5. /3 OCTOMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
TEODOR BURADA
| Teodor Burada | |||
 Etnograful Teodor Burada | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 3 octombrie 1839 Iași, Principatul Moldovei | ||
| Decedat | 17 februarie 1923, (83 de ani) Iași, Regatul României | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | folclorist, etnograf, muzicolog, avocat | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Drept din Paris | ||
| Cunoscut pentru | Descoperirea culturii Cucuteni | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Teodor T. Burada (n. ,[1] Iași, Moldova – d. ,[1] Iași, România) a fost un folclorist, etnograf și muzicolog[2] român, membru corespondent al Academiei Române.[3]
În anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr.[4]
Silvia Dumitrescu - Colaj 2021
Folclorist etnograf, muzicolog, istoric al teatrului şi memorialist, Teodor T. Burada s-a născut la Iaşi, la 3 octombrie 1839.
Cărturar de formaţie enciclopedică, aflat în permanent contact cu evenimentele culturale ale epocii, a moştenit talentul de memorialist de la tatăl său (Teodor Burada), mare vornic în Moldova, şi înclinaţia spre muzică, literatură şi limbi străine, de la mama sa, Maria (n. Isăcescu), dintr-o veche familie de boieri moldoveni, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" (Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 2004).
După primele studii făcute în casa părintească, a intrat, în 1856, cadet la Şcoala Militară, pe care a părăsit-o un an mai târziu, trecând ca elev la Academia din Iaşi, fosta Academie Mihăileană. Între 1860-1861 era student la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.
Şi-a continuat studiile la Paris, unde a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi a frecventat Conservatorul de Muzică, fiind primul student din Moldova înscris la această instituţie. A absolvit Conservatorul de Muzică din Capitala Franţei în 1863, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Bucureşti, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003). Tot la Paris, a urmat şi Şcoala de Poduri şi Şosele.
Licenţiat în drept în 1865, a revenit în ţară în anul următor. Până în 1885, când a demisionat, a ocupat diverse funcţii în magistratură la Roman, Galaţi, Focşani şi Iaşi: a fost judecător la Roman (1866) şi Iaşi (1867), preşedinte de tribunal la Galaţi (1868), apoi consilier la Curtea de Apel din Focşani (1869) şi Iaşi (1871).
Preocupat fiind de muzică, a fost profesor de vioară la Şcoala de Muzică din Iaşi (1860-1861, conform lucrării "Muzicieni români: Lexicon", semnată de Viorel Cosma, 1970, ulterior, profesor de teorie muzicală şi solfegiu la Conservatorul de Muzică din Iaşi (1877-1901), profesor de vioară la Şcoala Normală "Mihail Sturdza" din Iaşi (1898-1903).
După demisia din magistratură, din 1885, a rămas doar profesor de muzică, dedicându-se cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903.
Teodor. T. Burada s-a remarcat ca violonist concertist, interpretând lucrări muzicale clasice, dar şi piese din folclorul românesc.
Concomitent cu activitatea muzicală, cea didactică şi cea concertistică, a făcut o lungă serie de călătorii de cercetare etnografică şi etnologică, atât în ţară, cât şi în străinătate, iar melodiile învăţate de la cântăreţii populari le-a aranjat pentru pian sau pentru orchestră.
A desfăşurat o amplă activitate culturală. A făcut parte din multe societăţi culturale, printre care "Junimea" (1878), Societatea "Amicii artelor" (1886), Societatea Ştiinţifică şi Literară din Iaşi, pe care o şi conduce în intervalele 1903-1906 şi 1908-1914. De asemenea, a colaborat la publicaţii prestigioase ale vremii ("Convorbiri literare", "Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", "Românul", "Arhiva" ş.a.).
A scos, între 1875-1877, un "Almanah Muzical". A publicat studii şi articole de muzicologie şi istoria muzicii, cărora li se adaugă "Istoria teatrului în Moldova" (1915-1922) - lucrare de o deosebită valoare documentară, precum şi un "Dicţionar muzical" (2 vol., 1862, 1875).
Interesându-se de muzica populară, a ajuns să se ocupe şi de alte laturi ale folclorului românesc. A cules bocete şi le-a studiat în cadrul ceremonialului de înmormântare la români, urmărit pe zone geografice, fiind printre primii care au subliniat valoarea bocetului ca specie. Totodată, deţine prioritatea şi în culegerea sau semnalarea unor cântece populare şi obiceiuri la români (Cântecul cununei, Caloianul). Călătorind prin ţară, a sesizat diferenţele regionale dintre producţiile folclorice. "O călătorie în Dobrogea" (1880) este prima cercetare folclorică de tip monografic, care prezintă speciile populare în versuri (colinde, descântece, bocete, balade etc.) în cadru istoric, geografic şi etnografic. Pe folclorist nu l-a preocupat în primul rând valoarea literară a materialului cules, ci mai degrabă vechimea acestuia, iar alteori noutatea tematică.
Rodul a numeroase călătorii, evocate în latura lor aventuroasă în "Amintiri" (1903-1904; 1909-1910), activitatea lui Teodor T. Burada reprezintă, în esenţa ei, o importantă contribuţie ştiinţifică la dezvoltarea folcloristicii româneşti.
A iniţiat "Concertele populare" cu muzică veche românească, a înfiinţat un Muzeu muzical în Iaşi.
A fost membru corespondent al Academiei Române (25 martie 1887), propus de B.P. Hasdeu.
A murit la 17 februarie 1923, la Iaşi.
SILVIA DUMITRESCU
| Silvia Dumitrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (61 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Florin Ochescu[*] |
| Copii | Iulian Ochescu[*] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Modifică date / text | |
S-a impus în muzica românească cu piesele scrise de Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Țeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Cătălin Târcolea, George Grigoriu, Dumitru Lupu, Gheorghe E. Marian, s.a. Piese precum "Nu-mi pare rău" (1985, Marius Țeicu), "Cred în tine" (1988, Adrian Enescu), "Noi am ales" (1988, Adrian Enescu), "Miracol infinit"(1989, Doru Căplescu) , "Dansul" (1989, Doru Căplescu), "Lumea mea" (1995, Florin Ochescu) sunt doar câteva dintre succesele care au făcut-o un nume de referință în muzica pop românească.Silvia Dumitrescu (n. 3 octombrie 1959, București) este o interpretă de muzică pop din România. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia '85 unde a obținut Premiul I la secțiunea "Interpretare".
În 1995 a obținut la Festivalul „Cerbul de Aur”, Premiul I la Secțiunea "Videoclip" și Premiul III la Secțiunea "Discografie".
Începând cu anul 2004, în urma absolvirii unui an de studiu la secțiunea "Jazz" din cadrul Conservatorului Ciprian Porumbescu din București, la clasa profesorului Mircea Tiberian, Silvia Dumitrescu se dedică acestui gen muzical. Împreună cu soțul său, muzicianul Florin Ochescu, a abordat și genul blues, alăturându-se trupei acestuia, cu care susține în mod frecvent concerte.
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
1. Cred în tine (Electrecord, 1990)
- 1. Noi am ales (Adrian Enescu / Dan V. Dumitriu)
- 2. Cred în tine (Adrian Enescu / Angel Grigoriu)
- 3. Ochi căprui (Adrian Enescu / Lucian Avramescu)
- 4. Ce s-a-ntâmplat (Adrian Enescu / Angel Grigoriu)
- 5. Stau pe-o margine de lună (Adrian Enescu / Angel Grigoriu)
- 6. O poveste oarecare (Adrian Enescu / Dan V. Dumitriu)
- 7. Miracol infinit (Doru Căplescu / Dan V. Dumitriu)
- 8. Dansul (Doru Căplescu / Dan V. Dumitriu)
2. Provocare (Intercont, 1995)
- 1. Săraca inima mea (Prelucrare folclor Adrian Enescu)
- 2. Așa beau oamenii buni (Prelucrare folclor Adrian Enescu)
- 3. Draga vecină (Prelucrare folclor Adrian Enescu)
- 4. Medley: O poziție (Doru Caplescu); Cred în Tine (Adrian Enescu); Dansul (Doru Caplescu); Noi am ales (Adrian Enescu); Prelucrări libere (Doru Caplescu)
- 5. Lumea mea (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 6 Hey, You (Adrian Enescu)
3.Silvia Dumitrescu, Dana Bartzer, Adrian Pleșca, Dan Creimerman – Colinde (Intercont/Electrecord, 1995/2001)
4. Încrederere (G&S, 1998)
- 1. Sharika (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 2. Vino (Florin Ochescu/Florin Ochescu)[1]
- 3. Ce se întâmpla cu mine (Virgil Popescu/Angel Grigoriu)
- 4. Banii vorbesc (Florin Ochescu/Iulian Vrabete)
- 5. Primăvară, bine ai venit (Florin Ochescu/Silvia Dumitrescu)
- 6. Cei ce vor fi (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 7. Catrina (Prelucrare folclor)
- 8. Sperând pe mai târziu (Virgil Popescu/Aurel Storin)
- 9. În gradină (Prelucrare folclor)
- 10. Ăsta-i felul meu (Virgil Popescu/Dumitru Popescu Chiselet)
- 11. La popas (Florin Ochescu/Cristian Minculescu)
- 12. E o nebunie (Virgil Popescu/Dumitru Popescu Chiselet)
5. Miracol infinit – Best of (Casa Radio, 2005)
- 1. Ăsta-i felul meu (Virgil Popescu/Dumitru Popescu Chiselet)
- 2. Catrina (Prelucrare folclor)
- 3. Ce bine e (Marius Țeicu/Corina Despot)
- 4. Cred în tine (Adrian Enescu/Angel Grigoriu)
- 5. Dansul (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 6. M-am supărat, iubirea mea (Marcel Dragomir/Aurel Storin)
- 7. Joacă băiete (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 8. Miracol infinit (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 9. Opoziție (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 10. Noi am ales (Adrian Enescu/Dan V. Dumitriu)
- 11. Poate (Ionel Tudor/Andreea Andrei)
- 12. Sharika (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 13. Și mama-mi spune (Mihai Grigoriu/Romeo Iorgulescu)
- 14. Dintr-un vis (Dani Constantin/Eugen Dumitru)
- 15. Sperând spre mai târziu (Virgil Popescu/Aurel Storin)
- 16. Un pas spre infinit (Gh. E. Marian/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
- 17. Lumea mea (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 18. Nu-mi pare rău (Marius Țeicu/Angel Grigoriu)
- 19. Draga vecină (Prelucrare folclor)
6. Best of Silvia Dumitrescu (Ovo Music, 2010)
- 1. Ăsta-i felul meu (Virgil Popescu/Dumitru Popescu Chiselet)
- 2. Frumusețea lumii (Catălin Târcolea/Dumitru Popescu Chiselet)
- 3. Ce se întâmpla cu mine (Virgil Popescu/Angel Grigoriu)
- 4. Nu-mi pare rău (Marius Țeicu/Roxana Popescu)
- 5. Asta sunt(Florin Ochescu/Silvia Dumitrescu)
- 6. Tânara stea (Marius Țeicu/Roxana Popescu)
- 7. Te condamn iubite (Marius Țeicu/Eugen Rotaru)
- 8. Opoziție (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 9. Sperând pe mai târziu (Virgil Popescu/Aurel Storin)
- 10. Lumea mea (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 11. Miracol infinit (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 12. Sharika (Florin Ochescu/Florin Ochescu)
- 13. Nu mai pot (Catălin Târcolea/Dumitru Popescu Chiselet)
- 14. Și mama-mi spune (Mihai Grigoriu/Romeo Iorgulescu)
- 15. Catrina (Prelucrare folclor)
- 16. Dansul (Doru Căplescu/Dan V. Dumitriu)
- 17. E o nebunie (Virgil Popescu/Dumitru Popescu Chiselet
7. Fiorul iubirii (Eurostar, 2015)
8. Îl așteptăm... (Eurostar, 2016)
9. Cred in tine - In Memoriam Adrian Enescu (Eurostar, 2017)
EMIL LASSARIA
| Emil Lassaria | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Emil Marinescu |
| Născut | (39 de ani)[1] |
| Ocupație | DJ, producător, remixer |
| Activitate | |
| Origine | Târgoviște România |
| Gen muzical | House, Tech house |
| Ani de activitate | 2000 - prezent[2] |
| Case de discuri | Roton, Ultra Records, Blanco y Negro |
| Colaborare cu | Caitlyn, F.Charm, Simona Nae |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Emil Lassaria (n. Emil Marinescu pe 3 octombrie 1981 în Târgoviște, România) este un DJ, producător și remixer român de muzică house.
A fost nominalizat la Romanian Music Awards 2013 la categoria „Cel mai bun DJ”, pentru piesa Tu Amor, înregistrată în colaborare cu Caitlyn.[3]
Emil Lassaria - Bella (Official Video)
Emil Lassaria ft. Caitlyn - Endles (Official Video)
Emil Lassaria - Open Your Heart (Official Video)
AUREL STROE
| Aurel Stroe | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] București, România |
| Decedat | (76 de ani)[1][2] Regierungsbezirk Karlsruhe, Baden-Württemberg, Germania |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor profesor universitar[*] filozof |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Premiul Herder |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Aurel Stroe (n. ,[1][2] București, România – d. ,[1][2] Regierungsbezirk Karlsruhe, Baden-Württemberg, Germania) a fost un compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă.
A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București.
CARIERĂ DIDACTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986. A predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.
A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Lui Aurel Stroe i-a fost acordat ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969). A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974. A primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991). A primit în 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).
OPERĂ MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A compus în toate genurile muzicale, inclusiv muzică electronică.
Operă[modificare | modificare sursă]
- Asta nu va primi Premiul Nobel (1969) - operă în trei părți, libretul: Paul Sterian;
- "Pacea" lui Aristofan (1973) operă în trei acte;
- Trilogia Cetății Închise (1973 - 1988), libretul după Eschil: Agamemnon / Orestia I (1973), Choeforele / Orestia II (1983), Eumenidele / Orestia III (1988);
- Conciliul Mondial (1987) - operă de cameră în două acte după scrierile lui Vladimir Soloviev;
- Copilul și diavolul (1989) - operă pe texte de Maria Țvetaeva (5 scene).
Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]
- Muzică pentru "Oedip la Colonos" (1963) - muzică de scenă la piesa lui Sofocle;
- Rituelle Handlung ohne Gegenstand (1967) - muzică pentru dansatoare.
Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]
- Cantata festivă (1957) - pentru cor mixt și orchestră, versuri de Pablo Neruda;
- Chipul păcii (1959) - cantată de cameră pentru mezzosoprană, cor mixt și orchestră mică pe versuri de Paul Eluard;
- Țării mele (1959) - cantată pentru cor mixt și orchestră pe versuri de Victor Tulbure;
- Monumentum I (1961) - poem pentru cor bărbătesc și orchestră pe versuri de Nichita Stănescu;
- Numai prin timp timpul poate fi cucerit (1965) - poem pentru bariton, orgă, 4 tromboane și gonguri, pe versuri de T.S. Eliot;
- Missa puerorum (1983) - pentru cor de copii, orgă și 8 instrumente.
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Scherzo simfonic (1951)
- Simfonia pentru orchestră mare (1954)
- Uvertura burlescă (1961)
- Arcade (1962)
- Laude I (1966)
- Canto I (1967)
- Laude II (1968)
- Canto II (1971)
- Simfonia (1973)
- Accords et Comptines (1988)
- Ciaccona con alcune licenze (1995)
- Preludii lirice (1999)
- Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti (2000)
Muzică concertantă[modificare | modificare sursă]
- Concert pentru orchestră de coarde (1950, rev.1956);
- Muzică concert pentru pian, alămuri și percuție (1965)
- Concertul pentru clarinet și orchestră (1975)
- Concertul pentru vioară și orchestră „Capricci și Ragas” (1990)
- Concert pentru saxofon și orchestră „Prairie, Priere” (1994)
- Concert pentru acordeon și orchestră (2001)
- Simfonia concertantă pentru percuție și orchestră mare (1996)
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- Colinde pentru pian (1947)
- Baladă pentru pian (1948)
- Trio pentru oboi, clarinet și fagot (1953)
- Sonata nr. 1 'Morphogenetic' pentru pian (1955)
- Fragment dintr-un proces sonor (1969)
- În vis desfacem timpurile suprapuse (1970)
- Cvartetul de coarde în La major (1972)
- Grădina structurilor I (1974)
- 10 piese pastorale pentru orgă și clavecin (1979)
- Pe drumul către focurile cerești pentru violă solo (1979)
- Fiicele Soarelui (1979)
- Sonata nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian (1983)
- Anamorfoze canonice (1984)
- Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian (1992)
- Mozart sound introspection (1994)
- Gesang der Geister über den Wassern pentru voce, clarinet în sib și pian sau clavecin (celestă) (1999)
- Humoreske mit zwei Durchblicken zum Seeren (2002)
Muzică corală[modificare | modificare sursă]
- Vine trenul (1961)
- Cântec simplu (1962)
Muzică vocală[modificare | modificare sursă]
- 5 cântece pentru soprană și pian: Colind, Moștenire, Făcătură, Doi copii s-au dus, În perdea (1949)
- 5 lieduri pe versuri de Clement Marot (1949)
- Două cântece pe versuri de Ion Pillat (1953)
- Două romanțe pentru mezzosoprană și pian: Și dacă..., La steaua (1954)
Muzică electronică[modificare | modificare sursă]
- Midi le Juste (1970)
Muzicologie[modificare | modificare sursă]
- Grădina sunetelor - eseuri despre muzică, București, Edit. Muzicală, 1991
A avut o intensă activitate publicistică (Tribuna, România literară, Secolul 20, Muzica, Revue Roumaine).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu