MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

3. /26 SEPTEMBRIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

+) Mutarea Sf Apostol și Evanghelist Ioan;

+) Sf Voievod Neagoe Basarab;

Dreptul Ghedeon

+) Mutarea Sf Apostol și Evanghelist Ioan

Pe 8 mai este ziua Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, iar în ziua de 26 septembrie, Biserica noastră pomenește adormirea lui. De ce în unele calendare vedem că această zi mai este numită și „Mutarea la Domnul” a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan?

Foto: Oana Nechifor

Foto: Bogdan Zamfirescu

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a născut în Betsaida Galileei. Era fiul lui Zevedeu și al Salomeei și mai avea un frate, pe Iacob. Pe când Zevedeu pescuia odată la Marea Tiberiadei împreună cu fiii săi, a venit la ei Mântuitorul şi, stând pe ţărm, i-a chemat pe Ioan și pe Iacob, zicând: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni” (Matei 4, 19).

Din acel moment, Ioan nu s-a mai despărțit de Hristos până la Răstignire. Alături de Petru și de Iacov, Ioan a fost martor al minunii învierii fiicei lui Iair și la momentul Schimbării la Față a Domnului. Tot el a fost cel care și-a plecat capul la pieptul Domnului în timpul Cinei celei de Taină. Când toți ceilalți Apostoli fugiseră și Îl lăsaseră singur pe Iisus, doar Ioan și Maica Domnului au rămas lângă Cruce. Ascultând întocmai porunca Mântuitorului, Ioan a avut mereu grijă de Sfânta Fecioară Maria, slujindu-i până în clipa Adormirii.

După ce Trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer de Mântuitorul Hristos, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a mers la Efes, în Asia Mică, propovăduind cuvântul Evangheliei, însă din porunca împăratului Domiţian (81-96), a fost surghiunit în insula Patmos şi acolo a trăit multă vreme, scriind Evanghelia, cele trei Epistole şi cartea Apocalipsei. După ce Nero a urcat pe tronul Imperiului, Sfântul Ioan a revenit în Efes, unde a mai trăit câțiva ani, continuând lucrarea misionară începută anterior.

S-a mutat la Domnul în cel de-al treilea an al împărăţiei lui Traian (98-117), unde rânduise din timpul vieţii sale mai mulți episcopi şi preoţi. Ultimele clipe ale vieții sale sunt descrise în Sinaxar:

„Ucenicii au săpat un mormânt în chipul Crucii, de lungimea staturii sale, precum le-a poruncit, apoi i-a zis lui Prohor (n.r. ucenicul Sfântului Ioan) să meargă la Ierusalim şi acolo să petreacă până la sfârşitul său. Învăţându-şi ucenicii şi sărutându-i le-a zis: «Trăgând pământul, mama mea, acoperiţi-mă». Şi l-au sărutat ucenicii, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei l-au acoperit până la grumaji, şi a pus pe faţa lui o basma, şi aşa l-au sărutat, plângând foarte tare, apoi l-au acoperit cu totul.”

Vezi și: (Foto) Locul unde a fost înmormântat Sfântul Apostol Ioan – Biserica Sfântul Ioan Teologul din Efes, Turcia

Tradiţia Bisericii ne spune că, la puțină vreme de la îngroparea sa, trupul nu i-a fost găsit în mormânt, astfel încât există credinţa că „Apostolul iubirii” a fost mutat în chip minunat la cer, de unde va veni ca martor al celei de a doua veniri a lui Hristos, alături de Ilie şi Enoh. Din acest motiv, pomenirea sa din data de 26 septembrie a fiecărui an se numeşte „Mutarea la Domnul a Sfântului Ioan”. Biserica a rânduit încă o dată de prăznuire a Sfântului Ioan, pe 8 mai, când din mormântul său ieşea o pulbere albă, pe care creştinii din acea zonă o numeau „mana” şi cu ea se tămăduiau de toate neputinţele. Acest semn minunat a avut loc în fiecare an până în momentul cotropirii Efesului de către necredincioşi.

Pentru învăţăturile și scrierile sale deosebite, insuflate de Duhul Sfânt, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan mai este numit și „Cuvântătorul de Dumnezeu” sau „Bogoslovul”, adică Teologul.

+) Sf Voievod Neagoe Basarab

Sfântul Voievod Neagoe a deprins de la Sfântul Ierarh Nifon taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor duhovnicesc.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Binecredinciosul voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveștilor. La urcarea sa pe tron, în 1512, el și-a revendicat descendența din domnul Țării Românești Basarab cel Tânăr (noiembrie 1477 - septembrie 1481, a doua domnie în noiembrie 1481 - aprilie 1482, când e ucis de boieri la Glogova) fiul lui Basarab II (decembrie 1442-primăvara 1443) și nepotul lui Dan al II-lea (1420-1431). Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinților săi. Înrâurit de credința mamei sale, el a deprins din fragedă vârstă învățăturile mântuitoare si virtuțile creștine. Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit școală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistrița să fie retras marele între patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza și întări viața bisericească.

De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor duhovnicesc. Înzestrat cu daruri intelectuale deosebite, el și-a agonisit mai toată știința și cultura teologică a vremii sale. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos, Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Domnitor și Voievod al Țării Românești. În această calitate a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare, a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. În 1517 cere și obține de la Patriarhia ecumenică canonizarea fostului său învățător, patriarhul Nifon. Pe racla în care au fost așezate moaștele și care se păstrează la Dionisiu, domnul român este reprezentat închinându-se sfântului. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (Ștefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, unde se odihnesc și sfintele moaște ale voievodului. În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la Reședința patriarhală din București, în zilele de 8-9 iulie 2008, s-a hotărât canonizarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești. Cancelaria Sfântului Sinod a editat Tomosul de proclamare a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab, „care a rămas în memoria poporului român și a tradiției ortodoxe prin opera sa intitulată Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima creație de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic și enciclopedic”. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București.

Dreptul Ghedeon

Dreptul Ghedeon, este cel care mai înainte să se întâmple, a văzut Naşterea lui Hristos, prin roua de pe lână.

Sfântul și Dreptul Ghedeon (26 septembrie)

Icoană zugrăvită în anul 1402

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a viețuit în veacul al XIV-lea î.Hr., iară numele său se tâlcuiește „tăietor de lemne”. A fost cel de-al 5-lea judecător al lui Israel și fiul lui Abiezer, din seminția lui Manase, și locuia în satul Ofra (ce se tâlcuiește „căprioară”), aflat la vest de Iordan. Acesta avea trup puternic și suflet smerit.

Fiind în vremea aceea israeliții cuprinși de mare sărăcie, căci madianiții, sub a căror stăpânire se aflară vreme de 7 ani, numeroși ca lăcustele veneau și le luau roada pământului și vitele, aceștia strigară către Dumnezeu cu inimile zdrobite de durere.

Atunci, arătându-se îngerul Domnului sfântului Ghedeon, îi spuse:

– Du-te cu această putere pe care o ai și-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!

Umilindu-se cu inima, îi spuse îngerului:

– Pe mine, Doamne? Eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu.

Iară Domnul îi răspunse:

– Eu voi fi cu tine și-l vei bate pe Madian ca pe un om.

Plin de râvnă, sfântul Ghedeon pregăti pe dată jertfă Domnului, iar îngerul îi spuse să pună carnea și azimele pe piatra iar zeama o turnă deasupra, iar îngerul întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână atinse carnea și azimele și foc ieși din piatră și le mistui pe acestea.

Miniatură din veacul al XI-lea

(Sursă: http://pravicon.com/)

Astfel fu așezat sfântul Ghedeon în fruntea oștii israelitene.

Cerând acesta lui Dumnezeu semn că a fost ales să elibereze Israelul, se rugă astfel Domnului:

– Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis, iată, eu pun un maldăr de lână în arie; și dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi ști că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, așa cum ai zis.

Și sculându-se Ghedeon dis-de-dimineață și storcând lâna, roua cursă dintr-însa umplu până sus un vas de apă.

Frescă zugrăvită în veacul al XIV-lea și aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Lâna înrourată preînchipuie pe Preacurata Maică a Domnului în pântecele căreia S-a întrupat Mântuitorul Hristos. De pildă, troparul Născătoarei de Dumnezeu pe glasul al 6-lea, de vineri de la Vecernie şi sâmbătă la Utrenie, spune: ,,Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără de sămânţă, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de har”.

Proorocia lui Ghedeon este reluată și de sfântul prooroc David, care scria insuflat de Sfântul Duh: „Pogorî-se-va ca ploaia pre lână, şi ca o picătură ce pică pre pământ” (Psalmi 71, 6).

Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie) tâlcuieşte astfel: ,,Ploaia de pe lână (…) preînchipuie pe Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu”. Venirea Mântuitorului în lume este discretă, ca o ploaie pe lână ce nu face zgomot, iar Fecioara primeşte în sine Cuvântul ca pe o rouă venită din cer. Pământul rămâne uscat, căci nu a început lucrarea încă văzută a Domnului.

În altă tâlcuire, când pământul primeşte roua, iar lâna rămâne uscată, se arată propovăduirea credinţei la neamuri, în tot pământul, în vreme ce iudeii Îl resping pe Hristos: ,,Lâna care a rămas uscată de rouă închipuia Ierusalimul, iar vasul cel plin de apă închipuia Botezul: aceea a rămas uscată ca şi cetatea închipuită, acesta s-a umplut ca şi scăldătoarea simbolizată”, scrie sfântul Efrem Sirul (clic aici, pomenit la 28 ianuarie).

Pornind, deci, la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi ceru sfântului Ghedeon să nu ia cu sine muți ostași:

– Ca să nu se mândrească Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!

Apoi, pornind luptă împotriva medianiților, prinse pe regii medianiților, pe Zebah și pe Țalmuna și ducându-i pe aceștia dinaintea celor 77 de căpetenii și bătrâni ai Sucotului, zise către dânșii:

– Iată Zebah și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi celor obosiți?

Miniatură din veacul al XIII-lea

(Sursă: https://commons.wikimedia.org/)

Văzând biruința lui Ghedeon, israeliții ziseră către dânsul:

– Domnește peste noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile madianiților!

Astfel, fu sfântul Ghedeon judecător al israeliților vreme de 40 de ani. Având 72 de fii și ajungând la adânci bătrâneți, se mută la odihna cea de Sus, fiind înmormântat în satul său, Ofra.

+ * + * +

Frescă săvârșită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)