4. /21 AUGUST 2022 - TEATRU/FILM

GIONI DIMITRIU

Și-a început cariera artistică în 1965 cu Gioni Dimitriu . El va continua apoi cu Momente Vesele în 1988 (după 23 de ani). Are 3 producții de discuri în format Vinyl .

Diferitele sale stiluri Gioni Dimitriu sunt: Bossanova (De exemplu, pe albumul său Gioni Dimitriu ), Cha-Cha (De exemplu, pe albumul său Gioni Dimitriu ), Doo Wop (De exemplu, pe albumul său Gioni Dimitriu ), Comedie (Pentru de exemplu, pe albumul Momente Vesele ), Dialogue (De exemplu, pe albumul Momente Vesele ), Monolog (De exemplu, pe albumul Momente Vesele ), Schlager (De exemplu, pe albumul Momente Vesele ) și Vocal(De exemplu, pe albumul său Momente Vesele ).

Stilul său este încadrat în genurile: latină , non-muzică , pop și rock .

Gioni Dimitriu a jucat ca: Text By (De exemplu, pentru single-ul Momente Vesele ).

A lucrat cu casa de discuri: Electrecord .

Filmografie

Actor

Un petic de cer		1983
Castelul din Carpaţi		1980
Drumul oaselor		1979
Dragoste la zero grade		1964
La vârsta dragostei		1963

Gioni Dimitriu-Lista de bucate

TOMA CARAGIU

Biografie

A fost unul dintre cei mai mari si mai indragiti actori ai Romaniei.

Cariera:

S-a nascut intr-o modesta localitate (Hrupisti) din Macedonia greceasca, într-o familie de aromâni. Primii ani de viața i-a petrecut în localitatea natala. In aprilie 1928, cand inca nu avea 3 ani, se refugiaza în România impreuna cu intreaga familie. 

Dupa o serie de peregrinari, familia se stabileste în Ploiesti, unde Toma termina cursurile liceale. A jucat in trupa de teatru a liceului "Sfinţii Petru si Pavel" din Ploiesti, azi Colegiul Naţional "I. L. Caragiale".

A absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti in1949. Studentul Caragiu era deja angajat de Teatrul National din Bucuresti, inainte de absolvire.

A jucat pe scena Teatrului din Constanţa  intre 1951 si 1953. In 1953, cand avea doar de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploiesti. Va deţine aceasta functie timp de 12 ani. A urmat plecarea la Teatrul Bulandra din Bucuresti.

A jucat roluri de comedie, dar si drame. Unul dintre filmele foarte cunoscute este "Actorul si salbaticii" (1975).

Alte cateva filme: Vremea zapezilor, Seful sectorului suflete, Subteranul, Rapirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, Razbunarea haiducilor, Haiducii lui Sapte cai, Zestrea Domnitei Ralu, Saptamâna nebunilor, Facerea lumii, Bariera, Ciprian Porumbescu, Operatiunea "Monstrul", Serenada pentru etajul XII, Buzduganul cu trei peceti, si ultimul: Marele singuratic.

Cateva roluri in teatru: Rica Venturiano - O noapte furtunoasa de I. L. Caragiale; Truffaldino - Sluga la doi stapâni de Carlo Goldoni; Figaro - Nunta lui Figaro de Beaumarchais; Ianke - Take, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa; Pampon - D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, ; Bertoldo - Bertoldo la curte de Leunid Rahmaninov; Mackie Sis - Opera de trei parale de Bertolt Brecht; Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale; Primarul - Revizorul de Gogol; Ion - Puterea si adevarul de Titus Popovici; James Tyrone - Lungul drum al zilei catre noapte de Eugene O Neill, si altele.

Din înregistrarile televizate cu Toma Caragiu au ramas doar 118 minute. A fost casatorit de doua ori. Impreuna cu prima sotie a adoptat in 1962 o fetita.

A murit la 4 martie 1977, în urma cutremurului, împreuna cu prietenul sau Alexandru Bocaneţ.

In cinstea lui, teatrul din Ploiesti a fost numit Teatrul Toma Caragiu, strada pe care se afla cladirea teatrului poarta acelasi nume iar in centrul orasului se gaseste un bust al actorului.

Pe scurt despre Toma Caragiu:

Nume: Toma Caragiu
Ocupatie: Actor
Locul nasterii: Hrupisti, Grecia
Data nasterii: 21 august 1925
Data si locul mortii: 4 martie 1977, Bucuresti
Nationalitate: Romana
Etnie: roman
Religie: ortodox

De ce este faimos Toma Caragiu?

Actor de renume, Toma Caragiu a avut o bogata activitate in teatru, televiziune si film. Pentru umorul sau a fost asemanat cu Charlie Chaplin. Daruirea excepţionala pentru teatru si desavârsirea cu care îsi juca rolurile i-au adus titlul de "comic genial" (1969) si de "cel mai bun actor român" (1971). 

De ce ne place Toma Caragiu?

A fost un artist de exceptie, care se daruia întreg artei. 

Toma Caragiu - Aşa e în tenis

Toma Caragiu, Marin Moraru, Vali Pepino şi Marius Pepino - Drumul spinos al iubirii (1970)

Toma Caragiu - Mefisto

Toma Caragiu Toma si trapezul

JEAN CONSTANTIN

Biografie

Jean Constantin s-a născut în anul 1927, într-o familie de greci. Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuşi a menţinut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[ Mama lui se numea Caliopi, iar tatăl, Constantin. Numele său de familie era Jean şi nu Constantin. Deşi s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri şi a făcut haz de ele. Reprezentanţii comunităţii rome din Constanţa au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii şi că acesta era cunoscut în oraş ca grec. Totuşi, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de ţigan în mai multe filme.

A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înfiinţata secţie de estrada din cadrul Teatrul de Stat "Fantasio" Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
Activitate

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani şi Dem Radulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu rgizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toat Panzele Sus (1976), în regia lui Mircea Muresan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail Revansa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Marin Miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu,Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006). Ultimele sale filme,Spravietuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasa TV.

În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri,26 MAI 2010,în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arsinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa în ziua de 28 mai.

Jean Constantin - Fir-ar mama ei de viata

Jean Constantin şi Aurel Manolache - Confuzia (1978)

Adriana Trandafir, Jean Constantin, Alexandru Lulescu şi Radu Stoenescu - Cadavrul vioi (1994)

ILINCA TOMOROVEANU

Biografie

Considerata de specialisti (Glossy Magazine) ca fiind una dintre " Cele mai frumoase femei din showbiz-ul romanesc " actrita de teatru si film Ilinca Tomoroveanu s-a nascut pe 21 august 1941 in Bucuresti.

Nepoata lui Octavian Goga, ( celebrul poet ardelean de origine aromana, politicianul de extrema dreapta....membru al Academiei Romane...) - sora acestuia, Victoria a fost bunica actritei Ilinca Tomoroveanu ce a studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit in 1964.

" În primul rând bunica, sora lui Goga, care ne-a crescut în veneraţia lui. Ei se iubeau foarte tare. În perioada în care eu am crescut, Goga a fost interzis, şi-atunci singura persoană - singura e un fel de a zice - care îmi vorbea despre el era bunica. ... Bunica ne spunea, ne citea, ne cânta versuri de Goga. În fiecare vară mergeam la Răşinari, la un moment dat am stat mai mult, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deci când eram foarte mică, şi ne-am obişnuit ca Răşinariul să fie a doua casă. "

Inca din bancile facultatii debuteaza în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), 

In teatru, in ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucuresti si isi face debutul pe scena in piesa "Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, in regia lui Horea Popescu. A detinut de-a lungul carierei roluri importante din dramaturgia romaneasca, in piese scrise de H. Lovinescu, E. Barbu, P. Everac, T. Popovici, Delavarancea si Mihail Sorbu, dar si din cea clasica si moderna universala, in piese semnate de Lope de Vega, Victor Hugo, F. M. Dostoievski, Tolstoi, Alfred de Musset, Jean Anouilh etc.

Din 1977 este casatorita cu celebrul si stralucitul actor Traian Stanescu pe care dupa cum declara intr-un interviu " La inceput a fost o mare prietenie. Stateam in acelasi cartier. Am jucat impreuna, in teatru si film. Si deodata am descoperit ca ne iubim. Intr-o clipa."si impreuna , dupa 33 de ani de casatorie au un fiu Mihai Stanescu, redactor TV, o nora si un nepotel.

În 1990 devine membră UNITER iar din 1999 este membră în senatul acestuia: " Eu am participat de la început, prin UNITER, la Comisia Socială care se ocupă de artiştii în necesitate. Există două programe. Unul, Casa Artistului, prin care din sponsorizări, din timbrul teatral, se ajută permanent colegi foarte necăjiţi, din păcate, din punct de vedere material şi al sănătăţii. În acest program sunt vreo optzeci de oameni. În programul "Artiştii pentru artişti" s-au strâns bani, s-au strâns şi anul ăsta foarte mulţi, cu care s-au putut ajuta câţiva colegi."

Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).

In anul 2005 este numita director adjunct artistic la Teatrul National din Bucuresti , unde își continuă și cariera de actor, acum in roluri de matusa - Irena/ Jocul Ielelor de Camil Petrescu.... si de repertoriul teatrului, de distribuţii, în colaborare cu regizorii, şi de programarea spectacolelor...., " trebuie sa fie un fel de 'mama si tata' ai tuturor colegilor...jandarm, paratrasnet, atunci cand apar conflicte."

Sari la navigareSari la căutare

Ilinca Tomoroveanu
Date personale
Nume la naștere	Ilinca Maria Tomoroveanu
Născută	21 august 1941 București, Regatul României
Decedată	2 mai 2019 (77 de ani) București, România
Căsătorită cu	Traian Stănescu (1977-2019)
Copii	Mihai Stănescu
Cetățenie	România
Ocupație	actriță de teatru[*] actriță de film
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*] (2004)[1]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ilinca Tomoroveanu (n. 21 august 1941,^[2] București, România – d. 2 mai 2019, București, România) a fost o actriță română de teatru și film. Din anul 2005 a fost director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde și-a continuat și cariera de actor. În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 a fost membră în senatul UNITER. A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.^[3] De asemenea, a fost nepoata poetului Octavian Goga. Actrița Ilinca Tomoroveanu, director artistic al Teatrului Național "I.L. Caragiale" București, a murit la vârsta de 77 de ani, în data de 2 mai 2019.

ACTIVITATE

Actoria

Ilinca Tomoroveanu

Ilinca Tomoroveanu a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar).

A debutat pe scena cinematografică în filmul "Darclee" (figuratie), apoi in 1960, în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), iar pe scena teatrală a debutat în anul 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu).

După debut are o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme.

În stagiunea 2008–2009, Ilinca Tomoroveanu a interpretat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” personajul Ilina Romescu din piesa Jocul ielelor, de Camil Petrescu. Piesa a avut premiera în 12 mai 2007.^[4]

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).

Alte activități

Ilinca Tomoroveanu devine membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) în anul 1980, iar a Uniunii Teatrale din România (UNITER) din anul 1990. Din 1998 face parte și din senatul UNITER.

Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.

Din anul 2005 îndeplinește și funcția de director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.

ROLURI

Pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București

An	Rol	Piesă
1964	Cristina	„Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, regia Horea Popescu
1964	Rosette	„Să nu te joci cu dragostea”, de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter
1965	Ruja	„Doamna lui Ieremia”, de Nicolae Iorga, regia Nicolae Massim
1965	Anca	„Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu
1965	Crina	„Patima roșie”, de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea
1966	Dona Ana	„Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu
1966	Nuntașa	„Nuntă însângerată”, de Federico Garcia Lorca, regia Miron Nicolescu
1967	Oana	„Apus de soare”, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu și Marietta Sadova
1968	Kathie	„Heidelbergul de altădată”, de Wilhelm Meyer Forster, regia Victor Moldovan
1969	Iulia	„Al patrulea anotimp”, de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet
1971	Silvia Domnișor	„Să nu-ți faci prăvălie cu scară”, de Eugen Barbu, regia Sanda Manu
1972	Viorella Vidrighin	„Un fluture pe lampă”, de Paul Everac, regia Horea Popescu
1972	Ina	„Iadul și pasărea”, de Ion Omescu, regia Alexandru Finți
1972	Celesta Finley	„Dulcea pasăre a tinereții”, de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet
1974	Lucille Desmoulins	„Danton”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu
1977	Roxana	„Cyrano de Bergerac”, de Edmond Rostand, regia N. Al. Toscani
1978	Berta	„Generoasa fundație”, de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu
1979	Naștenka	„Însemnările unui necunoscut”, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Ion Cojar
1980	Florence	„Cavoul de familie”, de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu
1983	Natașa Golubeva	„Între patru ochi”, de Alexandr Ghelman, regia Dan Necșulea
1986	Maria Sinești	„Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Sanda Manu
1984	Gizi	„Papa Dolar”, de Andor Gabor, regia Mihai Berechet
1989	Mara de Cylli, Tomlmay	„Moștenirea”, de Titus Popovici, regia Mihai Manolescu și Horea Popescu
1990	Clitemnestra	„Trilogia antică”, după Euripide și Sofocle, regia Andrei Șerban
1993	Uma	„Ghetou”, de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză
1998	Doamna Alving	„Strigoii”, de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat
2001	Ana Dmitrievna Karenina	„Cadavrul viu”, de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag
2002	Salomia	„Crimă pentru pământ”, după Dinu Săraru, regia și dramatizarea Grigore Gonța
2003	Mașa	„Mașinăria Cehov”, de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan
2007	Irena Romescu	„Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga
2010	Bătrâna	„Avalanșa”, de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim

În teatru la televiziune

• Smaranda - „Ochii care nu se văd”, regia Dan Necșulea
• Dona Sol - „Hernani”, de Victor Hugo, regia Cornel Popa
• Vanda - „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, regia Matei Alexandru
• Gena - „Titanic vals”, de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu
• Tița - „Bălcescu”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu

Cinematografie

• Darclée, regia Mihai Iacob, 1960 (figurație)
• „Mândrie", regia Marius Teodorescu, 1960 (debut)
• „Dragoste lungă de-o seară", regia Horea Popescu, 1963
• „La porțile pământului", regia Geo Saizescu, 1965
• „Runda 6", regia Vladimir Popescu-Doreanu, 1965
• „Castelanii", regia Gheorghe Turcu, 1966
• „Frumoasele vacanțe", regia Karoly Makk, 1967
• Războiul domnițelor (1969)
• „Pentru că se iubesc", regia Mihai Iacob, 1971
• „Dincolo de orizont", regia Ștefan Traian Roman, 1978
• De-aș fi Peter Pan, regia Gheorghe Naghi, 1991
• Cu un pas înainte, regia Alexandru Berceanu, Jesus del Cerro, 2007
• Moștenirea, regia Iura Luncașu, 2010

VIAȚĂ PERSONALĂ

Căsătorită din 1977 cu actorul Traian Stănescu, au împreună un fiu, Mihai Stănescu.^[5] Este fiica lui Alexandru Tomoroveanu, economist cu studii la Paris, fost director general al CEC (1941-1948).^[6]

PREMII ȘI DISTINCȚII

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Ilinca Tomoroveanu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. ^[7]

Ilinca Tomoroveanu - Povestea codrului

Ilinca Tomoroveanu și Traian Stănescu recită ”Focuri de primăvară” de Lucian Blaga

MARIN MORARU

Marin Moraru
Date personale
Născut	31 ianuarie 1937[1]  București, România
Decedat	21 august 2016 (79 de ani)  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	actor actor de teatru[*] actor de film actor de televiziune[*]
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Premii Gopo
2009 Gopo pentru întreaga operă
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Marin Moraru (n. 31 ianuarie 1937,^[1] București, România – d. 21 august 2016, București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.

BIOGRAFIE

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.^[2]

PIESE DE TEATRU

• Pigulete plus cinci fete de C. Bratu
• Chirița în provincie de Vasile Alecsandri
• Ocolul Pământului de P. Kohout
• Umbra de E. Swartz
• Troilus și Cresida de William Shakespeare
• Capul de rățoi de George Ciprian
• D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale
• Nepotul lui Rameau de Diderot
• "Transplantarea inimii necunoscute de A. Marodin
• Leonce și Lenav de G. Buchner
• Un fluture pe lampă de Paul Everac
• Trei frați gemeni din Veneția de A. Mattiuzzi
• Ultima oră de Mihail Sebastian
• O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
• Saragosa
• Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt
• Gaițele de Alexandru Kirițescu
• Fundația de Valeho
• O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
• Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett
• Harap Alb de Radu Ițcuș
• Azilul de noapte de Maxim Gorki
• Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa
• Crimă pentru pământ, dramatizare de Grigore Gonța după romanul omonim al lui Dinu Săraru
• Egoistul de Jean Anouilh
• Femeia îndărătnică de William Shakespeare
• Piscina de la miezul nopții de Peter Karvas

FILMOGRAFIE

• Haiducii (1966)
• Un film cu o fată fermecătoare (1966)
• Maiorul și moartea (1967)
• Răpirea fecioarelor (1968)
• Răzbunarea haiducilor (1968)
• Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Costache Giurgiuveanu
• Un comisar acuză (1974) - comisarul Ghiță Petrescu
• Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
• Actorul și sălbaticii (1975) - majordomul Vasile
• Filip cel bun (1975)
• Toamna bobocilor (1975) - Toderaș
• Elixirul tinereții (1975)
• Operațiunea Monstrul (1976) - Corneliu
• Pintea (1976) - dublaj de voce Bălan
• Tufă de Veneția (1977)
• Iarna bobocilor (1977) - Toderaș
• Cianura... și picătura de ploaie (1978) - dr. Grecea
• Concurs (1982)
• Faleze de nisip (1983)
• Ringul (1984) - Tom
• Zbor periculos (1984)
• Masca de argint (1985) - boierul Vâlcu
• Vară sentimentală (1986) - brigadierul Ioan Stroe
• Cuibul de viespi (1986)
• În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
• Chirița în Iași (1988)
• Amen (2002) - Fotograful
• Iubire ca în filme (2006) - Petre Varga (decedat)
• Inimă de țigan (2007) - Cristofor
• Regina (2008) - Cristofor
• Aniela (2009) - Costică
• Iubire și Onoare (2010) - Mohamed
• Pariu cu viața (2011) - Silviu „Bunicu” Crăciun
• O nouă viață (2014) - Silviu „Bunicu” Crăciun

PUBLICAȚII

• Suntem ce sunt amintirile noastre, Editura ALL, 2013 ^[3]

DISTINCȚII

• În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituției.^[4]
• Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, ediția a 3-a, 2009, pentru întreaga carieră.^[5]
• În 2012 a primit o stea pe „Aleea Celebrităților” din București (Piața Timpului).^[2]
• Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.^[6]

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]
• Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce (2008)

Marin Moraru şi Marian Hudac - Aspirina şi piramidonul (@TVR1)

Marin Moraru - Actorul trist al scenei romanesti

Octavian Cotescu și Marin Moraru - Un film profund realist

PAUL CĂLINESCU

Sari la navigareSari la căutare

Paul Călinescu
Regizorul Paul Călinescu.
Date personale
Născut	23 august 1902  Galați, România
Decedat	25 martie 2000 (97 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film scenarist
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Paul Călinescu (n. 21 august 1902, orașul Galați – d. 25 martie 2000, București) a fost un regizor și scenarist de film român.

A absolvit Academia comercială din București în anul 1930.

Artistul a decedat în anul 2000 și a fost incinerat.^[2]

FILMOGRAFIE

Regizor

• România (1934)
• Colțuri din România (1936)
• București, orașul contrastelor (1936)
• Țara Moților (1938)
• Uzinele Malaxa (1940)
• Mândra noastră țară (1941)
• România în lupta contra bolșevismului (1941)
• Nistrul (film)Nistrul (1943)
• Împrumutul de aur (1945)
• Floarea reginei (1946) - scurtmetraj
• Agnita - Botorca (1947)
• Răsună valea (1949)
• Toamna în deltă (1951)
• La un punct de agitație (1952) - scurtmetraj
• Desfășurarea (1954)
• Pe răspunderea mea (1956)
• Porto-Franco (1961)
• Titanic vals (1964)

Scenarist

• București, orașul contrastelor (1936)
• Schi de primăvară (1944) - în colaborare cu F. Corlățeanu
• Floarea reginei (1946)
• Desfășurarea (1954) - în colaborare cu Marin Preda
• Pe răspunderea mea (1956) - în colaborare cu George Voinescu
• Titanic vals (1964) - în colaborare cu Tudor Mușatescu

PREMII

• Premiul I la Expoziția Universală de al Paris 1937 – Colțuri din România
• Premiul filmului documentar la Festivalul internațional de artă cinematografică, Veneția, 1939 – Țara Moților
• Premiul filmului documentar la Festivalul internațional de artă cinematografică, Veneția, 1941 – România în lupta contra bolșevismului
• Diploma de onoare a Festivalului internațional de la Karlovy Vary, 1950 – Răsună Valea
• ACIN 1977 „pentru merite excepționale în dezvoltarea cinematografiei naționale”
• ACIN 1984 – Delta de ici... de colo
• Mențiune la cel de-al XIII-lea Concurs Tehnic Internațional al UNIATEC 1984 – Delta de ici... de colo
• UCIN 1992 „Diploma de onoare pentru întreaga opera”
• UCIN 1996 - Trofeul „Opera omnia”

ION OCHINCIUC

Sari la navigareSari la căutare

Ion Ochinciuc
Ion Ochinciuc
Date personale
Născut	21 august 1927 Sculeni, județul Iași
Decedat	4 octombrie 2016 (89 de ani) București
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor, dramaturg,jurnalist, radiofonist, publicist
Pseudonim	Ion Dragomir
Limbi	limba română
Activitatea literară
Subiecte	proză și dramaturgie
Semnătură
Modifică date / text

Ion Ochinciuc (n. 21 august 1927, Sculeni, județul Iași – d. 4 octombrie 2016, București) a fost un prozator și dramaturg român.

A scris romane polițiste și dramaturgie. A lucrat mai bine de 20 de ani în Radio.

Membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970.

BIOGRAFIE

Fiul lui Constantin și Olimpia Ochinciuc, s-a născut în data de 21 august 1927 în comuna Sculeni Târg, plasa Copou, județul Iași (actualul Punct vamal Sculeni-Sculeni, prin care se face trecerea peste Prut). Școala primară o face în satul natal. Se refugiază în Iași după cedarea Basarabiei unde începe studiile secundare la Liceul Internat Costache Negruzzi (actualul Colegiul "Costache Negruzzi" din Iași), apoi își continuă studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din București, absolvind în 1946. După ce frecventează 2 ani cursurile Facultății de Construcții din Iași, urmează Facultatea de Litere a Universității București | Facultatea de Filologie din București luându-și licența în 1953. A cunoscut oameni renumiți printre care putem aminti: George Călinescu, Tudor Vianu, C.A. Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur și alte somități ale literaturii și filosofiei românești.

Lucrează ca documentarist la Consiliul general ARLUS între anii 1950-1952, ca redactor la „Veac nou" între anii 1952-1955, este șef de secție la redacția “Publicațiilor românești pentru străinătate” între anii 1956-1967 și ulterior ca șef de secție la Radio unde din 1 mai 1967 și până în noiembrie 1987 realizează emisiunea magazin duminicală „De toate pentru toți”.^[1] A mai coordonat și realizat emisiunea „Radiomagazinul femeilor”.

La 22 decembrie 1980 a avut loc la cinematograful Scala din București premiera filmului Cântec pentru fiul meu: Scenariul - Mihai Opriș și Constantin Dicu; Regia Constantin Dicu, inspirat din romanul Îngerul negru de Ion Ochinciuc.^[2]

La 4 octombrie 2016 maestrul Ion Ochinciuc s-a stins din viață la București.

DEBUT

A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou" cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru "Stânca Miresei" în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul "C.I. Nottara"), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967.

OPERE

Ion Ochinciuc s-a consacrat aproape în mod integral prozei polițiste și de aventuri. ”"Moldovean” sută la sută prin harul povestirii, prin cultul anecdotei “care primează”, autorul […] are voluptatea rezumării unei situații printr-o vorbă de duh, a sa ori a altcuiva, reținute cu voluptatea colecționarului rafinat. […] Dl. Ochinciuc are condei ușor, scrie sprințar și cărțile sale se citesc pe nerăsuflate. Este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii„”.^[3]

Romane (în ordine cronologică)

• Răzbunarea Ofeliei (Editura Tineretului, 1967)
• Îngerul Negru (Editura Tineretului, 1969)
• Masca Burgundă (Editura Militară, 1971)
• Egreta Violetă (Editura Albatros, 1972)
• Nopțile Colonelului Bârsan (Editura Eminescu, 1973)
• O Noapte În „Venus” (Editura Militară, 1974)
• Acasă Fugarule! (Editura Albatros, 1975)
• Spada de Toledo (Editura Militară, 1976)
• Eroul Necunoscut (Editura Militară, 1977)
• Fotografia de Nuntă (Editura Militară, 1981)
• Norocul Era Șchiop (Editura Eminescu, 1983)
• Capcana Din Bulevardul Primăverii (Editura Scripta, 1994)
• Secrete În Alb Și Negru (București, Editura Tracus Arte, 2011, ISBN 978-606-8126-65-4)
• Cãlugãrița (În umbra unei femei) (București, Editura Tracus Arte, 2014, ISBN 978-606-664-233-0)
• Ispititoarele capcane (Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2016, ISBN 9786066646338)

Memoralistică

• Jurnal Anapoda - Volumul I (București,Editura Tracus Arte,2012, ISBN 978-606-8361-48-2)
• Viata ca anecdotă - Jurnal anapoda Volumul II (Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2013, ISBN 978-606-664-116-6)
• Cine râde la urmă? Oameni si intamplari - Jurnal anapoda Volumul III (Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2015, ISBN 978-606-664-539-3)

Povestiri

• Noaptea Moțoganei, special pentru un volum de povestiri publicată de Editura Militară curând după inundațiile catastrofale din 1970. Cartea a avut un tiraj de 500.000 de exemplare iar banii din vânzarea ei au mers în ajutorul sinistraților.
• Umbra Zburătoare, publicată în Almanahul literar al “Gazetei literare” („România literară” de azi) săptămânal al Uniunii Scriitorilor în anul 1984.

Lucrări dramatice

Stânca Miresei, dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit să folosească un pseudonim, Ion Dragomir.^[4]

O navă pentru cer senin, piesă de teatru pentru copii gen “Peter Pan”, jucată la Teatrul pentru copii și tineret (azi Teatrul “Luceafărul”) din Iași, stagiunile 1975-1976-1977. Regizor: Constantin Brehnescu. Muzica: Sabin Pautza. Versuri: Ana Mâșlea.

Acțiunea Codalbul (titlul inițial “Eroii unde se ascund când plâng?”), dramă istorică în trei acte, jucată la Teatrul “Ion Creangă” din București, stagiunea 1976-1977. (Se împlinea un veac de la Războiul de Indepență al României). Regizor: Ianis Veakis. Scenografia: Elena Pătrașcanu.^[4]

Bumerang la purtător, comedie difuzată la Radiodifuziunea Română, în emisiunea “Teatru la microfon”, în anul 1981.

Aventurile lui Leonardo, suită de scenete S.F. difuzată pe Programul 1 al Radiodifuziunii Române în cursul anului 1982.

A publicat trilogia de teatru intitulată Bastardul la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri).

PREMII ȘI DISTINCȚII

A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru Copii din București. A luat premiul al II lea la Concursul organizat de Romanian Crime Writers Club – prima asociație a scriitorilor de romane polițiste din România, împreună cu Trustul de presă - Publicațiile Flacăra, în anul 2010 la Târgul de Carte Gaudeamus.^[5]

Romanul Călugărița (În umbra unei femei) a luat premiul al doilea la concursul organizat de Editura “Flacăra” în anul 2010.^[5]

IOANA DRĂGAN

Ioana Drăgan
Date personale
Născută	21 august 1937 (83 de ani) București
Ocupație	actriță
Modifică date / text

Ioana Drăgan (n. 21 august 1937, București) este o actriță română de teatru și film. A fost căsătorită cu regizorul Mircea Drăgan.

BIOGRAFIE

Ioana Drăgan s-a născut pe 21 august 1937 la București. A urmat studii de tehnică cinematografică - tehnician la laboratorul TVR (1960-1963).

Lectură din volumul „Gripa. O poveste de Crăciun”, de Ioana Drăgan

FILMOGRAFIE

• Neamul Șoimăreștilor (1965)
• Golgota (1966)
• Războiul domnițelor (1969)
• Brigada Diverse intră în acțiune(1970)
• Brigada Diverse în alertă! (1971)
• B.D. la munte și la mare (1971)
• Frații Jderi (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
• Cuibul salamandrelor (1977)
• Aurel Vlaicu (1978)
• Brațele Afroditei (1979)
• O lume fără cer (1981)
• Plecarea Vlașinilor (1983)
• Întoarcerea Vlașinilor (1984)
• Chirița în Iași (1988)