sâmbătă, 13 august 2022

 6. /14 AUGUST 2022 - TEATRU/FILM


VASILE LOVINESCU

Vasile Lovinescu
Vasile Lovinescu.jpg
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului


Biografie

Vasile Lovinescu (n. 17 decembrie 1905, Fălticeni – d. 14 august 1984) a fost un critic literar și filosof esoteric român, ucenic al filosofului francez René Guénon.

S-a născut pe data de 17/30 decembrie 1905 în orașul Fălticeni, ca fiu mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățianu. Tatăl, frate cu criticul literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna Rădășeni, Suceava, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendență pe Ion Budai-Deleanu.

Scriitorul a mai avut doi frați : Octav (1913-1945), avocat și Horia (1917-1983), dramaturg. Familia sa a dat literelor noastre mai mulți scriitori, între care Anton Holban (văr), Monica Lovinescu (verișoară) și Alexandrina Lovinescu (verișoară).

Copilăria în Fălticeni, pe atunci un târg patriarhal, i-a fost normală, adică fabuloasă, cum va spune scriitorul însuși. Școala primară și gimnaziul le-a urmat în urbea natală, la gimnaziul Alexandru Donici, unde bunicul său, Vasile, era profesor și director. Familia s-a mutat în 1920 la București, unde tatăl său era avocat la diverse firme. Vasile Lovinescu a urmat liceul la Colegiul Sfântul Sava. După revenirea familiei în Fălticeni, a rămas în capitală, unde a fost student la Facultatea de Drept, nu pentru că ar fi avut vreo înclinație pentru această disciplină, ci pentru a rămâne în profesia tatălui său.

După terminarea facultății, Vasile Lovinescu a lucrat ca jurisconsult la diverse firme, la primăria municipiului și apoi, cu unele întreruperi, la Creditul Minier, până în 1947 când instalarea dictaturii l-a obligat să renunțe. În tot acest timp însă, principala preocupare a tânărului a rămas spiritualitatea. În acest domeniu, el a publicat în anii '30 numeroase articole și eseuri în reviste ca: Viața Literară, Viața Românească, Adevărul Literar și Artistic, Credința, Familia, Azi, Vremea, dar și câteva traduceri din limbile germană, franceză și engleză.

Figura care l-a atras în aceste începuturi de studii tradiționale a fost cea a misticului Bo Yin Ra, german de origine, care a avut, se pare, o afiliere inițiatică [necesită citare] la o organizație cosmologică din Asia centrală, ca și cea a scriitorului german Gustav Meyrink. Din cărțile lui Bo Yin Ra a aflat Vasile Lovinescu de cartea lui René Guénon Le Roi du Monde, pe care e și tradudus (fără să o poată însă publica). Din acest moment, gânditorul tradițional francez a devenit mentorul său spiritual.

A început în 1934 o corespondență cu René Guénon, retras la Cairo, care a durat neîntrerupt până în 1940, în paralel cu o meditație susținută asupra cărților lui și a marilor texte ale esoterismului universal. Chiar dacă a continuat să scrie în reviste și să aibă relații cu unii scriitori români ca Dan Botta, Dan Petrașincu, Anton Dumitriu, Mircea Eliade și mai ales Sandu Tudor, atenția lui principală s-a îndreptat spre obținerea unei inițieri.

Scriitorul s-a retras în 1980 definitiv la Fălticeni, în casa părintească de pe strada Sucevei, devenită între timp Galeria Oamenilor de Seamă (1972), prin donația și grija soției sale.

S-a stins din viață pe data de 14 iulie 1984.

După decembrie 1989 apar în periodice numeroase fragmente din opera lui Vasile Lovinescu și diferite prezentări ale omului și operei (Caiete Critice, România Literară, Steaua, Cotidianul LAI, Timpul, Manuscriptum, Cronica, Echidistanțe, etc.).

Realizarea spirituală

În anul 1935, a făcut un pelerinaj la Muntele Athos, căutând o binecuvântare isihastă, pe care ar fi putut-o obține, cu condiția să rămână într-o mănăstire; nefiind cetățean grec, lucrul nu era posibil pe vremea aceea.

În 1936, la sfatul lui René Guénon, pleacă în Franța, la Amiens, și în Elveția, la Basel, unde trece printr-o inițiere alawită, după care se întoarce în țară. Nu e vorba de o convertire la islam, cum greșit s-ar putea crede, ci de integrarea într-o organizație esoterică universală (sufism), încă vie și efectivă. De aici încolo, principala preocupare a lui Vasile Lovinescu va fi realizarea spirituală. A mai publicat, între 1936-1937, în revista "Études traditionnelles", sub pseudonimul Geticus, un studiu în limba franceză, de istorie și geografie mitică, intitulat La Dacie hyperboréenne.

În 1939 a făcut o călătorie în Franța, pentru a relua legătura cu F. Schuon, maestrul său spiritual. Aici l-a reîntâlnit și pe M. Vâlsan, rămas la Paris ca diplomat, care primise și el o inițiere din aceeași sursă și care a întemeiat în curând, la Paris, o tariqah condusă de el.

În timpul războiului, în 1940 reformat din cauza unei vederi slabe, Vasile Lovinescu și-a împărțit timpul între ritualul inițiatic și meditația asupra textelor sacre, între Fălticeni și București, unde s-a stabilit definitiv, cu un scurt intermezzo administrativ la primăria orașului Fălticeni.

S-a căsătorit în 1945 cu Steliana-Victoria Păunescu. În timpul refugiului de la sfârșitul războiului, casa și biblioteca de la Fălticeni i-au fost devastate, ceea ce nu l-a rupt de locul natal, deși a continuat să trăiască, într-o demnă sărăcie, în București.

În anul 1948 a întemeiat în București, cu ajutorul lui M. Vâlsan, un grup inițiatic pe care l-a condus până prin 1958 când, din cauza izolării și a ambianței ostile, grupul s-a dizolvat. În toată această perioadă, Vasile Lovinescu a renunțat la scris, consacrându-se ritualului și realizării spirituale, împreună cu grupul respectiv, totul rămânând ascuns lumii profane. A întreținut legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Vâlsan.

Fraternitatea lui Hyperion

În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția Andriu (1913-1964), în casa din București a căreia a întemeiat un cerc de studii și meditație tradițională, pe care l-a numit mai târziu, în unele scrisori, fraternitatea lui Hyperion.

Din acest grup au făcut parte poetul Radu Vasiliu (1923-1990), Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Viorica Mosinschi (1913-1980), Mariana Veleanu (1922-1975), Raluca Vasiliu, Margareta Vasiliu (1942-1996), Teodor Ghiondea, Dan Stanca. Activitatea acestui grup a continuat aproape săptămânal, cu excepția lunilor de vară, când V. Lovinescu se retrăgea la Fălticeni, menținând legătura prin scrisori.

Aceasta insulă de libertate spirituală a continuat astfel să existe în anonimat și să "activeze", în ciuda ambianței ostile și amenințătoare, puternic polarizată de prezența intelectuală a lui Lovinescu. Baza studiilor și meditațiilor a constituit-o opera lui René Guénon, dar și textele sacre ale marilor tradiții exo și esoterice universale.

După moartea prematură a Lucreției Andriu, grupul s-a reunit cu aceeași regularitate, în alte locuri, până în anul 1980, când Vasile Lovinescu s-a retras la Fălticeni.

DOUĂ STUDII

Încă din 1964, Vasile Lovinescu și-a reluat scrisul, resimțind nevoia de a fixa adevărurile tradiționale care, transmise numai oral, riscau să se dilueze sau chiar să se piardă.

Așa s-au închegat între 1964-1972 cele două studii, Al patrulea hagialîc (despre universul romanului lui Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche, și Creangă și Creanga de Aur, o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă, publicate mai târziu, care, pe masura elaborării, erau citite în grup, ca, de altfel, aproape toate celelalte scrieri ale sale, fiind apoi difuzate în copii dactilografiate.

În 1972, după terminarea acestor studii, în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii, de mai mică întindere, pe teme tradiționale, comentarii de folclor și opere spirituale, studii de istorie și geografie sacră. El a putut fi văzut aproape zilnic la Biblioteca Academiei, studiind texte sacre și lucrări rare. Un timp, scriitorul a ținut un jurnal conținând meditații de o mare pătrundere spirituală, mergând de la doctrină și simbol la tehnica inițiatică.

OPERĂ

  • Al patrulea hagialâc (Ed. Cartea Românească, București, 1981; ediția a II-a, Ed. Rosmarin, București, 1996)
  • Creangă și Creanga de Aur (Ed. Cartea Românească, 1989; ediția a II-a integrală, Ed. Rosmarin, București, 1996)
  • Monarhul ascuns (Ed. Institutul European, Iași, 1992; ediția a II-a, Ed. Institutul European, Iași, 1999
  • Incantația sîngelui (Ed. Institutul European, Iași, 1993; ediția a II-a, Ed. Institutul European, Iași, 1999
  • Mitul sfîșiat (Ed. Institutul European, Iași, 1993; ediția a II-a, Ed. Institutul European, Iași, 1999
  • Interpretarea esoterică a unor basme și balade populare românești (Ed. Cartea Românească, București, 1994; ediția a II-a, Ed. Cartea Românească, București, 2000)
  • Jurnal Alchimic (Ed. Institutul European, Iași, 1994; ediția a II-a, Ed. Institutul European, Iași, 1999)
  • Steaua fără nume (Ed. Rosmarin, București, 1994)
  • Dacia hiperboreană (Ed. Rosmarin, București, 1994; ediția a II-a, Ed. Rosmarin, București, 1996)
  • Scrisori crepusculare (Ed. Rosmarin, București, 1995)
  • O icoană creștină pe Columna Traiana (Ed. Cartea Românească, București, 1996)
  • Însemnări inițiatice (Ed. Rosmarin, București, 1997)
  • Meditații, simboluri, rituri (Ed. Rosmarin, București, 1997)

Scriitorul Dan Iacob despre Vasile Lovinescu în Bibliotecarul de serviciu




RĂZVAN VASILESCU

Răzvan Vasilescu
Date personale
Născut14 august 1954
Ploiești
Căsătorit cuGabriela Vasilescu
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Ani de activitate1978 -
(în cinematografie)
Roluri importanteMitică
în Balanța
Doiaru
în California Dreamin' (nesfârșit)
Premii Gopo
Cel mai bun actor în rol principal
2008 California Dreamin' (Nesfârșit)
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Răzvan Vasilescu (n. 14 august 1954, Ploiești) este un actor român de film, teatru, televiziune și de voce. L-a jucat pe Gheorghe Cocoșilă în filmul Moromeții 2.

BIOGRAFIE ARTISTICĂ

A jucat în majoritatea filmelor regizorului Lucian Pintilie. În Balanța (1992), a interpretat rolul principal masculin, al doctorului Mitică, alături de actrița Maia Morgenstern, care o interpreta pe Nela, cele două personaje formând un cuplu atipic, care înfrunta cu umor, ireverențe și sarcasm absurdul ultimilor ani ai regimului comunist din România. Vasilescu a interpretat și rolul mafiotului Marcel Ivanov în filmul Marfa și banii (2001) al lui Cristi Puiu, film care a inaugurat, după unii critici, curentul cinematografic numit Noul val românesc. A fost distribuit apoi în roluri asemănătoare în mai multe filme, precum Offset (2006). În filmul Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003), a jucat rolul personajului Florian Tufaru, cuscrul antipatic al lui Niki Ardelean (Victor Rebengiuc), pe care reușește să-l determine să își iasă din fire. Un alt rol important a fost Doiaru din lungmetrajul California Dreamin' (nesfârșit), un șef de gară provincial, care oprește o garnitură de tren a NATO sub pretextul lipsei formelor legale.

FILMOGRAFIE

Filme cinematografice

Televiziune

TEATRU

PREMII, RECUNOAȘTERE



Socrate - Radu Beligan si Razvan Vasilescu


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...