3. /15 SEPTEMBRIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului;

 +) Sf. M. Mc. Nichita;

 Sf Ier Visarion, arhiepiscopul Larisei 

+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului

Acest ierarh sfânt şi purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoş, s-a născut pe la anul 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia, într-o familie de creştini vlahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de tată, mama sa i-a dat o creştere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să înveţe carte.

Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoinţă călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului, din Ohrida. După cinci ani merge la Muntele Athos şi intră în obştea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovniceşti, îmbracă schima marelui şi îngerescului chip sub numele de Iosif.

La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif s-a nevoit mulţi ani împreună cu numeroşi alţi monahi greci, români şi macedoneni. Acolo a deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, înfrânarea, postul, privegherea de toată noaptea, ascultarea şi smerenia.

Apoi, făcându-se sihastru în pădurile din împrejurimi şi mult ostenindu-se, a ajuns la măsura desăvârşirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor şi al rugăciunii neadormite care se lucrează cu mintea în inimă.

Pentru sfinţenia vieţii sale, avea încă şi darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinţii mănăstirii au chemat în obşte pe Cuviosul Iosif şi, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor. Şi era atât de iscusit povăţuitor de suflete, încât ajunsese vestit până la patriarhul de la Constantinopol.

Pentru aceea a fost rânduit egumen la Mănăstirea „Sfântul Ştefan” din Adrianopol, pe care a condus-o cu multă înţelepciune şase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuş din Athos, renumită ctitorie a domnilor Ţării Româneşti, unde se nevoiau mulţi călugări români şi macedoneni. După ce formează numeroşi fii duhovniceşti, se retrage la linişte în preajma Mănăstirii Vatoped.

Dar, răposând mitropolitul Timişoarei, românii din Banat, călăuziţi de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif, deşi avea 80 de ani, fiind vestit în toate ţările balcanice şi cinstit ca sfânt încă din viaţă. În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei.

Aici, bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos Biserica Banatului, vreme de trei ani. El era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A făcut şi unele minuni spre lauda lui Dumnezeu şi alinarea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe capul lor şi rugându-se pentru ei.

De asemenea, a stins cu rugăciunea sa focul care cuprinsese partea de apus a Timişoarei; că, ieşind din biserică şi rugându-se cu lacrimi, având şi Sfintele Taine în mâinile sale, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică şi s-a stins focul. În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la Mănăstirea Partoş.

Aici, mai trăind încă trei ani, în toamna anului 1656 şi-a dat sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1956 şi se face pomenirea lui la 15 septembrie.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tropar Glasul 8

Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit; şi după moarte, în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

 Troparul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului, glasul al 8-lea:

Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile, cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit; şi, după moarte, în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

Condacul 1

Apărător nebiruit şi neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Icosul 1

Credincioşii din părţile Banatului, cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor, ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea:
Bucură-te, ierarhe al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credinţă;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ajutorul şi limanul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al strămoşeştii noastre credinţe;
Bucură-te, că ai arătat şi păgânilor puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;
Bucură-te, cel ce purtător de biruinţă asupra celor răi ai fost;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce ai arătat cunoştinţa dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe ai primit la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea

Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere noi, păcătoşii, lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci, pentru că din suflet curat şi din inimă umilită le spunem, primeşte, Sfinte Iosif, aceste mărturisiri de la noi, cei ce cântăm Celui ce ţi-a dat ţie putere: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Purtând numele nevinovatului Iosif, care a scăpat de la pieire pe fraţii săi, ajungând el mai mare în ţara Egiptului, aşa şi tu te-ai făcut apărător şi pavăză Sfintei Biserici şi după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaşte cele viitoare, a aflat har înaintea feţei lui Faraon, aşa şi tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit linişte Bisericii şi turmei tale; pentru care noi, lăudându-te, îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, cel asemenea lui Ilie prin rugăciunile tale;
Bucură-te, ierarhe, pururea rugătorule;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost ascultate de Făcătorul lumii;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost împlinite de Ziditorul;
Bucură-te, căruia ţi s-au supus ploile şi focul;
Bucură-te, că te-ai milostivit spre toată durerea;
Bucură-te, că ai tămăduit toată rana;
Bucură-te, uşurătorule al celor ce nasc;
Bucură-te, tămăduitorule al celor slăbănogi;
Bucură-te, vindecătorule al celor ologi;
Bucură-te, că ai biruit iuţimea altora cu blândeţile tale;
Bucură-te, prin care Dumnezeu a binevoit spre pământul acesta;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea

Împovăraţi fiind de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, Sfinte, ajutorul şi mângâierea noastră; fii, dar, mijlocitor al celor ce te rugăm şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Locuitor făcându-te Sfântului Munte al Athosului şi petrecând înţelepţeşte viaţa ta întru cuvioşie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veşmântul cel luminat al arhieriei, Sfinţite nevoitorule Iosif, fiind păstor turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la păşune aleasă, prin pilda vieţii tale celei sfinte şi prin semnele pe care le-ai săvârşit, alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credinţe; pentru acesta îţi aducem cântare aşa:
Bucură-te, mitropolitule al Timişoarei;
Bucură-te, luminate ierarh al Banatului;
Bucură-te, lauda poporului nostru celui credincios;
Bucură-te, tămăduitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că eşti rugător la Dumnezeu pentru cei cuprinşi de patimi;
Bucură-te, că din primejdii izbăveşti pe cei ce vin către tine;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese nemiluit;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că la orice întâmplare, fiind chemat, eşti grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor, acoperământul şi scăparea noastră;
Bucură-te, cel ce cu lumina minunilor tale ai îndreptat turma ta spre cele de sus;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea

Mult-milostive părinte, primeşte rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoşilor, şi cu obişnuita ta bunătate şi milostivire, mijloceşte către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare şi sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Astăzi noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei şi înaintea moaştelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosif, şi ne rugăm ţie: ascultă această puţină rugăciune a noastră şi întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârşim o cântare ca aceasta:
Bucură-te, cel ce eşti împreună-slujitor cu îngerii;
Bucură-te, cel ce din pruncie între vieţuitorii Sfântului Munte te-ai numărat;
Bucură-te, cel ce ai luat din tinereţe îngerescul chip;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat până la bătrâneţe nevoitor asemănării cu Făcătorul;
Bucură-te, dar făcut de Dumnezeu pământului acestuia;
Bucură-te, slobozitorule din dureri al celor ce pătimesc;
Bucură-te, că ale tale minuni în tot Banatul s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, cel ce nu conteneşti a fi rugător pentru toţi cei ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, învăţătorul dogmelor creştineşti;
Bucură-te, iubitorule al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;
Bucură-te, lauda ierarhilor şi a cuvioşilor monahi;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea

Auzit-am, Părinte Iosif, minunile tale şi ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult şi spre Biserica noastră din părţile Banatului, trimiţându-i povăţuitor luminat şi părinte alinător de patimi trupeşti şi sufleteşti; pentru care noi acum, mulţumitori arătându-te iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Dezlegat-ai limba fetei celei mute şi urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc şi din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ţinută sub tirania vrăjmaşului. Pentru aceea, acum şi noi, păcătoşii şi nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor şi ale predaniilor, îndrăznind, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, tămăduitorul neputinţelor celor credincioşi;
Bucură-te, purtătorul darului minunatelor vindecări;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Bucură-te, mângâierea grabnică a celor bolnavi;
Bucură-te, reazemul cel neclintit al celor sănătoşi;
Bucură-te, cel ce eşti vistierie de tămăduire;
Bucură-te, prin care muţii grăiesc şi surzii aud;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni se întăresc slăbănogii;
Bucură-te, că au adus la tine pe paturi pe cei bolnavi, aşa cum îi puneau şi înaintea lui Petru apostolul;
Bucură-te, vindecătorul fără de plată al celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel din al cărui mormânt se revarsă tămăduiri;
Bucură-te, că nu ai lipsit de ajutorul tău nici pe cei necredincioşi;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea

Sfinte Ierarhe Iosif, făcător de minuni te-ai arătat şi după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci când tâlharii nelegiuiţi au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat, ca la un scut tare, la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea, pline de spaimă şi de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Puterile cele fără de trup se minunează, Părinte, de credinţa ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii şi ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârşire, monahii, te au pildă şi reazem strădaniilor lor, iar bolnavii şi neputincioşii spre tine au nădejde nedezminţită. Pentru aceasta, şi noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, că eşti împreună-locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că aduci frica demonilor;
Bucură-te, că ai socotit a fi fără de preţ cele ale lumii acesteia;
Bucură-te, nevoitorule spre post şi omule al rugăciunii;
Bucură-te, următorule al apostolilor;
Bucură-te, păstorule al turmei tale;
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;
Bucură-te, vistierie a milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne izbăveşti pe noi din necazuri, cu rugăciunile tale;
Bucură-te, împărţitorul bunătăţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria şi veselia celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, că slăveşti pe Dumnezeu în ceruri cu îngerii;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea

La Sfânta Mănăstire a Partoşului întâmpinându-te oarecând bătrânii şi schilozii şi tot felul de neputincioşi, pentru ca prin atingerea şi umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost ruşinată, căci mulţime de vindecări ai făcut, Sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosif, lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie darul acesta, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresoară, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năprasnică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toţi:
Bucură-te, ierarhe, cel cu nume mare;
Bucură-te, părinte, ocrotitor al fiilor tăi;
Bucură-te, Sfinte, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, trăitorule după chipul celor bineplăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorule al voii Tatălui din cer;
Bucură-te, următorule al iubirii de oameni a Fiului Său;
Bucură-te, cel sfinţit prin darurile Sfântului Duh;
Bucură-te, arătătorule al Sfintei Treimi;
Bucură-te, alinătorule al necazurilor;
Bucură-te, că ai biruit focul, aducând ploaie pe pământ;
Bucură-te, că ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău;
Bucură-te, apărătorule al oraşului tău de scaun;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea

Toţi credincioşii Mitropoliei Banatului, având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor ruşina, Părinte Iosif, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăveşte din toate nevoile şi ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Aducându-ţi aminte de fraţii tăi şi ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viaţa cea plină de duhovnicească dulceaţă a Athosului, pentru a veni iarăşi între ai tăi, ca să le fii povăţuitor şi îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea:
Bucură-te, Sfinte al Banatului;
Bucură-te, lauda Timişoarei;
Bucură-te, cinstea Partoşului;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, secerătorule de bogată roadă;
Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;
Bucură-te, că ai primit cununa cea neveştejită a sfinţeniei;
Bucură-te, că prin credinţă ai putut face minuni;
Bucură-te, cel care prin minuni ai dat strălucire credinţei;
Bucură-te, că pentru slăvirea ziditorului ai făcut minuni;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit cei necredincioşi întocmai ca şi fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea

Cinstitorule de Dumnezeu şi dumnezeiescule Iosif, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum şi, prin rugăciunile tale cele sfinte şi de Dumnezeu primite, fereşte-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca şi noi, asemenea celor izbăviţi atunci, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu graiuri alese s-au împodobit cântările, pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, Sfinte, şi cu bucurie vin creştinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoşilor lor; pentru care şi noi, împreună cu dânşii, aducem ţie aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, comoară a legii celei străbune;
Bucură-te, laudă a ierarhilor şi a dascălilor;
Bucură-te, vestitorule al Evangheliei;
Bucură-te, prin care este preaslăvit Dumnezeu;
Bucură-te, mustrătorule al celor cu nechibzuite vorbe;
Bucură-te, cel ce ai ruşinat pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce ai smerit trufia răufăcătorilor;
Bucură-te, cel ce ai adus pe păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, că pe tine te-au urmat toate satele când ai mers la mănăstire;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne mântuieşti de orice primejdie;
Bucură-te, nădejdea şi scăparea noastră;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea

O, Preamilostive şi Mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută şi ne miluieşte cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerţi pentru mulţimea păcatelor noastre şi ne ridică din căderi şi din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Asemenea sihaştrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceaţa amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului şi, rupând tocmirile cele nedrepte, prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoşilor, ai arătat tuturor că, prin nevinovăţie şi smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea şi noi, lăudându-te, cântăm:
Bucură-te, că prin post şi rugăciune ai biruit pornirile firii celei căzute;
Bucură-te, că ai arătat blândeţea mai presus de răutate;
Bucură-te, că prin bunătatea ta cea mare ai făcut ascultătoare pe animalele cele necuvântătoare;
Bucură-te, îmblânzitorule al fiarelor sălbatice;
Bucură-te, că asemenea Mântuitorului ai dormit în timpul furtunii;
Bucură-te, că nu te-ai temut de furia valurilor Dunării;
Bucură-te, cel ce ai stins puterea mistuitoare a focului;
Bucură-te, cel ce ai făcut norii să verse ploaie pe pământ;
Bucură-te, că tu în mijlocul ploii ai rămas neudat;
Bucură-te, prin care s-au arătat străluciri de curcubeie;
Bucură-te, cel ce porţi pe mâna ta semnul luminos al pătimirilor Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel a cărui moarte au vestit-o clopotele pe care nu le-a tras mâna omenească;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea

Creştinătăţii mare folositor te-ai arătat, cu învăţăturile, cu minunile şi cu chipul vieţuirii tale pline de sfinţenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută şi ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Întru virtuţi duhovniceşti crescând din pruncie şi tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinereţile tale, şi în sfinţenie petrecându-ţi toată viaţa, Cuvioase Părinte Iosif, pe toţi ai uimit cu blândeţile, cu curăţia, cu smerenia şi cu firea ta cea paşnică; pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălţat pe tine, fericite, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce bine ai păzit cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău;
Bucură-te, cel ce pildă te-ai făcut bunătăţii;
Bucură-te, cel ce te-ai încununat cu cununa nevoinţei;
Bucură-te, luminătorule al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce ai fost de cele cereşti gânditor;
Bucură-te, că prin multă răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Domnului;
Bucură-te, îndreptătorul şi pilda neîntrecută a călugărilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor;
Bucură-te, folositorul nostru cel preacald;
Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea

Făcătorule de minuni, Sfinte Iosif, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale, ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Sfinte Iosif, arhiereule al lui Hristos, slujitorule al darului, soleşte nouă păcătoşilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor creştini şi a primi cele bune şi de folos sufletelor şi trupurilor noastre şi să cântăm ţie:
Bucură-te, care te-ai trudit spre a te asemăna cu Ziditorul;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu cel purtător de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, cuvioase, care întru viaţă de cinste ai petrecut;
Bucură-te, prealăudate, lauda cea preafrumoasă a Timişoarei;
Bucură-te, luminătorule, care ai luminat strălucit Biserica Banatului;
Bucură-te, părinte, care milostiv şi iubitor ai fost spre toţi;
Bucură-te, tămăduitorule, care vindeci bolile şi neputinţele;
Bucură-te, ierarhe, care ai adăpat turma ta cu apa cea vie a adevărului lui Hristos;
Bucură-te, arhiereule, care ai învăţat pe toţi cinstirea de Dumnezeu;
Bucură-te, mărite, că numele tău s-a scris în ceruri;
Bucură-te, fericite, că ţie ţi s-au deschis porţile cereşti;
Bucură-te, Sfinte, cel ce ai fost arătat sfânt încă din viaţa de aici;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea

O, Preasfinte şi întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puţinei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul Sfânta Sa Biserică, oraşul tău, pe toţi credincioşii din Sfânta Mitropolie a Banatului şi pe toţi cei care aleargă la rugăciunile tale către Dumnezeu, ca aceştia pururea, cu o gură şi cu o inimă, împreună să cânte, ca şi părinţii lor: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Credincioşii din părţile Banatului..., Condacul 1: Apărător nebiruit şi...

Icosul 1

Credincioşii din părţile Banatului, cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor, ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea:
Bucură-te, ierarhe al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credinţă;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ajutorul şi limanul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al strămoşeştii noastre credinţe;
Bucură-te, că ai arătat şi păgânilor puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;
Bucură-te, cel ce purtător de biruinţă asupra celor răi ai fost;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce ai arătat cunoştinţa dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe ai primit la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

Condacul 1

Apărător nebiruit şi neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni!

şi aceste rugăciuni:

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş

Preabunule şi întru tot lăudate Părinte Iosif, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi, cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta, ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună-cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la Înfricoşătoarea Judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin.

Altă rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş

Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosif, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai înainte de mutarea ta la veşnicele lăcaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă. Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, Părinte Sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze. Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Ierarh Iosif era tare în credință, înțelept la cuvânt, blând la inimă și neadormit în rugăciune. A făcut și unele minuni spre lauda lui Dumnezeu și alinarea suferințelor unor credincioși, punând mâinile pe capul lor și rugându-se pentru ei.

Acest ierarh sfânt și purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoș, s-a născut pe la anul 1568, în orașul Raguza Dalmației, dintr-o familie de creștini valahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de mic, mama sa i-a dat o creștere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să învețe carte.

Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoință călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani se duce la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovnicești, îmbracă schima marelui și îngerescului chip sub numele de Iosif.

La Pantocrator Cuviosul Schimonah Iosif „Valahul” s-a nevoit mulți ani de zile, împreună cu numeroși alți monahi greci, români și macedoneni. Acolo a deprins meșteșugul luptei duhovnicești, postul desăvârșit, privegherea de toată noaptea, ascultarea și smerenia. Apoi, făcându-se sihastru în pădurile din împrejurimi și mult ostenindu-se, a ajuns la măsura desăvârșirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor și al rugăciunii neadormite care se lucrează cu mintea în inimă. Pentru sfințenia vieții sale avea încă și darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru această era chemat în multe mănăstiri atonite și vindecă pe călugări de grele suferințe trupești.

Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinții au chemat în obște pe Cuviosul Iosif Valahul și, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos. Și era atât de iscusit povățuitor de suflete, încât ajunsese vestit la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rânduit egumen la Mănăstirea Sfântului Ștefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multă înțelepciune șase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumită ctitorie a domnilor Țării Românești, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni.

După ce formează numeroși fii duhovnicești, se retrage în liniște în preajma Mănăstirii Vatoped. Dar, răposând mitropolitul Timișoarei, românii din Banat, călăuziți de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, deși avea 80 de ani, fiind vestit în toate țările balcanice și cinstit ca sfânt încă din viață.

În anul 1650 este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei. Aici bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind și povățuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credință, înțelept la cuvânt, blând la inimă și neadormit în rugăciune. A făcut și unele minuni spre lauda lui Dumnezeu și alinarea suferințelor unor credincioși, punând mâinile pe capul lor și rugându-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugăciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timișoarei. Căci, ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul.

În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoș. Aici, mai trăind încă trei ani, în toamna anului 1656 își dă sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și se face pomenirea lui la 15 septembrie.

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul părinților noștri!

 +) Sf. M. Mc. Nichita

Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.

Dând semnul biruinței, cinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului ridicându-se la înălțimea Sa, îndată sub semnul acesta a alergat cel ce numele biruinței purta, numindu-se Sfântul Nichita. Pentru că ieri am prăznuit înălțarea Sfintei Cruci, care este lumii neclintită biruință, azi pe sfântul Nichita îl cinstim, al cărui nume se tâlcuiește „biruitor”.

Acesta, bun ostaș al lui Iisus Hristos, a stat ca sub un steag sub Sfânta Cruce, ca să se lupte împotriva vrăjmașilor Sfintei Cruci, pentru cinstea Celui răstignit pe Cruce. Unul se războiește pentru împăratul pământesc, altul pentru a sa întregime și slavă deșartă, iar altul pentru vremelnicile bogății. Sfântul Nichita nu s-a războit pentru nici una din acestea, ci a luptat numai pentru unul Dumnezeu Iisus Hristos, care este Împărat a toată zidirea, slavă a feții noastre și bogăție necheltuită niciodată. Să ascultăm unde și în ce fel acest ostaș s-a luptat pentru Hristos:

În vremile când, întocmai cu Apostolii, Sfântul marele Împărat Constantin a început a lăți sfânta credință prin toată lumea, atunci și în țara goților, de partea stângă a râului Dunărea, bunăcredința sfântă a răsărit ca o lumină din întunerec. Deci, într-acea țară a fost nașterea, creșterea și luminarea Sfântului Nichita, pentru că Teofil, episcopul goților, care a fost și la întâiul sinod din Niceea (325) și a întărit dogmele dreptei credințe, cu limba și cu mâna, acela și pe Nichita l-a luminat cu lumina sfintei credințe și întru mărturisirea Sfintei Treimi l-a botezat. Nu după multă vreme, răutatea cea ve-che, diavolul, nesuferind să vadă lățirea sfintei credințe și înmulți-rea neamului creștinesc în mijlocul pământului barbar cel întunecat cu îndrăcirea idolească, a ridicat război și prigonire mare asupra celor care mărturiseau numele lui Hristos și credeau într-însul, pentru că a îndemnat pe conducătorul țării aceleia, cel cu numele Atanaric, ca să ucidă pe creștini și să piardă pomenirea lor din pământul său.

În vremea aceea s-a întâmplat o dezbinare a goților având război între dânșii, că despărțindu-se în două, o parte avea un povățuitor, anume Fritigern (369-380), iar altă pe Atanaric (367-381), barbarul păgân.

Deci, când amândouă taberele de un neam și de o seminție s-au lovit una cu alta la războiul cel dintre dânșii și s-a făcut mare tăiere, atunci Atanaric, având mai mare putere și vitejie, a biruit pe Fritigern, și i-a înfrânt pe ostașii lui, punându-i pe goană. Drept aceea, fiind biruit Fritigern, a fugit în părțile grecești la împăratul Valens, împărat semiarian (364-378); aici, Fritigern a cerut ajutor de la dânsul. Iar Valens a poruncit la toată oastea ce era în Tracia ca să meargă în ajutorul lui Fritigern, împotriva lui Atanaric. Deci, adunând Fritigern puterea sa care îi mai rămăsese și luând oastea cea greacă din Tracia, a mers asupra vrăjmașului său și, trecând râul Dunărea, a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să-l poarte înaintea taberilor sale și așa a năvălit asupra lui Atanaric. Și făcând război mare, cu puterea Crucii au biruit creștinii pe Atanaric și toa-tă oastea lui a zdrobit-o, pe unii i-au tăiat cu săbiile, pe alții i-au prins vii, iar Atanaric cu puțini tovarăși abia au scăpat.

Din acea vreme a început a se înmulți mai mult între goți dreapta credință, cea creștină, pentru că văzând puterea cea nebi-ruită a crucii cu care se izbândea în războaie, mulți au crezut în Domnul cel răstignit pe cruce.

Murind episcopul Teofil, s-a urcat la scaunul episcopal Ulfila († 383). Acela a tălmăcit goților Scriptură și a tradus multe cărți din limba greacă în limba goților. Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.

După câtăva vreme, necuratul Atanaric iar s-a întors la locul său. Luând stăpânirea și puterea, îndemnându-l pe el diavolul, a ridicat asupra creștinilor cumplită prigonire în cuprinsul stăpânirii sale, răzbunându-și rușinea ce suferise; că de creștini fusese biruit și rușinat în război.

Atunci, Sfântul Nichita, aprinzându-se cu râvna cea după Dumnezeu, a ieșit la război împotriva amîndorura vrăjmașilor, împotriva celui nevăzut și a celui văzut. Se luptă împotriva vrăjmașului celui nevăzut aducând pe cei necredincioși la credință, iar pe cei cre-dincioși întărindu-i spre mucenicească nevoință, iar împotriva vrăjmașului celui văzut se lupta când mustra pe prigonitorul Atanaric și îl înfrunta pentru o așa nedumnezeire și neomenie, căci da la felurite munci mulțimea cea fără de număr a credincioșilor. Și i-a biruit pe amândoi: și pe diavol a călcat, și cruzimea prigonitorului a dovedit-o, pentru că prigonitorul a rămas în nepricepere cu toate felurile de chinuri cu care se sârguia ca să-l întoarcă de la Hristos pe pătimitorul cel bun. Cu toată puterea sa, n-a putut pe un rob al lui Hristos să-l plece la păgânătatea sa, pentru că era ca un stâlp tare și nemișcat. Și ce a făcut nelegiuitul? A poruncit ca să-l omoare cu foc pe acesta, pe care nici multele bătăi, nici ruperea trupului și chiar zdrobirea mădularelor n-a putut să-l ucidă. Dar ce a câștigat din aceasta păgânul? Nimic altceva decât că pe sine s-a aprins mai mult cu mânia, iar mucenicul, deși se afla în focul cel mare, n-a fost mistuit cu trupul, iar cu sufletul, ca și pasărea Fenix, din cenușă a răsărit spre cea mai bună, nouă și fără de moarte viață zburând. Iar prigonitorul, chiar și fără foc, prin ne-dumnezeire ars, a murit cu sufletul și în cenușă și-a gătit în iad a i se risipi oasele. Așa Sfântul Nichita, sub semnul crucii s-a luptat pentru Hristos și s-a arătat biruitor și cu numele, și cu lucrul.

Iar trupul lui cel nevătămat de foc, rămăsese neîngropat și zăcea pe câmp aruncat și necinstit. Deci, un bărbat, anume Marian, de neam din părțile Ciliciei, din cetatea Mopsuestia, creștin bine-credincios, a venit în pământul goților pentru niște biruinți ale sale, și zăbovind într-însul multicel, se cunoscuse cu Sfântul Nichita și legase cu dânsul dragoste prietenească. Iar mai ales atuncea-l iubise pe dânsul, când l-a văzut răbdând cu tărie schingiuiri până la sânge pentru credința lui Hristos. Și zăcând aruncat sfântul lui trup, cugeta Marian cum ar putea să ia trupul iubitului său prieten, mucenicul lui Hristos, și să-l ducă pe el la moșia sa, dar de frica celui mai mare nu putea, pentru că poruncise tiranul să nu îndrăznească cinevasă îngroape trupul mucenicului.

Deci, a chibzuit Marian ca în taină să-l ia pe el noaptea. Dar când a înnoptat și s-a pregătit să-și ducă la îndeplinire lucrul de care gândea, calea îi era foarte grea, pentru că noaptea era foarte întunecoasă și ploua; din această pricină se afla în mare mâhnire și nu știa unde să meargă și unde să afle pe cel dorit sufletului său. Fiind foarte mâhnit de aceasta, Dumnezeu cel a toată mângâierea, care oarecând pe magi prin stea i-a povățuit la Bethleem, acela și pe Marian l-a mângâiat în necaz și i-a arătat cale lesnicioasă spre aflarea mucenicescului trup; a trimis oarecare putere cerească în chip de stea, care răsărind înaintea lui Marian, l-a dus pe el unde avea trebuință. Deci steaua aceea mergea înaintea lui Marian, lumi-nîndu-i lui întunericul cel de noapte, iar el urma după dânsa cu bucurie. Și venind la trupul sfântului mucenic, steaua a stat dea-supra, iar Marian, învelind trupul sfântului cu pânză subțire, curată și luându-l pe el, l-a dus în casa în care era de gazdă, iar steaua ce se arătase, petrecând pe Marian la întoarcere până la poarta casei, s-a făcut nevăzută.

Așa Marian, câștigând comoara cea căutată, a ascuns-o la sine cu pază și degrabă s-a întors la moșia sa ducând cu sine trupul sfântului mucenic. Și ajungând la cetatea Mopsuestia l-a îngropat pe el cu cinste în casa sa. Deci, a binecuvântat Dumnezeu casa lui Marian pentru Sfântul Nichita, răbdătorul său de chinuri, cu multe bogății, precum a binecuvântat oarecând casa lui Putifar pentru Iosif și casa lui Abiadar pentru Chivot. Și era îndestulată casa lui Marian cu bogăție îmbelșugată, și material și duhovnicește, pentru că multe daruri se dădeau tuturor bolnavilor; celor ce aveau trebuință le izvorau tămăduiri de la mormântul sfântului. Deci, se adunau toată cetatea și locuitorii cei dimprejur la mormântul sfântului, încât nu mai încăpea casa lui Marian pe credincioșii cei ce se adunau; pentru aceea, s-au sfătuit cu toții să zidească o biserică în numele sfântului și într-însa să pună sfintele moaște; au și făcut-o degrabă, multă sârguința adăugând la aceasta. Iar după ce zidiră biserica, o și înfrumusețară cu podoaba cea cuviincioasă și frumoasă. Au deschis mormântul mucenicului și, luând racla, au dus-o în biserica cea zidită din nou și acolo l-au pus pe el în pământ.

Iar Marian, spre binecuvântarea casei lui, a luat din moaștele sfântului un deget și îl păstra la sine cu cinste, dar altcineva n-a mai putut să ia ceva din moaștele lui.

Fericitul Auxențiu, episcopul cetății aceleia, când a zidit biserica Sfinților Mucenici Taruh, Prov și Andronic, a trimis o scri-soare a sa la cetatea care se numea Anabarza, în care se odihneau sfintele moaște ale acelor sfinți, poftind pe cetățeni ca să-i dea lui o parte din moaștele sfinților mucenici, la sfințirea bisericii cea zidită din nou. Atunci l-au rugat pe el acei cetățeni ca să le dea cu împrumutare o parte din moaștele Sfântului Nichita, spre binecuvântarea cetății lor; drept aceea a poruncit episcopul ca să descopere moaștele sfântului mucenic și îndată piatra cea de marmoră care era pe mormânt s-a desfăcut în două, neavând nici o pricină de acea despicare a sa. Iar unul din cei ce a descoperit mormântul s-a atins cu îndrăzneală cu mâna sa de sfintele moaște și îndată i s-a uscat mina, și l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut tunet mare și fulgere din cer au pogorât încât toți se înfricoșară. Și a cunoscut episcopul că nu binevoiește Dumnezeu ca să se împartă moaștele sfântului și se căia de îndrăzneala ce avusese. Iar mâna cea uscată a omului acela care fără de temere se atinsese de sfânt, luând-o, a lipit-o pe ea iar de sfânt, zicând: „Sfinte Mucenice Nichito! Mai lesne este ție a tămădui decât a vătăma, pentru că bun ești și următor al Celui bun și de ai vrut ca puțin să-l pedepsești pe acesta, apoi oare nu cu mult mai ales îl vei milui pe el?”. Acestea grăindu-le episcopul, s-a tămăduit mâna cea uscată a omului aceluia și toți s-au mirat de minunea Sfântului Mucenic Nichita și au slăvit pe Dumnezeu. Iar episcopul nemaicutezînd de-aci înainte să se mai atingă de moaș-tele sfântului, cântând pe deasupra îndestulate cântări, au acoperit iar mormântul cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul în Treime Dumnezeu, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

Sf Ier Visarion, arhiepiscopul Larisei 

Troparul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei, glasul al 8-lea:

Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Visarion Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai, preaînţelepte, locaş Duhului Celui dumnezeiesc, supunând sufletul tău la pornirile Lui şi către limanurile cele fără de valuri ai ajuns, preasfinţite părinte.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scuturat-ai din sufletul tău nebunia lui Mamona, ca pe o închinăciune la idoli. Şi ca un bun chivernisitor, talantul cel încredinţat ţie l-ai înmulţit la masa celor săraci.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te locaş Duhului Celui Preasfânt şi luminându-te prin sfintele suiri, Biserică ai zidit lui Hristos, spre laudă neîncetată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvântul lui Dumnezeu S-a Sălăşluit întru tine, Preacurată şi S-a arătat pe pământ Purtător de Trup, ca să izbăvească de necuvântare pe cei ce au fost amăgiţi de sfaturile vrăjmaşului.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având minte luminată de Dumnezeu şi în trup râvnind cetelor minţilor celor cinstite, te-ai numărat cu ele, mutându-te de la noi.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având vieţuire în ceruri, de unde toţi aşteptăm pe Hristos Domnul, roagă-L pe Dânsul pentru noi, robii Săi.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te pe tine Hristos, te-a pus în Biserică sfeşnic înţelegător credincioşilor, care pururea luminezi cugetele lor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să întărească Domnul firea cea neputincioasă a oamenilor, a luat-o pe dânsa fără de păcat din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Înălţat văzându-Te...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind în lume ca un Luceafăr neapunând întru ascuns, ci stând pururea întru înălţime, ai gătit pe toţi a lăuda pe Domnul Cel Ce te-a mărit pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, Părinte Visarion, având în inima ta bună ştiinţă şi credinţă, te-ai arătat ostaş al lui Hristos. Pentru aceasta te-ai nevoit cu bună luptă, preafericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Preacurată Fecioară, ridică-ne pe noi, cei ce cu totul suntem pierduţi în patimile cele de necinste şi cufundaţi în adâncul lenevirii, ca Una ce ai născut pe Ziditorul, Cel Ce a ridicat păcatul lumii.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădat-ai din cugetul tău, sfinte, materia şi tulburarea cea lumească şi te-ai apropiat către Domnul cu toată cuviinţa.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, cuvioase, astupând toate simţirile sufletului şi ale trupului, prin pătimire te-ai supus Duhului ca unui bun ocârmuitor.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicatu-te-ai cu sfinţenia ca un măslin roditor; şi înflorind ca un finic şi ca un cedru al lui Dumnezeu, pe toate le-ai umplut de bun miros.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Preaputernic şi mai presus de fire, aflându-te pe tine Singură Preacurată, S-a Întrupat în pântecele tău fără de patimă şi fără stricăciune, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi cu glas de laudă...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtat fiind de cuget curat, cuvioase, ţi-ai risipit bogăţia în holdele săracilor. Pentru aceasta şi seceri veselie, dobândind din destul darurile ostenelilor tale.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru podul făcut de tine peste râul Ahelos, pentru ca să treacă cei ce se abăteau rău mai înainte, ţi s-a gătit şi ţie pod de suire către cer, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, Părinte Ierarhe Visarion, te cunoaştem izbăvitor al celor robiţi şi al celor închişi în temniţe şi scăpare grabnică a celor pătimitori şi a celor cuprinşi de necazuri şi de nevoi. Pentru aceea, ne rugăm, izbăveşte-ne şi pe noi de reaua pătimire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îndreptează-mă, Stăpână, către limanurile cele de mântuire, pe mine cel deznădăjduit de furtuna cugetelor şi de mulţimea patimilor, ca Una ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul lumii.

 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite părinte şi făcându-te întocmai ca un înger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă, celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: bucură-te, Părinte Visarion.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca un ierarh şi ca un slujitor al lui Hristos şi hrănindu-ţi sufletul cu cuvintele credinţei, din darul cel dintru tine ai împărţit credincioşilor în dragoste şi în Duhul, Preasfinţite Părinte.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum cu adevărat, iar nu întru închipuire, vezi mărirea cea dumnezeiască; şi nu ca prin oglindă priveşti cele tainice, ci faţă către faţă vezi cele înalte cântând: Binecuvântat eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetatea Larisei şi Ftetaniei, cu credinţă adunându-se, prăznuiesc la mormântul tău, împreună cu călugării, racla moaştelor tale celor mirositoare de mir, aşezată în biserica Domnului, pe care tu ai zidit-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceata proorocilor văzându-te pe tine mai înainte locaş dumnezeiesc, cu totul luminat şi purtător de lumină, umplându-se de Duhul Sfânt, a cântat: Binecuvântat eşti în biserica măririi Tale, Doamne.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să câştigi în ceruri comoară ce furată nu poate fi, pe pământ ţi-ai împărţit bogăţia la săraci şi la nevoiaşi, ca şi cum ai fi dat Domnului ale Sale, cuvioase, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nicicum nu te-ai arătat dojenitor, sau hrăpăreţ, Cuvioase Părinte Visarion; ci, bine chivernisind biserica, ai lucrat neruşinat, nevinovat, negrăitor de rău, fără vrăjmăşie, fiind şi învăţător luminat al credinţei, nebiruit, blând şi neiubitor de argint.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Potrivindu-ţi viaţa cu cuvântul tău cel bine împodobit, în amândouă te-ai arătat drept, cuvios, preaînţelept şi ai pus înaintea tuturor învăţăturile dreptei credinţe, neîncetat cântând: Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Unul din Treime ai primit în pântecele tău, Preacurată şi L-ai născut în chip minunat. Pentru aceea şi noi ne plecăm smeriţi înaintea ta şi îndrăznim a cere ca, prin rugăciunile tale către Cel pe Care L-ai născut, Duhul Sfânt să ne fie tuturor ca o pavăză tare, împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care tulbură viaţa noastră.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Piatra Cea Netăiată de mână...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai încununat cu multe feluri de bunătăţi, de Dumnezeu fericite şi ai fost încununat de Hristos cu cunună neveştejită. Pentru aceea te rugăm: Adu-ţi aminte şi de noi, care prăznuim pomenirea ta cea sfântă.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Hristos Locuitor întru tine, te-ai arătat tuturor cu chip dumnezeiesc, bine împreunând în tine milostenia şi judecata, o, preafericite. Pentru aceasta, acum bucurându-te, te îndulceşti de desfătarea cea neîncetată.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Blând făcând pe Domnul spre noi robii Săi, părinte, îndreptează viaţa noastră spre stare paşnică, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de supărarea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Noaptea patimilor s-a ridicat asupra mea şi toată viaţa mea rău petrecând-o, de somnul lenevirii cu totul sunt cuprins eu ticălosul. Ci tu, Fecioară, Ceea ce ai născut Lumina, luminează inima mea.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta: vino dar de te suie către Dumnezeu, după care ai dorit; vino, Sfinte Visarion, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te aici şi te bucură împreună cu îngerii.

 

SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

În Rai de demult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar Lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt în pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm: Plină este de Slavă Casa Ta.

Troparul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei, glasul al 8-lea:

Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Visarion Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon ce se purta...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omul acesta, care este lăudat de noi, este ceresc; căci viaţa lui ni l-a arătat pe el înger în trup. Pentru aceasta să fie lăudat şi ca un înger pământesc şi ca un om ceresc.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omule al lui Dumnezeu, care cale a bunătăţilor nu ai urmat şi care faptă bună nu ai lucrat? Pentru că te-ai făcut dascăl a toată privirea Dumnezeirii şi pildă faptelor celor minunate, Părinte Visarion, de trei ori Preaînalte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, Preaslăvite Visarion şi după moarte eşti viu; şi acum trăind, părinte, nu ne lăsa pe noi; ci vino şi stai astăzi nevăzut împreună cu noi fiii tăi şi binecuvântându-ne pe noi, ca pe cei ce săvârşim pomenirea ta, noi şi mai mult ne vom bucura şi te vom lăuda pe tine, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Taina cea din tine, Preacurată, mă îndeamnă iarăşi a grăi despre Dumnezeu. Şi lăudându-te, îndrăznesc a-ţi cânta aşa: Bucură-te, Auzire Străină, Fecioară Maică, pentru că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Unul în două Firi.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dănţuind acum în ceruri şi împreună cu toţi sfinţii stând înaintea Sfintei Treimi a Celei Preacinstite, adu-ţi aminte de noi toţi, pururea pomenite şi podoabă a ierarhilor.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, părinte, următor tuturor sfinţilor celor din veac, trăgând la tine cu iscusire toate faptele cele bune ale lor. Cu care şi acum împreună eşti locuitor în ceruri, Părinte Visarion, de Dumnezeu insuflate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, din pruncie făcându-te sfânt şi curat întru amândouă: cu sufletul şi cu trupul, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi după moarte slujeşti întru înălţime, o, Sfinte Visarion, de Dumnezeu sfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Sălaş mai Desfătat lui Dumnezeu Celui Neîncăput numai tu Singură ai răsplătit datoria strămoaşei Eva. Căci fără stricăciune ai născut pe Ziditorul tău, fără amestecare şi fără schimbare.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legea Domnului făcându-se cu adevărat sfeşnic picioarelor tale şi poruncile Lui, cu adevărat lumină cărărilor tale, te-au înălţat la vârfurile bunătăţilor celor preaînalte şi minunate, pe tine, părinte, cel ce strigai: Mărire Puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Această pururea pomenire a Părintelui Visarion, amestecând preabine râvna lui Ilie cu blândeţile lui Moise cu adevărat a fost şi el însuşi ca un Ilie şi ca un Moise, când se cuvenea, fiind plin de Dumnezeiască râvnă şi de blândeţe, ca un apărător al credinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, mărite părinte, ai urmat lui Hristos şi omorând săltările trupului, te-ai arătat pe pământ ca un alt Ilie şi aprinzându-te de Dumnezeiasca râvnă, ai stat pururea împotriva celor fărădelege, cu învăţăturile graiurilor tale cele sfinte, Preafericite Părinte Visarion.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul, aflându-te pe tine, Cinstită, Crin Preacurat în văi Strălucind din veac cu faptele cele bune, cu adâncimile curăţiei şi cu desfătarea cuviinţei, te-a înălţat în neamul omenesc. Pentru aceasta, ca pe o Maică a Ziditorului, te mărim.

Catavasie:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale; şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvite Părinte Visarion, făcându-te vas aromatelor celor de taină, ai veselit simţirile tuturor credincioşilor. Căci graiurile cele din gura ta cea sfântă şi Dumnezeiască au fost mai presus decât tot mirosul cel cu multe feluri de mirosuri, părinte.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu şi cu cuvintele şi cu faptele ai mărit şi ai lăudat pe Dumnezeu, fericite părinte, pentru aceasta ai şi câştigat de la Dumnezeu mărire veşnică. Ci, o, părinte, locuind tu în cer, nu uita pe cei de pe pământ care săvârşesc pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te, părinte, de puterea cea nevăzută a Preasfântului Duh, pe pământ te-ai arătat ca un înger fără de trup. Că, împreunându-te cu Dumnezeiasca dorire a Izbăvitorului, te-ai arătat preaales ierarh, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Fecioară, niciodată n-a mai fost, nici nu s-a văzut din veac, Taină mai nouă şi înfricoşătoare decât Taina naşterii tale, cea fără de sămânţă. O, minune a înălţimii şi a adâncimii minunilor Tale cele străine şi negrăite, Fecioară.

Catavasie:

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, Sfinte Visarion, căci cu adevărat te-ai arătat podoabă şi Dumnezeiască frumuseţe ierarhilor şi dulceaţă părinţilor. Bucură-te, pururea pomenite ierarhe, îndreptătorule şi apărătorule al dreptei credinţe.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Visarion cel îndumnezeit şi cu adevărat mare arhiereu, făcându-se următor bunătăţilor celor noi, printr-însele şi-a făcut grabnică suire care cu adevărat duce către Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând noi învăţăturilor tale, părinte, precum pe pământ şi sus să avem sălăşluire împreună cu tine, cetăţeanule ale cerului, Preasfinţite Visarion.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai arătat Slujitoare lucrării celei de negrăit a Măririi lui Dumnezeu, prin naşterea ta ai îndumnezeit toată firea omenească; căci pe Dumnezeu L-ai născut Om, pentru care îţi cântăm: Bucură-te.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul, iar cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite părinte şi făcându-te întocmai ca un în ger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă, celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: bucură-te, Părinte Visarion.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai murit, sfinte, căci, trăind cineva pentru Dumnezeu, nu moare niciodată. Pentru aceasta, o, părinte, pe noi, fiii tăi, nu ne uita; ci prin rugăciunile tale, învredniceşte-ne şi pe noi toţi a câştiga viaţa cea veşnică.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Semănând tu lacrimi întru veselie, ai adunat roadele vieţii. Deci tu, părinte, umplând din ostenelile tale vistieriile cele cereşti, neîncetat te desfătezi şi cânţi împreună cu cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având ochiul sufletului tău pururea neadormit, părinte şi jos fiind, erai împreună cu Dumnezeu Cel dintru Înălţime. Pentru aceasta, neîncetat cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu e cu putinţă a pricepe, nu numai oamenilor, dar nici tuturor Puterilor celor de sus, chipul cel străin al naşterii tale, Preacurată. O, minune a înălţimii măririi tale. Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce fără de sămânţă S-a născut din tine, Fecioară.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă împotriva lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Părinte Visarion, din comorile Duhului cele de sus luând de la Dumnezeu bogăţie nedeşertată, prin cuvânt Dumnezeiesc ai hrănit sufletele cele flămânde; iar trupurile cele topite de foame, preaînţelepţeşte le-ai hrănit, dându-le în toate zilele cele trebuincioase, ca un Dumnezeiesc chivernisitor.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te tuturor tată, te-ai arătat al doilea Avraam, aducând jertfa fără de sânge Arhiereului Hristos, Celui după rânduiala lui Melchisedec. Căci cu dreptate ai izgonit pe vrăjmaşi de la toţi şi de la biserica ta cea Dumnezeiască, ca pe cei care despărţeau şi tulburau turma ta.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu alegere Dumnezeiască fiind făcut arhiereu ales al Larisei, te-ai arătat şi îndrumător iscusit al dreptăţii şi pildă tuturor bunătăţilor, Părinte Visarion, mustrând şi certând, precum învaţă Apostolul Pavel şi făcându-te tuturor toate, ca pe toţi să-i câştigi, întocmai ca şi el.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Racla ta, Stăpână, cea Plină de Mir cu bună mireasmă, izvorăşte tuturor Mirul Cel mai presus de fire şi Tainic al Darului, Care a umplut toată lumea de Mireasmă Dumnezeiască. Ceea ce eşti Obştească Iubire şi Cin­stire a oamenilor, Marie, Fiica lui Dumnezeu, pe tine te laudă toate Cetele îngereşti şi cele omeneşti, întru toţi vecii.

Irmosul:

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul, Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mine, scriitorul laudei tale, pe mine, care ţi-am adus această cântare din suflet şi împreună cu mine şi pe toţi cei ce-ţi cântă, preafericite părinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adună-ne unde acum locuieşti tu şi ne arată fii şi moşteni ai Împărăţiei pe care tu ai câştigat-o.

Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cununilor şi darurile cu care te-ai împărtăşit de la Dumnezeu, Părinte Visarion, Preaminunate, dă-ne şi nouă, prin rugăciunile tale, a ne împărtăşi şi noi cu acoperământul tău cel nevăzut, păzind totdeauna pe toţi cei ce se roagă către tine, de toată răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lauda ta, deşi a luat sfârşit, sfinte, însă dragostea noastră cea către tine este pururea; căci noi suntem fiii tăi cei iubitori de părinţi; iar tu, preasfinţite, eşti părinte iubitor de fii. De aceea te rugăm: fii nedespărţit de noi, fiii tăi şi acum, iar în ziua judecăţii, să ne vii în ajutor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Împlinirea proorocilor cea de Dumnezeu Aleasă, Propovăduirea Apostolilor şi a mucenicilor; Chipul curăţiei pustnicilor, Laudă Cinstită a Arhanghelilor şi Locaş al Dumnezeirii, primeşte, Născătoare de Dumnezeu, laudele noastre, pe care ţi le aducem cu dragoste şi din cuget curat.

Catavasie:

Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei...

Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta: vino dar de te suie către Dumnezeu, după care ai dorit; vino, Sfinte Visarion, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te aici şi te bucură împreună cu îngerii.

 

SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

În Rai de demult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar Lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt în pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm: plină este de Slavă Casa Ta.