1. /9 SEPTEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente; Nașteri

EVENIMENTE

• 9 d. Hr. - Bătălia din Pădurea Teutoburgică – Parte a Războaielor germanice. O alianță de triburi germanice condusă de Arminius a atacat forțele romane conduse de Publius Quinctilius Varus în Bătălia de la Teutoburger Wald, învingând trei legiuni în următoarele zile. Istoricul roman Tacitus il numește „Eliberatorul Germaniei”. Arminius a devenit în timp un erou și un simbol în mitologia germană, fiind redenumit modern Hermann. Noile cercetări arată că numele lui germanic adevărat nu este cunoscut, Arminius fiind nume latin.

  

  Bătălia din Pădurea Teutoburgică (9 – 11 septembrie Anul 9 d. Hr.) – Parte a Războaielor germanice – (Germanic warriors storm the field, Varusschlacht, 1909) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Bătălia de la Teutoburger Wald (regiunea muntoasă „Pădurea Teutoburgică”), sau „bătălia lui Varus”, a fost denumită de istoricii romani clades Variana – învingerea lui Varus – și Varusschlacht de către germani. Bătălia a avut loc între triburile germanice și romani în septembrie anul 9 e.n., probabil (locul exact este disputat) în regiunea lanțului muntos Teutoburger Wald. Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu trupele anexe, care erau sub conducerea senatorului roman Publius Quinctilius Varus.

  Alianța triburilor germane a fost condusă de Arminius (sau Hermann), un prinț al tribului germanic Cherusc. În timpul conflictului militar a fost nimicită o optime din efectivul total al legiunilor romane. Ea a fost o bătălie decisivă, în urma căreia Imperiul Roman a renunțat definitiv la politica de expansiune pe teritoriile triburilor germanice (“Germania”) de la est de Rin și nord de Dunăre, granița Imperiului roman rămânând la Rin și Dunăre. Descoperiri noi arheologice au dus la idea că o parte din lupte s-ar fi dus lângă localitatea actuală Bramsche din districtul Osnabrück. În amintirea acestei bătălii a fost ridicat Monumentul lui Hermann.

  Unele bătălii hotărâtoare, cum au fost cele de la Hastings sau Waterloo, au avut consecințe imediate și ireversibile. Contemporanii le-au recunoscut caracterul decisiv. Altele au fost considerate decisive de către comentatori mai târziu, deși, la vremea respectivă, efectele lor, deși puternice, nu au fost considerate și ireversibile. Acesta este si cazul infrângerii celor trei legiuni romane conduse de Quintilius Varus la Teutoburger Wald în anul 9 d.Hr.

• 337 - Constantin al II-lea, Constantius al II-lea si Constans ii succed tatalui lor Constantin I cel Mare la conducerea Imperiului Roman, care se imparte astfel in trei.

  

  Constantin al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Constantin al II-lea (Flavius Claudius Constantinus; n. februarie 317 – d. 340) a fost împărat roman între 337-340. Era fiul lui Constantin cel Mare şi al Faustei, născut la Arelate (Arles) în Gallia. Desemnat în 337 Caesar, participă în 332 la luptele de la Dunărea de Jos împotriva goţilor şi, în 337, la moartea tatălui său, este ridicat împreună cu cei doi fraţi ai săi, Constant şi Constanţiu II, la rangul de Augustus, încredinţindu-i-se guvernarea provinciilor occidentale: Gallia, Hispania şi Britannia. După încercarea nereuşită de a institui o tutelă asupra fratelui său mai tânăr, Constant, Constantin pătrunde cu o armată în Italia, dar este ucis, în apropiere de Aquileia, în 340.

• 1087 - După muartea Regele William I al Angliei, William al II-lea devine rege al Angliei.

  

  William Cuceritorul, detaliu de pe Tapiseria din Bayeux – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  William Cuceritorul sau William I al Angliei sau William de Normandia (în franceză Guillaume le Conquérant și Guillaume II de Normandie, iar în engleză William the Conqueror; c. 1028 – 9 septembrie 1087) a fost rege al Angliei din 1066 până în 1087. Descendent al vikingilor, el a fost Duce de Normandia din 1035 sub numele de William al II-lea. După o luptă lungă pentru a-și stabiliza puterea, în anul 1060 poziția sa în Normandia era sigură iar el s-a lansat în cucerirea normandă a Angliei în 1066. Restul vieții sale a fost marcat de lupte pentru a-și consolida puterea asupra Angliei și a pământurilor sale continentale și de dificultățile cu fiul său cel mare.
  cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

  

  William II drawn by Matthew Paris – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  William al II-lea “Rufus” (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 – 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-şi puterea asupra Ducelui Normandiei şi având destulă influenţă în Regatul Scoţiei.

• 1488: Anne de Bretania devine ducesă suverană a Bretaniei, devenind o figură centrală în lupta pentru influență care duce la unirea Bretaniei cu Franța.

• 1493 - Are loc Bătălia de la Krbavska bitka, in sudul Croatiei, intre o armata croata vasală Regatului Ungariei si fortele Imperiului Otoman.

  

  Bătălia de la Krbavska bitka (9 Septembrie 1493) – Illustration of the battle of Krbava field from the 16th century – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  În timpul bataliei a pierit floarea nobilimii croate (printre care si banul croat Mirko Derencin si Janos Both de Bajna) si au fost masacrati 7000 de osteni. In urma bataliei, turcii au anexat la Imperiul Otoman o mare parte din Croatia.

• 1543 - Maria Stuart, in vârstă de nouă luni, este încoronată oficial “Regină a Scoției” în orașul Stirling.

  

  Maria Stuart – Portrait by François Clouet, c. 1558–1560 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.

  Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VIII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei. Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558. După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor. S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell. În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.

• 1743: Rescriptul împărătesei Maria Terezia prin care s-a dat dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania de a frecventa școala.
• 1791: Washington, D.C., capitala Statelor Unite, este numită după președintele George Washington.
• 1804: Incendiu violent în București; Curtea Domnească și o bună parte a orașului sunt distruse.

• 1850 - Ca parte a compromisului din 1850, California a devenit cel de-al 31-lea stat american.

  

  Amplasarea statului California pe hartta Statelor Unite ale Americii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Ca şi în cazul celorlalte state ale Americii, istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă. Înaintea sosirii europenilor, pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni. Ei vorbeau propriile lor limbi. În anul 1524, California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo. Colonizarea spaniolă a început în anul 1769. California a rămas sub stăpânirea Spaniei şi apoi a Mexicului.

  În urma Compromisul din 1850, SUA si Mexicul pun capat controverselor teritoriale ivite în urma razboiului mexicano-american (1846–1848) declansat în urma anexarii în 1845 de către Statele Unite a Texasului. Cea mai importantă consecință a războiului au reprezentat-o termenii capitulării Mexicului în conformitate cu Tratatul de la Guadalupe Hidalgo, prin care teritoriile mexicane Alta California, si Santa Fe de Nuevo Mexico au fost cedate Statelor Unite. California a fost admisa in componenta Statelor Unite cu statut de stat liber, devenind cel de-al 31-lea stat al SUA.

• 1878 - Pe baza propunerii Consiliului de Ministri, domnitorul Carol I a adoptat titlul de “Alteta regala”, titulatura recunoscuta ulterior pe plan international.

• 1886: S-a adoptat, la Berna, prima Convenție internațională pentru protecția operelor literare și artistice (intră în vigoare în România la 5/17 decembrie 1887) (9/21).
• 1901: Sunt reluate relațiile diplomatice dntre Austro-Ungaria și Mexic. Ele au fost întrerupte de la moartea împăratului Maximilian I, fratele împăratului Franz Joseph I, în 1867.
• 1911: A fost efectuată prima cursă poștală cu avionul în Europa.

• 1912 - A fost dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila, lucrare a lui Constantin Brancusi, si primul monument al lui Brancusi din Bucuresti.

  

  Bustul generalului Carol Davila – Sculptură de Constantin Brâncuși din 1903, expusă din 1912 în curtea Spitalului Militar Central din București Este declarat monument istoric și este înscris în Lista monumentelor istorice din București – foto: ro.wikipedia.org

  Carol Davila, pe numele de naștere Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) (n. 1828, Parma, Italia – d. 24 august 1884, București) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța.

• 1914 - Prima Batalie de pe Marna (5 septembrie – 14 septembrie 1914) ia sfarsit, trupele germane fiind oprite sa înainteze spre Paris.

  

  Soldati francezi in transee, in “Prima bătălie de pe Marna” din 1914 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Prima bătălie de pe Marna (5 septembrie – 14 septembrie 1914) s-a încheiat cu o victorie obținută de forțele franco-engleze împotriva armatei germane. Aceasta a fost una dintre marile batalii din Primul Razboi Mondial, la care au participat aproximativ 2 milioane de militari. Armatele aliate franco-engleze, comandate de generalul Joseph Joffre, au oprit ofensiva germana, condusa de maresalul prusac Helmuth von Moltke. În această bătălie s-a dovedit eșecul Planului Schlieffen, care a stat la originea strategiei Germaniei pentru obținerea victoriei în războiul contra Franței și, în consecință, a început perioada sângeroasă a “războiului tranșeelor”.

• 1918: Constituirea, din inițiativa lui C. I. Parhon, a Societății de neurologie, psihiatrie și psihologie din Iași (din 1921 și de endocrinologie).
• 1923: Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii Turcia, fondează Partidul Popular Republican.

• 1940 - Masacrul de la Treznea – La 9 septembrie 1940 au avut loc asasinatele hortyste din comuna Treznea, judetul Salaj.

  

  Masacrul de la Treznea (9 septembrie 1940) – Trupele maghiare mărșăluiesc în Zalău in ajunul masacrului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Printre cele mai mari tragedii împotriva românilor săvârşite de armata ungară în zilele înaintării pe teritoriul anexat este şi Masacrul de la Treznea, comună din judeţul Sălaj, la 15 km de Zalău. După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupe maghiare aparținând batalionul 22 Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea la data de 9 septembrie.

  După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de „Masacrul de la Trăznea„. Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.

• 1947: Primul caz al unui bug de computer: o molie găsită într-un releu al unui computer Harvard Mark II de la Universitatea Harvard.

• 1948 - Dictatorul comunist Kim Ir Sen proclamă Republica Populara Democrata Coreeana in partea de nord a Peninsulei Coreea.

  

  Kim Ir-sen - foto: en.wikipedia.org

  Kim Ir-sen (n. 15 aprilie 1912, d. 8 iulie 1994) comunist nord-coreean, politician care a condus Coreea de Nord de la fondarea sa în 1948 până la moartea sa în 1994. El a deținut postul de prim-ministru (1948–1972) și președinte din 1972 până la moartea sa. El a fost, de asemenea, Secretarul General al Partidului Muncitorilor din Coreea.

• 1956: Elvis Presley apare pentru prima dată în emisiunea The Ed Sullivan Show. Elvis a interpretat piesele Don't Be Cruel și Hound Dog.
• 1969 - În Canada este votata legea ( La Loi sur les langues officielles), prin care limba franceza devine limba oficiala, egala cu limba engleza pe intreg teritoriul tarii

• 1973 - Peștera Eberstadt, descoperită în 1971 cu ocazia unor lucrări cu exploziv la cariera de calcar, și apreciată că ar avea o vârstă de circa 2 milioane de ani, este deschisă pentru public. Peștera Eberstadt se află în apropiere de Buchen care aparține de Eberstadt Baden-Württemberg, Germania.

  

  Peștera Eberstadt - foto: ro.wikipedia.org

• 1989: Între 9 septembrie și 17 noiembrie 1989, s-a desfășurat primul și cel mai rapid înconjur al lumii cu automobilul. A fost efectuat de Mohammed Salahuddin Choudhury și de soția sa Neena, din India, în 69 de zile, 19 ore și 15 minute, având ca punct de plecare și sosire orașul Delhi, India.
• 1991: Tadjikistanul și-a declarat independența față de URSS.

• 1997 - Kim Jong Il fiul și moștenitorul desemnat al fostului lider nord-coreean Kim Ir Sen ,a fost numit oficial președinte al RPD Coreene, după 3 ani de doliu păstrat în memoria tatălui său.

  

  Kim Jong-il – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Kim Jong-il (n. 16 februarie 1941, Veatskoe, Ținutul Habarovsk, URSS – d. 17 decembrie 2011, Phenian, Coreea de Nord) a fost un om politic din Coreea de Nord, comandant militar cu gradul de mareșal al R.P.D.Coreene, conducătorul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene între anii 1994 și 2011. După moarte, în 2012, a fost proclamat generalisim al R.P.D.Coreene.

  În mod oficial, a fost președintele Comisiei de Apărare Națională din Coreea de Nord, Comandant Suprem al Armatei Poporului și Secretar General al Partidul Muncitoresc Coreean (aflat la putere din 1948). Îi succede tatălui său Kim Ir-sen, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord), care a decedat în anul 1994.

  În constituția nord-coreeană din aprilie 2009, este numit implicit „conducător suprem”. Asemenea tatălui său, Kim Jong-il s-a bucurat de privilegii absolute și a avut un extraordinar cult al personalității în Coreea de Nord, unde Kim a fost venerat ca un erou, mare om politic, un “om măreț”, și chiar, după cum relatează anumite surse, regele-zeu.

• 1997 - Sinn Fein, partid nationalist irlandez asociat cu IRA (Armata Republicana Irlandeza), s-a angajat sa renunte la violente si sa contribuie la instalarea procesului de pace in Irlanda de Nord.

• 1999 - Navele aflate sub pavilion iugoslav care stationau in portul Constanta au fost blocate printr-un ordin al ministrului Transporturilor ca raspuns la comportamentul autoritatilor iugoslave fata de flota fluviala romaneasca.

• 2002: Canalul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o banda sonoră în care Osama bin Laden revendica, pentru prima dată explicit, atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA.
• 2004 - A fost lansată prima rachetă ecologică, un vehicul construit de 12 specialişti români, pentru competiţia internaţională lansată de Fundaţia Americană „X-Prize” din St. Louis. Denumită „Demonstrator 2B”, racheta foloseşte drept combustibil apă şi oxigen, fiind considerată ecologică în proporţie de 100%. Acest prim zbor a durat 42 de secunde.
• 2004: Secretarul de stat american Colin Powell a declarat că violențele din provincia sudaneză Darfur constituie o gravă încalcare a drepturilor omului și a invocat Convenția internațională din 1948 asupra prevenirii și pedepsirii crimelor de genocid; conflictul din vestul Sudanului a început în februarie 2003, când milițiile proguvernamentale (numite de localnici "diavolii călări") au silit populația de culoare să-și părăsească locuințele, terorizând și exterminând zeci de mii de persoane; ONU a declarat cu privire la criza din Darfur că este cea mai gravă criză umanitară în curs de desfășurare din lume.

• 2015 - Regina Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii (63 de ani și șapte luni), surclasând-o pe regina Victoria, stră-străbunica sa.

  

  Elisabeta a II-a în 2015 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Elisabeta a II-a (în engleză Elizabeth Alexandra Mary; n. 21 aprilie 1926, Mayfair, Regatul Unit) este regina a şaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicenţiu şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.

  A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh în viaţă din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depăşind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea şi George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur şi de Diamant ale reginei Elisabeta a II-a s-au sărbătorit în 1977, 2002 şi respectiv 2012.

  Elisabeta s-a născut în Londra ca prim copil al Ducelui şi Ducesei de York, mai tarziu cunoscuţi ca Regele George al VI-lea şi Regina Elisabeta, ea a fost educată în privat acasă. Tatăl ei s-a urcat pe tron la abdicarea fratelui său Edward al VIII-lea în 1936, atunci când ea a devenit urmaşă la tron. Ea a început să preia obligaţiile publice în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947, ea s-a căsătorit cu Prinţul Filip, Duce de Edinburgh, un fost prinţ al Greciei şi a Danemarcei, cu care a avut 4 copii: Charles, Prinţul de Wales; Anne, Prinţesă Regală; Andrew, Duce de York; şi Edward, Conte de Wessex.

• 2016: Guvernul Coreei de Nord efectuează al cincilea și probabil cel mai mare test nuclear. Liderii mondiali condamnă actul, Coreea de Sud numind-o „imprudență maniacală”.

NAȘTERI

• 214 - S-a născut împăratul roman Aurelian (Lucius Domitius Aurelianus Augustus).

  

  Lucius Domitius Aurelianus - foto: ro.wikipedia.org

  Lucius Domitius Aurelianus (n. 9 septembrie 214, Moesia, Panonia – d. 275, Çorlu, în apropiere de Byzantion), cunoscut drept Aurelian, împărat roman (270–275). A domnit din anul 270 pana la moartea sa in anul 275 si a înregistrat succese remarcabile, străduindu-se să apere imperiul de frecventele invazii barbare. Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 a lichidat secesiunea Regatului galic, restaurand astfel unitatea statului roman. În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat de secretarul său, la Byzantion, ca urmare a unui obscur complot de palat.

• 384 - S-a născut Honorius (Flavius Honorius Augustus; 9 septembrie 384 – 15 august 423), imparatul Imperiului Roman de Apus intre anii 395 – 423.

  

  Flavius Honorius (384 – 423) împărat roman între 395 – 423 – foto: ro.wikipedia.org

  Flavius Honorius (384 -423), a fost împărat roman între anii 395 -423. A fost fiul lui Theodosiu I si fratele lui Arcadius si al Gallei Placida fiind asociat la domnie din 394. In timpul domniei, imperiul a fost zguduit de invaziile masive ale barbarilor,în special goți, (care au ocupat in anul 409 Roma) și de secesionismul provinciilor care doreau separarea. Cel mai important ministru al său a fost Flavius Stilicho, care conducea in fapt statul.

• 1585 - S-a născut Armand Jean du Plessis , cardinal Richelieu, om politic francez, reprezentant de seama al absolutismului in Franta.

  

  Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de Cardinalul Richelieu, (n. 9 septembrie 1585 în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire; d. 4 decembrie 1642 în Paris) cleric, nobil și om politic francez. In timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, in perioada cat a fost prim-ministru (1624-1642), a condus efectiv Franta.
  Pentru a repara prestigiul Frantei in Europa si a impiedica intarirea puterii Habsburgilor, Richelieu a incurajat participarea statului (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Imperiului German si a Spaniei la Razboiul de 30 de ani. In acelasi an a contribuit la intemeierea Academiei Franceze.

• 1737 - S-a născut medicul, fizicianul și filosoful italian Luigi Galvani ; (d. 4 decembrie 1798).

  

  Luigi Galvani – foto: ro.wikipedia.org

  Luigi Galvani (n. 9 septembrie 1737, Bologna, Italia — d. 4 decembrie 1798, Bologna) medic italian, unchiul lui Giovanni Aldini. A studiat la început teologia ulterior medicina, devenind profesor de medicină la catedra de anatomie din Bologna. Succesul operei sale „De renibus atque urethris volatilium” l-a determinat să se ocupe cu studiul fiziologiei păsărilor și a instrumentelor pentru auz. Galvani a observat fenomenul de contracție a mușchilor scheletici de la piciorul de broasca la o excitare cu curent electric. Prin această descoperire, el a pus bazele pentru cercetările ulterioare ale electrochimismului celular. Printr-o întâmplare a descoperit la 6 noiembrie 1780 procedeul de galvanizare, procedeu care îi va purta mai târziu numele.

• 1778: Clemens Brentano, poet, dramaturg și prozator german (d. 1842)
• 1826: Frederic I, Mare Duce de Baden (d. 1907)
• 1827: Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei, fiul Țarului Nicolae I, vicerege al Poloniei, președinte al Consiliului de Miniștri (d. 1892)

• 1828 - S-a nascut genialul scriitor rus Lev Nicolaevici Tolstoi, unul dintre marii romancieri ai literaturii universale (“Anna Karenina”, “Război şi pace”) (m. 20 noiembrie 1910).

  

  Lev Tolstoi- foto – ro.wikipedia.org

  Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi, n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo) scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.

• 1836: Ioan (Iancu) Lupul (germană: Johann von Lupul)^[1] (n. 9 septembrie 1836, Volcineț, Vijnița - d. 1922, Cernăuți) a fost un politician și patriot român, pe mulți ani deputat în Dieta Bucovinei, deputat și vicepreședinte al Consiliului Imperial (Reichsrat) și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Deasemenea a fost un scriitor și poet recunoscut.  După ce a absolvit studiul în Drept, a început sa lucreze ca funcționar administrativ la Cernăuți și s-a angajat devreme în politică. Din 1864 a fost deputat al consiliului municipal al orașului Cernăuți (până la 1888). In 1866 a obținut un mandat pentru fracțiunea moșierilor mari in Dieta Bucovinei unde a și fost membru în cadrul comitetului de stat.^[2]

  Din 1885 până la 1894 a reprezentat interesele românești ca membru al Reichsratului și a fost al doilea vice-presedinte al acestei case (1898-1900).^[3][4]

  După ce președintele țării, Anton Graf Pace von Friedenberg, a demisionat din cauza conflictului cu privire la utilizarea limbii române în primăvara anului 1892, în consecință, de asemenea declarse mareșalul Bucovinei, baronul Alexandru Wassilko de Serecki, că în viitor el nu va mai fi disponibil pentru acest post și a pledat în favoarea candidaturii prietenului său politic Ioan Lupul. Acesta a fost ales in toamna 1892 ca adversar al baronului Anton Kochanowski von Stawczan, și cu voturile celor patru deputați ruteni, ca nou căpitan al ducatului.^[5] Abia în 1904 acesta a fost înlocuit prin contele Gheorghe Wassilko de Serecki, fiul fostului mareșal.  Ioan Lupul, precum și timpuriu decedatul său frate Tudor (1838-1858), deși români, au scris preponderent în limba germană.^[7]

  Cu toate ca a scris și in proză, ca peste ani de zile articole pentru ziarul "Sonntagsblatt der Bukowina", de asemenea cartea " Streiflichter Czernowitz 1902", a fost în primul rând poet.^[8][9] El este considerat stilistic în succesiunea lui Nikolaus Lenau și Heinrich Heine.  

  Ioan Lupul
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1836
  Decedat	1922 (85 de ani)  Cernăuți, Regatul României
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician scriitor
  Membru al Camerei Deputaților din Consiliul Imperial Austriac

• 1845: Ignác Acsády (Ignác Adler), scriitor, publicist și istoric maghiar de origine evreiască (d. 1906)
• 1861 - S-a născut actriţa Agatha Bârsescu, prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (roluri în piesele: “Medeea”, “Antigona” de Sofocle, “Maria Stuart” de Schiller); (m.22.11.1939).
• 1867: Gheorghe Rusescu (n. 9 septembrie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

  A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.  După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Rusescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 6 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași.^[3][4][5][6]

  În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 6 Roșiori și Diviziei 1 Cavalerie în perioada 18 noiembrie/1 decembrie 1916–22 decembrie 1916/4 ianuarie 1917.^[2]

  În perioada 1919-1920 a comandat Brigada 4 Roșiori în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920). Brigada a fost prima unitate română care a intrat în Budapesta la 3 august 1919  

  Generalul Gheorghe Rusescu
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1867
  Naționalitate	România
  Cetățenie	România
  Ocupație	ofițer
  comandant al Diviziei 1 Cavalerie
  În funcție
  1916 - 1917
  Monarh	Ferdinand I
  Prim-ministru	Ion I. C. Brătianu
  Studii	Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1886 - 1888) Școala Superioară de Război
  Activitate
  Ramura	Cavalerie
  Gradul	Sublocotenent (1888) Locotenent (1892) Căpitan (1898) Maior (1906) Locotenent-colonel (1913) Colonel (1916) General de brigadă (1917)[1]
  A comandat	1916 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie
  Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920)
  Decorații și distincții
  Decorații	Ordinul Coroana României (1906) Ordinul național „Steaua României” (1913)

• 1875: Vasile Osvadă (n. 9 septembrie 1875, Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria - d. 16 ianuarie 1931, municipiul Cluj)^[1] a fost un economist și înalt funcționar bancar român,^[2] precum și publicist în domeniul financiar-bancar,^[3] cunoscut pentru contribuțiile sale în planul managementului financiar bancar și în cel al literaturii de specialitate.^[4]

  A fost un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” ^[2] și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești.^[5]

  S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX,^[6] precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial.  A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov,^[1] absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena.  A ocupat funcția de director executiv al băncii „Agricola” din Hunedoara,^[2] după ce, mai întâi, a fost funcționar la banca „Steaua” din Petrovaselo și contabil la banca hunedoreană „Corvineana”.^[3] În Orăștie a ocupat funcția de director al Reuniunii Proprietarilor de Vite.^[9]

  S-a remarcat în publicistica de factură financiar-bancară datorită articolelor sale din „Revista economică”^[3] (Sibiu),^[1] activând îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul rural^[3] și a a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei.^[9]

  Împreună cu colaboratori, precum Gavril Todică (contabil șef la banca „Georgeana”), a editat primul periodic românesc de profil din Transilvania – numit „Tovărășia”. Acesta a apărut săptămânal în perioada 1905 și 1911, a avut un conținut predominant cooperatist și^[3] a fost un supliment economic al ziarului „Libertatea” din Orăștie. Sprijinitori – ai acestui demers, au mai fost Ștefan Erdelyi, Ioan Moța.^[9] A mai colaborat la „Tribuna” (Sibiu și Arad), „Foaia de Duminică” (Timișoara), „Lupta” (Budapesta),^[1] „Libertatea”.^[9]

  A activat în cadrul secției economice a „Astrei”, editând (în calitatea de membru al acesteia, cu scopul sprijinirii evoluției mișcării cooperatiste), în anul 1907, lucrările „Legea tovarășilor” și „Băncile populare din România”, precum și, în 1912^[3], studiul comparat de analiză a mișcării cooperatiste din Ungaria, Bucovina și România „Mișcarea cooperatistă”.^[10] Tot în 1907 a conceput, în numele Astrei, un proiect care prevedea organizarea uneia sau a mai multor centrale pentru tovărășiile agricole. Deoarece Astra nu a avut fonduri pentru scopul respectiv, planul nu a fost concretizat.^[11] Tot Astra l-a trimis, în 1913, în România, pentru a studia organizarea cooperației din Regat.^[12]

  S-a numărat printre cei care au inițiat și au susținut asociația funcționarilor români de bancă. A susținut, de asemenea, reforma instituțiilor de credit,^[10] modernizarea și rentabilizarea acestora,^[13] precum și existența unei bănci naționale de asigurare.  În perioada Primului Război Mondial a servit în Armata Austro-Ungară cu gradul de sublocotenent, fiind făcut prizonier de război pe frontul din Rusia (1916-1917). Înrolat ca voluntar în Primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia, a ajuns în Regatul României. S-a aflat printre cei care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.^[1] și a fost membru ales al Marelui Sfat Național Român.^[14] Datorită activității sale anterioare în domeniile financiar și cel agrar, a ocupat, după 1 decembrie 1918, postul de secretar al resortului de agricultură al Consiliului Dirigent . Din această poziție a fost unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat.^[10]

  În perioada 21 octombrie 1926 – 23 iunie 1927 a fost primar al municipiului Cluj^[1] (interimar).^[15]

  A fost membru în consiliul de administrație al Institutului de Arte Grafice „Ardealul” din Cluj.^[1]

  Este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.  

  Vasile Osvadă
  Vasile Osvadă
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1875 Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria
  Decedat	16 ianuarie 1931 Municipiul Cluj
  Naționalitate	Română
  Cetățenie	Austro-Ungaria România
  Ocupație	Economist
  Activitate
  Alma mater	Academia Comercială din Viena
  Cunoscut pentru	• Contribuțiile sale în planul managementului financiar-bancar și în cel al literaturii de specialitate • Implicarea în activitatea de organizare a Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni de la Hârlău • Calitatea de membru

• 1885: Victor Vâlcovici, matematician român, membru al Academiei Române (d. 1970)
• 1894: Mihail Andricu, compozitor român (d. 1974)
• 1899: Brassaï, pictor francez (d. 1984)

• 1908 - S-a născut scriitorul italian Cesare Pavese (jurnalul “Meseria de a trăi”); (m.27.08.1950).

  

  Victor Frederick Weisskopf - foto: ro.wikipedia.org

  Victor Frederick Weisskopf (n. 9 septembrie 1908 – 22 aprilie 2002) fizician austriac american.

• 1916: Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.  Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.

  Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.

  După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

  În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.

  În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol. Iată o listă cronologică a cărților publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:^[5]

  • Taraful de noapte roman (Editura Fortuna)
  • Viața de toate zilele a poetului (La vie de tous le jours du poète), poezie, Editura Cartea Românească, 1937;
  • Caligrafie pe zăpadă (Calligraphie sur neige), poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1940;
  • Armand Călinescu (Armand Călinesco), Editura Socec, București, 1940;
  • Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite (Le rives du Dniestr sont en flammes), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”;
  • Cu submarinul la asediul Sevastopolului (Avec le sus-marin à l'assault de Sébastopol), Editura Națională, București, 1942;
  • Am luptat în Crimeea (Je combattu en Crimée), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, , Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942
  • Ceasul de rugăciune (L'Heure de la prière), poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942;
  • Ultima oră (La dernière heure), Editura Națională, București, 1943;
  • Rumänische Märchen (Povești românești/Contes Roumains), Eibandentwurf von Eugen Dörr, Ähren Verlag, Heidelberg, 1948;
  • La vingt-cinquième heure (Ora a douăzeci și cincea/Ora 25), traduit du roumain par Monique Saint-Côme, avec un préface de Gabriel Marcel, Plon, „Feux Croisés”, Paris, 1949
  • Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
  • Perahim - Rendez-vous à l'infini
  • La Vingt-cinquième heure (în română Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
  • De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
  • La Seconde Chance (1952), Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
  • Les Sacrifiés du Danube (1957)
  • La Maison de Petrodava (1961)
  • Les Immortels d'Agapia (1964)
  • Dieu Paris (1964)
  • L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
  • Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
  • Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)^[6] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.
  • Les Inconnus de Heidelberg, Plon, 1977, 251 de pagini. ISBN 2259001955, ISBN 9782259001953
    • Necunoscuții din Heidelberg, traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini ISBN 978-983-136-466-7

  A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.  

  Constantin Virgil Gheorghiu
  Constantin Virgil Gheorghiu
  Date personale
  Născut	15 septembrie 1916[2][3]  România
  Decedat	22 iunie 1992 (75 de ani)[2][3][4]  Paris, Franța
  Înmormântat	Cimitirul Passy[*]
  Cetățenie	România
  Religie	creștinism ortodox[*]
  Ocupație	diplomat romancier[*] scriitor
  Activitate
  Limbi	limba română[1]
  Studii	Universitatea din Heidelberg Universitatea din București

• 1917: Kató Ács (Márta Körmendi), scriitoare, jurnalistă și activistă comunistă maghiară (d. 1989)
• 1922: Hans Georg Dehmelt, fizician american de origine germană, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1989)
• 1923: Daniel Carleton Gajdusek, virusolog american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1976)

• 

  Clemens Brentano, poet, dramaturg și prozator german

 
• 

  Lev Tolstoi, scriitor rus

 
• 

  Cesare Pavese, scriitor italian

• 1936: Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, Sadîc, Județul Cahul — d. 8 aprilie 2003, Chișinău) a fost un cântăreț de muzică populară din Republica Moldova.^[1][2][3]

  De-a lungul carierei sale interpretul a cântat șlagărele „Ce frumos mai cânta cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” și altele.  

  Nicolae Sulac pe un timbru poștal din Republica Moldova
  

  Nicolae Sulac într-un concert din anii '70 la Cernăuți
  Fragment audio din repertoriul personal:

  „Pe pământul nostru drag”

  MENIU 0:00

  Fragment din piesa „Pe pământul nostru drag” de Nicolae Sulac

  • Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

  
  
  
  
  Nicolae Sulac s-a născut în data de 9 septembrie 1936 în satul Sadîc, Județul Cahul, Regatul României (astăzi Republica Moldova).

  Activitatea sa artistică a început-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, și anume în cadrul capelei corale "Doina" (din 1959). În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraș", ansamblu care a lansat mulți interpreți de muzică populară din Moldova. În anii 70 și începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".

  Nicolae Sulac este laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), artist al poporului al R.S.S.M. și ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii (1992).

  În anul 2002 a creat un fond de susținere a muzicii populare.

  Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.

  Spre sfârșitul vieții Sulac a dorit să se stabilească la Iași, oraș care îi plăcea mult și unde obișnuia să se întâlnească cu prietenii.^[4]

  A decedat la Chișinău, în 2003, în urma unui atac cerebral^[5] și a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat un bust al său.

  În 2007, postum, a apărut pe piață albumul "La o margine de drum" a lui Nicolae Sulac.

  Fiica sa, Doina Sulac, la fel este interpretă.  

  Nicolae Sulac
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1936, Sadîc, Județul Cahul, Regatul României Sadîc, raionul Cantemir, Moldova
  Decedat	8 aprilie 2003 (66 de ani) , Chișinău, Republica Moldova Chișinău, Moldova
  Înmormântat	Cimitirul Central din Chișinău
  Copii	Doina Sulac
  Cetățenie	Regatul României
  Etnie	Regatul României
  Ocupație	Cântăreț
  Activitate
  Gen muzical	Muzică populară
  Instrument(e)	Voce
  Case de discuri	Music Master
  Premii	Artist al Poporului URSS[*] Ordinul Republicii

• 1937: Vladimir Țincler (n. 9 septembrie 1937, Ceaga (Petrovka/Petrivka), Basarabia, Regatul României – d. 22 martie 2016) a fost un fotbalist și apoi antrenor de fotbal basarabean de origine evreiască.^[1]

  Vladimir Țincler și-a petrecut întreaga carieră de fotbalist la clubul Zimbru Chișinău, unde apoi a revenit și în calitate de antrenor în două perioade scurte. A fost desemnat antrenor emerit al RSS Moldovenești.^[2][3][4] Ca jucător, în anul 1958 a fost inclus în lista ”33 cei mai buni fotbaliști ai anului din URSS”.

• 1941 - S-a născut Otis Redding, solist american de soul, influentat puternic de Little Richard. A participat la Festivalul de la Monterey in 1967, inregistrind un mare succes. Din nefericire, si-a pierdut viata in acelasi an in ziua de 10 decembrie,intr-un accident aviatic. Postum a fost lansata piesa “Dock of the Bay”, locul 1 in topul din Statele Unite in 1968 si probabil cel mai mare hit al muzicianului.

• 1944: Anton Petru Moisin (n. 9 septembrie 1944, Veștem, județul Sibiu (interbelic)) este un istoric, preot, profesor și pedagog român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.  Anton Petru Moisin s-a născut la 9 septembrie 1944, în localitatea Veștem, din județul Sibiu (interbelic)), fiu al inginerului și prelatului papal Octavian Moisin și al soției acestuia Maria.

  Este frate cu senatorul CDR Ioan Moisin, din legislatura 1996 - 2000.

  Are titlul științific de doctor în istorie.  

  LUCRĂRI

  • Caracterul la elevi, unele tehnici de formare, Opiniile unui profesor diriginte, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., Bucureșri, 1996, ISBN 973-30-3157-8.
  • Iubirea adevărată, Editura Galaxia Gutenberg, 2011, ISBN 978-973-141-358-7.
  • Călăuza părinților în educarea copiilor, Editura Aramis, 2010, ISBN 978-973-679-787-3.^[1]
  • Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școala, Editura Didactică și Pedagogică, 2010, ISBN 978-973-30-2854-3.
  • Tracii din Transilvania, Editura Dacica, 2009, ISBN 978-606-92035-4-5.
  • Roma și romanii în primul mileniu creștin, Editura Galaxia Gutenberg, 2009, ISBN 978-973-141-180-4.
  • Istoria Transilvaniei, Volumele I - V, 1998 - 2003.
  • Mihai Viteazul - O expunere sistematică și completă a luptelor sale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2011, 200 de pagini, ISBN 978-973-30-3101-7
  • Minciuna „trecerii” la ortodoxie a românilor uniți, greco-catolici, în anul 1948, Partea I, Victoria, 1998, ISBN 973-98401-3-1
  • Cei șapte Episcopi greco-catolici români care au pierit în prigoana comunistă, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2010, 267 de pagini ISBN 978-973-674-083-1
  • Anton Moisin, Elisabeta-Dunca Moisin, Octavian Moisin, Demnitatea copilului, Editura Presa Bună, Iași, 2013   

    Anton Moisin
    Date personale
    Născut	9 septembrie 1944 (75 de ani)
    Cetățenie	România
    Religie	Biserica Catolică
    Ocupație	preot istoric

• 1946: Costin Cazaban (n. 9 septembrie 1946, București; d. 20 februarie 2009, Paris), a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar francez originar din România.  A fost fiul actorilor Jules Cazaban și Irina Nădejde.

  Absolvent al Conservatorului Național Superior de Muzică din București. Critic muzical și compozitor de muzică spectrală (http://fr.wikipedia.org/wiki/Musique_spectrale). Profesor de armonie și scriitură la Conservatorul George Enescu din București (1971-1983), bursier DAAD (1974-75, Germania), participant la cursurile de vară de la Darmstadt (1982-1983), laureat cu premiile I și II la concursurile de compoziție ICONS (Torino, 1987). În 1983 s-a stabilit la Paris. Doctor al Universității Paris I Panthéon-Sorbonne, cu teza Temps musical / Espace musical comme fonctions logiques (1994), în care elaborează un sistem de compoziție și analiză muzicală bazat pe logica lui Ștefan Lupașcu. Profesor la Universitățile Paris I, Paris III și Paris IV si Lyon II. Compozițiile sale au fost interpretate în Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania și România. A participat asiduu la conferințe și congrese de specialitate. A fost membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) și al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” și a fost corespondent al Radio France International. Costin Cazaban a fost căsătorit cu violonista Diana Cazaban (născută Josan) și este socrul istoricului religiilor Bogdan Tătaru-Cazaban.

  Pe 28 octombrie 2017, asociația Memorie și Speranță l-a comemorat pe Costin Cazaban în saloanele Uniunii Compozitorilor din București, în prezența a numeroși muzicologi și critici.   

  COMPOZIȚII

  • Muzică pentru Saint-John Perse (1972),
  • Reflet dans mon visage caché (1973),
  • Zig-zag (1974),
  • Naturalia I (1975),
  • Antimemoria (1977),
  • Natură moartă cu instrumente și compozitori (1978),
  • Naturalia II (1980),
  • Croisements recherchés, choral et évasion (1980),
  • Notorious (1981),
  • Variations-divertissement pour violon seul (1981),
  • Ras-Timp (1982),
  • Treillis (1985),
  • Flûtes à vide (1986),
  • El Aleph (1986),
  • Umbra lui Euclide (1987),
  • Deus ex machina (1988),
  • Au-delà de Vienne (1989),
  • Pneuma-Vorstellung (1990),
  • Solve e coagula (1992),
  • Sonate (1995),
  • ...contineri minimo... (1997),
  • Alcyon (1998),
  • Dedalus (1999),
  • Trei mici studii pentru pian (2000),
  • Aletheia (2001),
  • Flying (2003),
  • Calam (2004),
  • Pax vobiscum - in memoriam Jean-Paul II (2005),
  • Hossana (2008).

  CĂRȚI ȘI ARTICOLE

  • Les quatuors de Beethoven (1985),
  • Les sentiers qui bifurquent : Luigi Nono (1987),
  • L'Avenir du passé : Albab Berg (1992),
  • Temps musical : espace musical comme fonctions logiques (1992),
  • Temps musical et temps spacialisé (1994 & 1995),
  • Michaël Lévinas ou la quête du concret imaginaire (1998),
  • Signification musicale et tautologie (1998),
  • Le temps de l'immanence contre l'Espace de la transcendance (1998),
  • Le temps, l'espace et la signification musicale (1998),
  • Entre immanence et intentionnalité. Le temps musical et le temps de l'écoute (1999),
  • Temps musical / espace musical comme fonctions logiques (2000),
  • Anatol Vieru : formalisation algébrique et enjeux esthétiques (2006),
  • Husserl et la mélodie électroacoustique (2007),
  • Bruit et matériaux à la fin du siècle dernier (2008).

  COSTIN CAZABAN
  COSTIN CAZABAN
  DATE PERSONALE
  NĂSCUT	9 SEPTEMBRIE 1946 (73 DE ANI) BUCURESTI
  DECEDAT	20 FEBRUARIE 2009 PARIS
  NAȚIONALITATE	ROMÂN,  FRANCEZ
  CETĂȚENIE	FRANȚA
  OCUPAȚIE	COMPOZITOR, MUZICOLOG
  ACTIVITATEA LITERARĂ
  SPECIE LITERARĂ	MUZICĂ SPECTRALĂ

• 1949: Ion Suruceanu (n. 9 septembrie 1949, Suruceni, Ialoveni) este un cântăreț moldovean și fost parlamentar. În 1990 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului în RSS Moldovenească ^[1]A fost membru al Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și este simpatizant al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova  

  Ion Suruceanu
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1949 (70 de ani) Suruceni, raionul Ialoveni, RSS Moldovenească
  Cetățenie	Republica Moldova
  Ocupație	Cintăreț
  Activitate
  Ani de activitate	1968 - prezent
  Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
  Premii	Artist al Poporului în RSS Moldovenească (1990)

• 1949: Susilo Bambang Yudhoyono, om politic indonezian, președinte al Indoneziei
• 1952 - S-a născut David E.Stewart, fost membru al trupei Eurythmics.
• 1953: Petru Alexandru Frătean (n. 9 septembrie 1953) este un senator român, ales în 2012.  

  Petru Alexandru Frătean
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1953 (66 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  senator
  Deținător actual
  Funcție asumată 19 decembrie 2012
  Circumscripția	28 Mureș, colegiul uninominal nr.4

• 1956: Silviu Lung (n. 9 septembrie 1956, Sânmiclăuș, Satu Mare) este un maestru emerit al sportului, economist, fost jucător de fotbal, portar al echipelor Universitatea Craiova, Steaua București și al echipei naționale de fotbal a României.  Silviu Lung s-a născut la data de 9 septembrie 1956 în satul Sânmiclăuș (județul Satu Mare). Prima legitimare o are la Victoria Carei în 1971. El a debutat în Divizia A cu echipa Universitatea Craiova în anul 1974. A jucat timp de 14 sezoane la Universitatea, câștigând în acest timp două titluri de campioni al României cu echipa (1979-1980, 1980-1981) și cinci Cupe ale Romaniei (1976-1977/1977-1978/1980-1981/1982-1983/1992-1993).

  În anul 1988 a fost transferat la Steaua București cu care a câștigat încă din primul sezon titlul de campioni al României și Cupa. A jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în anul 1989, dar Steaua a fost învinsă de către AC Milan cu scorul de 4-0. Ulterior a jucat în străinătate, la echipa spaniolă Logroño. A revenit la Universitatea Craiova în sezonul 1992/1993, retrăgându-se din activitatea de fotbalist în anul 1994.

  Înalt de 1,94 m, s-a remarcat prin siguranța intervențiilor, curaj și inspirație, apărând cu brio buturile Universității Craiova în 182 de meciuri, ocupând în 1983 locul II în clasamentul celor mai buni jucători ai țării.

  Silviu Lung a jucat într-un număr de 77 meciuri pentru Echipa Națională a României și a făcut parte din lotul României la Euro 1984 (Franța) și la Campionatul Mondial din 1990 (Italia). În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.^[1][2]

  În prezent, Silviu Lung are un fiu pe nume Silviu Lung Jr.

• 1960 - S-a născut Hugh Grant, actor britanic, producator de film (Patru nunti si o inmormantare, Mickey, Ochi Albastri, Notting Hill s.a.).
• 1963: Roberto Donadoni, fotbalist și antrenor italian
• 1966: Adam Sandler, actor, muzician, comedian, scenarist și producător de film american
• 1969: Csilla Hegedüs (n. 9 septembrie 1969, Cluj, România) este o politiciană maghiară din România. În perioada noiembrie-decembrie 2014 a îndeplinit funcția de ministru al culturii și viceprim-ministru, în guvernul Victor Ponta.  

  Csilla Hegedüs
  Csilla Hegedüs
  Date personale
  Născută	9 septembrie 1969 (50 de ani)  Cluj, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	politiciană
  Ministru al culturii
  În funcție 24 noiembrie 2014 – 13 decembrie 2014
  Precedat de	Hunor Kelemen
  Succedat de	Ioan Vulpescu
  Partid politic	UDMR
  Alma mater	Universitatea din Pécs[

• 1970: Lucian Mic, episcop ortodox al Caransebeșului
• 1973: Bogdan Aurescu, diplomat român, ministru de Externe
• 1975: Ioan Cristina (n. 9 septembrie 1975, Craiva, Arad, România) este un senator român, ales în 2012.  

  Ioan Cristina
  Date personale
  Născut	9 septembrie 1975 (44 de ani)  Craiva, Arad, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  Senator al României
  În funcție 19 decembrie 2012, 11 decembrie 2016 – 11 decembrie 2016
  Circumscripția	Arad
  Partid politic	PNL

• 1976: Morris (n. Marius Iancu pe 9 septembrie 1976 în Roman, România) este un solist și DJ de muzică house și popcorn din România. În 2008 a început să colaboreze cu Play & Win și a debutat cu piesa „Till The Morning Light”. 

  Morris
  Date personale
  Nume la naștere	Marius Iancu[1]
  Născut	9 septembrie 1976 (43 de ani)[3]  Roman, România[1] Roman, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	solist, DJ
  Activitate
  Gen muzical	House, Popcorn
  Ani de activitate	2008[2] - prezent
  Case de discuri	Roton, Cat Music
  Interpretare cu	Sonny Flame
  Colaborare cu	Play & Win[

• 1977: Gina Gogean (n. 9 septembrie 1977, Câmpuri, Vrancea, România) este o gimnastă română de talie mondială, retrasă actualmente din activitatea competițională, laureată cu medalii de argint și de bronz la Jocurile Olimpice da la Barcelona 1992 și Atlanta 1996. 

• Gina Gogean
  Gina Gogean
  Date personale
  Născută	9 septembrie 1977 (42 de ani)  Câmpuri, Vrancea, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	gimnastă artistică[*]
  Înălțime	1,5 m
  Sport	gimnastică artistică
  Titluri și realizări
  Jocuri olimpice	Jocurile Olimpice de vară din 1996 Jocurile Olimpice de vară din 1992 Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's artistic individual all-around[*] Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's balance beam[*] Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's vault[*]
  Modifică date / text

  Medalii olimpice
  Gimnastică
  Argint	Barcelona 1992	echipe
  Argint	Atlanta 1996	individual compus
  Bronz	Atlanta 1996	echipe
  Bronz	Atlanta 1996	sărituri
  Bronz	Atlanta 1996	bârnă