4. /12 SEPTEMBRIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP

ION AGÂRBICEANU

on Agârbiceanu
Ion Agârbiceanu în 1962
Date personale
Născut	12 septembrie 1882[1][2]  Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria
Decedat	28 mai 1963 (80 de ani)[1][2]  Cluj, România
Înmormântat	Cimitirul Hajongard din Cluj
Căsătorit cu	Maria Agârbiceanu
Copii	Ion I. Agârbiceanu Nicolae Agârbiceanu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	scriitor jurnalist scriitor de literatură pentru copii[*] poet politician
Partid politic	Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Partidul Poporului, Partidul Țărănesc, Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național Agrar, Frontul Renașterii Naționale, Partidul Națiunii
Limbi	limba română
Studii	Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta, Facultatea de Litere a Universității din Budapesta
Pregătire	Gimnaziul din Blaj
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	sămănătorism
Specie literară	roman
Note
Premii	Ordinul Muncii Ordinul Steaua Republicii Socialiste România
Semnătură
Modifică date / text

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882,^[1][2] Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria – d. 28 mai 1963,^[1][2] Cluj, România) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Galerie
• 3Opera literară
  • 3.1Volume publicate
• 4Note
• 5Bibliografie
• 6Vezi și
• 7Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963

Statuia lui Ion Agârbiceanu din Cluj

A urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj (1892-1900), iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904). Din 1901-1902 a început să colaboreze cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj), „Cultura creștină (Blaj). În anul 1903 a început colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri. Între anii 1904-1905 a fost sub-prefect la internatul de băieți din Blaj.

În septembrie 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară.

În anul 1906, aflând despre vacantarea unei parohii de lângă Abrud, i-a scris prepozitului Ioan Micu Moldovan despre intenția sa de a „aplica”. După numirea sa ca preot paroh în Bucium-Șasa a renunțat la studiile de limbi clasice la Budapesta. A renovat casa parohială din Șasa, s-a mutat cu familia sa acolo, unde i s-a născut primul fiu, Ion I. Agârbiceanu.^[3] A rămas lângă Abrud din 1906 până în 1910, când a primit o parohie în Orlat, județul Sibiu (1910-1916). În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917-1918).

• După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919-1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938-1940).
• A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
• A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).
• A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931).
• Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
• A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
• A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921).
• A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
• La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

GALERIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 

  Mircea Zaciu şi Ion Agârbiceanu în 1962

 
• 

  Ion Agârbiceanu

 
• 

  Ion Agârbiceanu în 1900

OPERA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Agârbiceanu

• De la țară, Budapesta,1905
• În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909
• Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909
• În întuneric, București 1910
• Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)
• Luncușoara în Păresemi, București, 1920
• Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920
• Ceasuri de seară, București, 1921
• Trăsurica verde, București, 1921
• Chipuri de ceară, București, 1921
• Spaima, Craiova, 1922
• Dezamăgire, București, 1924
• Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926
• Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927
• Stana, Cluj, 1929
• Biruința, București, 1930
• Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930
• Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934
• Sectarii, București, 1938
• Licean...odinioară, București, 1939
• Amintirile, București, 1940
• Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941
• Domnișoara Ana, București, 1942
• În pragul vieții, București, 1942
• Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943
• Vâltoarea, Sibiu, 1944
• Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956
• Din munți și din câmpii, București, 1957
• File din cartea naturii, București, 1959
• Faraonii, București, 1961
• Strigoiul, București, 1968 (postum)
• Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum)
• Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006.
• Intâiul Drum
• Nepoata lui moș Mitruț
• Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I-XVIII, București, 1962-2002

Ion Agârbiceanu - Citate  

1. Coroana vieţii noastre este încrederea în propriile puteri.

2. Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul.

3. A constata un adevăr nu înseamnă să urăşti pe cineva.

4. Durerile altora le uită omul uşor. Poate nici nu le simte cu adevărat, decât dacă e martor la ele.

5. Viaţa nu e numai o contemplare înţelegătoare, plină de milă, faţă de tine sau faţă de alţii, ci şi o luptă necurmată împotriva tuturor piedicilor care se opun realizării binelui, frumosului, dreptăţii, fie în viaţa ta, fie în aceea a semenilor tăi.

6. Să-ţi placă lucrul pe care îl faci. Să-ţi iubeşti meseria. Să pui o parte din sufletul tău în muncă. Să nu faci nimic din datorie, numai că trebuie să faci. Numai atunci munca te uzează şi te schimbă în maşină de muncit. Dacă pui suflet, e altceva.

7. Omul nu e cum s-arată, ci cum se simte.

8. Numai două vorbe sunt nenorocite în lume, două cuvinte, pe care le urăsc din tot sufletul: sărăcia şi moartea.

9. În viaţă nimeni nu trăieşte din sufletul altuia, ci fiecare din sufletul lui

10. Nu e nimic mai frumos decât apropierea sinceră a unui om de alt om.