub numele de scenă Grasu XXL, este un rapper român.Grasu XXL cântă de la vârsta de 14 ani, provenind dintr-o familie cu tradiție în domeniu. Primul material discografic al cântărețului se numește Personajul negativ și este o colaborare Paco 10 Grei; cei doi au fost uniți sub numele XXL & 10 Grei. Acesta a fost lansat pe 10 iulie 1999 prin Cat Music. Primul său album solo, Curaj, a fost lansat în iulie 2006 și este un material într-adevăr inedit atât prin sunet, cât și prin modalitatea interpretării. În 2006 apare și EP-ul Curaj (Remix) - un material scos de rapper alături de Dj Swamp care promovează albumul Curaj alături de mixtape-ul Evident lansat în 2007 cu același colaborator.
În 2007, Grasu XXL a înființat casa de producție muzicală Okapi Soundîmpreună cu cei de la Agresiv, Guess Who, Paco, Maximilian, Spike și Tranda. Tot în 2007, mai exact în vara acestuia, artistul pleacă cu Laura Andreșan (el fiind bănuit spre sfârșitul anului 2007 că ar avea o relație cu ea) în turneul „Interzis” ce includea spectacole cu dansuri și show-uri erotice pe muzică live. În 2008 lansează alături de Tonik Obiektiv și Mario videoclipul pentru piesa „Ar fi timpul” - al doilea single extras de pe albumul cu același nume al primului amintit. Pe 22 iulie 2009 apare videoclipul regizat de Alex Ceaușu pentru „Pizda la volan”, o colaborare între rapperul băcăuan și Maximilian extrasă de pe albumul Volumu' la Maxim...ilian!!!. O zi mai târziu este lansat videoclipul pentru primul single de pe cel de-al doilea album solo (Oameni) - „Prea mult fum” care este o colaborare cu Mitză de la Agresiv, iar pe 2 noiembrie cel pentru al doilea single - „Turnin'”, o colaborare cu Alex Velea. În ziua de 4 noiembrie se dă drumul la videoclipul piesei artistului în colaborare cu Deepside Deejays și Alex Velea, „Around the World”.
Pe 25 februarie 2010 apare online al treilea single de pe albumul Oameni - „Azi NU”, o colaborare cu Guess Who care beneficiază și de un videoclip lansat în noaptea dintre 27 și 28 mai pe Kiss TV. O zi mai târziu rapperul a plecat cu Maximilian într-un mini-turneu ce cuprindea 3 concerte, dintre care 2 au fost amânate. Cel de-al doilea album solo al rapperului, Oameni, a fost lansat oficial de casa de discuri Cat Music pe 25 noiembrie 2010. Din noaptea dintre 7 și 8 decembrie, pe YouTube este prezentă melodia „Sari pe treabă” a lui Tranda în colaborare cu Grasu. Pe 20 decembrie se lansează și un remix al piesei pe care apare Skizzo Skillz. În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 2010 a fost lansat pe canalul de YouTube al celor de la Okapi Sound videoclipul celui de-al 4-lea single extras de pe album, „Dă-te mai așa”.
Pe 5 septembrie 2011 (în ziua de luni), rapperul băcăuan a lansat o piesă numită „LaLa Song” în colaborare cu Guess Who și a început oficial colaborarea cu Music Expert Company. Melodia este primul single de pe vitorul album Unu și beneficiază de un videoclip lansat pe 3 octombrie 2011 la MTV. Pe 14 septembrie 2011, Grasu XXL, Horia Brenciu și Guess Who au lansat în garajul Europa FM cântecul inclus pe albumul Tot Mai Sus al celui din urmă, „Diamantele se sparg”. Pe 6 februarie 2012 Grasu împreună cu Mitză dă drumul la piesa inclusă pe mixtape-ul Robot, „Bright Lights, Bigger City”, iar pe 20 februarie la o altă melodie interpretată cu Mario - „Talent divin”. În data de 21 iunie 2012, rapperul a lansat videoclipul pentru cel de-al doilea single ce promovează viitorul său album - „Turbofin”.
Grasu XXL a spus într-un interviu: „Nu am ce să vorbesc de viața personală, e foarte plictisitoare. Foarte plictisitoare, serios. Mă uit la filme, fumez iarbă și mă uit la filme. Cânt și sunt la studio. Deci viața personală asta e: playstation, fumeziarbă și mă uit la filme. Și multă muzică. Ascult foarte multă muzică.[85]” Deși este foarte rezervat în privința declarațiilor privind viața personală, Grasu XXL a mărturisit că și-a pierdut ambii părinți la vârsta de 13 ani, rămânând singur.[2] Artistul hip-hop a fost bănuit spre sfârșitul anului 2007 că ar avea o relație cu Laura Andreșan. Rapper-ul neagă, însă, vehement aceste zvonuri.[86] Dragoș a declarat în exclusivitate pentru postul de televiziune Music Channel că nu își dorește copii.[87][88][88]. În data de 24 februarie 2013 acesta a fost implicat într-un accident grav auto. Rapper-ul a suferit un traumatism cranio-cerebral, pe când se întorcea de la Baia Mare, de la un concert la care au participat și Tarta A. Dragoș, Daniel Coteț și primarul orașului.
| Grasu XXL | |
 Grasu XXL la Suceava | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dragoș Nichifor |
| Născut | (38 de ani) Buhuși, Bacău Buhuși, România[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | rapper |
| Activitate | |
| Alte nume | Grasu XXL |
| Gen muzical | Hip-Hop/Rap |
| Ani de activitate | 1995-prezent |
| Case de discuri | Casa Productions; Cat Music; Music Expert Company; Okapi Sound; HaHaHa Production |
| Interpretare cu | Paco 10 Grei, Maximilian, GuessWho, DJ Swamp, B.U.G. Mafia, Ganja, Uzzi, ViLLy, Spike, DJ Undoo, Mitza, Ami, Alex Velea, Florin Chilian, Mari, Mahsat, Satra B.E.N.Z., Phelipe, Feli, Mario V, MefX, Smiley, George Hora, Houdin, SKIZZO SKILLZ, Zhao, Bitza, Tonik Obiektiv, Carbon, Alina Puscas, Cristina Spatar, ALAN & KEPA, Roxana, Tataee, Connect-R & Mitza Agresiv |
Grasu XXL la Suceava
* 1982: Magdalena Elena Paraschiv (n. 11 august 1982, la Buzău)[1] este o jucătoare de handbal din România legitimată la clubul Gloria Bistrița și care evoluează pentru echipa națională de handbal feminin a României. Împreună cu Naționala, Paraschiv a obținut medalia de bronz la Campionatul European de Handbal Feminin din 2010, desfășurat în Danemarca și Norvegia. În sezonul 2012-13, Magda Paraschiv s-a calificat împreună cu Universitatea Jolidon Cluj în grupele Ligii Campionilor EHF
· 1983: Christopher Hemsworth (n. 11 august 1983, Melbourne, Australia), cunoscut prin numele de scena Chris Hemsworth, este un actoraustralian nominalizat în 2011 la premiile BAFTA, la categoria de Cel mai bun actor în ascensiune.
În 2010 revista GQ l-a ales Omul Anului.
Hemsworth a fost descoperit în anul 2004, cu rolul Kim Hyde, în serialul australian Home and Away, însă faima i-a adus-o rolul locotenentului George Kirk în filmul Star Trek XI în 2009.
Chris Hemsworth este cel mai bine cunoscut la nivel mondial pentru rolul lui Thor, în filmele adaptate după benzile desenate Marvel Thor din 2011 și Răzbunătorii lansat în 2012 și pentru interpretarea sa din filmele Albă ca Zăpada și Războinicul Vânător și Cabana din pădure.
Chris Hemsworth s-a născut în Melbourne, fiind fiul lui Leonie, o profesoară de engleză și al lui Craig Hemsworth, asistent social. A crescut în Melbourne, dar și în teritoriile din Nord, într-o comunitate aborigenă numită Bulman. El a declarat ”cele mai vechi amintiri ale mele sunt despre o stație de vite din marele Outback, după care ne-am mutat iar în Melbourne, și iar în nord și înapoi. În mod sigur majoritatea copilăriei mi-am petrecut-o în Melbourne, dar cele mai vii amintiri sunt din Bulman cu imagini cu crocodili și bivoli. Două moduri de viață extrem de diferite”. A terminat liceul la Heathmont College, înainte ca familia lui să se întoarcă în Nord. Mai târziu se mută cu familia în Insula Phillip.
Este mijlociul dintre cei trei frați, fratele lui mai mare fiind actorul Luke Hemsworth, iar fratele său mai mic fiind actorul Liam Hemsworth, în prezent logodit cu Miley Cyrus.
În 2004, s-a mutat la Sydney pentru a-și lansa cariera de actor. Acolo a studiat engleza americană din dorința de a se adapta la limba celor din SUA, unde își dorea să ajungă și a absolvit "Screenwise" (Școala pentru Film si Televiziune).
În 2009, Chris s-a mutat în Statele Unite, pentru a-și continua cariera alături de fratele său, Liam Hemsworth.
Chris a fost cu actrita australiana Isabel Lucas, 2005 până în iunie 2006, cei doi s-au întâlnit în timpul filmărilor pentru seria australiană Home and Away .
În septembrie 2010, la deschiderea Muzeul de Artă din Los Angeles , California, Hemsworth apărut însoțit de actrița, modelul și producătorul spaniol Elsa Pataky, dezvăluind relația lor pe care au ținut-o secretă de luni de zile.
Pe 25 decembrie același an, după doar un an de relatie, Elsa Pataky și Chris Hemsworth s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii secrete, pe o insula din Indonezia.
Pe 11 mai 2012, s-a născut în Londra, Anglia, primul copil al lui Chris Hemsworth și Elsa Pataky, India Rose Hemsworth. Acesta mai are 2 băieți gemeni,Sasha si Tristan, născuți pe data de 21 martie 2014.
Chris Hemsworth in Sydney in 2013
| Chris Hemsworth | |
 Chris Hemsworth în 2017 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Christopher Hemsworth |
| Născut | (36 de ani) Melbourne, Australia. |
| Frați și surori | Liam Hemsworth Luke Hemsworth[*] |
| Căsătorit cu | Elsa Pataky (2010-prezent) |
| Număr de copii | 3 |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Australia |
| Ocupație | actor model actor de televiziune[*] |
| Alma mater | Heathmont College[*] |
| Alte premii | |
| Logie Award for Most Popular New Male Talent[*] (2005) pentru Home and Away[*] Premiul MTV Movie pentru cea mai bună luptă[*] (2013) pentru Răzbunătorii | |
Chris Hemsworth în 2017
Ocupă poziția 67 în lume. Nu a realizat niciodată breakul maxim.
* 1984: Vitalie Bordian (n. 11 august 1984, la Chișinău) este un fotbalist moldovean ce evoluează în acest moment pentru Metalist Harkiv și Echipa națională a Moldovei.* 1984: Mojtaba Abedini Shourmasti (persană مجتبی عابدینی شورمستی; n. 11 august 1984) este un scrimer iranian specializat pe sabie.S-a calificat la proba individuală de sabie la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra prin turneul zonal de la Wakayama. Astfel a devenit primul scrimer iranian să participe la Jocurile Olimpice.[1] A fost învins în turul întâi de românul Florin Zalomir.
* 1984: Lucas Tucci di Grassi, (născut la data de 11 august 1984, în São Paulo, Brazilia) este un pilot de curse care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 în sezonul 2010.* 1984: Liudmila Grigorievna Postnova (în rusă Людмила Григорьевна Постнова) (n. 11 august 1984, în Iaroslavl, Regiunea Iaroslavl) este o handbalistă din Federația Rusă care joacă pentru clubul Zvezda Zvenigorodși echipa națională a Rusiei.[1] Ea a câștigat cu naționala rusă medaliile de aur la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2005, desfășurat la Sankt Petersburg, la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2007, desfășurat în Franța, și la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2009, desfășurat în China,[2] când a fost și desemnată cea mai bună jucătoare (MVP) a competiției.* 1985: Gary Wilson (n. , Wallsend, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker.A fost finalist în 2015 la Openul Chinei. În 2019, s-a calificat în prima semifinală a carierei la Campionatul Mondial. Wilson a realizat breakul maxim de două ori în carieră. Momentan ocupă poziția a 32-a în lume conform clasamentului actualizat din aprilie 2019.
* 1991: Estelle Nze Minko (n. 11 august 1991, în Saint-Sébastien-sur-Loire)[2]este o handbalistă franceză care joacă pentru clubul maghiar Siófok KC[3]și echipa națională a Franței[4]. Nze Minko evoluează pe postul de centru și a făcut parte din echipele Franței care au câștigat medalia de argint la Jocurile Olimpice din 2016, de la Rio de Janeiro, și medalia de aur la Campionatul Mondial din 2017, desfășurat în Germania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu