sâmbătă, 13 august 2022

 5. /14 AUGUST 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP


JOHN GALSWORTHY
John Galsworthy
John Galsworthy 2.jpg
Date personale
Născut[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Greater LondonAngliaRegatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[1][5][8][6] Modificați la Wikidata
LondraAngliaRegatul Unit Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Highgate Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer al creierului[*]Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Etnieenglez Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
scriitor
romancier[*]
scenarist Modificați la Wikidata
PseudonimJohn Sinjohn  Modificați la Wikidata
Limbilimba engleză[2]  Modificați la Wikidata
StudiiHarrow School[*]
New College[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Forsyte Saga[*]
Saint's Progress[*]
The Silver Box[*]
Strife[*]
Justice[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură[3][4]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Autograph Galsworthy.svg
Prezență online
Internet Movie Database
Medalia Premiului Nobel

John Galsworthy (n. ,[1][5][6][7] Greater LondonAngliaRegatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. ,[1][5][8][6] LondraAngliaRegatul Unit) a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.

MOTIVAȚIA JURIULUI NOBEL

"pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte"[9]

VIAȚA

John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiarizeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. "Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturisește el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare". La întoarcerea sa, manifestă foarte puțină plăcere pentru domeniul afacerilor. În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenței sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soție a vărului său, maiorul Athur Galsworthy. Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soțului său, iar John va trebui să aștepte zece ani până ce vărul său va consimți să divorțeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situație nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieții sale. Chiar dacă publică patru cărți (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: From the Four Winds și Jocelyn.

CARIERA LITERARĂ

Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees ("Insula fariseilor"), care are parte de o primire obișnuită. Va primi totuși pentru acest manuscris, ca și pentru celelalte, sfaturi avizate și susținerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent, Edward Garnett, faimosul editor care a jucat un rol la fel de decisiv pe lângă Joseph Conrad, D. H. Lawrence și Arnold Bennett. Succesul îl cunoaște cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906). John Galsworthy "amorsează" saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, și unde domină acel personaj fascinant care este Soames. În același an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de "binecuvântarea" lui Bernard Shaw. John Galsworthy este propulsat dintr-odată în primul rând al unui curent teatral, naturalist și social, influențat de către Ibsen. Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunța inegalitățile tratamentului rezervat bogaților și săracilor în justiție. Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice. Încearcă, într-o manieră mai puțin fericită, să se posteze în rolul de reformator al societății, în Fraternity (1909), The Freelands (1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada - aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorțului acordat cu zgârcenie, a oprobriului care lovește cuplurile neligitime - temă explorată în The Patrician (1911) și The Dark Flower (1913). Elogiile apropiaților săi, turneele triumfale în Statele Unite nu-i ascund faptul că aparține unei epoci revolute. Prin educația sa se simte profund străin față de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa față de trecut îl împinge atunci să redea viață acestei părți a societății pe care o cunoaște mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă, atât de puternică la sfârșitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property. Anii care i-au mai rămas de trăit, din 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă. Succesul operei este considerabil, ca și cum aceste valori uitate, precum proprietatea, responsabilitatea unei femei și sensul familiei aveau ceva liniștitor, într-o societate care făcuse din acestea tabula rasa. În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară și prejudecățile rasiste, cunoaște de asemenea o largă recunoaștere. În general, nuvelele și romanele sale sunt inspirate de dorința sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni și deopotrivă de a acuza "fariseismul, simțul proprietății, fatalitatea, care stau în calea simpatiei omului către om".

John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăși alegerea și punerea în valoare a unei trăsături sau a alteia, Galsworthy își conduce cititorul spre o anume apreciere a oamenilor și faptelor lor. Copleșit de onoruri, John Galsworthy primește în 1929 Ordinul Meritului, după ce refuzase, cu 11 ani în urmă, titlul de cavaler, oferit de Coroană. Fondează în 1921 Clubul PEN, celebra asociație internațională de scriitori, cu sediul la Londra, devenindu-i primul președinte. O dată cu Sfârșit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiții mai vechi și de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte. Cu puțin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă, în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute. Galsworthy nu va putea să-și primească personal acest premiu, încetând din viață în ziua de 31 ianuarie 1933.

OPERA

Romane

  • Villa Rubein(Vila Rubein) - 1900
  • The Island Pharisees(Insula fariseilor) - 1904
  • The Man of Property(Bogătașul) - 1906
  • The Country House (Conacul) - 1907
  • Fraternity (Fraternitate) - 1909
  • The Patrician (patricianul) - 1911
  • In Chancery (Încătușați de lege) - 1920
  • To Let (De închiriat)- 1921
  • Swan Song (Cântec de lebădă) - 1928
  • Beyond (Dincolo)-1917

Piese

  • The silver Box (Tabachera de argint) - 1906
  • Six Short Plays (Șase piese scurte) - 1921
  • Loyalties (Loialitate) - 1922

Povestiri

  • On Forsyte Change (La bursa Forsyte) - 1930
  • Soames and the Flag(Soames și steagul) - 1930

Eseuri

  • The Inn of Tranquillity (Hanul liniștit) - 1912
  • Castels in Spain(Castele în Spania) - 1927

Critica


John Galsworthy - Citate:



















DANIELLE STEEL

Danielle Steel (de fapt: Danielle Fernandes Schuelein-Steel) (n. 14 august 1947 în New York City) este o scriitoare americană.

Danielle, care are tată german și mamă portugheză, a copilărit în Franța și a studiat romanistica la New York.

OPERE

  1. Going Home (1973)
  2. Passion's Promise (1977)
  3. Now and Forever (1978)
  4. The Promise (1978)
  5. Season of Passion (1980)
  6. Summer's End (1980)
  7. The Ring (1980)
  8. Palomino (1981)
  9. To Love Again (1981)
  10. Remembrance (1981)
  11. Loving (1981)
  12. Once in a Lifetime (1982)
  13. Crossings (1982)
  14. A Perfect Stranger (1983)
  15. Thurston House (1983)
  16. Changes (1983)
  17. Full Circle (1984)
  18. Family Album (1985)
  19. Secrets (nov1985)
  20. Wanderlust (1986)
  21. Fine Things (1987)
  22. Kaleidoscope (1987)
  23. Zoya (1988)
  24. Star (1989)
  25. Daddy (1989)
  26. Message from Nam (1990)
  27. Heartbeat (1991)
  28. No Greater Love (1991)
  29. Jewels (1992)
  30. Mixed Blessings (1992)
  31. Vanished (1993)
  32. Accident (1994)
  33. The Gift (1994)
  34. Wings (1994)
  35. Lightning (1995)
  36. Five Days in Paris (1995)
  37. Malice (1996)
  38. Silent Honor (1996)
  39. The Ranch (1997)
  40. Special Delivery (1997)
  41. The Ghost (1997)
  42. The Long Road Home (1998)
  43. The Klone and I (1998)
  44. His Bright Light (1998)
  45. Mirror Image (1998)
  46. Bittersweet (1999)
  47. Granny Dan (1999)
  48. Irresistible Forces (1999)
  49. The Wedding (2000)
  50. The House on Hope Street (2000)
  51. Journey (2000)
  52. Lone Eagle (2001)
  53. Leap of Faith (2001)
  54. The Kiss (2001)
  55. The Cottage (2002)
  56. Sunset in St. Tropez (2002)
  57. Answered Prayers (2002)
  58. Dating Game (2003)
  59. Johnny Angel (2003)
  60. Safe Harbour (2003)
  61. Ransom (2004)
  62. Second Chance (2004)
  63. Echoes (2004)
  64. Impossible (2005)
  65. Miracle (2005)
  66. Toxic Bachelors (2005)
  67. The House (2006)
  68. Coming Out (2006)
  69. Bungalow Two (2006)
  70. H.R.H. (2006)
  71. Sisters (2007)
  72. Bungalow 2 (2007)
  73. Amazing Grace (2007)
  74. Honor Thyself (2008)
  75. Rogue (2008)
  76. A Good Woman (2008)
  77. One Day at a Time (2009)
  78. Matters Of The Heart (2009)
  79. Southern Lights (2009)
  80. Big Girl (2010)
  81. Family Ties (2010)
  82. Legacy (2010)

Danielle Steel - Citate:










BERTOLT BRECHT
Bertolt Brecht
Bundesarchiv Bild 183-W0409-300, Bertolt Brecht.jpg
Date personale
Nume la naștereEugen Berthold Friedrich Brecht Modificați la Wikidata
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
AugsburgRegatul Bavariei Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1][7][4][5] Modificați la Wikidata
Ost-BerlinRDG Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul din Dorotheenstadt[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardicModificați la Wikidata
Frați și suroriWalter Brecht[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarianne Zoff[*] (–septembrie 1927)
Helene Weigel[*] () Modificați la Wikidata
CopiiStefan Brecht[*]
Hanne Hiob[*]
Barbara Brecht-Schall[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (1867–1918).svg Imperiul German
Flag of Germany.svg RDG
Flag of Germany (3-2 aspect ratio).svg Republica de la Weimar
Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
textier
scenarist
regizor de teatru
poet
libretist[*]
critic literar[*]
scriitor
autor
regizor de film
regizor[*] Modificați la Wikidata
PseudonimBertolt Brecht, Berthold Larsen[2]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Social-Democrat Independent din Germania[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba germană[3]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Ludwig Maximilian din München  Modificați la Wikidata
Profesor pentruWolf Biermann[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeOpera de trei parale[*]
Viața lui Galileo[*]
Cercul de cretă caucazian[*]
Furcht und Elend des Dritten Reiches[*]
Mutter Courage und ihre Kinder[*]
Der gute Mensch von Sezuan[*]
Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Național al Republicii Democrate Germane[*]
mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami»[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Bertolt Brecht signature.svg
Prezență online
Internet Movie Database

Bertolt Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, (n. 10 februarie 1898AugsburgRegatul Bavariei — d. 14 august 1956Berlinul de EstRepublica Democrată Germană) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.

S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din München, în timpul Primului Război Mondial.

Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua ”Stephanie”. Atmosfera militaristă din timpul Primului Război Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia ”Legenda soldatului mort”, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrânte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front.În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarându-l, pentru a doua oară, apt pentru front.

În ianuarie 1949 a creat Berliner Ensemble și a formulat teoria teatrului epic.

OPERA

  • Mann ist Mann (1926, Un om egal un om)
  • Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită
  • Baal
  • Tobe în noapte
  • Mutter Courage și copiii ei
  • Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
  • În hățișul orașelor
  • Opera de trei parale
  • Omul cel bun din Sâciuan
  • Puștile doamnei Carrar
  • Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny
  • Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich
  • Cercul de cretă caucazian
  • Viața lui Galilei
  • Poezii din Svendborg
  • O sută de poezii
  • Scrieri despre teatru

























Bertolt Brecht - Citate:














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...