Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
duminică, 7 august 2022
1. /8 AUGUST 2022 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente; Nașteri
Evenimente
·754 - Sfârşitul Sinodului convocat de Constantin al V-lea (inceput 10 februarie). A fost condamnat cultul icoanelor şi s-a hotărât distrugerea acestora (mişcarea iconoclastă).
Constantin al V-lea (718 – 14 septembrie, 775), a fost împărat bizantin între 741 și 775 (cu întrerupere 741 – 743), fiul lui Leon III. Între 10 februarie și 8 august 754, Constantin a ținut un sinod iconoclast la Hieria, pe malul răsăritean al Bosforului lângă Calcedon. Constantin avea nevoie ca programul său iconoclast să fie aprobat de un sinod bisericesc și nu de o adunare imperială, cum procedase imparatul Leon al III-lea, tatal sau. În vederea pregătirii sinodului, împăratul a alcătuit personal 13 lucrări teologice, dar dintre ele ne-au rămas numai două și acestea sub forma unor fragmente.
La sinod au participat 338 de episcopi, un număr record, și s-a hotărât ca el să fie considerat ecumenic. Ultima ședință, la care a fost prezent și împăratul, a avut loc în palatul Vlaherne din Constantinopol. Documentele privind desfășurarea lucrărilor au fost distruse în perioada când s-a restabilit cultul icoanelor, dar s-au păstrat concluziile dogmatice sintetizate într-unhoros(definiție dogmatică), combătute mai târziu la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787. Multe icoane au fost distruse și mulți preoți executați. O răscoală a preoților (766) a fost înfrântă, rezultând cu mulți adoratori ai icoanelor fiind exilați și orbiți.
·1220: Suedezii sunt învinsi de triburile estoniene în Bătălia de Lihula. Batalia a avut loc pentru controlul unui castel în Lihula, Estonia în 1220. Evenimentul este descris în Cronica lui Henry a Livonia și Cronica livoniană Rhymed. Înfrângerea în bătălia de la Lihula a descurajat extinderea suedezilor în Estoniapentru mai mult de 300 de ani, iar țara a devenit subiect de disputa intre cavalerii teutoni, episcopii germani și Danemarca. În același timp, Suedia s-a concentrat pe Finlanda și conflictul permanent pe care l-a avut cu cnezatul cu Novgorod.
·1503 - La Holyrood Abbey în Edinburgh, Scoția, regele Iacob al IV-lea al Scoției se căsătorește cu Margareta Tudor, fiica regelui Henric al VII-lea al Angliei.
James IV (17 March 1473 – 9 September 1513) was the King of Scots from 11 June 1488 to his death
Pictură a reginei Margareta de Daniel Mytens
Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei și a Elisabetei de York și sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoției. Fiul ei cu regele Scoției a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoției.
În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soțului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei și al Scoției. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.
* 1648 -Pe tronul Imperiului Otoman, Mehmed al IV-lea, în vârstă de șase ani, îi succede tatălui său, Ibrahim I, care a fost răsturnat printr-o lovitură de stat. La vârsta de 45 de ani, Mehmed al IV-lea va fi și el răsturnat de soldații dezamăgiți de cursul Războiul dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman.
Portrait of Mehmed IV (oil on canvas, 1682) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mehmed al IV-lea (n. 2 ianuarie 1642 – d. 6 ianuarie 1693) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1648 – 1687.
* 1769 -Astronomul francez Charles Messier a descoperit cometa1769 Messier.
Charles Messier – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Charles Messier (n. 26 iunie 1730, Badonviller, Meurthe-et-Moselle, Lorena – d. 12 aprilie 1817, Paris) a fost un astronom francez. Messier a fost un eminent vânător de comete, el reușind să descopere nu mai puțin de 20 de comete. 13 dintre ele îi poartă numele, Messier fiind recunoscut ca primul descoperitor al lor.
În prezent, Messier este cunoscut mai cu seamă prin Catalogul Messier, un catalog care cuprinde 110 corpuri cerești: galaxii, roiuri stelare și nebuloase. Pentru multe dintre aceste obiecte Messier a fost primul care le-a observat. Un crater de pe lună și asteroidul 7359 Messier îi poartă numele.
·1796 - Michel-Gabriel Paccard și Jacques Balmat au reusit cea mai veche ascensiune atestată peMont Blanc, cel mai înalt vârf muntos dinMunții Alpisi din vesul Europei (4810 m.).
Mont Blanc – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mont Blanc (în traducere din franceză, Muntele Alb, în italiană Monte Bianco), cunoscut și sub denumirea La Dame Blanche (“Doamna Albă“) este cel mai înalt vârf din Alpi și din Europa de Vest, situat pe granița dintre Franța și Italia, în apropiere de colțul celor trei frontiere ale celor două țări cu Elveția. Înălțimea lui este de aproximativ 4.810 m, dar variază de la an la an cu câțiva metri, în funcție de căderile de zăpadă și condițiile climaterice. Cel mai înalt vârf din Europa este însă Elbrus din Munții Caucaz (Rusia), cu o înălțime de 5.642 m.
Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc, realizată de Jacques Balmat și Michel Paccard, ce a avut loc în 8 august 1786, a fost inițiată de Horace-Bénédict de Saussure și marchează debutul alpinismului contemporan. Prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în anul 1808. Theodore Roosevelt, cel ce avea să fie președinte al Statelor Unite, a condus de asemenea o expediție – în timp ce se afla în „luna de miere” – atingând vârful în 1886.
În prezent, vârful este escaladat zilnic, pe durata sezonului de vară, de aproximativ 200 alpiniști amatori și poate fi considerat o ascensiune destul de ușoară pentru cineva bine antrenat și obișnuit cu altitudinea. Această impresie se datorează și faptului că, față deAiguille du Midi(unde ajunge telecabina),Mont Blanceste doar cu 1000 m mai înalt.
Michel Gabriel Paccard – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Michel Gabriel Paccard (n. 1757, Chamonix-Mont-Blanc, Franţa – d. 1827, Chamonix-Mont-Blanc, Franţa) a fost un medic şi alpinist din Savoia, cetăţean al Sardiniei. Paccard a efectuat o primă tentativă nereuşită de cucerire a Mont Blancului în 1783 împreună cu Marc Theodore Bourrit. În 1784, a efectuat mai multe tentative împreună cu Pierre Balmat. În cele din urmă, a reuşit, împreună cu Jacques Balmat, prima ascensiune a Mont Blancului la 8 august 1786.
Ascensiunea lui Balmat şi Paccard a fost o mare realizare în istoria veche a alpinismului. C. Douglas Milner scria că „ascensiunea în sine a fost magnifică; o uimitoare dovadă de anduranţă şi de curaj permanent, realizată doar de aceşti doi oameni, fără frânghii şi fără securi de gheaţă, greu împovăraţi de echipamentul ştiinţific şi cu bastoane lungi cu vârfuri de fier. Doar vremea bună şi luna le-au asigurat întoarcerea în viaţă.”
Jacques Balmat pe Mont Blanc cu un alpenstock şi un topor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Jacques Balmat (n. 19 ianuarie 1762, Chamonix-Mont-Blanc, Franța – d. septembrie 1834, Sixt-Fer-à-Cheval, Franța) a fost alpinist și călăuză montană în Savoia, născut ca cetățean al Regatului Sardiniei. Născut în valea Chamonix, a fost vânător de capre sălbatice și colecționar de cristale. El a efectuat prima ascensiune a vârfului Mont Blanc împreună cu medicul Michel-Gabriel Paccard la 8 august 1786. Pentru această realizare, regele Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei i-a acordat titlul onorific le Mont Blanc.
După ascensiunea reușită, Balmat a primit premiul promis cu 25 de ani în urmă de Horace-Bénédict de Saussure primului om care va urca pe Mont Blanc. La 3 august 1787 a urcat vârful din nou, împreună cu de Saussure și alți 16 oameni.
·1815 - Napoleon Bonaparte îşi începe exilul pe insula St Elena, unde a murit în condiţii neclare, câţiva ani mai târziu
·1826 - Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi hotărăşte ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iaşi, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Catedrala Mitropolitană a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice.
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta. Pisania aflată în în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text:
„Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri…”
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
·1870 - A avut loc mișcarea antidinastică de la Ploiești, condusă de Alexandru Candiano-Popescu cunoscută caRepublica de la Ploiești.
Republica de la Ploieşti este denumirea unei mişcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de tulburările de la Ploieşti, evenimente pe care I.L. Caragiale le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul şi în comedia Conu Leonida faţă cu reacţiunea numindu-le intrigi boiereşti.
·1876 - Thomas Edison a primit patentul pentru inventarea șapirografului, un strămoș al fotocopiatoarelor moderne.
Ilustraţie din 1918 a unui șapirograf/mimeograf
·1876 (8/20): A fost publicată, în Monitorul Oficial nr. 174, Legea pentru organizarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni.
·1889: Prin Înalt Decret Regal nr. 2073, s-a înfiinţat pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, în prezent Academia de Înalte Studii Militare, prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române; cursurile au început la 5 noiembrie acelaşi an.
·1900 - Prima ediţie a “Cupei Davis”.
American player Dwight Davis (center) in 1900 with the trophy he committed to build – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cel al cărui nume îl poartă trofeul, respectiv Dwight – Filley Davis, a fost tenismen, visul său fiind un meci internaţional, în locul unuia interamerican. “Cupa Davis” (poreclită “Salatiera de argint”), ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900; este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă (una din preţioasele tradiţii ale cupei este aceea de a grava, după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă). Ion Ţiriac şi Ilie Năstase se numără printre marii performeri ai “Cupei Davis”, cu peste 100 de meciuri susţinute.
* 1900 - Matematicianul german David Hilbert a prezentat o listă de 23 de probleme matematice nerezolvate Congresului Internațional al Matematicienilor de la Paris. Aceste probleme au avut influență mare asupra dezvoltării matematicii în secolul XX.
·1914 - Muntenegru declară război Germaniei.
* 1917 -Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917)
Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – foto preluat de pe www.historia.ro
A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Bătălia – purtată în perioada 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.
·1929: Dirijabilul Graf Zeppelin începe o călătorie în jurul lumii, pe care a efectuat-o în 21 de zile.
1929: Dirijabilul german Graf Zeppelin începe un zbor-tur în întreaga lume.
·1940: A apărut la Sinaia, într-un singur număr sub redacţia filosofului C. Noica, revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de faţă”), pe care o scrie singur şi o publică din bani proprii.
·1940: A fost declanșată ofensiva aeriană germană asupra Angliei.
·1940: Prin Ordinul N.K.V.D. al Uniunii Sovietice nr. 00961, s-a creat N.K.V.D.-ul R.S.S. Moldoveneşti, la conducerea căruia a fost numit Nikolai Sazîkin.Extinderea atribuţiilor N.K.V.D.-ului (Народный Коммисариат Внутренних Дел – Comisariatul Poporului al Afacerilor Interne) sovietic asupra Basarabiei ocupate de Uniunea Sovietică (28 iunie 1940), s-a făcut imediat după crearea la 2 august 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (R.S.S.M.), prin unirea („reuniunea”, potrivit legii de „Alcătuire a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale”) Basarabiei cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria) (şi cedarea către R.S.S. Ucraineană a sudului Basarabiei şi nordului Bucovinei). „Tovarășul” Sazîkin s-a aflat în fruntea securităţii moldoveneşti pană la declanşarea Războiului germano-sovietic (22 iunie 1941), cand s-a evacuat împreună cu autorităţile sovietice în adîncul U.R.S.S. Era asistat de locţiitorul său, Iosif Mordoveţ, precum şi de S. A. Goglidze, împuternicitul C.C. al P.C. al U.R.S.S. şi Consiliului Comisarilor Poporului pentru R.S.S. Moldovenească (numit la 7 mai 1941 în această funcţie). Pe parcursul întregului an de ocupaţie (1940/1941), organele N.K.V.D. şi-au adus din plin aportul la instaurarea şi consolidarea noului regim al „dictaturii proletariatului” în R.S.S.Moldoveneasca, prin terorizarea şi exproprierea ţăranului basarabean, deportari si asasinate politice. Au comis un şir de crime, care au îngrozit întreaga populaţie a Basarabiei, iar pretinşii „eliberatori”, în ochii basarabenilor de atunci, erau simpli criminali, preocupaţi de jafuri şi profanarea a tot ce era sfînt. După o statistica sumară alcătuita de autorităţile româneşti, între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, în spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost asasinate sau moarte sub tortură circa 30 000 de persoane. După arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300 000 de români în 1940/1941, reprezentînd 12,23% din populaţie, în 1944, procentul victimelor avea să urce la peste o treime din totalul populaţiei. Faptul că, N.K.V.D.-ul a fost atît de „eficient” în represiuni într-un timp relativ scurt, demonstrează că acesta avea adunate materialele de acuzare, precum şi listele întocmite cu adresele celor ce urmau să fie arestaţi, încă înainte de ocupaţie. Arestările se făceau noaptea, între orele 1 şi 3, pentru ca efectul moral (de intimidare) să fie cît mai mare. Din cauza terorii exercitate de N.K.V.D., sinuciderile în rîndul celor chemaţi pentru cercetări, erau frecvente.
·1941: Întâlnirea Roosevelt - Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată „Charta Atlanticului". Carta Atlanticului (în engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premierul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, care stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste. Churchill și Roosevelt s-au întâlnit la bordul USS Augusta în Placentia Bay, Newfoundland, pentru a discuta despre război si despre conceperea un sistem internațional de relatii intre state după război. Carta care a fost elaborata includea opt „principii comune” pe care Statele Unite și Marea Britanie s-auangajat să le sprijine în lumea postbelică. Ambele țări au convenit să nu încerce expansiuni teritoriale; să promovezeliberalizarea comerțului internațional; sa sustina libertatea mărilor. Atât în Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat sa sprijinire restaurarea guvernelor nationale in toate țările care au fost ocupate în timpul războiului, astfel incat să se permită tuturor popoarelor sa-si aleaga propria lor formă de guvernare.
·1941: Stalin devine Comandant Suprem al fortelor armate sovietice.
·1941: Se declanseaza Bătălia de la Odessa.
În cadrul armatei române, aviația a fost arma cea mai bine înzestrată și mai bine pregătită de lupte.
S-au remarcat:
- Escadrila 17 Observare si Bombardament
- Grupul 5 Vânătoare comandat de Lt. Cdor. av. Gheorghe Miclescu era compus din: Escadrilele 51 și 52, dotate cu avioane Heinkel 112-B-1 și Escadrila 53 cu avioane Hurricane.
- Escadrila 51 Vânătoare, Comandant - Cpt. av. Virgil Trandafirescu (Piloți din escadrilă: Lt. av. Stătescu Tiberiu, Lt. av. rez. Lascu Ion, Slt. av. Moscu Teodor, Slt. av. rez. Istrăteanu Ion, Slt. av. Smeu Constantin, Slt. av. Soare Ion, Slt. av. Cârciuvoianu Vasile, Slt. av. rez. Băjenaru Ion, Adj. av. Condruț Anghel, Adj. av. Popescu Ion, Adj. stg. av. Pavel Barbu, Adj. stg. av. Igescu Gheorghe, Adj. stg. av. Costache Gheorghe, Adj. stg. av. rez. Popescu Valter).
- Escadrila 43 Vânătoare dotată cu avioane PZL-11F, comandată de asul aviației române Dan-Valentin VIZANTI,
Piloti remarcați în campania Odesei:
- lt. cdor. av. Alexandru "Popicu" Popisteanu, Escadrila 57, (mort in lupta la 21 august 1941)
- sergent Ion Căruntu (decorat cu Crucea de Fier) Escadrila 17
- lt. av. Teodor Greceanu, Grupul 7 vânătoare (2 avioane doborâte deasupra Odesei)
·1942: Al cincilea film animat a lui Walt Disney, Bambi, a cărui producție a durat aproape cinci ani, are premiera mondială la Londra. Premiera SUA a urmat la 13 august la New York.
·1945 - URSS a declarat război Japoniei.Armata Roşiea ocupat Manciuria, Coreea de Nord şi Sahalinul. (…) La 26 iulie 1945, la Potsdam, conducătorii Marii Britanii, SUA şi Chinei au dat o Declaraţie, sau Proclamaţie, prin care somau Japonia să capituleze necondiţionat. Documentul avertiza Japonia că ”forţele aliate erau gata să dea lovitura decisivă”. Faptul că Proclamaţia nu era semnată şi de URSS a nutrit încă speranţa la Tokyo într-o posibilă mediere din partea acesteia. Guvernul japonez nu a răspuns aliaţilor, premierul Suzuki recomandând să se ignore Proclamaţia, se aminteşte în lucrarea ”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir (Editura Humanitas, Bucureşti, 1990). Guvernul nipon a tergiversat răspunsul cerut de guvernele semnatare, facilitând lansarea celor două bombe atomice şi intrarea URSS în război. (”Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945”, autor Leonida Loghin).
”Evenimentele s-au precipitat şi cu ele şi prăbuşirea Japoniei. La 6 august 1945 a fost lansată prima bombă atomică asupra oraşului Hiroshima, motivată de către americani prin faptul că guvernul japonez, nerăspunzând ultimatumului din 26 iulie, nu voia să capituleze”. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir).
La 8 august 1945, V.M. Molotov a înmânat lui Sato Naotake declaraţia de război a guvernului sovietic adresată Japoniei. Această hotărâre era argumentată de refuzul Japoniei de a se conforma Proclamaţiei de la Potsdam. ”În acest fel – se spunea în document – cererea guvernului japonez adresată Uniunii Sovietice pentru ca aceasta să medieze în conflictul armat din Extremul Orient îşi pierde orice sens”. Uniunea Sovietică s-a alăturat Proclamaţiei de la Potsdam. Starea de război intervenea din ziua de 9 august 1945. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir).
·1945 - La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război nazişti în cadrul unuiTribunal militar internaţional. La 2 noiembrie 1945, tribunalul şi–a început lucrările la Nürnberg.
Procesul de la Nuremberg: Göring, Heß, von Ribbentrop, Keitel, Dönitz, Raeder, von Schirach și Sauckel – foto: focus.de
La 8 august 1945 a fost semnat, la Londra, Acordul între marile puteri aliate cu privire la urmărirea şi pedepsirea principalilor criminali de război ai puterilor europene ale Axei, în cadrul unui Tribunal Militar Internaţional. Problema pedepsirii crimelor de război comise de nazişti a preocupat de la început statele membre ale coaliţiei antihitleriste, precum şi opinia publică.
(…) Tribunalul Militar Internaţional şi-a început lucrările la 20 noiembrie 1945, la Nürnberg, în Germania. Au fost trimişi în judecată H. Göring, R. Hess, J. von Ribbentrop, W. Keitel, E. Kaltenbrunner, A. Rosenberg, H. Frank, W. Frick, I. Streicher, K. Dönitz, E. Raeder, Baldur von Schirach, F. Sauckel, A. Jodl, M. Borman, A. Seyss-Inquart, A. Speer, Constantin von Neurath ş.a. Martin Borman nu a fost găsit şi a fost judecat în lipsă.
Lucrările Tribunalului Militar Internaţional au durat până la 1 octombrie 1946, când acesta a pronunţat verdictul. Tribunalul Militar Internaţional i-a condamnat la moarte pe Göring, von Ribbentrop, Keitel, Kaltenbrunner, Rosenberg, Franck, Frick, Streicher, Sauckel, Jodl, Seyss-Inquart şi Borman (acesta din urmă, în contumacie). La 15 octombrie 1946, Göring s-a sinucis în închisoare. Toţi ceilalţi au fost executaţi prin spânzurare a doua zi, la 16 octombrie 1946. Amiralul K. Dönitz a fost condamnat la 10 ani închisoare, amiralul Raeder şi Hess la închisoare pe viaţă, Baldur von Schirach la 20 de ani, Speer la 20 de ani şi Constantin von Neurath la 15 ani.
Delegația României în apărarea hotarelor Transilvaniei în fața Atlasului Antonescu, Conferința de Pace de la Paris 29 iulie – 15 octombrie 1946, sursă:ziaristionline.ro – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
The first meeting of our Committee of Ministers was held exactly 70 years ago – on 8 August 1949, at Strasbourg Town Hall. The session was opened by French Foreign Minister Robert Schuman. The Ministers invited Greece and Turkey to join the organisation, which they did on 9 August 1949 – the very next day! – foto preluat de pe www.facebook.com
Cu prilejul primei sesiuni a Adunării Consultative, desfăşurată la 8-13 august 1949, omul politic belgian Paul-Henri Spaak a fost ales preşedinte al acestui organism şi a sprijinit dezvoltarea unei reţele de contacte interguvernamentale în domenii precum drepturi ale omului, guvernare locală, educaţie, cultură, sport, politici de internet.
Totuşi, organizaţia a îndeplinit mai mult un rol consultativ, fără a putea juca un rol suficient de important la nivel european pentru sprijinirea demersurilor de integrare europeană ale statelor europene. Totodată, cu acelaşi prilej, s-a hotărât transmiterea invitaţiilor de aderare la Consiliul Europei pentru Turcia, Islanda şi Grecia, conform www.coe.int.
·1963: România semnează "Tratatul privind încetarea experiențelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă", încheiat la 5 august între SUA, Marea Britanie și URSS.
·1963: Are loc "Marele Jaf din Tren" - Trenul poștal de Corespondență a Casei Regale, care călătorea de la Glasgowspre Londra, a fost jefuit de o bandă formată din 15 indivizi, conduși de Bruce Reynolds. Ei au pătruns în tren și au furat 2,3 milioane de lire sterline (echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în 2009). Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinși, judecați și condamnați.
·1967 - A fost creată Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN).
Membrii ASEAN – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Asociația națiunilor din sud-estul Asiei, conform, [The] Association of Southeast Asian Nations, abreviată frecvent ASEAN, este o organizație politică și economică a zece țări din Asia de sud-est, constituită la 8 august 1967 de Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda. Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est a fost creată la Bangkok, în Thailanda, odată cu semnarea Declaraţiei ASEAN (Declaraţia de la Bangkok) de către cele cinci state fondatoare: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore şi Thailanda, potrivit site-ului organizaţiei www.asean.org. ASEAN are în prezent zece membri: Brunei Darussalam (care a aderat la 7 ianuarie 1984), Cambodgia (30 aprilie 1999), Filipine, Indonezia, Laos (23 iulie 1997), Malaezia, Myanmar (23 iulie 1997), Singapore, Thailanda şi Vietnam (28 iulie 1995).
Obiectivele ASEAN vizează: accelerarea creşterii economice şi a progresului social, precum şi dezvoltarea culturii în regiune, prin eforturi comune în spiritul egalităţii şi parteneriatului în vederea consolidării bazelor pentru o comunitate prosperă şi paşnică a naţiunilor din Asia de Sud-Est; promovarea păcii şi stabilităţii în regiune, prin respectarea justiţiei şi a statului de drept în relaţiile dintre ţările din regiune şi aderarea la principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite; promovarea unei colaborări active şi a asistenţei reciproce pe teme de interes comun în domeniile economic, social, cultural, tehnic, ştiinţific şi administrativ; furnizarea de asistenţă reciprocă sub formă de facilităţi de pregătire şi cercetare în domeniile educaţional, profesional, tehnic, administrativ; îmbunătăţirea colaborării pentru utilizarea mai eficientă a agriculturii, industriei, creşterea schimburilor comerciale ş.a.; menţinerea unei cooperări strânse şi benefice cu organizaţiile internaţionale şi regionale care au scopuri şi obiective asemănătoare.
* 1969 -Fotograful scoțian Iain Macmillan face fotografia iconică care devine imaginea de copertă a albumuluiBeatles Abbey Road. Fotografia a fost făcută la ora 11:35 și îi arată pe cei patru muzicieni traversând o trecere de pietoni din fațaAbbey Road Studios. Primul este John Lennon, urmat de Ringo Starr, Paul McCartney în picioarele goale și George Harrison. În timpul sesiunii foto, care a durat șase minute, Macmillan a realizat șase fotografii; a cincea dintre ele, cea în care membrii trupei merg la unison, a fost aleasă pentru coperta celui de-al unsprezecelea album de studio.
“Abbey Road” – Studio album by the Beatles (26 septembrie 1969) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Abbey Road este al unsprezecelea album de studio lansat de formaţia engleză de muzică rock The Beatles, şi ultimul pe care aceasta l-a înregistrat. Deşi în 1970 a mai fost lansat albumul Let It Be, acesta fusese înregistrat înainte de Abbey Road. Abbey Road a fost lansat la 26 septembrie 1969 în Regatul Unit, şi la 1 octombrie 1969 în SUA. El a fost produs şi orchestrat de George Martin pentru Apple Records. Geoff Emerick a fost inginer de sunet, Alan Parsons inginer asistent, iar Tony Banks operator.
·1973 - Politicianul sud-coreean Kim Dae-Jung, a fost răpit.
Kim Dae-jung – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Kim Dae-jung (n. 6 ianuarie 1924, d. 18 august 2009) a fost un preşedinte al Coreii de Sud între 1998 şi 2003, şi câştigător al Premiului Nobel pentru Pace în 2000. Este numit „Nelson Mandela al Asiei”, datorită opoziţiei sale faţă de stăpânirea autoritară. Convertit la catolicism, Kim şi-a luat numele de botez de Thomas More.
La 8 august 1973 Kim participa la o întâlnire cu liderul Partidului Democrat Unionist care a avut loc într-o camera a Grand Hotel Palace din Tokyo si a fost răpit de un grup de agenţi neidentificati cand a iesit din sala, la terminarea intrevederii. Kim Dae-jung : South Korean opposition leader Kim Dae-Jung speaks at a rally in 1969 A fost dus într-o cameră goala unde a fost drogat . Mai târziu, Kim a fost mutat in orasul Osaka şi mai târziu la Seul in Coreea de Sud. Kim Dae- Jung a fost găsit în viaţă, la casa sa din Seul cinci zile după răpire.
Potrivit unor rapoarte, Kim a fost salvat doar atunci când Ambasadorul american Philip Habib a aflat ca serviciul de spionaj sud-coreean -KCIA, a fost implicat şi a intervenit pe langa guvernul sud-coreean pentru eliberarea lui Kim. La 24 octombrie 2007, în urma unei anchete interne a Serviciului National de de Informatii (INS) din Coreea de Sud, s-a admis că precursoarea sa, Agenţia Coreeană Centrală de Informaţii (KCIA), s-a facut vinovata de răpire, declarând că aceasta a avut cel puţin sprijinul tacit al fostului presedinte Park Chung – hee al Partidului Republican Democrat, adversarul sau politic.
·1974 - Președintele Richard Nixon, într-o emisiune de televiziune, în urma scandalului „Watergate”, își anunță demisia din funcția de președinte al Statelor Unite, care va avea loc oficial a doua zi la prânz, locul său fiind luat de Gerald Ford.
Nixon anunță publicarea stenogramelor după înregistrările Watergate la 29 aprilie 1974 – foto: ro.wikipedia.org
În lumina pierderii susținerii politice și a iminenței punerii sub acuzare, Nixon a demisionat din funcția de președinte începând cu 9 august 1974, după ce a ținut o cuvântare adresată națiunii la televiziune în seara dinainte. Discursul de demisie a fost ținut din Biroul Oval și a fost transmis în direct la radio și la televiziune.
Nixon a declarat că demisionează pentru binele țării și a cerut națiunii să-l susțină pe noul președinte, Gerald Ford. Nixon a trecut în revistă realizările președinției sale, în special pe cele din domeniul politicii externe. El și-a apărat realizările din mandat, citând din discurul lui Theodore Roosevelt din 1910 cunoscut ca „Cetățenia într-o republică”:
Preşedintele Nixon părăsind Casa Albă cu puţin timp înainte ca demisia sa să devină efectivă pe 9 august 1974 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
„Uneori am reușit și alteori am eșuat, dar întotdeauna m-am inspirat din ceea ce a spus odată Theodore Roosevelt despre omul din arenă, «al cărui chip este mânjit de praf și de sudoare și de sânge, care se străduiește cu hotărâre, care greșește sau nu face destul iarăși și iarăși, pentru că nu există încercare fără greșeală și fără lipsuri, dar care totuși se străduiește pentru a duce lucrul la bun sfârșit, care cunoaște marele entuziasm și devotament, care se dedică unei cauze demne, care cunoaște la sfârșit triumful marilor realizări, sau cel puțin, dacă nu reușește, cel puțin dă greș îndrăznind lucruri mari».”
Discursul de demisie al președintelui Richard Nixon, ținut la 8 august 1974
Discursul lui Nixon a primit răspunsuri favorabile la început din partea comentatorilor din presa audio-vizuală, doar Roger Mudd de la CBS afirmând că Nixon nu și-a recunoscut nicio vină. A fost numit „o capodoperă” de către Conrad Black, unul din biografii lui. Black a opinat că „ceea ce se dorea a fi o umilință fără precedent pentru orice președinte american, Nixon a transformat într-o recunoaștere rafinată a unei insuficiențe a suportului legislativ. A plecat dedicându-și jumătate din cuvântare realizărilor mandatului său.”
·1981: Președintele american, Ronald Reagan, a ordonat producerea bombei cu neutroni. Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.
* 1988 - Secretarul General al ONU Javier Perez de Cuellar a anunţat o încetare a focului între Iran şi Irak.
* 1990 -Legea 15 privind regiile autonome şi societăţile comerciale - La 8 august 1990, a fost publicată înMonitorul Oficial (M.O.) nr. 98 Legea 15 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, un prim act normativ în vederea reformei şi privatizării. Legea a intrat în vigoare la 8 noiembrie 1990. Până în 1998, regiile autonome şi societăţile comerciale au rămas tot în proprietatea de stat.
foto preluat de pe www.agerpres.ro
Cu câteva zile înainte de publicarea în M.O., la 31 iulie 1990, Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat, în şedinţe separate, Legea privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, primul act legislativ în baza căruia a demarat reforma în România după Revoluţia din 1989, notează cronologia “România. Date şi fapte. 1989-2009“, editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, în 2010.
·1990: Irakul ocupă Kuweit și statul este anexat Irakului. Acest lucru va duce la izbucnirea Războiului din Golf; emiratul este eliberat de forțele internaționale, sub conducerea Statelor Unite.
·2000: În cadrul Festivalului Internațional de Teatru – „Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Național din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Mănuțiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal.
·2007: Naveta spaţială americană Endeavour a fost plasată cu succes pe orbită având la bord şapte astronauţi, printre care şi prima învăţătoare care merge în spaţiu.
·2008: Rusia a declanşat invazia militară împotriva Georgiei.
* 2014: 2014 -Organizația Mondială a Sănătățiideclară o problemă internațională de îngrijorare pentru sănătatea publică în ceea ce priveșteEpidemia de Ebola din Africa de Vest.Epidemia de febră hemoragică Ebola din Africa de Vest din 2014–2016a fost o epidemie provocată de virusul Ebola (EBOV), ce aparține familieiFiloviridae, și este în desfășurare în statele din Africa de Vest. Este cea mai mare epidemie din istorie de la descoperirea virusului Ebola în 1976, atât ca număr de persoane infectate, dar ca și număr de decese înregistrate până acum.
Actuala epidemie de Ebola are o rată a mortalității de 70,8 %. Epidemia a debutat în decembrie 2013, în satul Meliandou din Guineea, dar a fost confirmată abia în martie 2014. Între timp epidemia s-a răspândit cu repeziciune dincolo de granițele Guineei, afectând Liberia (sfârșitul lui martie 2014), Sierra Leone (primul caz pe 25 mai 2014) și Nigeria (27 iulie 2014).
În august 2014 se înregistrau un număr de 1.848 de cazuri suspecte de infectare cu virusul Ebola și 1.014 de decese (1.167 de cazuri și 660 de decese fiind deja confirmate de testele de laborator) conform OMS., fiind astfel declarată urgență sanitară publică de îngrijorare mondială. Numeroase organizații internaționale, precum Comunitatea Economică a Africii de Vest, Centrul pentru Prevenire și Control al Bolilor din Statele Unite ale Americii și Comisia Europeană au strâns fonduri și au mobilizat personal medical în vederea încercării de a limita răspândirea virusului și în alte state, prin izolarea actualelor focare.
Organizațiile caritabile, precum Medici fără frontiere și Crucea Roșie, sunt prezente și ele și ajută la stoparea acestei epidemii. La data de 25 octombrie 2014, conform celui mai recent comunicat al OMS, coroborând datele furnizate de ministerele sănătății din statele afectate de epidemie, se înregistrau 10.141 de cazuri suspecte și 4.922 de decese (5.488 de cazuri și 2.945 de decese fiind confirmate de laborator).
* 2019 - Egipt: 17 ‘terorişti’ au fost ucişi în operaţiuni de securitate legate de atentatul de luni dimineaţă. Forţele de securitate egiptene au ucis “17 terorişti” în cadrul unei operaţiuni împotriva suspecţilor care ar fi fost implicaţi în atentatul care s-a soldat în noaptea de duminică spre luni cu 20 de morţi, la Cairo, relatează AFP. Într-un comunicat, Ministerul de Interne a precizat că persoanele ucise fac parte din grupul Hasm, considerat de autorităţi apropiat de Fraţii musulmani, o mişcare interzisă şi reprimată sever în Egipt.
* 2019– Rusia: Creştere a radioactivităţii pentru scurt timp, după explozia la un centru pentru testarea rachetelor balistice. Primăria oraşului Severodvinsk a informat cu privire la o ‘creştere pentru scurt timp’ a radioactivităţii după explozia produsă joi la o bază de lansare a rachetelor în regiunea Arhanghelsk (nord-vestul Rusiei), în timpul testării unui motor de rachetă pe bază de combustibil lichid, deflagraţia fiind urmată de un incendiu, potrivitAFP, Reuters, RBCşi postului de radioGovorit Moskva.
Într-un comunicat transmis agenţiilor de presă ruse, Ministerul Apărării de la Moscova specificase că un accident a avut loc, joi, în timpul testării unui ‘motor de rachetă cu propulsie lichidă’. Potrivit acestuia, doi ‘specialişti au decedat în urma rănilor’, iar alte şase persoane au fost rănite în explozie.
Săptămâna aceasta, armata rusă s-a confruntat deja cu un incendiu la un depozit de muniţii în regiunea Krasnoiarsk, în Siberia, care a provocat explozii impresionante, fragmente de obuze căzând la o distanţă de mai mulţi kilometri în jur, incidentul soldându-se cu un mort şi cel puţin opt răniţi. O altă explozie s-a produs tot săptămâna aceasta la un depozit de muniţii din Krasnodar, sudul Rusiei, aminteşte AFP.
Nașteri
·1079: S-a nascut Împăratul Horikawa al Japoniei; (d. 1107). A domnit intre anii 1087-1107.A decedat pe 9 august 1107 la varsta de 28 de ani. A fost precedat de impăratul Shirakawa si a fost succedat la tron de impăratul Shirakawa.
* 1709: Ernst Ludwig II, Duce de Saxa-Meiningen (8 august1709 – 24 februarie1729), a fost Duce de Saxa-Meiningen.
A fost al treilea fiu însă al doilea fiu supraviețuitor al lui Ernst Ludwig I, Duce de Saxa-Meiningen și a primei soții a acestuia, Dorothea Marie de Saxa-Gotha. Decesul fratelui său mai mare Josef Bernhard (22 martie 1724) l-a transformat în moștenitor al ducatului de Saxa-Meiningen. Când tatăl său a murit șapte luni mai târziu (24 noiembrie 1724), Ernst Ludwig - în vârstă de cincisprezece ani- a moștenit ducatul împreună cu fratele său mai mic, Karl Frederick.
Pentru că cei doi prinți erau minori, unchii lor Frederik Wilhelm și Anton Ulrich au fost regenți până în 1733. Ernst Ludwig a murit după cinci ani, la numai 19 ani ani și a fost succedat de fratele său, Karl Frederick.
Johann Friedrich provine dintr-o veche familie burgheză din Suebia. O legendă a familiei spune, că în jurul anului 1350 un anumit Urbanus Lentulus din Roma a fost gonit din cauza credinței sale deviante și s-a stabilit în Kirchheim unter Teck ca simplu cioban. Istoric apare deja la începutul secolului al XVI-lea Michael Gmelin. Fiul lui a fost pastorul luteran Wilhelm (1573-1635), protopărintele familiei. Din el se trage de acea și tatăl lui Johann Friedrich, renumitul medic, botanist și chimist Philipp Friedrich Gmelin (n. 19 august 1721, Tübingen – d. 9 mai 1768 Tübingen) precum unchiul, faimosul naturalist și cercetător al SiberieiJohann Georg Gmelin (n. 10 august 1709, Tübingen – d. 20 mai 1755 Tübingen).
Viitorul savant a fost primul fiu al lui Philipp Friedrich din căsătoria (1747) cu Marie Elisabeth Weihenmaier (1723-1773), fiica unui prelat.
Johann Friedrich s-a căsătorit la 15 aprilie 1779 cu Rosine Luise (n. 15 septembrie 1755, Nürtlingen – d. 18 mai 1828, Göttingen), fiica primarului de Nürtlingen Johann Gottlieb Schott. Soții au avut trei copii, pe Ludwig (1783-1787), Eduard (n. 10 octombrie1786, Göttingen - d. 20 martie Tübingen)[1] și Leopold (1788-1853), chimist și profesor universitar.
În anul 1769, Gmelin și-a luat doctoratul la Universitatea Eberhard Karl din Tübingen cu tema Irritabilitatem vegetabilium in singulis plantarum partibus exploratam ulterioribusque experimentis confirmata („Iritabilitatea plantelor leguminoase detectată în fiecare din părțile plantei și confirmată ulterior prin experimente”).[3] Conducător de doctorat a fost tatăl lui, Philipp Friedrich. Apoi a fost angajat, în 1772, mai întâi la aceiași universitate ca profesor asociat de medicină, după acea, în 1775, la Universitatea Georg-August din Göttingen ca profesor asociat de filozofie, iar după 3 ani, ca profesor titular, inițial numai de matematică, dar după scurt timp și pentru scaunele de botanică, chimie și mineralogie. Tot în 1778, a devenit membru al „Academiei de Științe din Göttingen”.[4][5] Deja cu patru ani mai înainte, în 1774, a fost ales membru al Academiei Leopoldine.[6]
În 1783, Gmelin a înființat unul din primele laboratoare publice în casa sa, la Hospitalstrasse din Göttingen, unde, în 1805, elevul lui Friedrich Stromeyer a introdus pentru prima dată o practică de chimie pentru studenți.
Gmelin a lucrat în primul rând ca autor de manuale pentru chimie, farmacie, mineralogie și botanică. În acest domeniu a publicat de exemplu Allgemeine Geschichte der Gifte („Istoria generală a toxinelor”) în 2 volume (1776-77), Grundriß der Mineralogie („Schiță bazală a mineralogiei”, 1790), Grundriß der Pharmazie („Schiță bazală a farmaciei”, 1792) și Geschichte der Chemie („Istoria chimiei”) în 3 volume (1797-1799). Din punct de vedere forestier, eseul lui cu privire la uscarea lemnului prin gândacul de scoarță (Scolytinae) din 1787 (Abhandlung über die Wurmtrocknis) a fost de o prezentare aprofundată. În primul rând gradația acestor insecte provocase o pagubă enormă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, transformând întregul Harz Superior, anterior plin de păduri, într-o goliciune (vezi cartea sub „publicații”).[7] Între 1788 și 1793 a publicat o ediție extinsă a marii opere Systema Naturae a lui Carl von Linné, pe care a desemnat-o ca cea de-a 13-a ediție.
Vasili Mihailovici Severgnin (rusă: Василий Михайлович Севергин, 1765-1826), profesor universitar, chimist, geolog și mineralog rusesc, a scris despre profesorul său, că el a fost un om de știință „cu cea mai extinsă cunoaștere a materiilor. Scrierile sale sunt scrise cu o precizie rară, emoție și înțelegere, diligență și informații extinse pe care le vedem peste tot.”[9] Marele savant a murit mult prea devreme, la vârsta de doar 56 de ani în Göttingen.
·1819: S-a născut matematicianul şi arhitectul Ștefan Emilian, absolvent al Academiei Cezaro-Crăieşti a Artelor Frumoase din Viena. El este cel care a conceput proiectul gimnaziului românesc din Braşov (în prezent, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”); (d.1899).
* 1819: Wilhelm Albrecht, Prinț de Montenuovo (8 august1819–7 aprilie1895) a fost prinț italian și Field Marshal al imperiului austriac.
În 1838 a intrat în rândurile armatei austriace și a luat parte la luptele din 1848 din Italia și Ungaria obținând în 1854 titlul de Field Marshal. În 1859 a luat parte la Bătălia de la Magenta unde armata Austriei a fost învinsă de armata franco-sardină iar în 1860 a devenit comandant de regiment și a fost mutat în Boemia în 1866. În 1867 a fost promovat la rangul de general de cavalerie rămânând în această funcție până în 1878.
În 1864 a fost ridicat la rangul de Prinț de Montenuovo (traducerea italiană a Neipperg).
Wilhelm Albrecht s-a căsătorit la 22 februarie1861 la Viena cu Contesa Juliana Batthyány-Strattmann (1827–1871), fiica cea mică a Contelui János Baptist Batthyány-Strattmann și a soțiie lui, Contesa Maria Esterházy de Galántha.
Au avut trei copii:
Prințesa Albertine de Montenuovo (30 iunie 1853 – 13 noiembrie 1895), căsătorită în 1873 cu Contele Zigmunt Wielopolski, Marchiz Gonzaga-Myszkowski; au avut copii.
Alfred, Prinț de Montenuovo (8 ianuarie 1863 – 10 octombrie 1946), căsătorit în 1879 cu Contesa Franziska Kinsky de Wchinitz și Tettau; au avut copii.
Prințesa Maria de Montenuovo (14 octombrie 1868 – 17 aprilie 1932), căsătorită în 1878 cu Contele Antal Apponyi de Nagy-Appony; au avut copii.
Maria a fost cel mai mic copil dintre cei șapte ai Marii Ducese Wihelmine von Hessen, sora mai mică a țarinei Elisabeta Alexeievna. Ultimii patru copii au fost probabil copiii biologici ai baronului August von Senarclens de Grancy, însa pentru a evita scandalul, Marele Duce de Hesse a recunoscut pe Alexandru și pe Maria drept copii ai săi; ceilalți doi au murit de mici.
Când în 1838 țareviciul Alexandru Nikolaievich făcea turul Europei în căutarea unei soții, s-a îndrăgostit de tânăra Maria în vârstă de 14 ani. Deși mama țareviciului, împărăteasa Alexandra Fiodorovna, a obiectat, Alexandru a insistat și tinerii s-au căsătorit la 16 aprilie1841. Maria era foarte timidă și era privită cu răceală, ca fiind fără gust vestimentar, fără conversație, fără farmec. Maria a fost mama a opt copii. Aceste sarcini au ținut-o departe de viața de la curte. Deși țarul a tratat-o întotdeauna bine, Maria știa că Alexandru îi era necredincios și avea multe metrese. El avea deja trei copii cu metresa sa, prințesa Caterina Dolgoruki, când a mutat-o pe ea împreună cu copii în Palatul imperial. La mai puțin de o lună de la moartea Mariei, Alexandru a făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa.
Împărăteasa Maria Alexandrovna
În 1855 Alexandru a devenit împărat, lucru care a forțat-o la mai multe activități publice. Deși Alexandru al II-lea a tratat-o bine întotdeauna, Maria a știut din 1858 că sentimentele soțului ei erau pentru altcineva. În 1865, moartea fiului ei cel mare, Țareviciului Nicolae a fost o grea lovitură.
S-a dus la fratele ei Alexandru care locuia la Heiligenberg. Acolo a întâlnit-o pe Prințesa Alice, fiica reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha, soția nepotului ei, Prințul Louis. Maria i-a sugerat Alicei nemulțumirea ei cu privire la căsătoria dintre fratele ei Prințul Alfred, Duce de Edinburgh și propria fiică, însă în cele din urmă căsătoria a avut loc. Când Alice a murit în 1878, Maria a invitat adeseori copiii Alicei la Heiligenberg. În timpul unor astfel de vizite, fiul Mariei, Marele Duce Serghei, a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, fiica Alicei, Elisabeta iar Maria a cunoscut-o pe Prințesa Alix de Hesse, (care era sora mai mică a Elisabetei) și care într-o zi se va căsători cu nepotul ei Nicolae al II-lea.
Alexandru al II-lea și Maria Alexandrovna au avut opt copii:
Marele Duce Vladimir Alexandrovich (22 aprilie 1847-17 februarie 1909), căsătorit în 1874 cu Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna); au avut moștenitori
Marele Duce Paul Alexandrovich (3 octombrie 1860-24 ianuarie 1919), căsătorit în 1889 cu Alexandra a Greciei (Alexandra Georgievna); au avut moștenitori - a doua căsătorie în 1902 cu Olga Valerianovna Karnovich-Palii; au avut moștenitori (Vladimir, Irina și Natalia)
Maria Alexandrovna
Împărăteasă a Rusiei
Maria Alexandrovna Portret de Franz Xaver Winterhalter, 1857
* 1832: George (germanăFriedrich August Georg Ludwig Wilhelm Maximilian Karl Maria Nepomuk Baptist Xaver Cyriacus Romanus; 8 august1832 – 15 octombrie1904) a fost rege al Saxoniei și membru al Casei de Wettin.
George a servit sub comanda fratelui său mai mare Albert în timpul războiului austro-prusac din 1866 și a războiului franco-german. Înainde de ascensiunea la tron a fost Generalfeldmarschall. Pe măsură ce a trecut timpul a devenit clar că Albert I și soția sa regina Carola nu vor avea moștenitori, deci George era moștenitorul prezumptiv al tromului. EL i-a succedat fratelui său ca rege la Saxoniei la 19 iunie 1902 și a avut o domnie scurtă de numai 2 ani.
A murit la Pillnitz la vârsta de 72 de ani și a fost succedat de fiul său cel mare Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei (1865–1932), care a fost detronat în 1918.
Regele George a fost o figură controversată. A divorțat prin decret regal pe fiul său cel mare de nora sa, prințesa moștenitoare Luise. Plecarea Luisei din Dresda s-a datorat amenințărilor socrului ei că o va interna pe viață la azilul de boli mintale Sonnestein. Fratele ei a susținut-o în dorința ei de a scăpa din Saxonia. Împăratul Franz-Josef al Austro-Ungariei nu a recunoscut divorțul.
George
Rege al Saxoniei
Fotografie, ca. 1900
Date personale
Nume la naștere
Friedrich August Georg Ludwig Wilhelm Maximilian Karl Maria Nepomuk Baptist Xaver Cyriacus Romanus
Soția lui Leopoldina ținând în brațe pe fiul lor August și cumnata lui Isabel stând și ținând în brațe pe fiul ei Peter August (Rio de Janeiro, 1866).
Ludwig August și vărul său primar, prințul francez Gaston, conte d'Eu (fiu al Victoriei, sora tatălui lui August), au plecat în Brzilia pentru a se căsători cu cele două fiice ale împăratului Pedro al II-lea al Braziliei: Isabel cea mare și Leopoldina cea mică. Planul original a fost ca August să se căsătorească cu Isabel și Gaston cu Leopoldina însă fetele au decis altceva și împăratul, care avea o experiență nefericită în legătură cu căsătoriile dinastice aranjate, a fost de acord cu dorințele lor.
Ludwig August și Leopoldina s-au căsătorit la Rio de Janeiro la 15 decembrie1864, la două luni după nunta dintre Isabel și Gaston. Împreună au avut patru fii:
Karl Rauber este fiul dirijorului și profesorului de muzică Theodor Rauber și fratele compozitorului Siegfried Rauber.[3]
În 1870 familia s-a mutat întâi la Muri AG și apoi la Baden, unde Karl și-a petrecut tinerețea. După ce a vizitat expoziția națională de la Zürich, din 1883, a decis că se va face pictor. În acest scop, a urmat întâi Școala de arte aplicate din Karlsruhe, conduse de Hermann Götz, și după doi ani, în aceeași localitate, Academia de Arte Plastice. Aici a fost elev la clasa de pictură a profesorilor Ferdinand Keller, Otto Schurth și, ulterior, a profesorului Caspar Ritter.[3]
În 1890 a intrat la atelierul profesorului Claus Meyer, pentru cursuri de măiestrie. Aici a lucrat la portrete și la picturi pe teme istorice și religioase.[3]
În 1896, cu ocazia expoziției naționale de la Geneva, a expus în salonul elvețian lucrare „Pregătirea pentru sărbătoare”.[3]
În 1894 a candidat la un loc în atelierul profesorului Leopold von Kalckreuth, sub îndrumarea căruia s-a specializat în pictură de exterior și peisaj.[3]
În 1895, în biserica Sf. Sebastian, ridicată de Karl Moser în Wettingen, Karl Rauber a pictat pictura murală „Cina cea de taină”, cu personaje de dimensiuni colosale.[3]
În 1896, s-a mutat la Baden unde și-a stabilit atelierul în fostul local al Armatei Salvării. Aici a lucrat multe portrete, interioare și peisaje. Din cauza unei boli cronice, în 1905 a părăsit atelierul din Baden și s-a mutat la Solothurn.[3]
Karl Rauber a expus în mod regulat la expoziția națională a Elveției, la expozițiile Asociației Artiștilor, și la expozițiile de Crăciun ale secțiunii din Aargau ale GSMBA[3] (Gesellschaft Schweizer Maler, Bildhauer und Architekten - Asociația pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni).
Lucrări ale sale se găsesc în muzeul din Castelul Landvogtei din Baden, la „Aargauer Kunsthaus” din Aarau și la „Bündner Kunstmuseum”
Altarul bisericii mănăstirii din Muri cu pictura Înălţarea la cer a Maicii Domnului de Karl Rauber după Tizian
·1870: Béla Ágai, scriitor, jurnalist și medic maghiar de origine evreiască (d. 1944)
·1875 -S-a născut Constantin Giurescu, istoric și istoriograf român (d. 1918)
Constantin Giurescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Constantin Giurescu (n. 10 august 1875, satul Chiojdu, județul Buzău – d. 15/28 octombrie 1918, București) a fost un istoric și conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere, Universitatea din București, membru titular al Academiei Române.
·1879: S-a nascut conducatorul revolutiei mexicane Emiliano Zapata; (m.10 aprilie 1919).
·1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă); (m. 1967).A avut o intensa activitate publicand revista Teatrul (1912-1913, impreuna cu G. Topirceanu si Torta (1945). A fost redactor responsabil la revista Lumea-Bazar si a colaborat la revistele Cuvinlul liber. Convorbiri critice,Facla, Miscarea, Rampa, Lumea, Lumea literara si artistica, Cronica, Adevarul, Dreptatea, Flacara, Insemnari literare, Dimineata, Seara, Opinia. Pseud. utilizate: Cronicar, Proletar, Rinaldo, Reinaldo, Yacassa, M. Sever etc. Traduce din Cehov, Serafimovici, Solohov, L. Tolstoi, Turgheniev, Uspenski etc. Proza lui Mihail Sevastos (Aventurile din strada Gradinilor, 1934; Camioneta verde. 1938 – romane; Documente omenesti, 1970 – postum) e a unui jurnalist industrios, sensibilizat de tragicomedia umana, „colectionar de documente omenesti”, incapabil sa cultive epica pura. Martor „obiectiv si impartial”, el ramine insa memorialistul prestigioasei grupari a Vietii Romanesti (Amintiri de la „Viata Romaneasca”, 1956; ed. II, refacuta, 1966). A lasat in manuscris Amintiri de la „Adevarul literar si artistic”.
·1901 - S-a născut Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1958)
Lawrence in 1939
Ernest Orlando Lawrence (n. 8 august 1901 – d. 27 august 1958) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1939, cunoscut pentru inventarea, utilizarea și îmbunătățirea ciclotronului, începând cu 1929, și pentru lucrările sale din domeniul separării izotopilor de uraniu în cadrul Proiectului Manhattan. A avut o carieră îndelungată la Universitatea Berkeley California unde a fost profesor de fizică. Elementul chimic numărul 103 este numit “lawrenciu” în cinstea lui.
·1901 - S-a născut Nina Berberova, scriitoare rusă (“Acompaniatoarea”, “Trestia revoltată”) (m.27.09.1993).
Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, Sașa Pană obține în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simbolisteRăbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Sașa Pană publică revista de avangardă unu și înființează o editură sub aceeași siglă, unde va tipări cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Vasile Dobrian și alții. La fel ca majoritatea avangardiștilor români, Sașa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest. Formula "automatismului psihic pur", prin care André Bretondefinise suprarealismul, își face simțită prezența în în volumele intitulate "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viața romanțată a lui Dumnezeu" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conștientă și vis, poetul, aflat în postura de "secretar al inconștientului", stenografiază cu voluptate mesajul unei "halucinații binefăcătoare", aureolat de "briza reveriei". În cărțile publicate ulterior, "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934) și altele, scriitorul își distribuie substanța poetică în două registre: unul, al programului avangardist "subversiv", va fi branșat permanent la energia "incendiului reținut în cuvinte", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalități minore, elegiace.
Între noiembrie 1944 și martie 1947, Sașa Pană a publicat revista proletară Orizont din care au apărut 42 de numere.
După volumul Poeme fără de imaginație (1947), a publicat mai multe volume de proză cu caracter general proletar sau umoristic. În 1966 apare o primă antologie din opera sa poetică, Poeme și poezii, ce cuprinde și o serie de inedite grupate sub ciclul "Culoarea timpului (1948-1965)", care va fi completată și publicată în volumul din 1977 intitulat tot Culoarea timpului. La 3 ani după Poeme și poezii apare la aceeași editură o antologie din prozopoemele sale. În 1973, cu 8 ani înaintea morții sale, Sașa Pană publică un volum de memorialistică de aproape 700 de pagini intitulat Născut în '02. În 2006, a apărut postum la Editura Dacia din Cluj-Napoca o ediție îngrijită de Ion Pop ce conține volumele Viața romanțată a lui Dumnezeu, Diagrame și Echinox arbitrar. În 2009 va apare la aceeași editură Sadismul adevărului.
Echinox arbitrar, editura unu, Tipografia Studioului Grafic Steaua Artei, București, 1931 (copertă și 6 desene de M.H. Maxy; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
Viața romanțată a lui Dumnezeu, editura unu, București, 1932 (cu un desen afară din text al lui Jean David; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
Atentat la bunele tabieturi. Hârtii lipite. Frontispiciu poema Lumina în relief, Colecția Orizont, București, 1942 (album de colaje precedate de un poem, în exemplar unic; republicat la Editura Litera în 1970)
·1902 - S-a născut Paul Adrien Maurice Dirac, fizician și matematician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică și cofondator al fizicii cauntice in 1933 (d. 1984).
Paul Dirac in 1933 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Paul Adrien Maurice Dirac (n. 8 august 1902 – d. 20 octombrie 1984) a fost un fizician britanic și unul din fondatorii domeniilor mecanicii cuantice si a teoriei cuantice a câmpurilor. A fost Profesor Lucasian de Matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida.
Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita „Ecuație Dirac”, care descrie dinamica fermionilor de spin 1/2 în conformitate cu principiile relativității restrânse și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Dirac a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1933 împreună cu Erwin Schrödinger, „pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice”.
·1902 (8/21): S-a născut pedologul Constantin D. Chiriţă, promotorul concepţiei ecologice de cercetare a solurilor. S-a numărat printre fondatorii Institutului de Cercetări Forestiere, unde a condus cercetări în domeniul pedologiei forestiere. A fost membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1993).
·1904: S-a născut Emilian Bratu, inginer chimist; membru al Academiei Române; a fondat și dezvoltat școala de inginerie chimică din România; (d.30.03.1991).
·1905: S-a nascut André Jolivet, compozitor şi dirijor, cofondator al grupului “La Jeune France” alături de Yves Baudrier, Daniel Lesur şi Olivier Messiaen, grup numit iniţial “La Spirale”; (d. 20.12.1974). A primit Premiul Nobel pentru Fizică (1933), împreună cu Erwin Schrodinger,„pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice ”; (d.20.10.1984), A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida. Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita “Ecuatie Dirax”, care descrie comportamentul fermionilor și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1947 , lucrare în care a expus principiile mecanicii cuantice. Printre savanții romani care au analizat operele sale se află Nicolae Teodorescu si Grigore C.Moisil.
·1907: S-a nascut Gheorghe Cartianu, inginer şi inventator român. A luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucureşti şi a staţiei de emisie din Bod (1933-1934); (d. 26.06.1982).
În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița.[1]
Chivu Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților în sesiunea 1946 - 1948. Chivu Stoica a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975. Chivu Stoica a fost distins cu următoarele decorații:
Ordinul „Coroana României“ în grad de Mare Ofițer (1947);
Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I (1948, 1958);
„Ordinul Muncii“ clasa I (1949);
Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa I (1949);
Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul“ (1958);
Ordinul „23 August“ clasa I (1959);
Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa I (1966);
Titlul de „Erou al Republicii Socialiste România“ (1973).
·1919: S-a nascut regizorul si producatorul de film Dino de Laurentis; (“La Strada”, “Biblia”, “Catifeaua albastră”).
* 1919: Gheorghe Popescu a fost un fotbalistromân care a activat în '30 - '50, în campionatul României și la echipa națională. A deținut funcția de președinte al Federației Române de Fotbal între 1963 și 1967. (d. 1 1. 2000)
·1920: S-a nascut Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României; (d. 2006).Mircea Grigore Carol Lambrino, autointitulat Prinţul Carol de România (n. 8 august 1920, Bucureşti – d. 27 ianuarie 2006, Londra), a fost primul fiu al Regelui Carol al II-lea al României din relaţia sa cu Zizi Lambrino.
·1921:Esther Jane Williams (n. 8 august1921[1][2]; d. 6 iunie2013) a fost o înotătoare de performanță și actriță de filme a MGM, cel mai cunoscută pentru filmele sale muzicale în care a interpretat elaborate performanțe de înot și sărituri în apă.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Mircea Crișan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[6]
În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris la teatrul Olympia, a rămas în Occident[7] și s-a stabilit ulterior în Germania, unde a început să-și scrie numele Mircea Krishan[8]
În Germania a colaborat, sub acest nume, cu mulți artiști de scenă cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter.
Mircea Crișan și-a petrecut ultimii ani de viață internat într-un azil pentru vârstnici din Düsseldorf, suferind de boala Alzheimer. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.
Deitch a câștigat un Premiu Oscar la categoria Cel mai bun scurt metraj de animație în 1961,[2] fiind primul scurt metraj de animație produs în afara Statelor Unite care primește acest premiu.[3] În 2003, Deitch a primit premiul „Annie” pentru întreaga activitate din partea ASIFA Hollywood
Din 1968 pâmă la retragerea sa în 2006, Deitch a fost animator șef al organizației Weston Woods/Scholastic din Connecticut, unde adapta cărți pentru copii în desene animate.
·1925 - S-a născut Alija Izetbegović, politician bozniac, președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și activist islamic.
Alija Izetbegovici (n. 8 august 1925 — d. 19 octombrie 2003) a fost un politician, jurist și filosof musulman, președinte al Bosniei-Herțegovina între 1990-1992 primul președinte al statului independent Bosnia și Herțegovina între 1992-1996 și membru al Președinției colective a statului Bosnia și Herțegovina între 1996-2000.
Izetbegovici a fost și rămâne o figură controversată, atât în Bosnia, cât și în străinătate pentru rolul său în timpul războiului din Bosnia și pentru opiniile sale, caracterizate adeseori drept o teoretizare a fundamentalismului politic musulman. S-a născut într-o familie aparținând elitei musulmane din Bosnia, aflate în declin, în orașul Bosanski Șamaț (Bosanski Šamac). În anul 1927, familia s-a mutat la Sarajevo, unde din 1954 Alija Izetbegovici a studiat dreptul.
·1926: S-a nascut Herbert H. Ágústsson, compozitor islandez și muzician
·1931: S-a nascut la Răcătău, judeţul Bacău, prozatorul si dramaturgul român Paul Anghel. A fost redactor la Contemporanul şi apoi redactor-şef la Tribuna României (1972 – 1974). Debutează cu volumul Şapte inşi într-o căruţă. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina (1961) şi Arpegii la Siret. Itinerar moldav (1964), Arhiva sentimentală (1968). Din ciclul românesc „Zăpezile de acum un veac” au apărut Scrisoare de la Rahova (Cartea a V-a, 1977), Te Deum la Griviţa (Canea a IV-a, 1978), Noaptea otomană (Cartea a III-a, 1979), Fluviile (Cartea a II-a, 1980), Ieşire din iarnă (Cartea I, 1981), Noroaiele (Cartea a IV-a, 1982).
Eseuri și articole:
Șapte inși într-o căruță (1961);
Victoria de la Oltina (1961);
Arpegii la Siret (1964);
Arhivă sentimentală (1968);
Sfaturile motanului Grigore (1969);
Mor-mor și fetița portocalie (1969);
Alfabet sonor (1972);
Efemeride (1972);
Convorbiri culturale (1972);
Recitind o țară (1972);
Teatru (1972);
Noua arhivă sentimentală (1975);
Scrisoare de la Rahova (1977);
O clipă în China (1978);
Te Deum la Grivița (1978);
Noaptea otomană (1979);
Săptămâna patimilor (1979);
Popasuri între arme (1979);
Fluviile (1980);
Ieșirea din iarnă (1981);
Noroaiele (1982);
Zăpezile (1984);
Cutremurul (1986);
Întorcerea morților (1987);
Ieșirea la mare (1988);
Fascinația ierbii (1988);
Zăpezile de-acum un veac I-II (1996);
O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic (2002);
·1931: S-a nascut Roger Penrose, matematician britanic.Sir Roger Penrose (n. 8 martie 1931, Colchester, Essex, Anglia) este un matematician și fizician englez, profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford. A fost distins cu Ordinul de Merit al Regatului Unit și este membru al Societății Regale. Este renumit pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei. Pe lângă acestea, își dedică timpul și matematicii recreative și filozofiei. Este fiul omului de știință Lionel S. Penrose și al lui Margaret Leathes, frate al matematicianului Oliver Penrose și al șahistului Jonathan Penrose.
·1932 - S-a născut Mel Tillis, cântăreţ country american.
·1933 - S-a născut Joe Tex (numele adevărat - Joseph Arrington), cântăreţ şi compozitor american.
Hoffman s-a născut în 8 august 1937 la Los Angeles,[1] ca al doilea fiu al lui Lillian (n. Gold; 1909-1981) și Harry Hoffman (1908-1988). Tatăl său lucra ca decorator la Columbia Pictures, devenind în cele din urmă vânzător de mobilă.[3] Este evreu și provine dintr-o familie de imigranți așkenazidin Ucraina, Polonia și România.[4][5][6]
Este binecunoscut pentru paleta largă de personaje pe care le poate interpreta. Este unul dinte actorii cameleon, foarte iubiți de regizori. A fost menționat în primele cronici pentru rolul din piesa de teatru Eh, care i-a adus două premii de specialitate: Theatre World Award și Drama Desk Award. La un an după aceste premii a urmat exatraordinarul rol Benjamin Braddock din filmul The Graduate. Din acest moment, cariera sa s-a axat mai mult pe producțiile cinematografice decât colaborările la televiziune și spectacolele de teatru. Dintre cele mai celebre filme în care a jucat, sunt Papillon, Marathon Man, Midnight Cowboy, Lenny, Toți oamenii președintelui, Kramer vs. Kramer, Tootsie, Rain Man și Wag the Dog. A obținut în 2009premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor la categoria muzical și de comedie pentru filmul Ultima șansă a lui Harvey. Fusese nominalizat pentru același premiu (aceeași categorie) în 2002 cu producția filmului Căpitanul Hook. A obținut Oscarul în 1988 pentru cel mai bun actor cu filmul Rain Man. Pentru același rol a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun actor de dramă și un premiu BAFTA în 1990 pentru Cea mai bună prestație masculină. Pentru rolul din filmul Tootsie a câștigat premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în 1984 și Globul de Aur în 1983. A fost nominalizat tot în 1983 și pentru premiul Oscar.
·1938 - S-a născut Don Jacobucci, vocalist american (Regents, Runarounds).
·1939: S-a nascut Viorica Viscopoleanu, atletă româncă, laureată cu aur la Mexico 1968.
·1942 - S-a născut Jay David, baterist american (Dr. Hook).
* 1943: Esma Redžepova(înmacedoneană: Есма Реџепова, n.,[2][3]Skopje,Regatul Bulgariei – d.,[1]Skopje,Macedonia de Nord) a fost o cântăreațămacedoneană. În cariera sa a avut mai mult de 9000 de concerte în 30 de țări. Împreună cu soțul ei au adoptat 47 de copii, primind numeroase premii pentru activitatea umanitară.[4]Pe cont propriu a creat mai mult de 500 de acte[5].Printre acestea se numără 108 piese, 28 de albume și 6 filme.
În ultimi ani Esma a devenit cunoscută în zona balcanică. În 2002, ea a înregistrat un duet cu celebrul cântăreț macedonean Tose Proeski numit "Magija", care a fost inclus în albumul lui Tose "Ako Me Pogledneš Vo OCI", lansat în octombrie același an.
Cea mai cunoscută melodie a Esmei este Čaje Šukarije, piesa apărând, fără voia ei, pe coloana sonoră a filmului Borat în 2006. Ea a dat producătorii în judecată si a primit daune morale în valoare de 26.000 €
·1944 - S-a născut Michael Johnson, vocalist şi chitarist american.
* 1945: Libuše Valentová (n. , Knínice[*], Cehoslovacia) este o filologă românistă, teoreticiană literară, traducătoare și profesoară cehă. A condus Departamentul de Studii românești din cadrul Facultății de Litere a Universității Caroline din Praga și a fost secretar al Asociației Cehia-România, dedicându-se propagării culturii române în Republica Cehă. A publicat traduceri (atât literare, cât și din alte domenii), precum și articole despre evoluțiile actuale din literatura română.
S-a născut pe 8 august 1945 în orășelul Knínice din okresul Blansko. După ce a terminat școala primară în localitatea natală, a urmat studii secundare la Boskovice, pe care le-a absolvit în 1963. A fost admisă ca studentă la Facultatea de Filozofie a Universității Caroline din Praga, dar, din cauza faptului că în 1963 nu s-a organizat admitere pentru dubla specializare franceză-spaniolă,[2] a ales să urmeze specializarea franceză - română (1963–1968), apoi și-a continuat specializarea la aceeași facultate cu studii extinse de limba italiană (1968–1972).[1] A urmat studii postuniversitare în domeniul literaturii române (1976–1980) și în domeniul istoriei literaturii române (1982). În 1984 a obținut titlul de candidat (doctor) în științe cu teza „Románová tvorba George Călinesca” („Romanele lui George Călinescu”).
După absolvirea facultății a lucrat ca arhivar-documentarist la Institutul de Istorie a Europa de est din cadrul Academiei Cehoslovace de Științe (1968-1969), a avut o bursă de studii la Institutul de limbi și literaturi străine al Academiei Cehoslovace de Științe (1969-1972) și a fost metodolog de cursuri de limbi străine la Casa de Cultură din sectorul 3 al orașului Praga (1972-1974). A publicat o serie de traduceri și recenzii ale operelor poeților, prozatorilor și eseiștilor români în revistele Literární noviny, Tvar și A2.[3] În perioada 1980-2011 a fost cadru didactic universitar la Institutul de studii romanice a Facultății de Filozofie a Universității Caroline, activând din 2011 la Departamentul de studii balcanice și sud-slave. Ea a predat următoarele discipline: Istoria literaturii române, Introducere la istoria și cultura României, Realitatea românească, Limba română, Introducere în teoria literaturii. A elaborat și publicat studii de istorie a literaturii române de la origini până în timpurile moderne, cu accent pe istoria literaturii secolului al XX-lea.
A colaborat la crearea proiectului Tempus „Limbi romanice în Europa unite” (1992-1995), a fost directoare a Societății Cehoslovaco-Române (actuala Societate Ceho-Română), cu sediul în Praga, a colaborat cu instituții științifice și culturale românești (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea București, Universitatea Hyperion din București, Uniunea Scriitorilor din România, Fundația Culturală Română) și cu instituțiile de cercetări științifice în domeniul românisticii din Cracovia, Bratislava, Pavia, Udine și Paris. A ținut prelegeri și a publicat articole în presa românească (săptămânalul România literară, săptămânalul 22, revista lunară Orizont și altele).
Cărți:
1984 - Slovník spisovatelů – Rumunsko / Dicționar de scriitori - România (colectiv de autori sub conducerea Mariei Kavková, autorský podíl: 100 hesel), Odeon, Praga
1997 - Stručný přehled osobností z dějin rumunského výtvarného umění / Scurtă prezentare a unor personalități din istoria artei românești, FFUK, Praga
2000 - Mihai Eminescu v české kultuře / Mihai Eminescu în cultura cehă (împreună cu Jiří Našinec), Česko-rumunská společnost, Praga
2001 - Slovník rumunských spisovatelů / Dicționar de scriitori români (colectiv de autori sub conducerea Libušei Valentová), Libri, Praga; reeditat în 2002
2006 - Balada Miorița v českých překladech / Balada Miorița în limba cehă (împreună cu Jiří Našinec), Česko-rumunská společnost, Praga
·1953 - În această zi în Upton-Upon-Severn, Worchestshire, s-a născut campionul de Formula 1 Nigel Mansell. Britanicul este una dintre acele personalităţi care şi-a investit toate resurselor (atât financiare cât şi energetice) în motorsport. A început relativ târziu în curse şi după ce a înregistrat mai multe succese în Karting în 1976, la 23 de ani, a intrat în Formula Ford. Încă de la sezonul de debut a reuşit să câştige şase din cele 9 curse la care a participat iar în 1977 a devenit campion în Formula 1 Ford britanică, chiar dacă şi-a rupt gâtul la Brands Hatch şi doctorii îi dădeau slabe şanse de a mai concura.În 1979 a mai avut un accident în Formula 3 în care şi-a rupt o vertebră, având mare noroc că a supravieţuit. CU toate astea Colin Chapman l-a remarcat şi i-a dat şansa să participe la un test la Lotus. Decare Mansell a profitat, Mansell mascându-şi durerea prin analgezice. În 1980 şi-a făcut debutul în Formula 1 la bordul unui Lotus 81B. Din păcate maşina avea probleme de fiabilitate şi a terminat doar jumătate din cursele în care a participat. A mai trecut pe la Williams şi la Ferrari unde a devenit unul dintre piloţii pretendenţi la titlu.Succesul său avenit însă în 1992, când întors iarăşi la Williams a avut un sezon aproape perfect trecându-şi în palmares cel mai râvnit trofeu automobilistic, titlul în Formula 1. Imediat a trecut în CART Indycar World Series unde deşi iarăşi a avut un accident grav la spate a reuşit să termine şi aici pe primul loc, Mansell devenind singurul pilot din lume care în acelaşi să ia titlul şi în Formula 1 şi în CART, lucru posibil datorită decalajului din acea competiţie. Ulterior a mai revenit în Formula 1 pentru sezonul 1995 la bordul unui monopost McLaren, dar vârsta şi relaţiile reci cu Ron Dennis nu l-au mai ajutat să obţină rezultate notabile. Cea mai recentă apariţie a lui Mansell în motorsport a fost în acest an în cursa de 24H de la Le Mans la bordul unui Ginetta-Zytek, alături de cei fii ai săi. Nu a reuşit să termine însă cursa din cauza unei pene.
După terminarea Facultății de Transporturi din cadrul Politehnicii, secția Autovehicule Rutiere, înainte de Revoluție, a lucrat ca stagiar la S.U.G.T.C. Constanța (Stația de Utilaj Greu), după care s-a mutat la București. Între 1983 - 1989 a fost inginer - șef de atelier la I.U.G.C. (Întreprinderea de Utilaj Greu pentru Construcții), Autobaza București.
În legislatura 2000-2004 a fost ministru al transporturilor, în guvernul condus de Adrian Năstase (în perioada decembrie2000 - iunie2003titulatura funcției era ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, iar din iunie2003 până în decembrie2004 a fost ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului).
Pe 21 aprilie2008, Direcția Națională Anticorupție (DNA) cere Camerei Deputaților aviz pentru declanșarea urmăririi penale în cazul lui Miron Mitrea, vizat într-un dosar de corupție, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, instigare la fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, ultimele două în legătură directă cu infracțiuni de corupție, instrumentate în dosarul numărul 49/P/2006.[4] Pentru că parlamentarii au votat împotriva ridicării imunității, la 3 septembrie 2008 Miron Mitrea și-a dat demisia din Parlament, pentru a se pune la dispoziția anchetatorilor[5]. După Traian Băsescu, Miron Mitrea este al doilea politician care demisionează pentru a se pune la dispoziția justiției. Totuși, după numai trei luni, a fost din nou ales în Parlamentul României la alegerile din noiembrie 2008, beneficiind din nou de imunitate parlamentară. La data de 10 decembrie 2008, procurorii DNA au pus sechestru pe locuința din București a lui Miron Mitrea, pentru a asigura recuperarea unui prejudiciu de 700.000 de lei[6]. La data de 5 martie 2009, a fost trimis în judecată de procurorii anticorupție în acest dosar
La data de 13 februarie 2015 a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în dosarul privind lucrările de renovare făcute la casa mamei sale din localitatea Voluntari.[7] La data de 28 martie 2016, Miron Mitrea a fost eliberat condiționat prin decizie judecătorească
Echipa Juravschi-Reneischi a cucerit la Jocurile Olimpice de la Seul (1988) medaliile de aur în proba de canoe dublu, cursele de 500 și 1000 metri, concurând pentru URSS. În următorii trei ani, Juravschi a câștigat un număr de 8 medalii de aur la Campionatele Mondiale în probele de C-2 și C-4.
În ciuda acestor rezultate de succes, Reneischi și Juravschi nu au fost selecționați pentru a participa la Barcelona 1992, fiind învinși în calificări. Juravschi a fost invitat pentru a reprezenta România la Olimpiada din 1992, avându-l ca partener pe Gheorghe Andriev și s-a calificat în două finale olimpice, cea de la C2 - 500 m și C2 - 1.000 m, obținând la ambele probe locul 4.
El a revenit apoi în Republica Moldova și în anul 1995 l-a convins pe fostul său partener Reneischi, din Belarus, pentru a-și uni forțele încă o dată și a reprezenta Republica Moldova la Atlanta 1996. Ei au obținut medalia de argint în proba de C2 - 500 metri, aducând astfel a doua medalie olimpică pentru statul independent Republica Moldova din toate timpurile, prima medalie fiind adusă de Tudor Casapu la Barcelona (1992).
Prin Decretul nr. 254/4 septembrie 1996, președintele Mircea Snegur l-a decorat cu Ordinul Republicii "în semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în dezvoltarea sportului și a mișcării olimpice naționale, pentru succese remarcabile obținute la ediția a XXVI-a a Jocurilor Olimpice de Vară de la Atlanta". I s-a decernat titlul de maestru al sportului la caiac-canoe. În anul 2001, Nicolae Juravschi a fost desemnat de către ziariștii sportivi din Republica Moldova drept cel mai bun sportiv moldovean din secolul al XX-lea.
După retragerea din activitatea competițională, Juravschi a devenit membru în conducerea Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova, deținând funcția de vicepreședinte al acestuia (1997-2001). La data de 30 martie 2001, Adunarea Generală a CNO l-a ales pe Nicolae Juravschi în funcția de președinte al Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova, fiind apoi reales în funcție încă de trei ori: în 2004, 2008 și 2012.[1]
Din anul 1999, el este președinte al nou-înființatei Asociații Naționale a Atleților Olimpici din Republica Moldova (ANAO).
·1964: S-a nascut Jan Josef Liefers, actor german, muzician, regizor și producător.
* 1964: Elisabeta Tufan-Guzganu (n. 8 august1964) este o scrimeră română, laureată cu argint la Los Angeles 1984 și cu bronz la Barcelona 1992. A fost campioană mondială la individual în 1987 și pe echipe în 1994. Pentru aceste realizări a fost numită maestru emerit a sportului în 1987. Din 1990 este stabilită la Milano în Italia, unde lucrează ca antrenor la Società del Giardino.* 1967: Florin Motroc (n. 8 august 1967,București) este un fost jucător român de fotbal care a jucat pe postul de mijlocaș, actualmente antrenor de fotbal si cadru didactic universitar. Tatăl său a fost campion cu Rapid București în 1967.Fiul său Vlad Motroc este si el fotbalist la Dinamo București.* 1967: Rena Marlette Lesnar (născută ca Greek și fostă Mero și Richardson, n. 8 august 1967), mai bine cunoscută sub numele de Sable, este un model, actriță și fostă wrestleră americană. Este cunoscută în primul rând pentru timpul petrecut în WWE. Înainte de a câștiga popularitate în lumea luptei profesionale, a început să lucreze pentru WWE în 1996. În calitate de Sable, ea a fost una dintre primele WWE Divas și a câștigat o popularitate considerabilă. După ce sa confruntat cu Luna Vachon și Jacqueline, Sable a devenit a doua campioană WWF Women's Champion după ce titlul a fost restabilit în companie. După ce a devenit heel și a părăsit compania, a intentat un proces de 110 milioane dolari împotriva companiei, citând acuzații de hărțuire sexuală și condiții de muncă nesigure.
În 2003, s-a întors în WWE și a fost pusă într-o rivalitate cu Torrie Wilson și o altă storyline ca amanta lui Vince McMahon. În 2004, a părăsit compania pentru a petrece mai mult timp cu familia ei. În afara luptei, ea este considerată a fi un sex symbol și a fost prezentată pe coperta Playboy de trei ori. Numarul din 1999 al revistei cu ea pe coperta a fost unul dintre cele mai importante probleme de vanzare din istoria Playboy. A jucat în mai multe seriale de televiziune, printre care se află Pacific Blue, și a apărut în filmul Corky Romano.
A evoluat pe postul de portar, începându-și cariera la Dinamo București.[1] În 1991, a câștigat alături de FC Universitatea Craiova atât titlul de campion, cât și Cupa României. În 1992, a revenit la Dinamo, unde a fost titular timp de șase sezoane.
A strâns 40 de selecții pentru prima reprezentativă a României alături de care a jucat la două Campionate Mondiale (1994 și 1998) și două Campionate Europene (1996 și 2000). La Campionatul Mondial din 1994, i-a luat locul lui Bogdan Stelea în echipa de start a României, după înfrângerea scor 1-4 cu Elveția. Prunea nu a primit gol în ultima partidă din grupe, cea cu Statele Unite, însă a primit un gol ușor de la Balbo în minutul 75 în partida câștigată de tricolori în fața Argentinei cu scorul de 3-2. În meciul din sferturi, cu Suedia, Prunea a gafat în prelungiri, dându-i șansa atacantului Kennet Andersson să egaleze la 2.[2] Meciul s-a decis la penaltiuri, România fiind învinsă cu 4-5.
După retragerea din activitatea de fotbalist, a lucrat la FRF, în funcția de șef al departamentului de relații internaționale, dar a fost suspendat din acest post pentru că este acuzat în dosarul "Penescu" că a luat mită de la Cornel Penescu, pentru a-i delega la meciurile echipei FC Argeș anumiți arbitri.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.
* 1974: Horia Ivanovici (Horia Claudiu Ivanovici, n. 8 august1974, București) este un jurnalist și un realizator de emisiuni din România. A debutat în presă în 1992[1] ca redactor la „Evenimentul zilei”. Între 1995 – 1996 a fost șeful Departamentului Sport la cotidianul „Național”, apoi a fost numit redactor-șef adjunct la „Sportul Românesc”, în perioada 1996 – 1998. A urmat transferul la Antena 1, între 1998 și 2000, unde a ocupat funcția de editor-șef al Departamentului de Știri Sportive, iar din 2000[2], timp de trei ani, a fost redactor-șef al „Gazetei Sporturilor”, funcție pe care a avut-o apoi, în perioada 2003 – 2004, și la revista „Life Sport”. Începând cu anul 2006[3] este deținătorul revistei Fanatik, după ce în prealabil a fost directorul general al acesteia, brand pe care l-a dezvoltat mai departe prin emisiunea TV „Fanatik Show”, galele „Fantasticii Fanatik” și site-ul www.fanatik.ro.
* 1981: Roger Federer (n. 8 august1981) este jucător elvețian de tenis de câmp, care a deținut locul 1 în clasamentul ATP timp de 310 săptămâni (record). În prezent este clasat pe locul 3 ATP. Este deținător al recordului pentru cele mai multe victorii în finalele turneelor de Mare șlem, cu 20 astfel de succese, și în finala Turneului Campionilor, unde a câștigat șase trofee. A fost pentru mai mult de cinci ani lider al clasamentului mondial al tenismenilor profesioniști. Numeroși jucători de tenis și analiști consideră că Federer este cel mai mare jucător de tenis din toate timpurile
S-a născut la Binningen (în apropiere de Basel, Elveția) și a început cariera de tenis la vârsta de 8 ani. A vrut să devină fotbalist (este suporter al echipei FC Basel), dar a abandonat ideea și a decis să-și facă o carieră în tenisul de câmp. În 2003 a înființat „Roger Federer Foundation” pentru ajutorarea copiilor în special din Africa de Sud[11], în aprilie 2006 a devenit și Ambasador UNICEF [12]. Prima misiune oficială ca ambasador a fost pe 23 decembrie2006 când a vizitat copiii dintr-o regiune indiană devastată de tsunami din 2004.De-a lungul carierei a luat parte sau chiar a organizat meciuri demonstrative cu scopul de a strânge fonduri pentru persoanele afectate de calamități precum: uraganul Katrina, tsunamiul din 2004, cutremurul din Haiti.
A fost desemnat cel mai bun sportiv european al anului 2007.[13] A câștigat premiul "Laureus World Sports Awards" de 4 ori consecutiv 2005-2008 și a fost votat Favoritul Fanilor ATP de 8 ori consecutiv 2003-2010
Tatăl Robert Federer de origine elvețiană și mama Lynette Du Rand născută în Africa de Sud, jucători de tenis amatori la un club local din Basel, l-au învățat de mic pe Roger cu racheta și mingea de tenis. Roger are o soră mai mare, pe nume Diana. Vorbește fluent germană, engleză, franceză și italiană. În timp ce participă la Olimpiada de vară de la Sydney 2000 a cunoscut-o pe Mirka Vavrinec. Cei doi au rămas nedespărțiți și în 11 aprilie2009 s-au căsătorit. Din 23 iulie2009 au două fete gemene, Myla Rose și Charlene Riva. În 2014, Federer devine din nou tată de gemeni, de data aceasta de băieți:Leo și Lenny.
* 1987: Mădălina Ghenea (n. 8 august1987, Slatina, România) este o actriță română, care și-a început cariera ca fotomodel. Este stabilită în străinătate.
S-a născut la data de 8 august 1987 la Slatina. Încă de la o vârstă fragedă a fost în lumina reflectoarelor, participând la celebra emisiune tv „Tip Top Minitop”. Timp de 7 ani, Mădălina a luat lecții de balet, dar și de pian. A absolvit Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina.
Cariera sa în domeniul modei a început la numai 15 ani, când a prezentat pentru celebrul creator Gattinoni. A participat la prezentări de modă în toată lumea, România, Italia, Germania, Japonia, Austria, Africa de Sud, Franța sau Spania. Prin urmare, Mădălina se declară „cetățean al lumii, cu viața într-o valiză”. Printre reclamele cele mai cunoscute se numără cele la branduri ca La Perla, Lovable, Lise Charmel, Peroni, New Yorker, Borghetti, Sloggi, Grimaldi Mare, Max Well, Lormar, Amarea, Primadonna, Quelle, Margherita Mazzei, Lascana, Von Dutch, Parah, Lepel sau Huntermoller.
A atras atenția presei din România odată cu lansarea videoclipului melodiei Il tempo tra di noi a lui Eros Ramazzotti, în care apare în rolul iubitei cunoscutului cântăreț.
În 2008 este una din protagonistele celebrului calendar Peroni. În anul 2010, debutează în televiziune și acceptă să participe la concursul Ballando con le stelle, devenind partenera lui Simone Di Pasquale.
Din 2011 este imaginea companiei de telefonie mobilă Tre-Italia pentru care filmează un spot publicitar alături de actorul Raoul Bova. De asemenea din același an devine imaginea producătorului de haine pentru dans DEHA și a celebrei curse pentru mașini de epocă Mille Miglia.
Debutul său ca actriță l-a făcut în 2011 în rolul Irinei din filmul italian I soliti idioti.
Alături de o fotografie, postată pe contul său de Instagram, Ghenea a postat și o parte din interviul pe care l-a dat italienilor. „Ceaușescu a condus un regim (comunist), dar toată lumea avea ce să mănânce și nu exista o prăpastie între cei bogați și cei săraci”
A avut o relație cu actorul Leonardo DiCaprio.[4] A fost iubita actorului scoțian Gerard Butler.[5] In 2016 a avut o relatie de dragoste cu celebrul designer Philipp Plein, care a durat doar 38 de zile.
A fost botezată la capela regală a Palatului St. James la 20 decembrie 1988. Nașii ei au fost: Vicontele Linley (vărul tatălui ei), Ducesa de Roxburghe (acum Lady Jane Dawnay), Mrs John Greenall și Mrs Henry Cotterell.[1] A fost numită după Prințesa Beatrice (fiica cea mică a reginei Victoria), după regina Mary (bunica reginei Elisabeta) și după al doilea nume al mamei Ducesei.[2]
Beatrice și sora ei sunt singurele nepoate ale reginei care dețin titlul de Prințesă conform "Letters Patent" a regelui George al V-lea. Ca toți nepoții reginei, ea este descendentă a regelui Tudor Henric al VII-leaprin fiica lui Margareta. De asemenea, este descendentă a liniei Stuart prin strănepotul Margaretei, Iacob al VI-lea al Scoției (sau Iacob I al Angliei).
* 1988: Caitlyn (nume real: Florentina Cătălina Ciună, n. 8 august1988, Budești, județul Călărași, Romania) este o cântăreață de muzică dancesi pop din România. A început să colaboreze cu Deepside Deejays în anul 2011, an în care a fost lansat și primul ei single, „Una Noche Mas”,[4][5] piesă ce a ajuns pe primul loc în clasamentele din Serbia, Albania, Bulgaria, Kosovo etc. Începând cu anul 2012, Caitlyn a început o colaborare cu DJ-ul și producătorul Emil Lassaria, ulterior luând cu asalt cluburile din țară și de peste hotare, devenind unul dintre cele mai solicitate proiecte dance din România datorită pieselor de un imens success în cluburi și datorită reprezentațiilor live. Primul single al duo-lui, „Tu Amor”,[6][7] a reușit să strângă peste 30 de milioane de vizualizări pe YouTube. De-a lungul carierei, Caitlyn a lansat numeroase single-uri, printre care: „Tu Amor”, „Fiesta”,[8] „Baila”,[9] „El Calor”,[10]„Arrivé”,[11] „Guantanamera”,[12] „Dejame”[13] etc., toate acestea ajungând pe poziții fruntașe în clasamentele de specialitate din Europa, Africa și America Latină. În anul 2013, Emil Lassaria și Caitlyn au fost nominalizați cu piesa „Tu Amor” la premiile Romanian Music Awards, la categoria „Best DJ”. În anul 2014, tot în colaborare cu Emil Lassaria, Caitlyn a lansat albumul EDM „Read My Lips”,[14] semnat Roton Music. În anul 2015 a lansat single-ul „El Calor”, piesă ce a ajuns pe prima poziție în topurile din Polonia și Serbia. În anul 2016 Caitlyn și Emil Lassaria s-au îndepărtat de stilul latino-dance și au lansat piesa „Summer Sun”,[15] piesă ce a fost în heavy-rotation pe posturile de radio din Bulgaria. La începutul anului 2017, Caitlyn începe o nouă etapă în cariera sa solo cu single-ul „Arrivé”,[16] piesă ce ajunge rapid în heavy-rotation pe cel mai important post de radio de muzică dance din Franța, Fun Radio, dar și pe alte posturi de specialitate din Franța și Monaco.[17][18][19] De-a lungul carierei, Caitlyn a mai surprins și colaborări cu alți artiști din România, precum: F. Charm pe piesele „Nu iese fum fără foc”[20] și „Caz real”,[21]LLP pe piesa „Africa”.
Florentina Cătălina Ciună s-a născut la 8 august 1988, în orasul Budești din județul Călărași, România. Dragostea pentru muzică a simțit-o încă din primii ani ai copilăriei, iar familia a susținut-o încă de mică.[23] La vârsta de 12 ani a început cursurile de canto la Cercul de Muzică Ușoară „Armonia” din cadrul Palatului Național al Copiilor din București, condus de Ana Tănăsescu. În această perioadă, Caitlyn a participat la numeroase festivaluri de interpretare pentru copii, dar a și avut câteva piese proprii, printre care: „Poveste de vară” și „O clipă”, compuse de Mihai Vanica. În anul 2005 s-a înscris la Compania de artiști „Dorian's Art”,[24] sub îndrumarea Danei Dorian, unde a luat lecții de canto, actorie, jazz dance, improvizație și teorie muzicală. În acest timp a mai participat la festivaluri de interpretare din țară, unde a și reușit să obțină premii și trofee, printre care: Festivalul Nufărul Alb – trofeu – 2006,[25] Festivalul Stejarul de Aur – trofeu – 2006. În anul 2006 a câștigat premiul 3 în cadrul Festivalului Mamaia, secțiunea „Interpretare”, cu piesa „Rămâi cu mine”,[26][27] aici având ocazia de a-l cunoaște pe cântărețul și compozitorul Adrian Romcescu, urmând ca acesta să îi compună un cântec de iarnă ce a fost difuzat la Radio România.
Florentina Cătălina Ciună s-a născut la 8 august 1988, în orasul Budești din județul Călărași, România. Dragostea pentru muzică a simțit-o încă din primii ani ai copilăriei, iar familia a susținut-o încă de mică.[23] La vârsta de 12 ani a început cursurile de canto la Cercul de Muzică Ușoară „Armonia” din cadrul Palatului Național al Copiilor din București, condus de Ana Tănăsescu. În această perioadă, Caitlyn a participat la numeroase festivaluri de interpretare pentru copii, dar a și avut câteva piese proprii, printre care: „Poveste de vară” și „O clipă”, compuse de Mihai Vanica. În anul 2005 s-a înscris la Compania de artiști „Dorian's Art”,[24] sub îndrumarea Danei Dorian, unde a luat lecții de canto, actorie, jazz dance, improvizație și teorie muzicală. În acest timp a mai participat la festivaluri de interpretare din țară, unde a și reușit să obțină premii și trofee, printre care: Festivalul Nufărul Alb – trofeu – 2006,[25] Festivalul Stejarul de Aur – trofeu – 2006. În anul 2006 a câștigat premiul 3 în cadrul Festivalului Mamaia, secțiunea „Interpretare”, cu piesa „Rămâi cu mine”,[26][27] aici având ocazia de a-l cunoaște pe cântărețul și compozitorul Adrian Romcescu, urmând ca acesta să îi compună un cântec de iarnă ce a fost difuzat la Radio România.
În anul 2011 Caitlyn lansează primul single din carieră, „Una Noche Mas”, produs de Deepside Deejays, foștii colegi din trupa Chicanos, ocazie cu care semnează cu casa de discuri Red Clover Media. Aici îl cunoaște pe DJ-ul și producătorul Emil Lassaria, cu care începe să colaboreze, ocazie cu care artista începe să compună linii muzicale și versuri. Toate piesele lansate în formula Emil Lassaria featuring Caitlyn sunt produse și compuse exclusiv de către ei. De-a lungul colaborării lor au fost în numeroase turnee atât în țară, cât și la nivel internațional, în țări precum: Albania, Italia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Maroc, Polonia, Germania, Republica Moldova, Bulgaria, Franța. În 2012 lansează primul single alături de Emil Lassaria, „Tu Amor”,[43] piesă ce se bucură de un succes imediat în mediul online, urmând a fi difuzată în heavy-rotation pe posturile de radio din România, Albania, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Maroc, Macedonia, Bulgaria, Polonia, Spania, Turcia, Portugalia, Cipru, Tunisia, Grecia, Muntenegru etc. Piesa ajunge în decursul anului pe prima poziție în clasamentele radiourilor din Spania, Portugalia, Turcia, Maroc, Algeria, Serbia, Albania etc. În același an, artiștii schimbă casa de discuri Red Clover Media și încep o colaborare cu Roton Music. Alte release-uri din 2012 care au devenit hituri au fost: „Andale”,[44] „Guantanamera”, „Dejame”, „Serenata”,[45] „Loca Loca”.[46] Piesele lansate în 2013 sunt: „Bali”,[47] „Milionar de vară”,[48] „Fiesta”, „Noche Loca”,[49] „Quedate”.[50] „Fiesta” a fost single oficial, iar clipul piesei a fost filmat chiar de către ei, în timpul unei vacanțe în Maldive. Piesa ajunge să fie difuzată în heavy-rotation în numeroase țări din Europa și America Latină.[51] Single-ul oficial al anului 2014 este „Baila” și în același an lucrează cu Emil Lassaria la albumul „Read My Lips”, punându-și amprenta muzicală pe următoarele piese: „Read My Lips”,[52] „Sunshine”,[53] „Endless Summer”,[54] „Up Up”,[55] „Crushing Minds”.[56] Piesele lansate în 2015 sunt: „Quimera”,[57] „El Calor” (single oficial), „Maria”,[58] „Besame”.[59] „El Calor” este difuzată pe posturile de radio din Polonia, Bulgaria, Serbia, ajungând pe pozițiile fruntașe în clasamentele de specialitate.[60][61]
Tot în anul 2015, împreună cu F. Charm, lansează piesa „Nu iese fum fără foc”,[62] piesă ce s-a bucurat de un real succes în mediul online, atingând 16 milioane de vizualizări pe YouTube.[63][64][65][66] În același an participă la show-ul TV Vocea României, unde ajunge până în semifinale.
La începutul anului 2016, Caitlyn, împreună cu LLP și Emil Lassaria, lansează single-ul „Africa”.[67][68] În martie 2016 lansează piesa „Ana și Manole”,[69] primul single solo oficial în limba română, compus de LaNoy Records.[70][71][72] Urmează o altă colaborare cu F. Charm și Zenn pentru piesa „Caz real”.[73][74] În iunie 2016 lansează single-ul „Summer Sun” împreună cu Emil Lassaria. Piesa a fost difuzată pe posturile de radio din Bulgaria și Polonia.[75]
În ianuarie 2017 lansează single-ul „Arrivé”,[76] piesă ce ajunge rapid în heavy-rotation pe cel mai important post de radio de muzică dance din Franța, Fun Radio, dar și pe alte posturi de specialitate din Franța și Monaco.[77] În primăvara anului 2017 Caitlyn face parte din proiectul de televiziune ZaZa Sing, emisiune difuzată pe postul Antena 1. Alte release-uri din 2017 au fost: „What Can I Do”[78][79] și „Dansando”[80] (în colaborare cu Emil Lassaria).
* 1994: Bianca Denisa Răzor (n. , Cluj-Napoca, România) este o alergătoare de viteză specializată pe proba de 400 metri.
A cucerit o medalie de argint și o medalie de bronz la proba de 400 m și respectiv la ștafeta mixtă (echipa Europa) la Jocurile Olimpice de Tineret 2010. A fost laureată cu argint la Campionatul Mondial de Tineret (U20) din 2010 de la Moncton, Canada, și cu aur la Campionatul European U20 din 2011 de la Tallinn. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, clasându-se pe locul 29. În 2013 a participat pentru prima dată la Campionatul Mondial de Atletism.
În februarie 2016 a cucerit medalia de aur în proba individuală din cadrul Campionatului Balcanic de la Istanbul, stabilindu-se noul record personal în sală cu timpul de 52,82 s. A fost laureată cu aurul și cu ștafeta.[3] La Campionatul Mondial în sală de la Portland a obținut medalia de bronz la ștafeta de 4×400 m împreună cu Adelina Pastor, Mirela Lavric și Andrea Miklos
Mendes a debutat în carieră cu albumul său intitulat Handwritten (2015) (de pe care single-ul ,,Stitches” a ajuns numărul #1 în UK și top 10 în USA). În 2016, a scos al doilea album Illuminate, de pe care melodiile ,,Treat You Better” și ,,There's Nothing Holdin' Me Back", au ajuns în top 10 în nenumărate țări. Al treilea album, intitulat Shawn Mendes (2018) a fost conceput în întregime de cântăreț. Toate cele 3 albume au debutat în top la US Billboard 200. Prin acestea, Shawn Mendes a devenit unul din cei 5 artiști care au debutat ca numărul #1 înainte de 18 ani și al treilea ca fiind unul dintre artiștii tineri care au avut 3 albume pe locul #1.
în 2017, Mendes a devenit primul artist cu 3 albume pe locul #1 în topul Billboard Adult Contemporary. În 2018, a devenit primul artist cu 4 albume pe locul #1 în topul Adult Pop Songs înainte de 20 de ani.
A făcut hochei de la 14 ani, dar s-a lăsat din cauza celei mai mari pasiuni, muzica. De asemenea, a jucat și fotbal.
Shawn este născut la Toronto, tatăl sau este portughez, iar el nu vorbește fluent decât engleza. Atunci când i-a ascultat prima dată piesele și a aflat cât de mare este succesul lui Shawn în mediul online, Ed Sheeran i-a pus la dispoziție un avion care să îl aducă la Los Angeles doar pentru a lua cina împreună.[necesită citare] A colaborat cu mari artiști, precum Ed Sheeran, Taylor Swift, Charlie Puth și John Mayer. De asemenea, el a lansat-o ca artist solo pe buna sa prietenă, artista Camila Cabello.
Shawn are o sora mai mica, Aaliyah Mendes care este cu 5 ani mai mica decat el.
Shawn Mendes în concert (2017)
Mendes a învățat să cânte la chitară în 2012, la vârsta de 14 ani datorită tutorialelor de pe YouTube. După aproximativ un an, a început să posteze cover-uri pe YouTube. Mendes a început să facă vizualizări după ce a postat un cover de la Justin Bieber - ,,As Long as You Love Me’’ pe aplicația Vine în 2013, primind 10,000 de like-uri și un număr mare de urmăritori. În lunile următoare, el a avut parte de milioane de vizualizări și urmăritori, devenind cunoscut pentru scurtele sale interpretări ale unor melodii faimoase. Mendes l-a văzut pe Bieber drept un model de carieră în acea perioadă. Managerul Andrew Gertler l-a descoperit pe Mendes în mediul online în noiembrie 2013, urmând ca în ianuarie 2014 să îl aducă la Island Records. În aprilie, el a câtigat cel mai bun cover (,,Best Cover Song’’) cu melodia ,,Say something’’ de A Great Big World. A semnat oficial cu Island Records în mai 2014.
El și-a lansat primul single ,,Life of the Party’’ pe 26 iunie, 2014. A devenit cel mai tânăr om care a ajuns în top 25 în US Billboard Hot 100, reușind să ajungă pe locul 24 în iulie 2014. Înainte de a semna cu Island Records, Mendes a fost într-un tur alături de băieții de la Magcon. De asemenea, Mendes a fost într-un tur național alături de Austin Mahone, el cântând în deschidere. Shawn Mendes și-a lansat primul EP în iulie. EP-ul a ajuns numărul 5 în Billboard 200, reușind să se vândă în 48,000 de copii încă din prima săptămână. Mendes a câștigat un premiu Tenn Choice în 2014 pentru Webstar în muzică. Pe 6 noiembrie 2014, ,,Something Big’’ a fost lansat ca fiind al doilea single al său.
Shawn Mendes este recunoscut pentru melodiile sale folk și pop folk. Mendes i-a menționat pe John Mayer, Ed Sheeran și Justin Timberlake ca fiind principale modele în muzică. Datorită părinților săi, a crescut ascultând melodii raggae, Led Zeppelin, Garth Brooks și melodii country. A recunoscut că al doilea său album a fost influențat de munca lui Mayer, în timp ce, al treilea album a fost inspirat de Timberlake, Kings of Leon, Kanye West și Daniel Caesar. Pentru Brittany Spanos, scriitoarea din trupa Rolling Stones, Mendes integrează ,,acorduri acustice folk-pop atractive” în melodiile sale, pe când, pentru Joe Coscarelli de la The New York Times, ,,muzica sa pop-rock ușoară, câteodată emoționantă, este, în principal, pentru adolescenți și adolescente, dar, și-a găsit, de asemenea, drum spre radio-urile adulților.”. Într-un interviu pentru revista Clash, Mendes a spus:
,,Vreau să creez imnuri pentru oameni. Vreau să creez imnuri pentru momentele importante din viața lor... Nu vreau ca muzica mea să fie cântată pentru câteva luni și apoi să dispară. Și nu numai asta. Vreau să fac lucruri incredibile care fac acea diferență. Cred că nu e numai despre muzica pe care o faci, e și despre lucrurile pe care le faci în timp ce creezi.”
.svg){kind=small}
_detail.jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
România ![Paul Adrien Maurice Dirac (n. 8 august 1902, Bristol, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei[19] – d. 20 octombrie 1984, Tallahassee, SUA) a fost un fizician britanic şi unul din fondatorii domeniilor mecanicii cuantice si a teoriei cuantice a câmpurilor - (Paul Dirac in 1933) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2019/08/Paul-Dirac.jpg)
România 
Republica Moldova
Moldova 
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg){kind=small}
Canada 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu