6./15 SEPTEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
FĂRÂMIȚĂ LAMBRU
| Fărâmiță Lambru | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  15 septembrie 1927, București, RomâniaBucurești, România[1]  |
| Decedat | 12 decembrie 1974 (47 ani), București, România București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | acordeonist, lăutar, actor |
| Gen muzical | populară, lăutărească |
| Instrument(e) | acordeon |
| Interpretare cu | Maria Tănase |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia lui Fărâmiță Lambru |
Modifică date / text  | |
Fărâmiță Lambru (n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București) a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie romă.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, Fărâmiță Lambru (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare.[2]
În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București.[3]
Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), acesta cunoaște o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste.
În perioada 1952–1956 face parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”.[2] În 1967, ca actor, joacă în musicalul Groapa în rolul cântărețului Zavaidoc.
În 1962 înregistrează primele sale materiale la casa de discuri Electrecord, sub acompaniamentul orchestrei dirijate de Nicolae Băluță.
Între 1963-1970 este dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu” din București.[3]
A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională.[4] Întors în țară, face noi înregistrări la casa de discuri Electrecord.
A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară Radio, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză – cânta cu vocea nepermis de mult.[4]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme.
Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula Dincolo de barieră (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, Tunelul (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu.[4]
În 1971 a apărut și în filmul Facerea lumii, în regia lui Gheorghe Vitandis și în compania actorilor Colea Răutu, Liviu Ciulei sau Toma Caragiu.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Moare la 12 decembrie 1974 în București, măcinat de tuberculoză[3] fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” de lângă piața Râmnicu Sărat.
Distincții[modificare | modificare sursă]
Pentru activitatea sa remarcabilă ca solist instrumentist de muzică populară la Teatrul „Constantin Tănase” din București, în 1968 i se decernează medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a.[5] În 1955 primește Premiul II la Concursul internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia.[3]
Faramita Lambru-cele mai frumoase melodii
Fărâmiță Lambru, unul dintre cei mai autentici lăutari ai epocii
ADRIAN IVANIȚCHI
| chi | |
 Adrian Ivanițchi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Puiu |
| Născut | (74 de ani) Sighișoara, Mureș, România[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț textier[*] maestru de ceremonii radio DJ[*] chitarist textier |
| Activitate | |
| Origine | Sighișoara, România |
| Studii | Universitatea din Cluj |
| Gen muzical | Rock, folk, muzică experimentală |
| Ani de activitate | 1965 – prezent |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Adrian „Puiu” Ivanițchi (n. 15 septembrie 1947) este un compozitor și cântăreț de muzică folk și pop din Sighișoara. Absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, secția română-italiană. Membru fondator al formației Coral. A fost membru al mai multor formații rock românești celebre din anii '60, precum Sideral și Sfinx. Colaborator muzical pe teme folk cu Dorin Liviu Zaharia. Fost membru al Cenaclului Flacăra. Membru fondator al cenaclului de muzică și poezie Agora din Sighișoara. Director artistic al centrului interetnic din Sighișoara.
Membru al juriului festivalului folk din Sighișoara.
Remix: ”Folk la altar” cu Adrian Ivanițchi
Adrian Ivanitchi - Jazz Blues & Folk "Goulash" Festival Tg. Mures 2021
Adrian Ivanițchi - Tanar si acum 2017 | FULL ALBUM
ALEXANDRU TOMESCU
| Alexandru Tomescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (45 de ani) București, România[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | violonist |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Instrument(e) | vioară |
| Modifică date / text | |
Alexandru Tomescu (n. , București, România[1]) este un violonist român, câștigător al numeroase premii naționale și internaționale la festivalurile de muzică clasică. De la debutul său din 1985, a susținut peste 200 de concerte și recitaluri în 26 de țări (Franța, Olanda, Japonia). Pentru măiestria lui, i-a fost acordat de către statul român privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius care fusese anterior în posesia muzicianului Ion Voicu.
Este nepotul poetului Lucian Avramescu.
Biografie artistică[modificare | modificare sursă]
Debutează la 9 ani, ca solist al Orchestrei Simfonice din Constanța și efectuează primul turneu în străinătate, în Germania și Austria.
Preocuparea sa pentru muzica de cameră îl determină ca în 2003, împreună cu pianistul Horia Mihail și violoncelistul Răzvan Suma să formeze „Romanian Piano Trio”, formație deja cunoscută melomanilor din România, prin aparițiile sale în diverse festivaluri din România și din străinătate, precum și prin turneele MusicON organizate în premieră națională.
În septembrie 2007 Alexandru Tomescu a câștigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani.[2] Vioara Stradivarius Elder, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată a fi unul din cele mai bine conservate instrumente Stradivarius.
Pe 10 aprilie 2009 a concertat, timp de o jumătate de oră, în stația de metrou „Piața Victoriei”, îmbrăcat în haine modeste. Efectul muzicii de calitate asupra bucureștenilor care se aflau la o oră cu trafic de vârf în stația de metrou a fost neașteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a întârzia la serviciu, doar pentru a asculta câteva acorduri din "recitalul" lui Tomescu și pentru a pune o bancnotă în cutia așezată în fața interpretului. Muzicianul a strâns de la călători peste trei milioane de lei vechi.[3]
Curriculum Vitae[modificare | modificare sursă]
Studii[modificare | modificare sursă]
- 2001 - École Superieure de Musique, Sion, Elveția - Profesor Tibor Varga
- 2000 - Southern Methodist University, Dallas, Texas - Profesor Edward Schmieder
- 1995 – 1999 - Conservatorul din București - Profesor Ștefan Gheorghiu
- 1983 – 1995 - Liceul de Muzică “George Enescu”, București - Profesor Mihaela Tomescu
Concursuri internaționale[modificare | modificare sursă]
- 1999
Premiul I Concursul internațional “George Enescu”, București - România
Premiul II “Yehudi Menuhin” – Concursul “M. Long-J. Thibaud” Paris – Franța
Premiul special SACEM pentru cel mai bun recital - ‘M. Long-J. Thibaud’ Paris – Franța
- 1997
Premiul II “Tibor Varga”, Sion - Elveția
Premiul IV “Pablo Sarasate”, Pamplona - Spania
Premiul III International Music Competition - Viena, Austria
- 1995
Premiul I - Phenian, Coreea de Nord
Premiul I “Jeunesses Musicales”, București - România
Premiul II (premiul I nu s-a acordat) “Niccolo Paganini”, Genova - Italia
- 1994
Premiul I - Brașov, România
- 1993
Premiul I “Kloster Schöntal”, Schöntal - Germania
- 1991
Medalia UNICEF – Parma, Italia
- 1990
Premiul I si marele premiu – titlul de laureat “J.Kocian” Republica Cehă
- 1989
Premiul “Rudolf Neudörfer” – Berlin, Germania
- 1988
Premiul I absolut “Rovere d’oro”, San Bartolomeo - Italia
- 1984
Premiul I absolut “Citta di Stresa”, Stresa - Italia
Concerte și recitaluri[modificare | modificare sursă]
Albania, Anglia, Austria, Bulgaria, Cipru, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Costa Rica, Elveția, Filipine, Finlanda, Franța, Germania, Israel, Italia, Japonia, Macedonia, Olanda, Republica Cehă, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia, Turcia, Ucraina, Ungaria, S.U.A.
Concerte cu dirijori renumiți[modificare | modificare sursă]
- Horia Andreescu
- Alexandru Ganea
- Garry Bertini
- Philippe Entremont
- Eduard Schmieder
- Christoph Eschenbach
- Kurt Masur
- Jin Wang
Concerte în săli celebre[modificare | modificare sursă]
- Carnegie Zankel Hall, New York
- Walt Disney Concert Hall, Los Angeles
- Sejong Theater, Seoul, Coreea de Sud
- Concertgebouw Amsterdam, Olanda
- Théâtre des Champs Élysées, Paris, Franța
- Théâtre Châtelet, Paris, Franța
- Berliner Philharmoniker, Berlin, Germania
- Sala mare a Conservatorului din Moscova, Rusia
- Metropolitan Art Center, Tokio, Japonia
- Cultural Center of the Philippines, Manila, Filipine
- Cerritos Arts Center, Los Angeles, SUA
Înregistrări Radio și TV[modificare | modificare sursă]
Anglia, Franța, Elveția, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Polonia, România, SUA.
Înregistrări CD[modificare | modificare sursă]
- Stradivari-Obsessions (Integrala Sonatelor de Eugène Ysaÿe)
- Ad Libitum Primus (Haydn, Beethoven, Sibelius)
- 24/24 DVD&CD (Integrala Capriciilor de Niccolò Paganini)
- “Simply Mozart by Alexandru Tomescu” cu Orchestra Națională Radio – dirijor Horia Andreescu ( Integrala Concertelor pentru vioară și orchestra de Wolfgang Amadeus Mozart);
- Romantic Stradivarius, împreună cu pianistul Horia Mihail (lucrări de Johannes Brahms, Robert Schumann și Edvard Grieg)
- Stradivarius Virtuoso, împreună cu pianistul Horia Mihail (cu lucrări de Henryk Wieniawski, Pablo de Sarasate, Piotr Ilici Ceaikovski etc.)
- Stradivarius encore, cu pianistul Horia Mihail (lucrări de Ciprian Porumbescu, Fritz Kreisler, Jules Massenet, Dumitru Capoianu etc.)
- Romanian Piano Trio, împreună cu Horia Mihail și Răzvan Suma (Robert Schumann, Wolfgang Amadeus Mozart)
- National Radio Orchestra concert tour in Hague (Max Bruch)
- National Radio Orchestra concert tour in Brussels (Felix Mendelssohn Mendelssohn)
- Laureates Festival in Los Angeles (Georg Friederich Haendel,Eugène Ysaÿe, George Enescu)
- Alexandru Tomescu at Moscow - Great Hall of Tchaikovsky Conservatory (Niccolò Paganini, Felix Mendelssohn)
- Concours International Long-Thibaud – violon 1999, cu pianista Gwenaelle Cochevelou (Robert Schumann Fantezia op. 131 în Do major)
- Premio Paganini 1995&1996 (după Concursul Paganini de la Genova)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu