2. /9 SEPTEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE:  Decese; Sărbători

DECESE

• 1087: Regele William I al Angliei
• 1438: Regele Eduard al Portugaliei (n. 1391)
• 1487: Chenghua, împărat al Chinei din dinastia Ming (n. 1447)
• 1513: Regele Iacob al IV-lea al Scoției (n. 1473)

• 1516 - A murit pictorul flamand Hieronymus Bosch. (n.cca 1453)

  

  Hieronymus Bosch – Presupus autoportret – Bibliothèque municipale, Arras – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken (n. cca. 1453, ‘s-Hertogenbosch – 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez renascentist, a cărui operă fantastică şi grotescă ilustrează în principal păcatul şi decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist şi chiar alienat mintal, este reprezentantul exponenţial al sfârşitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile şi credinţele epocii sale. Tripticul “Ispitele Sfântului Anton” 1505-06, Tripticul “Judecata de Apoi” 1500-1510, Tripticul “Grădina desfătărilor umane”, 1503-04; “Purtarea crucii”, 1515-1516

  

  Hieronymus Bosch: Tripticul Grădina desfătărilor umane, 1503-04 – Museo del Prado, Madrid – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  “Grădina desfătărilor umane” (numită şi “Împărăţia milenară”, 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată şi ca argument în favoarea teoriei apartenenţei pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puţin credibilă, ţinând seama şi de faptul că Tripticul a aparţinut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie.

• 1569 - A murit pictorul flamand Pieter Bruegel cel Batran (n.1525).

  

  Pieter Bruegel cel Bătrân - foto (Pictorul şi clienta (gravură, 1565)

  probabil autoportret) : ro.wikipedia.org

  Pieter Bruegel cel Bătrân (n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Este considerat cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea care, datorita originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii.

• 1813: George I, Prinț de Waldeck și Pyrmont (n. 1747)
• 1891: Jules Grévy, om politic francez, președinte al Franței (n. 1807)
• 1896 - A încetat din viaţă Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc (“Baba Hârca”, piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849, în care a jucat rolul principal) (n. 24/25 noiembrie 1814).

• 1898 - Stephane Mallarme, poet şi eseist francez, s-a stins din viata la varsta de 56 de ani.

  

  Stéphane Mallarmé - foto: ro.wikipedia.org

  Stéphane Mallarmé (n. 18 martie 1842 – d. 9 septembrie 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european. A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă. Creația sa („Herodiada”, „După-amiaza unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasă și originală a poeziei moderne. Mai târziu, prin opera sa a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul.

• 1901 - A murit Henri de Toulouse–Lautrec, pictor şi litograf francez post–impresionist, ce a avut un rol important în dezvoltarea artei afişului modern (picturile “Jane Avril”, “Yvette Guilbert”); (n.24.11.1864).

  

  Henri de Toulouse-Lautrec, photo en pieds par Paul Sescau, 1894. Musée Toulouse-Lautrec, Albi – foto: ro.wikipedia.org

  Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864, Albi – d. 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experiențele diferitelor curente artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuși: “Nu aparțin nici unei școli. Lucrez singur în ungherul meu“. Originalitatea picturii sale corespunde personalității sale neobișnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit și pe care a observat-o atât de pătrunzător.

• 1931: Matilda Cugler-Poni, poetă română (n. 1851)
• 1941: William Gerard Barry, pictor irlandez (n. 1864)
• 1941: Hans Spemann, biolog german, laureat al Premiului Nobel (n. 1869)
• 1945: Zinaida Gippius, poet rus (n. 1869)
• 1966: Octav Mayer (n. S.V. 22 septembrie / 5 octombrie 1895, Mizil - d. 9 septembrie 1966, Iași) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române, profesor la Seminarul Matematic de la Iași.

  A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 4 iunie 1937  

  Octav Mayer
  Octav Mayer
  Date personale
  Născut	S.V. 22 septembrie / 5 octombrie 1895 Mizil, România
  Decedat	9 septembrie 1966, (71 de ani) Iași, Republica Socialistă România
  Naționalitate	Română
  Cetățenie	România
  Ocupație	matematician
  Activitate
  Rezidență	România
  Domeniu	Matematică
  Instituție	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
  Alma Mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din Torino
  Societăți	Academia Română
  Membru titular al Academiei Române
  Membru al Academiei de Științe din România

• 1976 - Mao Zedong, presedinte al Republicii Populare Chineze si fondator al Partidului Comunist Chinez, a murit la varsta de 82 de ani din cauza bolii Parkinson.

  

  Mao Zedong - foto: ro.wikipedia.org

  Mao Zedong (n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un revoluționar chinez, teoritican politic și lider al Partidului Comunist Chinez. In 1921, s-a numarat printre intemeietorii Partidului Comunist, timp in care a fost arestat de mai multe ori. In 1935, Mao a preluat controlul partidului si a inceput lupta impotriva ocupatiei japoneze, dar mai ales a dominatiei imperialiste, inspirat fiind de miscarea bolsevica.

  Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a proclamat independenta Chinei (1949) si a inceput sa isi puna in aplicare ideile marxiste. A fost presedinte al C.C. al P.C. Chinez si al Comisiei Militare a C.C, al P.C. Chinez (1943-1976), a fost presedinte al Guvernului Popular Central (1949-1954), lider al Republicii Populare Chineze (1954-1959) si, in final, presedinte de onoare al Comitetului pe Intreaga China al Consiliului Consultativ Politic Popular (1954-1976).

  A initiat “Revolutia culturala” conceputa pentru relansarea spiritului patriotic in randul chinezilor, care s-a soldat insa cu milioane de morti. Ca orice lider absolut, si Mao Zedong a fost atins de cultul personalitatii, astfel incat citate din opera sa si portrete ale lui puteau fi zarite la tot pasul in China. A fost una din personalitatile influente ale secolului XX, cu un impact major mai ales in perioada Razboiului Rece. Dupa moartea sa, Deng Xiaoping a fost cel care a preluat puterea in China.

• 1981: Jacques Lacan, psiholog și psihanalist francez (n. 1901)
• 1984: Yilmaz Guney, regizor, scenarist, actor și producător turc (n. 1937)
• 1985: Ioan Iosif Russu (n. 4 decembrie 1911, Săliște, Comitatul Turda-Arieș - d. 9 septembrie 1985, Cluj-Napoca) a fost un istoric, profesor universitar, arheolog român și membru al Institutului de Istorie din Cluj.  Ioan Iosif Russu s-a născut în Săliște, sat aparținător de comuna Ciurila, la nord-vest de Turda, fiul învățătorului Irimie Russu. O stradă din Turda îi poartă numele. După primele clase de liceu făcute la Cluj, și după transferul tatălui său ca învățător în Turda, continuă aici liceul din toamna anului 1924, urmând clasele V-VIII și obținând examenul de bacalaureat în anul 1928. Din toamna anului 1928 a devenit student la Facultatea de Litere, Secția Istorie, a Universității din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1932. După terminarea studiilor este reținut la universitate, și, la scurtă vreme, este trimis pentru continuarea studiilor la Roma, unde, ca membru al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania) între anii 1933-1935, se specializează în epigrafie și indo-europenistică. După revenirea în țară a fost numit profesor secundar, apoi asistent universitar, șef de lucrări, cercetător, șef de sector și de secție la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. A obținut titlul de doctor în litere la Universitatea din Sibiu, în 1942. Din anul 1970 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice.  A contribuit la redactarea unor reviste de specialitate, ca: Anuarul Institutului de Studii Clasice (1938-1949), Acta Musei Napocensis (1964-1971), Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca (1973-1980) ș.a. A participat la congrese și conferințe internaționale de epigrafie și istorie antică. A colaborat activ la redactarea Dicționarului Enciclopedic Român al Academiei României, publicat în 4 volume de Editura Politică, între anii 1962-1966.

  I.I. Russu a desfășurat o amplă activitate științifică timp de peste 4 decenii, publicând multe studii, articole și lucrări de istorie, epigrafie și filologie, mai ales în legătură cu sud-estul european.

  A întreprins cercetări arheologice la:

  • Castrul roman de la Bucium^[1] în anul 1959,
  • Castrul roman de la Brâncovenești^[1] în anul 1977.  

    Ioan I. Russu
    Date personale
    Născut	4 decembrie 1911 Săliște
    Decedat	9 septembrie 1985 Cluj-Napoca
    Cetățenie	România  Austro-Ungaria
    Ocupație	istoric
    Activitate
    Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai

• 1985: Paul Flory, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1974)
• 1990: Samuel Doe, președinte al Liberiei (1980-1990) (n. 1951)
• 1991: Henri H. Stahl - (n. 1901, București - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății.

  Provine dintr-o familie cu strămoși veniți din Alsacia și din Elveția francofonă, a fost fiul lui Henri Stahl (1877-1942) (inițiatorul stenografiei), fiind fratele mai mic al lui Șerban Voinea, activist al Partidului Social Democrat, și al scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriță, Margareta Stahl.  După ce și-a luat doctoratul, a devenit interesat de lucrările lui Dimitrie Gusti, devenind unul din cei mai proeminenți colaboratori ai acestuia. Se alătură echipei catedrei de Sociologie, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie din București al cărei titular era Dimitrie Gusti. În prima etapă i-a asistat pe Dimitrie Gusti și pe Gheorghe Vlădescu-Răcoasa în realizarea unei vaste acțiuni interdisciplinare de scriere a monografiilor satelor din România. În anul 1936, Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl și Victor Ion Popa au înființat Muzeul Satului din București.

  Ca membru al societății Criterion s-a făcut cunoscut prin poziția sale marxistă, în 1932 intrând în polemică cu Lucrețiu Pătrășcanu, care susținea o poziție leninistă.

  În anul 1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Petru Comarnescu a înființat revista Criterion, despre care afirma că nu are nici o legătură cu Societatea Criterion, al cărei membru fusese.

  A scris în ziarul naționalist Dreapta dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist.

  După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la Bibliotheca Historica Romaniae, inițiată de Academia Română.

  Din anul 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.  

  OPERA

  • 1934 - Tehnica monografiei sociologice
  • 1939 - Nerej, un village d'une region archaique, 3 volume
  • 1946 - Sociologia satului devălmaș românesc
  • 1950 - 1965 - Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, 3 volume
  • 1966 - Les anciennes communautes villageoises roumaines; asservissement et penetration capitaliste
  • 1966 - Sociologia "concretă" și istorie, in Teorie și metodă în științele sociale, Vol. VII: Filozofia istoriei. Studii, Editura Politică, Bucarest
  • 1975 - Teoria și practica investigărilor sociale, 2 volume
  • 1979 - Traditional Romanian Village Communities: The Transition from the Communal to the Capitalist Mode of Production in the Danube Region (Cambridge University Press)
  • 1980 - Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale
  • 1981 - Amintiri și gânduri din vechea școală a monografiilor sociologice
  • 1983 - Eseuri critice. Despre cultura populară românească
  • 1986 - Dimitrie Gusti. Studii critice
  • 1992 - Probleme confuze în istoria socială a României
  • 2000 - Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl - autor Zoltan Rostas  

    Henri H. Stahl
    Date personale
    Născut	1901[1][2][3]
    Decedat	9 septembrie 1991 (90 de ani)[4]
    Părinți	Henri Stahl
    Frați și surori	Henriette Yvonne Stahl
    Cetățenie	România
    Ocupație	antropolog istoric jurnalist sociolog[*]
    Activitate
    Alma mater	Universitatea din București
    Organizație	Universitatea din București
    Modifică date / text

    Membru titular al Academiei Române

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 1992: Margareta Sterian (născută Weinberg,^[1] n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare română, de origine evreiască din România.^[2] Împreună cu poeta bucovineană de origine evreiască Dusza Czara-Rosenkranz a publicat în 1935 antologia Poezia poloneză contemporană, iar, în 1979, i-a apărut volumul de proze autobiografice Oblic peste lume. A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian.

  Există o fundație numită în memoria ei, fundație care din 1993 decernează premii pentru creație muzeografică și plastică,^[3] iar liceul de artă din orașul natal, Buzău, îi poartă numele  

  Margareta Sterian
  Margareta Sterian, autoportret
  Date personale
  Născută	16 martie 1897 Buzău, România
  Decedată	9 septembrie 1992 (95 de ani) Kfar Saba, Israel[necesită citare]
  Naționalitate	evreică din România
  Cetățenie	România
  Ocupație	traducătoare
  Activitate
  Domeniu artistic	pictură
  Pregătire	Richard Canisius, Gore Mircescu
  Premii	Premiul Ministerului Artelor pentru pictură, 1930 Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1985

• 2003: Edward Teller, om de știință american de origine maghiară, considerat părintele bombei atomice (n. 1908)

SĂRBĂTORI

• calendar ortodox: Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți  Ioachim și Ana; +) Sf Cuv Chiriac de la Tazlău; +) Sf Cuv Onufrie de la Vorona; Sfinții Părinți de la Sinodul III Ecumenic 
  

  Ioachim și Ana - foto: doxologia.ro

  Sfinții și drepții Ioachim și Ana sunt părinții Maicii Domnului, bunicii lui Iisus Hristos. Prăznuirea lor are loc în 9 septembrie, a doua zi după Nașterea Maicii Domnului, iar adormirea Sfintei Ana se prăznuiește în 25 iulie

• Ziua internaţională a frumuseţii

  Ziua mondială a frumuseţii este celebrată în fiecare an, la 9 septembrie, la iniţiativa Comitetului Internaţional de Estetică şi Cosmetologie (CIDESCO), cu scopul de a stabili şi menţine cele mai înalte standarde de terapie pentru frumuseţe şi spa din întreaga lume, potrivit site-ului cidesco.com. Ziua internaţională a frumuseţii este marcată de CIDESCO începând cu anul 1995. Cu ocazia celebrării anuale a Zilei frumuseţii, CIDESCO încurajează alăturarea campaniei International Beauty Day, prin distribuirea pe social media a definiţiilor frumuseţii şi a evenimentelor de profil, prin utilizarea hashtag-ului, #InternationalBeautyDay.

  Comitetul Internaţional de Estetică şi Cosmetologie (CIDESCO) a fost creat la Bruxelles, în 1946 cu scopul de a promova schimbul de experienţă şi informaţii noi privind terapiile pentru frumuseţe şi spa din întreaga lume. CIDESCO este şi o şcoală de frumuseţe şi spa, oferind centre de pregătire, ale căror cursuri şi diplome sunt recunoscute la nivel internaţional, scrie cidesco.com.

• Coreea de Nord – Ziua națională

  

  Amplasarea Coreei de Nord (verde) în Asia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Republica Populară Democrată Coreeană sărbătoreşte Ziua naţională la 9 septembrie, dată care marchează ziua fondării Republicii (1948). Coreea de Nord, oficial denumită Republica Populară Democrată Coreeană, este o țară din Asia de Est, situată în partea de nord a peninsulei Coreea. Ea este vecină cu China (1.416 km de frontieră comună) și Rusia la nord (19 km de frontieră), iar în sud cu Coreea de Sud (238 km de frontieră). Această ultimă frontieră este constituită în zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind supravegheată de peste un milion de soldați. Japonia, vecinul maritim al Coreei, nu are frontieră terestră cu ea, dar sunt despărțite de Marea Japoniei. Partidul Muncii din Coreea este la putere din 1948. Kim Jong-un este conducătorul suprem al țării.

• Tadjikistan – Ziua națională 

  

  Localizarea Tadjikistanului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Republica Tadjikistan sărbătoreşte la 9 septembrie Ziua naţională. În 1991, această zi a fost declarată Ziua Independenţei Republicii. Tadjikistan, Tagikistan, sau oficial Republica Tadjikistan este o ţară muntoasă, fără ieşire la mare, din Asia Centrală. Se învecinează cu Afganistan la sud, cu Uzbekistan la vest, cu Kârgâzstan la nord, şi cu Republica Populară Chineză la est. Tadjikistanul, de asemenea, este situat lângă Pakistan, dar este separat de acesta prin coridorul Wakhan. Capitala ţării este Duşanbe.