7. /1 OCTOMBRIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP
PIERRE CORNEILLE
| Pierre Corneille | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Rouen, Franța[5][6][7] |
| Decedat | (78 de ani)[1][2][3][4] Paris, Regatul Franței |
| Înmormântat | église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*] |
| Frați și surori | Thomas Corneille[*][8] Antoine Corneille[*] |
| Căsătorit cu | Marie de Lampérière[*] |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | dramaturg poet traducător scriitor jurist-poet[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | lycée Corneille[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Pierre Corneille (n. ,[1][2][3][4] Rouen, Franța[5][6][7] – d. ,[1][2][3][4] Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.
Opere[modificare | modificare sursă]
- Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
- Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
- La Veuve (1632)
- La Galerie du Palais (1633)
- La Suivante (1634)
- La Place royale (1634)
- Médée (1635)
- L’Illusion comique (1636)
- Le Cid (1637)
- Horace (1640)
- Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
- Polyeucte (1642)
- Le Menteur (1644)
- La Mort de Pompée (1643)
- Rodogune (1644)
- La Suite du Menteur (1645)
- Théodore (1646)
- Héraclius (1647)
- Don Sanche d’Aragon (1649)
- Andromède (1650)
- Nicomède (1651)
- Pertharite (1651)
- Œdipe (1659)
- La Toison d'or (1660)
- Sertorius (1662)
- Sophonisbe (1663)
- Othon (1664)
- Agésilas (1666)
- Attila (1667)
- Tite et Bérénice (1670)
- Psyché (1671)
- Pulchérie (1672)
- Suréna (1674)
Pierre Corneille - Citate:
| Anton Bacalbașa | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Brăila, Principatele Unite Române |
| Decedat | (34 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet scriitor activist pentru drepturile omului[*] critic literar[*] jurnalist politician |
| Activitate | |
| Influențat de | Ion Luca Caragiale |
| Partid politic | Partidul Conservator |
| Modifică date / text | |
Anton Bacalbașa (n. 21 februarie 1865, Brăila – d. 1 octombrie 1899) a fost ziarist, prozator și traducător român, creatorul personajului literar Moș Teacă. Împreună cu Ion Luca Caragiale a creat și redactat prima serie (1893) a revistei umoristice "Moftul român".
A făcut parte din mișcarea muncitorească și a colaborat la "Contemporanul" și la publicațiile socialiste Emanciparea, Drepturile omului.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Anton Bacalbașa, fiul serdarului Costache Bacalbașa și al soției sale Aneta Bobescu, fost șef al poliției orașului, s-a născut la Brăila. A fost frate cu Constantin Bacalbașa. Considerat "unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești" a fost și un poet liric. Înainte să devină umoristul plin de vervă și de spirit și polemistul redutabil care a fost stimat până și de adversarii săi[1], creatorul lui Moș Teacă și apropiatul colaborator al lui Caragiale la Moftul român, și-a făcut debutul, în 1880, la Literatorul lui B. Florescu, Al. Macedonski și Th. Stoenescu, cu poezii lirice care vădeau resursele impresionante ale talentului său (vezi între altele La Rosmersholm).
Anton Bacalbașa a fost și întemeietorul revistei Adevărul literar.
A susținut valabilitatea artei cu tendință și a argumentat inconsistența conceptului "artă pentru artă".
A fost un popularizator al ideilor marxiste și unul dintre primii intelectuali marxiști din România. A publicat de asemenea în ziare socialiste (până în 1895): "Emanciparea", "Literatorul", "Mesagerul Brăilei", "Dezrobirea", "Democrație socială", "Munca", "Lumea nouă", "Drepturile omului".[2]:p. 49
Ales în 1894 în Consiliul General al P.S.D.M. din România.
Operă literară[modificare | modificare sursă]
Proză satirică la adresa vieții cazone:
- Moș Teacă (1893), cea mai importantă operă a sa, care satirizează tipul subofițerului mărginit și tiran din armata acelei epoci;
- Din viața militară
Filatelie[modificare | modificare sursă]
În anul 1965, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală, cu valoarea nominală de 55 de bani, care reprezintă portretul lui Anton Bacalbașa, în cadrul seriei Aniversări culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu