5. /11 AUGUST 2022 - TEATRU/FILM

NICOLAE GĂRDESCU

Nicolae Gărdescu
Date personale
Născut	11 august 1903
Decedat	25 iunie 1982 (78 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Modifică date / text

Nicolae Gărdescu (n. 11 august 1903, București — d. 25 iunie 1982, București)^[1] a fost un cunoscut actor român de film, radio, teatru, televiziune, voce și vodevil. Format la școala marelui Constantin I. Nottara, s-a remarcat în genul comic și de vodevil, pentru a crea la începutul anilor '60 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej.^[2]

Este tatăl actriței Irina Gărdescu.

A fost distins cu titlul de artist emerit (1962)^[3] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[4]

TEATRU RADIOFONIC

• Albă-ca-Zăpada - pitic
• Alice în țara minunilor - regele
• Cei trei muschetari, de Alexandre Dumas - rolul Porthos
• O întâmplare ciudată de Carlo Goldoni
• Goana după fluturi de Bogdan Amaru
• Familia anticarului de Carlo Goldoni
• Constructorul Solnes de Henrik Ibsen
• Întamplări cu Sfântul Sisoe de G.Topârceanu
• Apollon de Bellac de Jean Giraudoux
• Școala bărbaților de Moliere
• Dansul milioanelor de Victor Eftimiu
• Candide de Voltaire
• Cu dragostea nu-i de glumit de Alfred de Musset
• Intre filologi de Dumitru DD.Pătrășcanu
• Sarea in bucate de Petre Ispirescu
• Țesătorii de Gerhart Hauptmann
• Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertold Brecht
• Escu de Tudor Mușatescu
• Cuibul coțofenelor de August Von Kotzebue
• Ali baba și cei 40 de hoți de Ferraz Luis
• Bolnavul inchipuit de Moliere
• Vicleniile lui Scapin de Moliere
• Burgezul gentilom de Moliere
• Gramatica familiei de Eugen Labiche

• Tartarin din Tarascon - Tartarin

FILMOGRAFIE

• Aventurile lui Tom Sawyer (1968) - pastorul
• Moartea lui Joe Indianul (1968) - pastorul
• Căpitanul Val-Vârtej (1970)
• Haiducii lui Șaptecai (1971)
• Zestrea domniței Ralu (1971)
• Săptămîna nebunilor (1971)
• Celebrul 702 (1962)

😀 Cei trei muschetari 1959 Alexandre Dumas ION LUCIAN,NICOLAE GARDESCU DISCURI VINIL ELECTRECORD

Aventurile baronului Muchausen de Gotfried August Burger 1970 TEATRU RADIOFONIC BASME POVESTI

CINE RÂDE, DOCTORE? cu Ștefan M.-Brăila, Nicolae Gărdescu - Ora veselă

TEODOR MAZILU, dramaturg și prozator român

Sari la navigare

Sari la căutare

Teodor Mazilu
Date personale
Născut	11 august 1930[1]
Decedat	18 octombrie 1980 (50 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Modifică date / text

Teodor Mazilu (sau Theodor Mazilu, n. 11 august 1930, București, d. 18 octombrie 1980) a fost un dramaturg român, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. S-a născut ca al patrulea copil într-o familie de muncitori.^[2]

OPERA

Teodor Mazilu scrie începând din 1949, mai întâi în periodice pentru ca mai apoi să publice colecții de nuvele și romane. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el reușește să-și câștige publicul luând în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. Piesa Proștii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul Bulandra este scoasă de pe afiș pentru o vreme de autorități. În anul 1972 publica Ipocrizia disperării, eseu în care își prezintă filozofia personală.

Culegeri de nuvele

• O plimbare cu barca (1964)
• Vara pe verandă (1966)
• Pălăria de pe noptieră (1972)
• Înmormîntare pe teren accidentat (1973)
• Iubiri contemporane (1975)
• Elegie la pomana porcului (1976)
• Doamna Voltaire (1979)
• Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (1980)
• Soarele si ambianta (1983)

Romane

• Bariera (1959)
• Aceste zile și aceste nopți (1962)
• O singură noapte eternă
• prima parte din Într-o casă străină (1975) -- al doilea volum este încă inedit.

Piese de teatru

• Proștii sub clar de lună (1963)
• Acești nebuni fățarnici (1971)
• Mobilă și durere (1980)
• Don Juan moare ca toți ceilalți
• Somnoroasa aventură
• O sărbătoare princiară
• Frumos este în septembrie la Veneția
• Amorul unui subaltern

Volum de poezii

• Cîntece de alchimist (1972)

Eseu filozofic

• Ipocrizia disperării (1972)

Mici schițe morale

• Pîinea la loc fix

Mobila si durere (1984) - Teodor Mazilu

Acesti nebuni fatarnici (1979) - Teodor Mazilu

VALERIU LAZAROV

Valeriu Lazarov
Date personale
Nume la naștere	Valeriu Lazarov
Născut	20 decembrie 1935  Bârlad, Tutova, România
Decedat	11 august 2009 (73 de ani)[1]  Tres Cantos, Madrid, Spania
Căsătorit cu	Elsa Baeza[*] (17 ianuarie 1970–1973)
Cetățenie	România  Spania
Ocupație	producător de televiziune scenarist film or television director[*]
Activitate
Domiciliu	Madrid
Premii	Medalla al Mérito en el Trabajo[*] (2004)[2]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Valeriu Lazarov (n. 20 decembrie 1935, Bârlad, Tutova, România – d. 11 august 2009,^[1] Tres Cantos, Madrid, Spania) a fost un producător român de televiziune, stabilit în Spania. A fost director general și fost consilier delegat al canalului Telecinco (1985-1994). Pe numele complet: Valeriu Lazarov Lesner.

Deși evreu, Lazarov era admirat de refugiații din Mișcarea Legionară a lui Horia Sima. Cei de dreapta îl acuzau că ar fi fost comunist și de aceea a refuzat să fie Directorul General al Televiziunii spaniole, iar "roșii" îl proclamaseră "facha" (fascist) pentru că dictatorul Franco l-a acceptat la TV. Spaniolii nu-i intelegeau experimentele TV și-l porecleau "Mister Zoom".

Între 1953 și 1957 a studiat regia la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică din București. (IATC). Totuși, principala lui profesie a fost nu de actor, ci de om de televiziune. Astfel, în 1966 a participat la Festivalul de televiziune de la Monte Carlo, cu filmul "Omul și camera". În 1968 a înregistrat emisiuni la TVE, postul public de televiziune din Spania, la invitația directorului general al postului, Juan Jose Roson. Tot în 1968, Lazarov a avut primul succes la TVE, cu spectacolul muzical "El irreal Madrid", cu care a obținut Nimfa de Aur, la festivalul de la Monte Carlo.

Ulterior, Valeriu Lazarov s-a stabilit în Spania, fugind de regimul comunist român. A muncit peste 10 ani în domeniul televiziunii din Spania, iar în 1979, Lazarov a început colaborarea la televiziunea națională italiană, RAI, pentru a realiza o serie de programe - "Tilt". Imediat a început să lucreze pentru Silvio Berlusconi, la Canale 5, unde a ajuns director de producție, președintele Consiliului de administrație și director al centrului de producție Videotime. În 1989, Lazarov a revenit în Spania, unde a condus postul Tele 5, controlat de Silvio Berlusconi, până în 1994.

Valeriu Lazarov (Valerio cum i se spunea în Spania) - a fost și realizator al Televiziunii Spaniole în anii 1970.

În 1995, a înființat compania de producție Prime Time Communications.

Valeriu Lazarov este cunoscut ca fiind omul care a revoluționat divertismentul românesc de televiziune, după anii '90. Astfel, în 2005, el a realizat "Genialii", iar în 2007, serialul "Chiquititas", producții difuzate și de televiziunile din România.

Este cunoscut ca "părintele" celei mai longevive emisiuni, "Surprize, surprize" (difuzată timp de nouă ani la TVR), dar și al altor emisiuni de succes, precum "Din Dragoste", "Iartă-mă", "Sub alt chip", "Imprevizibilii", "Ploaia de stele", "Babilonia" etc.

S-a căsătorit cu Augusta Lazarov, în 2004, la Madrid. Lazarov era deja tatăl a cinci copii.

Televiziunea de divertisment din România îi datorează emisiuni de mare audiență ca: Surprize, Suprize, Din dragoste sau Iartă-mă.^[3] Au fost promovate vedete ca: Andreea Marin, Mircea Radu sau Raluca Moianu.