5. /2 SEPTEMBRIE 2022 - POEZIE
MIRCEA DEMETRIADE
| Mircea Demetriade (Demetriad) | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 septembrie 1861 Ocnele Mari, Vâlcea, România  |
| Decedat | (53 de ani) Bacău, România |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet, dramaturg, jurnalist, critic literar, actor |
| Pseudonim | M. C. Dimitriade, Mircea des Métriades, Ali-Baba, Demir, Dimir, D. Mir |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1880 – 1914 |
| Mișcare/curent literar | Simbolism Parnasianism |
| Specie literară | poezie lirică, sonet, fabulă, comedie, literatură fantastică, dramă istorică, dramă în versuri, vers liber, eseu |
Modifică date / text  | |
Mircea Constantin Demetriade (de asemenea întâlnit ca Demetriad, Dimitriade, Dimitriadi sau Demitriadi) — (n. 2 septembrie 1861 – d. 11 septembrie 1914) a fost poet, dramaturg și actor român, unul dintre primii admiratori și animatori ai mișcării simboliste românești.
Asociat și inspirat de Alexandru Macedonski, Demetriade și-a consolidat primele influențe romantice în jurul revistei Literatorul, a aceluiași Macedonski. Ulterior, prin încorporarea a numeroase elemente din lirica a doi însemnați simboliști francezi, Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud, pe care, de altfel, Demetriade îi va traduce în română, ștacheta devenirii simboliste a românului a devenit mult mai ridicată.
Lucrările lui Demetriade, care constau, mai ales, din poezie lirică și drame versificate, având puternice elemente fantastice, au fost incluse adesea în programele timpului la Teatrul Național din București. Oricum, aceste lucrări ale sale nu au trecut proba timpului, fiind considerate de criticii și istoricii ulteriori ai literaturii române ca fiind de importanță minoră.
Alături de a fi un pionier al simbolismului din România, Demetriade este afiliat cu grupul socialist al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și al lui Constantin Mille, fiind, de asemenea, un promotor local al masoneriei în România.
În decursul anilor 1880, Mircea Demetriade a avut o prietenie literară cu scriitorii Vasile Alecsandri și Bonifaciu Florescu, editând revista literară Analele literare, în ale cărei pagini se regăseau un simbolism activist împletit armonios cu un nivel ridicat de erudiție literară.
În tot timpul vieții sale active literare, Demetriade a participat la varii intreprinderi literare, dintre care se pot menționa Societatea scriitorilor agregată în jurul cercului literar al Cafenelei Kübler, respectiv participarea sa foarte regulată și ordonată la salonul literar al lui Alexandru Macedonski.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut în Oltenia într-o familie actoricească, deși ar fi putut continua cu ușurință tradiția, Demetriade a renunțat în mare măsură la o carieră similară pentru a deveni scriitor boem.
Amorul Meu
Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape,
Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape
Lumină, fericire şi cântece şi pace,
În el melancolia asunsă stă şi zace.
Amorul meu, un tânăr cu fruntea fulgerată
De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată,
Un gest frumos şi totuşi teribil ca misterul,
Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroşit fierul.
Amorul meu, un tânăr zâmbind în râs sardonic,
Şi totuşi părând frate cu zeul cel Ionic,
În mână ţine facla întoarsă spre pământ,
Şi Tanatos şi Eros în sufletul meu sunt.
Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dăramă.
Zadarnic i-arunc jertfe în pântece de-aramă;
Copii, iluzii, visuri... că el: de-i mistuieşte,
Mai mult în mine arde, mai mult mă chinuieşte.
Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie
Cu ochi pierduţi pe tine ! Oh, rai ce zâmbişi mie,
El vrea ca să zdrobească în tine şi trecutul:
Să fie viitorul, fiind, el, începutul.
Pastel Alb
Făr’ de idei şi făr’ de scop, nehotărât,
Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine;
Un cer murdar, meschin, urât,
Ce-nchide-n nori apusul vis şi-a lui lumine.
Şi orişicând dacă-aş voi, şi orişicând
Norii să-i sparg, lacrimi şuvoi din ei să cadă,
Zadarnic cerc... gerul vrăşmas tot îngheţând,
Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă.
Decolorat deasupra mea ţi-l port de-acum
Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie;
Că astăzi griji, necaz şi ani mă duc pe-un drum
Lipsit cu tot de ideal şi de tărie.
Ca iarna alb, deşi timid e-nsufleţit,
Şi sub zăpezi plin de curaj tiptil se ţine,
Din ochii tăi ce cu amor m-au aţintit,
Un ghiocel prevestitor de vremi senine.
Pianistul
Vibrări adânci, sonore, şi pline de mâhnire
Sub degete nervoase pe clape-alunecau...
Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Accente disperate de-apusă fericire, -
Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire.
Scotea, ca bun tovarăş l-a lui nenorocire,
Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbuşeau;
Mustrări acelei care uită a lui iubire...
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.
Vibrări adânci, sonore şi pline de mâhnire,
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau...
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire...
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,
Fermecător pianul şi-n dulce suvenire
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire.
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenoricire,
Şoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Aproape-n neştiinţă porni în aiurire
Vibrări adânci, sonore, şi pline de mâhnire.
Aproape-n neştiinţă porni în aiurire,
Şoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau,
Fermecător pianul şi-n dulce suvenire.
DAMIAN
Biografie
URECHE Damian, se naste la 2 sept. 1935, comuna Slatioara, judetul Vilcea - moare in 19 sept. 1994, Timisoara.
Poet si prozator.
Muncitor forestier si minier o vreme, a urmat cursurile serale ale Liceelor „Moise Nicoara" din Arad si „C. D. Loga" din Timisoara. Absolvent al Facultatii de Filologie din Timisoara, orasul unde se stabileste.
A fost corector la ziarul Flacara rosie din Arad (1957-l961); corector si, apoi, redactor la revista Orizont (196l-l981).
Debuteaza cu versuri in revista Scrisul banatean (1958). Editorial, debuteaza in 1964, cu Temperamentul primaverii, o culegere conjuncturala de poezie angajata, vadind entuziasmul virstei si iscusinta prozodica. Prolific, fara sa-si adinceasca substanta, a publicat o serie de culegeri mai mult sau mai putin omogene: Invitatie la vis (1967), Viori fara amurg (1969), Elegie cu Francesca da Rimini (1971), Tot ce ma doare (1972), Noapte de zile mari (1974), Spectacolul privirii (1976), Balada neatirnarii (1977), Eminescu (1979), Ulcioare de Horezu (1982), Toamna poetului (1986), Pescarii de pe apa de argint (1989). Adept al prozei lirice in volum Printul marelui putin (1971). Este prezent in numeroase culegeri de poezie patriotica.
U. este un traditionalist cu accese de modernitate, imbinind intr-o maniera inexpresiva recuzita traditionala cu formula conceptuala. indeobste sentimentalismul si paseismul sint atenuate sub controlul luciditatii. Poezia lui are o structura compozita, autorul putind trece cu usurinta de la eminescianism - transparent in omagiul din Eminescu, 1979 - la sonurile generatiei postlabisiene. Uneori este cuprins de elanuri umaniste si predispozitii vizionare, alteori devine un trubadur jovial si jucaus. in creatia lui nu au pregnanta starile lirice ca atare, ci ipostazele in care se imagineaza eul poetic. Se intrupeaza astfel un personaj liric cu mai multe fete, adeseori grandilocvent in retorica sa, dar funciarmente sincer in atitudinea asumata.
Dramatismul trairilor este exclus, intrucit trecerea de la observatia exterioara spre interioritate se produce la modul discursiv: „Poetul trece agitat/ Din lumea verde a cimpului/ La lumea din el". Damian Ureche se vadeste, paradoxal, un elegiac eliberat de tristete prin devierea gravitatii in sagalnicie si a durerii nedefinite, in joc. Atitudinea ludic-ironica si umoristica, in spiritul lui I. Minulescu , e mai evidenta in Viori fara amurg (1969). Atare maniera se consolideaza pe filtrarea emotiei poetice cu ajutorul lecturilor. Elegie cu Francesca da Rimini (1971) este o carte semnificativa in sensul acesta. Poetul - petrarchist si eminescian deopotriva, prin timbrul sau - realizeaza aici un insolit „catalog" liric de muze si eroine, de iubite celebre si femei inspiratoare sau chiar personaje literare (in Lotte la Weimar, Anna Karenina, Emma Bovary, Kira Kiralina, Enigma Otiliei etc). Autorul Elegiei se transpune aievea in rolul eroinelor mitologice (Penelopa, Elena din Troia, Euridice, Nausicaa s.a.) sau evoca liric celebre muze-femei: Laura lui Petrarca, Beatrice a lui Dante, Contessina lui Michelangelo, „femeia de fum" a lui Bacovia, „doamna bruna" din sonetele lui Shakespeare etc.
In chip semnificativ, volumul se deschide cu o Elegie care reprezinta, de fapt, un elogiu adus inspiratoarei eminesciene „Verona, Veronica". inzestrat cu simtul ritmului, Damian Ureche compune cu usurinta versuri ocazionale si nu ezita sa contraga banalul cotidian in compuneri ritmice realizind, de pilda, o Saptamina ritmica, in care e definita pseudo-liric fiecare zi a saptaminii. Simbolurile frecvente ale liricii sale sint cele traditionale (izvorul, fintina, viorile, ulciorul, ciocirlia, zapada, norii, lira s.a.), iar predispozitia afectiva este a unui romantic incurabil, preocupat de a-si contura „biblioteca (mea) sentimentala". Tendinta autobiografica aliata cu tema timpului trecator se accentueaza o data cu virsta si capata transparenta in volumele de maturitate, Ulcioare de Horezu (1982) si Toamna poetului (1986). in prima sectiune din Ulcioare este hasurat nostalgic spatiul natal, evocind parintii si elogiind, in genere, lumea rurala (Ne trebuie tarani).
A doua sectiune, insa, tradeaza spiritul mimetic al autorului care a deprins mestesugul versificatiei facile. Ciclul de Dedicatii cuprinde un gen de biografii lirice ale celor mai feluriti poeti (M. Beniuc. C. Baltag, I. Gheorghe, N. Cassian, A. Paunescu, M. Banus, Gh. Azap etc), invederind usurinta lui Damian Ureche de a imita diverse stiluri, osciiind intre parodie si pastisa. Un autobiografism mascat preconizeaza poetul in singura carte de proza, Printul marelui putin (1971), un microroman confesiv alcatuit din 98 de simili-versete, combinind epicul cu liricul. Cel care se confeseaza - proiectie a autorului in text -este un personaj melancolic si sceptic, ce se compara, fara nici o justificare, cu eroul camilpetrescian Ladima. intr-o alternanta studiata, sint aglomerate in pagina amintiri din copilaria rustica, ucenicia in mina sau din studentie, alaturi de evocari banale ale muncii redactionale si de meditatii lejere despre semnele scripturale. O multime de confesiuni marunte care nu se incheaga intr-un tot semnificativ. „Eul" binruit de o tristete indefinita nu prinde consistenta artistica.
Poet si prozator.
Muncitor forestier si minier o vreme, a urmat cursurile serale ale Liceelor „Moise Nicoara" din Arad si „C. D. Loga" din Timisoara. Absolvent al Facultatii de Filologie din Timisoara, orasul unde se stabileste.
A fost corector la ziarul Flacara rosie din Arad (1957-l961); corector si, apoi, redactor la revista Orizont (196l-l981).
Debuteaza cu versuri in revista Scrisul banatean (1958). Editorial, debuteaza in 1964, cu Temperamentul primaverii, o culegere conjuncturala de poezie angajata, vadind entuziasmul virstei si iscusinta prozodica. Prolific, fara sa-si adinceasca substanta, a publicat o serie de culegeri mai mult sau mai putin omogene: Invitatie la vis (1967), Viori fara amurg (1969), Elegie cu Francesca da Rimini (1971), Tot ce ma doare (1972), Noapte de zile mari (1974), Spectacolul privirii (1976), Balada neatirnarii (1977), Eminescu (1979), Ulcioare de Horezu (1982), Toamna poetului (1986), Pescarii de pe apa de argint (1989). Adept al prozei lirice in volum Printul marelui putin (1971). Este prezent in numeroase culegeri de poezie patriotica.
U. este un traditionalist cu accese de modernitate, imbinind intr-o maniera inexpresiva recuzita traditionala cu formula conceptuala. indeobste sentimentalismul si paseismul sint atenuate sub controlul luciditatii. Poezia lui are o structura compozita, autorul putind trece cu usurinta de la eminescianism - transparent in omagiul din Eminescu, 1979 - la sonurile generatiei postlabisiene. Uneori este cuprins de elanuri umaniste si predispozitii vizionare, alteori devine un trubadur jovial si jucaus. in creatia lui nu au pregnanta starile lirice ca atare, ci ipostazele in care se imagineaza eul poetic. Se intrupeaza astfel un personaj liric cu mai multe fete, adeseori grandilocvent in retorica sa, dar funciarmente sincer in atitudinea asumata.
Dramatismul trairilor este exclus, intrucit trecerea de la observatia exterioara spre interioritate se produce la modul discursiv: „Poetul trece agitat/ Din lumea verde a cimpului/ La lumea din el". Damian Ureche se vadeste, paradoxal, un elegiac eliberat de tristete prin devierea gravitatii in sagalnicie si a durerii nedefinite, in joc. Atitudinea ludic-ironica si umoristica, in spiritul lui I. Minulescu , e mai evidenta in Viori fara amurg (1969). Atare maniera se consolideaza pe filtrarea emotiei poetice cu ajutorul lecturilor. Elegie cu Francesca da Rimini (1971) este o carte semnificativa in sensul acesta. Poetul - petrarchist si eminescian deopotriva, prin timbrul sau - realizeaza aici un insolit „catalog" liric de muze si eroine, de iubite celebre si femei inspiratoare sau chiar personaje literare (in Lotte la Weimar, Anna Karenina, Emma Bovary, Kira Kiralina, Enigma Otiliei etc). Autorul Elegiei se transpune aievea in rolul eroinelor mitologice (Penelopa, Elena din Troia, Euridice, Nausicaa s.a.) sau evoca liric celebre muze-femei: Laura lui Petrarca, Beatrice a lui Dante, Contessina lui Michelangelo, „femeia de fum" a lui Bacovia, „doamna bruna" din sonetele lui Shakespeare etc.
In chip semnificativ, volumul se deschide cu o Elegie care reprezinta, de fapt, un elogiu adus inspiratoarei eminesciene „Verona, Veronica". inzestrat cu simtul ritmului, Damian Ureche compune cu usurinta versuri ocazionale si nu ezita sa contraga banalul cotidian in compuneri ritmice realizind, de pilda, o Saptamina ritmica, in care e definita pseudo-liric fiecare zi a saptaminii. Simbolurile frecvente ale liricii sale sint cele traditionale (izvorul, fintina, viorile, ulciorul, ciocirlia, zapada, norii, lira s.a.), iar predispozitia afectiva este a unui romantic incurabil, preocupat de a-si contura „biblioteca (mea) sentimentala". Tendinta autobiografica aliata cu tema timpului trecator se accentueaza o data cu virsta si capata transparenta in volumele de maturitate, Ulcioare de Horezu (1982) si Toamna poetului (1986). in prima sectiune din Ulcioare este hasurat nostalgic spatiul natal, evocind parintii si elogiind, in genere, lumea rurala (Ne trebuie tarani).
A doua sectiune, insa, tradeaza spiritul mimetic al autorului care a deprins mestesugul versificatiei facile. Ciclul de Dedicatii cuprinde un gen de biografii lirice ale celor mai feluriti poeti (M. Beniuc. C. Baltag, I. Gheorghe, N. Cassian, A. Paunescu, M. Banus, Gh. Azap etc), invederind usurinta lui Damian Ureche de a imita diverse stiluri, osciiind intre parodie si pastisa. Un autobiografism mascat preconizeaza poetul in singura carte de proza, Printul marelui putin (1971), un microroman confesiv alcatuit din 98 de simili-versete, combinind epicul cu liricul. Cel care se confeseaza - proiectie a autorului in text -este un personaj melancolic si sceptic, ce se compara, fara nici o justificare, cu eroul camilpetrescian Ladima. intr-o alternanta studiata, sint aglomerate in pagina amintiri din copilaria rustica, ucenicia in mina sau din studentie, alaturi de evocari banale ale muncii redactionale si de meditatii lejere despre semnele scripturale. O multime de confesiuni marunte care nu se incheaga intr-un tot semnificativ. „Eul" binruit de o tristete indefinita nu prinde consistenta artistica.
OPERA: Temperamentul primaverii, versuri. Bucuresti, 1964; Invitatie la vis, versuri, Bucuresti, 1967; Viori fara amurg, versuri, Bucuresti, 1969; Elegie cu Francesca da Rimini, Bucuresti, 1971; Printul marelui putin, roman, Bucuresti, 1971; Tot ce ma doare, versuri, Timisoara, 1972; Noapte de zile mari, versuri, Bucuresti, 1974; Spectacolul privirii, versuri. Timisoara, 1976; Balada neatirnarii, versuri, Timisoara, 1977; Eminescu, Timisoara, 1979; Ulcioare de Horezu, versuri, Timisoara, 1982; Toamna poetului, versuri, Timisoara, 1986; Pescarii de pe apa de argint, versuri, Timisoara, 1989. |
REFERINTE CRITICE: N. Tirioi, in Scrisul banatean, nr. 10,1962; N. Ciobanu, in Scrisul banatean, nr. 12, 1963; C. Regman, in Luceafarul, nr. 9, 1964; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 25, 1964; M. Anghelescu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1964; I. Cocora, in Steaua, nr. 10, 1967; A. Dumbraveanu, in Orizont, nr. 8, 1969; D. Micu, in Romania literara, nr. 32, 1969; M. Constantinescu, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1971; E. Dorcescu, in Orizont, nr. 1, 1972; V. Atanasiu, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1973; L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; M. Bucur, coordonator, Literatura romana contemporana, 1980; V. Drumes, in Orizont, nr. 36, 1986. |
Teiule
Teiule, tu nu dai fructe;
Recunosti: rodirea doare;
Numai tu din toti copacii
Stii sa te opresti la floare.
Dar mireasma, dar mireasma,
Care ne-a-mbatat natura?
Sunt si fructe ce se gusta
Cu-alte simturi decât gura.
Adio şi-un cer înstelat
Bongoiorno, srăina mea dragă,
Mai iartă-mi un plâns demodat,
Dar prea te-am pierdut şi sunt singur,
Adio şi-un cer înstelat.
Oraşele mari ale lumii
Cu numele tău s-au fardat,
Eu nu ţi-l mai pot nici atinge,
Adio şi-un cer înstelat.
Inelul de nuntă cu altul
E chiar la Paris comandat,
Ce lesne uităm o iubire,
Adio şi-un cer înstelat.
La nord stau gheţarii de pază,
La tropice plouă turbat,
Cu ceaţă din Londra-n pahare,
Adio şi-un cer înstelat.
Acest animal, suferinţa
Pe veci lângă ea m-a legat,
Tu pleacă în luna de miere,
Adio şi-un cer înstelat.
Riscul poetului
Se clatină clopotniţa luminii
Şi paşii-s refuzaţi de munţii răi,
Iar până mâine m-arestează crinii
Că am tânjit prea mult la sânii tăi.
Chiar sânii tăi lipsiţi de libertate
Sunt revoltaţi şi sar din închisori,
Dar ce pirat n-ar vrea să-mi fie frate,
Când ar vedea asemenea comori?
Ori sunt ai tăi, ori sunt ai nimănuia,
Dar ca să-i văd mai des aş cugeta
Să cer azil politic la gutuia
Ce arde peste cărţi în casa ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu