8. /7 AUGUST 2022 - POEZIE
Rabindranath Tagore , numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. ,[3][8][9][10] Calcutta, India Britanică[11][12][3][1] – d. ,[3][12][8][13] Calcutta, India Britanică[14][12][3][1]) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.
Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]
„în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“[19].
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul poștal“ (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). Maestrul poetic și filosofic, indian, al poetei și filosofului indian modern Maitreyi devi.
Opera[modificare | modificare sursă]
Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Opere apărute în limba engleză:
Poeme în proză[modificare | modificare sursă]
Teatru[modificare | modificare sursă]
Povestiri[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
Eseuri[modificare | modificare sursă]
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- traducere Henriette Yvonne Stahl, Gora, București, Editura pentru literatură universală, 1965.
- Ghirlanda dragostei, Biblioteca pentru toți, nr. 70, Editura Minerva, 1961. Prefață de Alexandru Oprea
Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile,
in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.
I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri,
pina cind lumea si viata mea
s-au contopit intr-una singura.
Si draga mi-i viata,
pentru ca draga mi-i lumina cerului
intretesuta-n mine.
Daca a parasi aceasta lume
e tot atit de-nvederat cu a iubi-o --
trebuie sa fie un tainic inteles
intre-ntilnirea si despartirea vietii.
Daca iubirea de viata
s-ar dezamagi in moarte,
atuncea cancerul dezamagirii
ar roade maduva a toate,
iar stelele si-ar tot zbirci lumina,
pina s-ar face negre-n intuneric...
cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.
Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.
Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.
Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului
Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.
Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.
Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu