5. /25 OCTOMBRIE 2022 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
| Georges Bizet | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandre Cesar Leopold Bizet  |
| Născut | [1][3][4][5] rue Louise-Émilie-de-La-Tour-d'Auvergne(d), Île-de-France, Franța |
| Decedat | (36 de ani)[1][3][5][6] Bougival(d), Île-de-France, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Părinți | Adolphe Armand Bizet[*] Aimée Léopoldine Joséphine Delsarte[*] |
| Căsătorit cu | Geneviève Halévy[*] (din ) |
| Copii | Jacques Bizet[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Religie | ateism |
| Ocupație | classical composer[*] dirijor pianist compozitor |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă simfonie French opera[*][2] Romantism muzical |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Prix de Rome |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Georges Alexandre César Léopold Bizet (n. ,[1][3][4][5] rue Louise-Émilie-de-La-Tour-d'Auvergne(d), Île-de-France, Franța – d. ,[1][3][5][6] Bougival(d), Île-de-France, Franța) a fost un compozitor francez al erei romantice, celebru mai ales datorită operei sale Carmen.
DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Georges Bizet s-a născut la Paris în 1838. Tatăl său era profesor de canto, iar mama pianistă amatoare. A început studiile muzicale la vârsta de 9 ani la Conservatorul din Paris, avându-l profesor de compoziție pe Jacques Halévy, cu fiica căruia se va căsători în 1869. În 1857 obține importantul Premiu al Romei și studiază timp de trei ani în Italia. După întoarcerea la Paris, se dedică compoziției și își câștigă existența ca profesor particular de muzică. În urma unei infecții cronice a amigdalelor, face un reumatism articular acut cu complicații cardiace și moare la 3 iunie 1875, în vârstă de numai 36 de ani, trei luni după premiera operei sale Carmen. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
OPERE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Printre cele mai cunoscute opere se numără „Les pêcheurs de perles” („Pescuitorii de perle”, 1863), „La jolie fille de Perth” („Frumoasa fată din Perth”, 1867) și „Djamileh” (1872).
Opera Carmen (1875), bazată pe o nuvelă de Prosper Mérimée, a rămas până în prezent cea mai importantă creație a sa, deși la premiera din Paris nu s-a bucurat de prea mult succes. Totuși, în același an, după moartea lui Bizet, opera înregistrează un succes triumfal pe scena Operei de Stat din Viena. Pentru contemporani, trăsăturile veristice ale operei au stârnit la început indignare, întrucât intriga operei are loc într-un mediu de țigănci cu moravuri ușoare, muncitoare la o fabrică de țigarete, dezertori, contrabandiști. Doar toreadorul corespunde idealului unui erou de operă. Prin folosirea unor motive muzicale caracteristice, ca Habanera și Seguidilla, Bizet deschide drumul adoptării muzicii tradiționale spaniole, care a făcut școală până în secolul al XX-lea, în special prin compozitorii francezi Emmanuel Chabrier sau Maurice Ravel, sau compozitorul rus Ceaikovski.
LISTA PRINCIPALELOR CREAȚII MUZICALE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- La Prêtresse („Preoteasa”, 1854), operetă
- Le Docteur miracle („Doctorul minune”, 1857), operă comică
- Don Procopio (1859), operă comică
- Les pêcheurs de perles („Pescuitorii de perle” 1863), operă
- La jolie fille de Perth („Frumoasa fată din Perth”, 1867), operă
- L'Arlésienne (1872), muzică de scenă pe textul unei nuvele de Alphonse Daudet
- Carmen (1875), operă
- Djamileh (postum 1878), operă într-un act
- „Simfonie” în Do major (1855)
- „Variațiuni cromatice” (1865)
- „Amintiri din Roma” (1869)
- „Jocuri de copii”, suită pentru pian (1871)
- „Patria”, uvertură simfonică (1874)
.jpg)
.svg){kind=small}
Piotr Ilici Ceaikovski (în rusă Пётр Ильи́ч Чайко́вский, n. ,[1][3][4][5] Votkinski zavod, RSFS Rusă, URSS – d. ,[6][1][3][4] Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un compozitor rus romantic (din perioada romantismului). A compus simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Născut într-o familie burgheză, Piotr era cel de-al doilea fiu. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.
A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea niciun interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.
În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această perioadă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din Grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.
În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a, în do minor (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.
În anul 1876 începe comunicarea epistolară cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va furniza o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătățit simțitor situația materială, chiar dacă nu a întâlnit-o niciodată și relațiile lor rămâneau „strict epistolare”. Simfonia a 4-a, în fa minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.
În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorește cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eșec deplin. Nemaiputând să suporte prezența soției sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie. La scurt timp după aceea, se desparte de Antonia.
Compune primul său balet, în 4 acte, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei nepotrivite puneri în scenă. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune și o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Pușkin.
Spre 1880, reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák.
Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și Capriccio italian op.45. Tot în 1880 a compus și Serenada pentru orchestră de coarde, op.48 și Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49.
Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”, dedicată defunctului său prieten.
În 1885 compune Simfonia „Manfred” op.58, după Byron. Urmează în anul 1888, Simfonia a 5-a în mi minor op.64, apoi, în 1889, al doilea balet al său, Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte, cu prolog pe libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa, după povestea lui Charles Perrault, în coregrafia lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg și a fost un adevărat triumf.
În 1890, a compus o operă în trei acte, cu șapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvelă de Alexandr Pușkin: Dama de pică.
În anul 1890, Nadejda von Meck întrerupe finanțarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în „probleme financiare”. Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment în care, profund șocată, a întrerupt brusc corespondența cu el. Se mai spune că ea avea în plan să o mărite pe una din fiicele sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendințele sexuale ale acestuia.
Acest episod a fost o grea lovitură pentru Ceaikovski. În 1891, a întreprins o călătorie în Statele Unite ale Americii. Acolo își dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall, și are un succes remarcabil.
În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public.
Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o sinucidere. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.
Ceaikovschi a fost un om într-atât de sensibil, încât plângea la orice situație care-l afecta, ca un copil mic.
Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale și tradiția rusă, reprezentată în epocă și de Modest Petrovici Musorgski și de Grupul celor Cinci.
Viața zbuciumată a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul The music lovers (1970, Amanții muzicii).
În 1884, Țarul Alexandru al III-lea l-a decorat pe Ceaikovski cu Ordinul Sfântul Vladimir.
PRINCIPALELE LUCRĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Balete[modificare | modificare sursă]
- Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
- Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)
- Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)
Simfonii[modificare | modificare sursă]
- Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)
- Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)
- Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)
- Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877)
- Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
- Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 (1888)
- Simfonia nr. 6 în si minor (Patetica), op. 74 (1893)
Muzică religioasă[modificare | modificare sursă]
- Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, op. 41 (1878)
Uverturi[modificare | modificare sursă]
- L'Orage, op. 76 (1864)
- Uvertura în fa major (1865, rev. 1866)
- Uvertura solemnă după imnul național danez, op. 15 (1866, rev. 1892)
- Fatum, Op. 77 (1868)
- Uvertura-fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880)
- La Tempête, op. 18 (1873)
- Marș slav, op. 31 (1876)
- Francesca da Rimini, op. 32 (1876)
- Capriccio Italien, op. 45 (1880)
- Serenadă pentru coarde, op. 48 (1880)
- Uvertura festivă 1812, op. 49 (1880)
- Hamlet, op. 67 (1888)
- Voevoda, op. 78 (1890-91)
Concerte[modificare | modificare sursă]
- Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)
- Serenadă melancolică, op. 26 (1875)
- Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)
- Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
- Concertul pentru vioară în Re major, op. 35 (1878)
- Concertul pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-80)
- Concert fantezie în Sol major, pentru pian și orchestră, op. 56 (1884)
- Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)
- Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893)
- Andante și Finale, op. 79 (1897)
Suite[modificare | modificare sursă]
- Suita nr. 1 în Re minor, Op. 43 (1878-1879)
- Suita nr. 2 în Do major, Op. 53 (1883)
- Suita nr. 3 în Sol major, Op. 55 (1884)
- Suita nr. 4 în Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887)
Deasemenea, Ceaikovski a extras șase scene din baletul Spărgătorul de nuci, pe care le-a reunit în:
- Suita „Spărgătorul de nuci”, Op. 77a (1892)
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- Cvartet de coarde în Si bemol major (1865)
- Cvartet de coarde nr. 1 în Re major, op. 11 (1871)
- Cvartet de coarde nr. 2 în Fa major, op. 22 (1873-74)
- Cvartet de coarde nr. 3 în mi bemol minorr, op. 30 (1876)
- Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)
- Trio pentru pian în la minor, op. 50 (1918-2002)
- Amintire din Florența, op. 70 (1890)
Piese pentru pian[modificare | modificare sursă]
Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este:
- Anotimpurile op. 37b
Muzică de scenă[modificare | modificare sursă]
- Snegurocika, op. 12 (1873)
Opere[modificare | modificare sursă]
Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deși rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuși remarcabile. Cele mai cunoscute:
- 1868 Voievoda
- 1869 Undina
- 1872 Opricinicul
- 1876 Pantofiorii țarinei (Черевички), premiera la 31 ianuarie 1887)
- 1879 Evgheni Oneghin (Евгений Онегин)
- 1879 Fecioara din Orléans (Орлеанская дева), premiera în 1881, la Sankt Petersburg
- 1884 Mazeppa (Мазепа)
- 1887 Vrăjitoarea (Чародейка)
- 1890 Dama de pică (Пиковая дама)
- 1891 Iolanta (Иоланта), premiera la 18 decembrie 1892 în Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg.
Spărgătorul de nuci
Spărgătorul de nuci este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71) pe un libret de Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor.
Lacul lebedelor
Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.
Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.
Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul „simfonic” al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.
Lacul lebedelor - Ceaicovski
| Johann Strauss | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Neubau, Viena, Imperiul Austriac[5] |
| Decedat | (73 de ani)[1][2][3][4] Viena, Austro-Ungaria[6][7][5] |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
| Cauza decesului | cauze naturale ( pleuropneumonia[*][8]) |
| Părinți | Johann Strauss Maria Anna Streim[*] |
| Frați și surori | Josef Strauss[*] Eduard Strauß[*] |
| Căsătorit cu | Henriette Treffz-Chalupetzky[*] (–) Angelika Strauss[*] (–)[9] Adele Strauss[*] (din ) |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria |
| Ocupație | compozitor dirijor muzician |
| Instrument(e) | vioară |
| Premii | Ordinul Franz Joseph Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] 4th class, Order of the Medjidie[*] Knight of the Order of the Lion and the Sun[*] Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Voievodul țiganilor Liliacul Dunărea albastră |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
| Modifică date / text | |
Johann Strauss (germană Johann Strauß) (n. ,[1][2][3][4] Neubau, Viena, Imperiul Austriac[5] – d. ,[1][2][3][4] Viena, Austro-Ungaria[6][7][5]) a fost un compozitor austriac, fiul lui Johann Strauß (tatăl).
Debutul[modificare | modificare sursă]
Își face ucenicia muzicală susținut mai ales de mama sa. Debutează ca compozitor și dirijor al propriei orchestre la 15 octombrie 1844, la numai la 19 ani, în localul „Dommayers Casino“ din Hietzing (azi cartier al Vienei), unde a prezentat public primele sale 4 compoziții:
- „Sinngedichte“ („Epigrame“), vals, opus 1
- „Debut Quadrille“ („Cadril de debut“), cadril, opus 2
- „Herzenslust“ („Poftele inimii“), polca, opus 3
- „Gunstwerber“ („Charmeur“), vals, opus 4
Debutul său a stârnit admirația publicului și presei vieneze, cu care ocazie se lansează sloganul: "Noapte bună Lanner, bună seara Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul !".
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Cutreieră lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească.[10][11]. Paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: "Dunărea albastră", "Viață de artist", "Sânge vienez", "Vals imperial", "Povești din pădurea vieneză", "Vin, femei și cântec",„Vocile primăverii”
La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul muzical operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete "Indigo und die 40 Räuber", urmată, în 1873, de "Carnavalul de la Roma". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen muzical.
Creații[modificare | modificare sursă]
Operete
- Indigo și cei 40 de hoți (Indigo und die 40 Räuber), 1871
- Carnaval la Roma (Karneval in Rom), 1873
- Liliacul (Die Fledermaus), 1874
- Cagliostro, 1875
- Prinz Methusalem (Prințul Matusalem), 1877
- Farsa orbului (Blindekuh), 1878
- Batista de dantelă a reginei (Das Spitzentuch der Königin), 1881
- Războiul vesel (Der lustige Krieg), 1881
- O noapte la Veneția (Eine Nacht in Venedig), 1883
- Voievodul țiganilor (Der Zigeunerbaron), 1885
- Simplicius 1887
- Sânge vienez (Wiener Blut), 1899
Valsuri
- Sinngedichte op. 1 (Epigrame)(1844)
- Künstlerleben (Viață de artist)(1867)
- An der schönen blauen Donau (Dunărea albastră) (1867)
- Kaiserwalzer (Valsul împăratului)(1888)
- Sängerfahrten op. 41 (Călătoriile cântărețului)(1847)
- Lava-Ströme op. 74 (Râuri de lavă)(1850)
- Rhadamantus-Klänge op. 94 (Ecourile lui Rhadamantus)(1851)
- Mephistos Höllenrufe op. 101 (Strigătele lui Mefisto din iad)(1851)
- Liebeslieder op. 114 (Cântece de iubire)(1852)
- Phönix-Schwingen op. 125 (Aripile lui Phoenix)(1853)
- Schneeglöckchen op. 143 (Picături de zăpadă)(1854)
- Nachtfalter op. 157 (Molia)(1855)
- Man lebt nur Einmal ! (Trăim doar odată!)(1855)
- Accelerationen op. 234 (1860)
- Immer Heiterer op. 235 (Din ce în ce mai vesel)(1860)
- Karnevalsbotschafter (Ambasadorul carnavalului)(1862)
- Leitartikel op. 273 (1863)
- Morgenblätter op. 279 (Ziare de dimineață)(1863)
- Studentenlust op. 285 (Bucuria studenților)(1864)
- Feuilleton op. 293 (Foileton)(1865)
- Bürgersinn op. 295 (Spirit cetățenesc)(1865)
- Flugschriften op. 300 (Pamflete)(1865)
- Wiener Bonbons op. 307 (Bomboane vieneze)(1866)
- Feenmärchen op. 312 (Povești cu zâne)(1866)
- Telegramme op. 318 (Telegrame)(1867)
- Die Publicisten op. 321 (Ziariștii)(1868)
- Geschichten aus dem Wienerwald op. 325 (Povestiri din pădurea vieneză) (1868)
- Illustrationen op. 331 (1869)
- Wein, Weib und Gesang op. 333 (Vin, femei și cântec)(1869)
- Freuet Euch des Lebens op. 340 (Bucurați-vă de viață)(1870)
- Neu Wien op. 342 (Viena nouă)(1870)
- Tausend und eine Nacht op. 346 (O mie și una de nopți)(1871)
- Bei uns Z'haus op. 361 (Acasă)(1873)
- Wo die Zitronen blühen op. 364 (Acolo unde înfloresc lămâii)(1874)
- Du und du op. 367 (Tu și tu)(1874)
- Cagliostro-Walzer op. 370 (Valsul lui Cagliostro)(1875)
- O Schöner Mai! op. 375 (O, Mai frumos!)(1877)
- Rosen aus dem Süden op. 388 (Trandafiri din sud)(1880)
- Nordseebilder op. 390 (Imagini de la Marea Nordului)(1880)
- Kuss-Walzer op. 400 (Valsul sărutului)(1881)
- Frühlingsstimmen op. 410 (Voci de primăvară) (1883)
- Lagunen-Walzer op. 411 (Valsul lagunelor)(1883)
- Schatz-Walzer op. 418 (Valsul comorii)(1885)
- Wiener Frauen op. 423 (Doamne vieneze)(1886)
- Donauweibchen op. 427 (Fetele Dunării)(1887)
- Kaiser-Jubiläum-Jubelwalzer op. 434 (1888)
- Kaiser-Walzer op. 437 (Valsul împăratului)(1888)
- Rathausball-Tänze op. 438 (Dansuri pentru balul primăriei)(1890)
- Gross-Wien op. 440 (Măreața Vienă)(1891)
- Seid umschlungen Millionen op. 443 (1892)
- Klug Gretelein op. 462 (Isteața Gretel)(1895)
- Wiener Blut op. 354 (Sânge vienez)(1873/1899)
Polci
- Champagner-Polka op.211 (Polca șampaniei), 1858
- Tritsch-Tratsch-Polka op. 214, 1858
- Annen-Polka, 1852
- Unter Donner und Blitz op.324 (Fulgere și tunete)
- Pizzicato Polka
Alte compoziții
- Perpetuum Mobile op. 257 (1861)
Concertul de Anul Nou este transmis de la Viena în fiecare dată de 1 Ianuarie a fiecărui an. Programul cuprinde mai ales piese muzicale compuse de Johann Strauss. Concertul este transmis în toată lumea în jurul orei 12:00,12:15,12:30.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu