duminică, 25 septembrie 2022

7. /27 SEPTEMBRIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP


GRAZIA DELEDDA

Grazia Deledda
Grazia Deledda 1926.jpg
Date personale
Nume la naștereMaria Grazia Cosima Deledda Modificați la Wikidata
Născută[1][2][7][8] Modificați la Wikidata
NuoroSardiniaItalia[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Decedată (64 de ani)[13][14][15][10] Modificați la Wikidata
RomaRegatul Italiei[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitero del Verano[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer mamarModificați la Wikidata
Căsătorită cuPalmiro Madesani[*] Modificați la Wikidata
Număr de copiiModificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei[16] Modificați la Wikidata
EtnieSardi[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
romancieră[*]
dramaturgă
prozatoare[*] Modificați la Wikidata
PseudonimIlia di Saint-Ismael[3]  Modificați la Wikidata
LimbiLimba sardă
limba italiană[4]
limba franceză  Modificați la Wikidata
StudiiȘcolirea acasă
Opere semnificativeCanne al vento[*]
Elias Portolu[*]
La madre[*]
Cenere[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură[5][6]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Grazia Deledda signature.jpg
Prezență online
Internet Movie Database
Medalia Premiului Nobel

Grazia Deledda (n. ,[1][2][7][8] NuoroSardiniaItalia[9][10][11][12] – d. ,[13][14][15][10] RomaRegatul Italiei[9][10][11][12]) a fost o scriitoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1926.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"...pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești în general "[17].

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Grazia Deledda s-a născut în localitatea Nuoro din Sardinia într-o familie de mici proprietari. Începe să scrie la 16 ani, dedicându-se literaturii și publicând prima carte de povestiri în anul 1890 ("În azur"). Spontaneitatea și intuiția compensează absența culturii teoretice (scriitoarea a fost autodidactă) iar puterea de muncă, neobișnuită, s-a concretizat în peste 50 de cărți, marea majoritate romane, scrise în mai puțin de cincizeci de ani. În 1890, căsătorindu-se cu un înalt funcționar de stat se stabilește definitiv la Roma. Marea popularitate de care s-a bucurat în timpul vieții se datorează deopotrivă numărului mare de cărți publicate și impactul pe care romanele sale, de factură realistă cu puternice accente lirice l-au avut cu gustul cititorului italian din epocă.

Opera[modificare | modificare sursă]

Cu soţul şi fiul, în 1905, la Roma
  • În azur (1890)
  • Steaua Orientului (1891)
  • Amor regal (1892)
  • Floarea Sardiniei (1892)
  • Povestiri sarde (1894)
  • Suflete cinstite (1895)
  • Tentațiile (1895)
  • Calea răului (1896)
  • Peisaje sarde -poezii- (1896)
  • Comoara (1897)
  • Oaspetele (1898)
  • Dreptatea (1899)
  • Bătrânul din munți (1900)
  • Elias Portolu (1900)
  • După divorț (1902)
  • Cenușă (1903)
  • Nostalgii (1905)
  • Jocurile vieții (1905)
  • Iedera (1906)
  • Amoruri moderne (1907)
  • Umbra trecutului (1907)
  • Bunicul (1908)
  • Stăpânul nostru (1910)
  • Până la hotar (1911)
  • Clarobscur (1912)
  • Porumbeii și ulii (1912)
  • Trestii în vânt (1913)
  • Vina altuia (1914)
  • Marianna Sirca (1915)
  • Copilul ascuns (1916)
  • Forul din pădurea de măslini (1918)
  • Întoarcerea fiului (1919)
  • Fetița furată (1919)
  • Mama (1919)
  • Tovărăși proaste (1921)
  • Sonetul solitarului (1921)
  • Dumnezeul celor vii (1922)
  • Flautul în pădure (1923)
  • Dansul colierului (1924)
  • La stânga (1924)
  • Fuga în Egipt (1925)
  • Sigiliul dragostei (1926)
  • Annalena Bilsini (1927)
  • Bătrânul și copilul (1928)
  • Casa poetului (1930)
  • Țara vântului (1931)
  • Soare de vară (1933)
  • Digul (1934)
  • Cedrul de Liban (1936)

 Grazia Deledda - Citate


















IVAN ALEKSANDROVICI GONCEAROV

Ivan Goncearov
Ivan Goncharov.jpg
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
UlianovskImperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[4][2] Modificați la Wikidata
Sankt PetersburgImperiul Rus[5][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLiteratorskie mostki Volkovskogo kladbișcea[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonieModificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etnierus Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
Studiiistoriko-filologiceski fakultet Moskovskogo universiteta[*]
Mișcare/curent literarRealism literar  Modificați la Wikidata
Specie literarăromanSchițăarticol[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeO poveste obișnuită[*]
Oblomov
Râpa[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Ivan Goncharov - signature.jpg
Prezență online
Internet Movie Database

Ivan Alexandrovici Goncearov (în rusă Ива́н Алекса́ндрович Гончаро́в) (n. ,[2][3] UlianovskImperiul Rus – d. ,[4][2] Sankt PetersburgImperiul Rus[5][6]) a fost un prozator rus cunoscut mai ales pentru romanul său, Oblomov.

Utilizând procedeul investigației psihologice, scrierile sale critică inerția, visarea sterilă, lipsa de acțiune a aristocrației acelei perioade.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1847O poveste obișnuită ("Obîknovennaia istoriia")
  • 1856Fregata «Pallada» ("Fregat Pallada")
  • 1859Oblomov
  • 1869Râpa ("Obrîv")


 Ivan Aleksandrovici Goncearov - Citate:






NINA BERBEROVA

Nina Berberova
Hodasevich Berberova.jpg
Date personale
Născută[2] Modificați la Wikidata
Sankt PetersburgImperiul Rus[3] Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani)[2][4][5][6] Modificați la Wikidata
PhiladelphiaPennsylvaniaSUA Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicădere[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus (–)
Flag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța
Flag of the United States.svg Statele Unite ale Americii
Flag of Russia.svg Rusia[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
critic[*]
publicistă
prozatoare[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database

Nina Nikolaevna Berberova (în rusă Нина Николаевна Берберова) (n. 26 iulie 1901, d. 26 septembrie 1993) a fost o scriitoare franceză de origine rusă.

În 1925 a emigrat în Franța și de aici, în 1950, în Statele Unite. A fost profesoară de literatură rusă la Universitatea din Philadelphia, publicând în paralel articole de critică și istorie literară, povestiri, biografii. Consacrarea ei literară a început în anul 1985, când Editura Actes Sud a publicat în traducere primul ei roman, L'Accompagnatrice, care a avut un răsunător succes. I-au urmat Le Laquais et la putain (1986), Tchaikovski (1987), Le Roseau révolté (1988), La Résurrection de Mozart (1989), Le Mal noir (1989), Borodine (1989), L’Affaire Kravtchenko (1990), Les Francs-Maçons russes du XXe siècle (1990). A murit în 1993 la Philadelphia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Romane

  • Acompaniatoarea (1985)
  • Lacheul și curva (1986)
  • Astasev la Paris (1988)
  • Trestia revoltata (1988)
  • Învierea lui Mozart (1989)
  • Raul negru (1989)
  • Romanul de capa și lacrimi (1990)
  • În memoria lui Schliemann (1991)
  • Roquenval (1991)
  • Cronicile din Billancourt (1992)
  • Unde nu se pune problema dragostei (1993)
  • Suverana (1993)
  • Doamnele din Sankt-Petersburg (1993)
  • Zoya Andreevna (1993)
  • Cartea fericirii (1993)

Diverse

  • Ceaikovski (1987)
  • Istoria Boudberg Baroneasa (1988)
  • Sublinierea îmi aparține (1989)
  • Borodin (1989)
  • Caz Kravchenko (1990)
  • Francmasoni rusi ai secolului XX (1990)
  • Alexandru Blok și epoca sa (1991)
  • Povestiri din exil (în 1991)
  • Lui Nabokov și Lolita (1993)


Nina Berberova - Citate:









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...