5. /21 AUGUST 2022 - POEZIE
Marius Munteanu, poet român
Biografie
Marius Munteanu s-a născut în localitatea bănățeană Murani dar a locuit în Timișoara încă din perioada gimnaziului.
Vreme de șase decenii, între anii 1936 și 2005, Marius Munteanu a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.
De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta.
Marius Munteanu a iubit foarte mult Timișoara unde a activat permanent fiind un adevărat model pentru majoritatea jurnaliștilor timișoreni, emisiunea „Gura satului” de la Radio Timișoara fiind cunoscută și apreciată în toată zona de emisie a radioului, bucurându-se de o remarcabilă audiență.
A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu. În cadrul șezătorilor literare locale, s-au bucurat de un mare succes cu recitările sale în grai bănățan și, mai ales, cu parodiile după poeții bănățeni: C. Miu-Lerca, Al. Jebeleanu, N. D. Pîrvu, Anghel Dumbrăveanu, Grigore Popiți, Vladimir Ciocov.[1]
Prăstă gard, prăstă cotarcă,
Prăstă cruce, prăstă casă,
Dăjghinat să lasă dudu -
Cloță verge dă mătasă.
Prin întreaga sa activitate literară și profesională s-a preocupat în mod special de susținerea și perpetuarea graiului bănățean și a culturii populare specifice Banatului.
Ca recunoaștere a meritelor sale, i s-a acordat post-mortem titlul de cetățean de onoare al Municipiului Timișoara.
A publicat:
· Cântări dă noapce bună, Timișoara, Editura Facla, 1984
· Parodii (plachetă), Editura Facla, 1986
· Poezii, Timișoara, Editura Marineasa, 2003 (însoțit de un C.D. cu aproape toate poeziile recitate de autor)
· Lumea asta – nu-i a bună! (postum), Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
Eugen Jebeleanu
Biografie
Nastere: 24 aprilie 1911, Campina
Deces: 21 august 1991
S-a nascut la 24 aprilie 1911 in Campina. isi petrece copilaria in localitatea natala, apoi, in 1918 se muta la Brasov, la bunica dinspre tata.
Absolva scoala primara in 1922 la Brasov, iar din toamna acestui an incepe studiile secundare la liceul brasovean „Andrei Saguna. Debuteaza inca din anii liceului, in 1927, in revista „ Viata literara condusa de I. Valerian.
Colaboreaza apoi (din 1928) la celebra revista argheziana „Bilete de papagal. Acesta este inceputul unui indelung sir de colaborari la foarte multe ziare si reviste. Anul 1928 ii aduce si debutul editorial cu placheta Schituri cu soare. Tot acum scoate la Brasov revista „Pe drumuri noi, in paginile careia colaboreaza deopotriva scriitori de nationalitate germana si maghiara.
Dupa terminarea liceului poetul se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti; desfasoara aceeasi bogata activitate literara si publicistica, face corectura, critica de carte, traduceri, (o pasiune care nu-l va parasi niciodata pe scriitor), numele sau aparand in reviste precum „Tiparnita literara, „Caiete literare, „Contimporanul, „Romania literara, „Azi, „Zodiac, „Reporter, „Abecedar. Din 1932 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste Premiul Fundatiilor Regale pentru volumul in manuscris Inimi sub sabii - volum care va si aparea la Editura in acelasi an si va fi primit elogios de presa de specialitate.
Publica in ziarele „Adevarul, „Dimineata, „Cuvantul liber, lucreaza un timp la revista „Romania literara condusa de Cezar Petrescu (1939), apoi in cadrul Directiei Presei, pana in anul 1945. Este in continuare prezent in librarii cu poezie si traduceri. in 1955 este ales membru corespondent al Academiei.
Anul 1956 marcheaza evident destinul poetului. Calatoreste in Japonia, cunoscand indeaproape urmarile cataclismului atomic de la Hiroshima. Aceste unice impresii se vor concretiza in poemul Surasul Hiroshimei, publicat in 1958 cu ilustratiile Floricai Jebeleanu-Cordescu. Poemul face o meritata cariera internationala.
In 1967 apare volumul Elegie pentru floarea secerata, omagiu adus tovarasei de viata a carei pierdere il va marca definitiv. in 1971 i se decerneaza, la Catania, Premiul„Etna-Taormina, in 1973 este distins cu Premiul,, Gottfried von Herder al Universitatii din Viena, iar din 1974 devine membru titular al Academiei. Moare la 22 august 1991.
Daca poezia de inceput ramane sub semnul cautarii propriei voci lirice, daca un timp plateste tribut unei mode impuse extra-literar in epoca, adevarata vocatie si-o gaseste Eugen febeleanu incepand cu poemulSurasul Hiroshimei, care ii aduce si consacrarea internationala. El se dovedeste aici, in primul rand, o constiinta poetica, impunand un puternic mesaj liric de esenta umanista. Conditia umana devine filonul central al creatiei sale in aceasta etapa.
Prin volumele urmatoare poetul reuseste re-liricizarea parabolei, dand versului sau „transparenta, sugestia, metafora relevanta, cu sarcini emotionale, repetitia cu rosturi functionale, concizia, interogatia cu ecouri infinite, zborul in fantastic, ancorarea intr-un sentimental transcendentalizant (A urel Martin). Hanibal, creatie remarcabila a autorului, ramane o meditatie profunda asupra vietii si mortii, asupra conditiei umane, a timpului, o carte politica, un mesaj barbatesc adresat, in cunostinta de cauza, umanitatii. in poemele senectutii, din care face parte si Arma secreta (1980), poetul, dupa cum afirma criticul literar Alex. Stefanescu, „ne comunica o invatatura unica, autentificata prin experienta si suferinta. Eugen Jebeleanu ramane o constiinta poetica exemplara.
Volume de versuri:
Schituri cu soare, Brasov, 1929;
Inimi sub sabii, Bucuresti, F.P.L.A., 1934;
Ceea ce nu se uita. Bucuresti, F.P.L.A., 1945;
Poeme de pace si lupta, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Cantecele padurii tinere, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Surasul Hiroshimei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Oratoriul eliberarii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959;
Cantece impotriva mortii. Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Poeme, 1944-1964, Versuri alese, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Elegie pentru floarea secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Surasul Hiroshimei si alte versuri, Bucuresti, Editura Minerva, 1973
(colectia B.P.T.);
Harfa si minotaurul, Bucuresti, Editura Albatros, 1977 (colectia Lyceum);
Arma secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Surasul Hiroshimei. Corul copiilor ucisi a aparut in volumul amintit, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958.
Cosimino a aparut in volumul Cantece impotriva mortii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963.
Usa a aparut in volumul Elegie pentru o floare secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.
Privighetorile a aparut in volumul Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Hanibal a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Deces: 21 august 1991
S-a nascut la 24 aprilie 1911 in Campina. isi petrece copilaria in localitatea natala, apoi, in 1918 se muta la Brasov, la bunica dinspre tata.
Absolva scoala primara in 1922 la Brasov, iar din toamna acestui an incepe studiile secundare la liceul brasovean „Andrei Saguna. Debuteaza inca din anii liceului, in 1927, in revista „ Viata literara condusa de I. Valerian.
Colaboreaza apoi (din 1928) la celebra revista argheziana „Bilete de papagal. Acesta este inceputul unui indelung sir de colaborari la foarte multe ziare si reviste. Anul 1928 ii aduce si debutul editorial cu placheta Schituri cu soare. Tot acum scoate la Brasov revista „Pe drumuri noi, in paginile careia colaboreaza deopotriva scriitori de nationalitate germana si maghiara.
Dupa terminarea liceului poetul se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti; desfasoara aceeasi bogata activitate literara si publicistica, face corectura, critica de carte, traduceri, (o pasiune care nu-l va parasi niciodata pe scriitor), numele sau aparand in reviste precum „Tiparnita literara, „Caiete literare, „Contimporanul, „Romania literara, „Azi, „Zodiac, „Reporter, „Abecedar. Din 1932 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste Premiul Fundatiilor Regale pentru volumul in manuscris Inimi sub sabii - volum care va si aparea la Editura in acelasi an si va fi primit elogios de presa de specialitate.
Publica in ziarele „Adevarul, „Dimineata, „Cuvantul liber, lucreaza un timp la revista „Romania literara condusa de Cezar Petrescu (1939), apoi in cadrul Directiei Presei, pana in anul 1945. Este in continuare prezent in librarii cu poezie si traduceri. in 1955 este ales membru corespondent al Academiei.
Anul 1956 marcheaza evident destinul poetului. Calatoreste in Japonia, cunoscand indeaproape urmarile cataclismului atomic de la Hiroshima. Aceste unice impresii se vor concretiza in poemul Surasul Hiroshimei, publicat in 1958 cu ilustratiile Floricai Jebeleanu-Cordescu. Poemul face o meritata cariera internationala.
In 1967 apare volumul Elegie pentru floarea secerata, omagiu adus tovarasei de viata a carei pierdere il va marca definitiv. in 1971 i se decerneaza, la Catania, Premiul„Etna-Taormina, in 1973 este distins cu Premiul,, Gottfried von Herder al Universitatii din Viena, iar din 1974 devine membru titular al Academiei. Moare la 22 august 1991.
Daca poezia de inceput ramane sub semnul cautarii propriei voci lirice, daca un timp plateste tribut unei mode impuse extra-literar in epoca, adevarata vocatie si-o gaseste Eugen febeleanu incepand cu poemulSurasul Hiroshimei, care ii aduce si consacrarea internationala. El se dovedeste aici, in primul rand, o constiinta poetica, impunand un puternic mesaj liric de esenta umanista. Conditia umana devine filonul central al creatiei sale in aceasta etapa.
Prin volumele urmatoare poetul reuseste re-liricizarea parabolei, dand versului sau „transparenta, sugestia, metafora relevanta, cu sarcini emotionale, repetitia cu rosturi functionale, concizia, interogatia cu ecouri infinite, zborul in fantastic, ancorarea intr-un sentimental transcendentalizant (A urel Martin). Hanibal, creatie remarcabila a autorului, ramane o meditatie profunda asupra vietii si mortii, asupra conditiei umane, a timpului, o carte politica, un mesaj barbatesc adresat, in cunostinta de cauza, umanitatii. in poemele senectutii, din care face parte si Arma secreta (1980), poetul, dupa cum afirma criticul literar Alex. Stefanescu, „ne comunica o invatatura unica, autentificata prin experienta si suferinta. Eugen Jebeleanu ramane o constiinta poetica exemplara.
Volume de versuri:
Schituri cu soare, Brasov, 1929;
Inimi sub sabii, Bucuresti, F.P.L.A., 1934;
Ceea ce nu se uita. Bucuresti, F.P.L.A., 1945;
Poeme de pace si lupta, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Cantecele padurii tinere, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Surasul Hiroshimei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Oratoriul eliberarii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959;
Cantece impotriva mortii. Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Poeme, 1944-1964, Versuri alese, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Elegie pentru floarea secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Surasul Hiroshimei si alte versuri, Bucuresti, Editura Minerva, 1973
(colectia B.P.T.);
Harfa si minotaurul, Bucuresti, Editura Albatros, 1977 (colectia Lyceum);
Arma secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Surasul Hiroshimei. Corul copiilor ucisi a aparut in volumul amintit, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958.
Cosimino a aparut in volumul Cantece impotriva mortii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963.
Usa a aparut in volumul Elegie pentru o floare secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.
Privighetorile a aparut in volumul Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Hanibal a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Confesiune
Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme
si bucuria de-a simti aripi
crescându-mi lungi, de azurii cerneluri
si grija de-a putea sa înfiripi
o masa înghetata, de mezeluri…
si spaimele de mic copil, bolind
de nervi, si cerul plin de stele
si stelaria de paduchi foind
si-acel razboi si chinurile-acele,
castanele salbatece din pâini,
si paiele cu ele amestecate,
si-acele urlete de câini
murind de foame-n strazile-nghetate,
si soba rece, astru de granit,
sclipind cu dusmanie,
spunându-mi: - Este ger cumplit?
Si ce o sa mai fie!…
Fitilul ars al lampii fara gaz,
si lectia ramasa nesfârsita,
si geamu-n zori sticlind de-un alb atlaz
întins de mâna iernii aburita
si palma data de un profesor
pe fata mea slabita, nespalata
din pricina ca nu era usor
s-avem sapun, decât doar câteodata.
Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme
In Varful Inimii
Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decît dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.
Umblu în vîrful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol
încît lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un rîu liniştit.
Visul Unui Pescar Batran
[………………………………..]
dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu