4. /26 SEPTEMBRIE 2022 - POEZIE; TEATRU/FILM
| Dan Botta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Adjud, Putna, România |
| Decedat | (50 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | poet traducător filolog[*] |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Dan Botta (n. ,[1] Adjud, Putna, România – d. ,[1] București, România) a fost un poet, eseist și traducător român din perioada interbelică, frate al actorului și poetului Emil Botta. Tatăl, medic, provine dintr-o veche familie ardelenească. Mama era corsicana, născută Franceschi. Dan Botta era licențiat în greacă veche, latină, drept și educație fizică.
VIATA ȘI FAMILIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Descendent al unei familii nobiliare ardelene care cuprindea foști voievozi ai cetății și ținutului Chioarului din Maramureș,[2] Dan Botta urmează școala primară la Adjud și începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focșani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din București. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind dublu licențiat în Educație Fizică și Sport. Publică în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc. Participă la conferințele grupului Criterion și este cooptat în comitetul de redacție al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcție al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938.
Debutul are loc în 1931 cu volumul de poezii „Eulalii”. Personalitatea stilistică a acestei poezii stă deopotrivă ca și a colegilor de generație Emil Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în aceeași geografie mediteraneană cu locurile natale ale aceleia ce i-a dat viață..Pe lângă volumul de versuri Eulalii, a publicat, în timpul vieții, două volume de eseuri. Postum au apărut patru volume de Scrieri. Pe lângă opera originală, este și autor al unor traduceri din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe și romanul Oile Domnului (A Lã e a Neve), al scriitorului portughez Ferreira de Castro.
DETALII DESPRE OPERELE SALE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Înclinarea „cu program” spre vechea Eladă – dovadă între altele complementaritatea studiilor universitare făcute! – este învățată prin marii lirici romantici germani (Hӧlderlin, Novalis), pe de o parte, iar pe de alta de la idealismul târziu al lui Nietzsche. Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca.
Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă prefață la poeziile sale este cu adevărat eroică în crezu-i: „Dar chiar dacă pământul ca fi o stea incandescentă, un munte în flăcări și tot farmecul vieții ca fi pierit, visurile poeților îl vor învălui într-o ceață. Și ceea ce va rămâne etern și indescifrabil (subl. n.) – muzele și zâmbetul zeilor”. În această sintagmă se află întregul crez al lui Dan Botta despre artă, ce trebuie să fie „eternă și indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”.Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală a vechii Thracii.
În eseul „Limite” afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (...) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea cea mai strictă, o perfectă unitate etnică, lingvistică, spirituală”. Întreaga sa eseistică este o vastă călătorie cărturărească, ea urmărind „Ridicarea la izvoare, permanența mitului, integrarea omului în univers, corespondența directă dintre om și lume” („Spiritul munților”). Dramaturgia lui Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, „Alkertis”, „Deliana”, „Soarele și luna”, „Sărmanul Dionis”, este greu de transpus scenic. Alegorii, parabole, elanuri lirice și epică totodată, în care se găsesc personaje și atmosferă de folclor românesc împletit cu mitologia – toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?
Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”.
Ca traducător, în 1956, Dan Botta a dat o excepțională traducere a „Baladelor villonești”, ediție prefațată de Tudor Arghezi.
Adept al ideologiei legionare,[3] colaborator al revistei legionare Sfarmă-Piatră,[4] Botta fondează în 1941 revista „Dacia” împreună cu Octavian Tăslăuanu și Emil Giurgiuca.[5]
OPERE PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Eulalii, poeme, 1931
- Limite, eseuri, 1936
- Comedia Fantasmelor, 1939
- Alkestis, 1939
- Scenariu pentru un film romantic „Sărmanul Dionis”, 1940
- Charmion sau Despre muzică, 1941
- Scrieri, vol 1-4 cu un studiu interogativ de Ion Biberi și un fragment de monografie neterminată de Eugen Schileru, București, 1968
- François Villon, Balade și alte poeme, traducere de Dan Botta, prezentare de Tudor Arghezi, București, 1956.
TRADUCERI DIN LITERATURA UNIVERSALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ferreira de Castro - Oile Domnului, roman, Editura de Stat pentru Literatura și Artă, 1955
- Edgar Allan Poe - Scrieri Alese, Editura pentru Literatură Universală, 1963, (cu două variante de traducere artistică a poeziilor, de Emil Gulian și de Dan Botta)
- William Shakespeare, Regele Ioan
- François Villon, Balade și alte poeme, traducere de Dan Botta. Prezentare de Tudor Arghezi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1956.
Valul bate-ncet în stînca,
Spuma-i dulce o-nfasoara
Într-o horbota usoara;
Umbra serii de vioara
Creste-n linistea adînca.Privesc cerul. Se aduna
Zarea pura-a unui vis,
O lucoare de abis
Ma îmbraca. Cum rasuna
Cornul marii, indecis.
Straluceste în orgia
Viorie de pe mare
Luna palida, în zare,
Luna din Infern, sotia
Sufletelor în pierzare.
T;ipa-n volburi largi lastunii,
Umbra creste ca o floare,
Ca o floare-ametitoare,
Apa, -n gemetele lunii,
Jos pe stînca, alba, moare.
De departe suna cornul,
Cornul serii, cornul marii,
Cornul surd al întristarii,
Cornul marii, cornul serii,
Cornul jelei si-al pierzarii!
Muge-adînc un cerb în codru,
Codrul freamata adînc,
De vînt crengile se frîng,
Muge-adînc un cerb în codru,
Muge-adînc si nu e modru
Gîndurile sa-mi înfrîng.
Muge cerbul singuratic,
Echo duce tînga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea sa-mi alung.Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întrista,
Plînge-n nori ca-ntr-o batista,
Muge cerbul. Nicicînd toamna
N-a mai fost atît de trista.
Visez un cer tacut, printre mirezme mii,
Visez o mare grea de lunecari albastre,
Visez la zei nespus de tristi si de târzii,
Taceri înfiorate, la dragostele noastre;
Visez zapezi albastre si magice paduri,
Visez fluide zari încremenite-alene,
Visez la Hesiod, la zei, la trubaduri,
La palidul Orpheu, la mistica Selene.
Mie-dor de nesfârsita lumina din senin,
De înaltimi pe care le-am strabatut în vise,
Batute de-alizee ce-adie-n cerul-crin,
Mi-e dor de Paradisul pierdut, de largi abise;
Mi-e dor de orice floare strivita în nestire,
Mi-e dor de cântul noptii ce unduie-n ether,
De chipul tau nostalgic, de-a stelei rasarire,
Mi-e dor de nemurire, mi-e dor, mi-e dor de cer.
Ma-mbata armonia din sferele de-argint,
Ma-mbata floarea trista si tristul margarint
Al noptii de azur etern care-nfioara
Pateticul profum al florii de vioara,
În care umbra celor ce n-au fost niciodata
Adie-n vai adânci de haos ce ma-mbata;
Ma-mbat de ochii tai, de unduirea marii,
De cântecul Sirenii, de soaptele pierzarii.
Deliana - Dan Botta
VASILE BOGREA
| Vasile Bogrea | |||
 Filologul Vasile Bogrea | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 26 septembrie / 8 octombrie 1881 Târnauca, România | ||
| Decedat | 8 septembrie 1926, (45 de ani) Viena | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | lingvist, filolog, poet, traducător | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași | ||
| |||
| Modifică date / text | |||
Vasile Bogrea (n. 26 septembrie / 8 octombrie 1881, Târnauca, județul Dorohoi, azi în Ucraina – d. 8 septembrie 1926, Viena) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române.[1]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Născut pe 26 septembrie / 8 octombrie 1881 în Târnauca, Județul Dorohoi (interbelic), azi în Ucraina, a urmat Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla (1888 - 1902), apoi Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași (1902 - 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 - 1913). Profesor de limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iași (1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) și a Societății Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.
A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe studiul folclorului și al literaturi românești vechi. A considerat că știința și învățământul sunt într-o strânsă legătură cu istoria, cultura și existența națională[2].
LUCRĂRI PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Studii[modificare | modificare sursă]
- Etimologii și notițe lexicografice, 1920
- Câteva considerații asupra toponimiei românești, în „Dacoromania”, I, 1920-1921
- Pagini istorice și filologice, în „Dacoromania”, II, 1922
- În jurul Alexandriei, în „Dacoromania”, II, 1922
- Din onomastica folclorică, în „Dacoromania”, IV/2, 1924-1926
- Românii în civilizația vecinilor, 1925
- Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc, 1926
- Semantism românesc și semantism balcanic, 1927
Ediții postume[modificare | modificare sursă]
- Pagini istorico-filologice, Cluj, Editura Dacia, 1971
- Sacra Via. Pagini literare și publicistică, Cluj, Editura Dacia, 1973
- Opere alese, București / Chișinău, Editura Fundației Culturale Române / Editura Știința, 1998
AFILIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- La 10 iunie 1920 a fost ales membru corespondent al Academiei Române
VASILE BOGREA...ВАСИЛЬ БОГРЯ
ALEXANDRU OVIDIU VINTILĂ
| Alexandru Ovidiu Vintilă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (43 de ani) Suceava, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Modifică date / text | |
Alexandru Ovidiu Vintilă (n. , Suceava, România) este un poet român.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Studii[modificare | modificare sursă]
Alexandru Ovidiu Vintilă este absolvent al Facultății de Inginerie și Management Agroturistic și absolvent al Facultății de Istorie - Filosofie, doctor în științe socio-umane în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava.
Activitate literară[modificare | modificare sursă]
Alexandru Ovidiu Vintilă este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, vicepresedinte al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor sef al revistei Bucovina Literară. Activează ca membru în colegiul de redacție al revistei Scriptum a Bibliotecii Bucovinei. A publicat în revistele: „Bucovina Literară” (debut în 2002 după ce în prealabil i-au aparut o serie de poezii în ziarul local ”Crai Nou”(2001), pagina culturală), "Vatra", „Poesis”,„Ateneu”, „Luceafărul”, „Bucovina Literară”, „Crai Nou”, „Cetatea Culturală”, „Convorbiri Literare”, „Steaua”, "Apostrof', „Timpul”, „Oglinda Literară”, „Cafeneaua literară”, „Cronica”, „Dunărea de Jos”, „Poezia”, „Spații Culturale”, "Zona literara", "Revista romana de sociologie", "Glasul Bucovinei", "Limba romana", "Anuarul Muzeului Bucovinei" etc.
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- volumul de poezie „caricatura de cretă” (Editura Cartea Românească, București, 2004;
- volumul de poezie „miezonoptice. tradiția rupturii” (Editura Timpul, Iași, 2008);
- volumul de poezie „cartea lui koch” (Editura Brumar, Timișoara, 2009);
volumul de eseistica "Demersul dialogic. Semne ale unei experiente a intelegerii", Bucuresti, Tracus Arte, 2011;
cartea de poezie "viata preschimbata", Iasi, Timpul, 2011;
cartea "Traian Braileanu. Intruchiparile ratiunii. Fapte, idei, teritorii ale realitatii din interbelicul bucovinean", Bucuresti, Paideia, 2012;
cartea "Traian Braileanu. Dialectica unei istorii pesonale", Bucuresti, Tracus Arte, 2013;
volumul de poezie „obiecte pshice”, București, Karth, 2014;
volumul de eseistică intitulat „Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu”, București, Eikon, 2017.
.
PREMII OBȚINUTE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiile Fundației Culturale a Bucovinei pentru volumul miezonoptice. tradiția rupturii, tipărit la Editura Timpul din Iași
- Premiul Prefecturii Argeș și al cotidianului Observator argeșean pentru poemul Zosima
- Mențiune la concursul Moștenirea Văcăreștilor, ediția a XXXV-a
Premiul Editurii Cartea Românească pentru debut în volum și al revistelor Poesis, Unu și Luceafărul, la ediția a XX-a a Concursului Național de poezie și interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul…”, Botoșani, 2002; Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni pentru debut în volum (2004); Nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iași, secțiunea debut în volum (2004); Premiul I la Concursul „Natale Oggi” Poesia Attiva (Italia, Torino, 2008) Premiul Fundației Culturale a Bucovinei, Suceava, 2009; Premiul Restitutio al Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din România (2013); Premiul pentru critică al revistei „Convorbiri literare” (2017), Premiul Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din Romania, sectiunea eseu, istorie si critica literara, 2018 etc.
POEZII:
Ieșirea din carapace:
și totul curge
atroce de la bun început
de la facerea lumii încoace
Beirut.
Mare nostrum
Greața unui animal
dimineața și seara
când dihonia crește și descrește
într-un oraș îndepărtat
o citadelă arsă de soare puținul curaj
pe care-l mai ai
după un război
nimicitor
și altele care au mai fost și probabil vor mai urma
la limită mereu la limită viața
o pasăre lungă ca o sfoară
istoria trăită și cea netrăită
până la sfârșitul lumii mai e
și e simplu de tot să tot cobori
și apoi să urci
deasupra norilor
o tăcere confuză
în orașul beirut sufletele morților
suferința zace întroienită în pulberea prafului
mare nostrum
mediterana bate la porțile bătrânei cetăți
ziduri de lumină șerpuiesc mărunt
ard focuri de culoarea sângelui
în largul orașului
adierea aromată a mirodeniilor
posibilitatea unui limbaj al literelor albe
între pagini întregi de negru
afară și înăuntru
cedrii libanului
***
Pe cer
trupul moale al unui singur nor
pe urmă o dâră însângerată de lumină
şi zorii unei zile obişnuite
dar e atâta cruzime
e o mireasmă subţire şi oarbă
ca o linie melodică tot mai abruptă
dar dacă ar fi să vorbim despre toate
lucrurile utile despre golul deplin care
ne închide într-un cerc despre ploaia măruntă
a unor vorbe dinadins
când oscilaţia pendulului îţi adânceşte privirea
într-o rutină pur şi simplu
de la halucinantul dans al focului şi până la
apele alunecoase ale sângelui
iată cum trec anotimpurile
propoziţiile dense şi inegale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu