1. /28 NOIEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri
Evenimente[modificare | modificare sursă]
1095 - Ultima zi a Conciliului de la Clermont (inceput la 19 noiembrie).
Papa Urban al II-lea a discutat despre unele reforme in Bisericia și a anunțat excomunicarea regelui Filip I pentru recăsătoria sa adulteră cu Bertrade de Montfort. La 27 noiembrie, Urban a vorbit pentru prima oară despre problemele Orientului, cerând creștinilor occidentali să lupte împotriva musulmanilor care ocupaseră Tara Sfanta și atacau Imperiul Roman de rasarit.
In ultima zi a Conciliului, pe 28 noiembrie, s-a dat un apel general la cavalerii și nobilii Franței. Urban însuși a petrecut câteva luni ținând predici despre cruciadă în Franța, în vreme ce legații papali răspândeau vestea în sudul Italiei, perioadă în care accentul a trecut de pe ajutorarea lui Alexius, imparatul Bizantului si pe cucerirea Ierusalimului. Papa îl numește pe Adhemar de Le Puy în fruntea Cruciadei, programată să înceapă în ziua deAdormirea Maicii Domnului, 15 august.
1443 - Fortele albaneze conduse de Skanderbeg elibereaza cetatea Kruja de sub ocupatia turca.
Skanderbeg era membru al familiei nobiliare Kastrioti, părinţii lui fiind prinţesa Voisava (de origine sârbă, membră a dinastiei Brancovici) şi nobilul Gjon Kastrioti (de asemenea cu origini sârbeşti). Crescut la curtea otomană a lui Murad al II- lea, Skanderbeg dezertează de pe câmpul de luptă de la Varna, în 1443, şi falsificând documente de liberă trecere ajunge în Albania la cetatea Croja.
Măcelărind garnizoana de aici şi ocupând şi alte cetăţi, Skenderbeg declanşează lupta de eliberare a poporului albanez de sub dominaţia otomană. A condus între 1443 și 1468 lupta împotriva Imperiului Otoman, obținând victorii la Torvioll (1444), Oranik (1456), Mokra (1462), eliberând în mare parte teritoriul albanez, cu centrul în orașul Krujë.
1520 - Exploratorul portughez Fernando Magellan a trecut prin strâmtoarea de la sudul Americii de Sud, care-i poarta numele.
Strâmtoarea Magellan se află la sudul Americii de Sud, ocolind numeroase insule și despărțind America de Sud (Chile și Argentina) de Țara de Foc (Tierra del Fuego). Strâmtoarea are o lungime de 373 mile marine (ca. 670 km) având lățimea minimă de 2,5 mile (ca. 4,5 km), făcând legătura dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Importanța ei maritimă a scăzut după construirea Canalului Panama.
Din cauza vânturilor puternice din Patagonia este una dintre cele mai periculoase strâmtori. Descoperitorul ei în 1520, Fernando Magellan, a făcut ocolul lumii cu cinci corăbii și cu un echipaj de 237 de oameni. La data de 21 octombrie, de ziua “Fecioarei Maria“, el descoperă în apropierea latitudinii de 52 grade o peninsulă pe care o numește “Capul Fecioarelor” (Cabo Virgenes).
O furtună teribilă, care a durat peste 36 de ore, împinge corăbiile la 1 noiembrie, de Ziua morților, în strâmtoare, ceea ce-l determină pe Magellan să o boteze Estreito de Todos los Santos. Echipa de marinari trimisă în recunoaștere de Magellan descoperă pe coasta de nord numai oseminte într-un mormânt. Din cauza fumului provenit de la focurile indienilor, această regiune va fi denumită “Țara de foc” (“Tierra del Fuego“).
Această legătură dintre cele două oceane a devenit începând cu anul 1881 importantă prin faptul că a permis accesul din vest (evitând Capul Horn, periculos navigatorilor) spre Insulele Moluce, “Țara Mirodeniilor“. Gavin Menzies amintește în cartea sa “1421” că înaintea lui Magellan, în iarna anului 1421, împăratul Chinei traversase deja această strâmtoare.
- 1574 - A fost fondat orasul Ufa, actuala capitala a actualei Republici Autonome Baskiria (Rusia).
1678 - Gheorghe Duca devine, pentru a treia oară, domn al Moldovei.
- 1789 - Doctorul Joseph Guillotin prezinta deputatilor Adunarii Constituante din Franta o noua masina care va fi folosita la executarea condamnatilor la moarte: ghilotina.
1811 - Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Beethoven are premiera la Gewandhaus în Leipzig.
Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de Concertul Imperial, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven.
Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven. Numele de Imperialul nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute.
- 1812: Bătălia de la Berezina, cu înfrângerea trupelor lui Napoleon.
- 1864: Se înfiinţează Corpul inspectorilor agricoli din România.
1877: Războiul de Independenţă a Romaniei - Căderea Plevnei, după încercarea nereuşită de a sparge încercuirea Plevnei, generalul otoman Osman Paşa s-a predat generalului Cerchez şi a semnat capitularea armatei turce.
- 1893: Aapare săptămînal la Bucureşti revista literară “Viaţa” pînă la 28 ianuarie 1896. Revista apare sub conducerea lui Alexandru Vlăhuţă şi Vasile A.Urechia.
- 1894: A avut loc Adunarea nationala de la Sibiu; a protestat împotriva hotarârii guvernului ungar de desfiintare a Partidului National Român; s-a hotarât convocarea Congresului nationalitatilor, în vederea coordonarii programului de lupta nationala si politica a popoarelor asuprite de Imperiul austro-ungar.
1905: In Dublin, a fost fondata de nationalistul Arthur Griffith organizatia Sinn Fein, al carei principal obiectiv era obtinerea independentei Irlandei. Sinn Fein (Sinn Fyin in limba gaelica) s-ar traduce prin “noi insine” ori “noi singuri”. Destul de repede, formatiunea politica a devenit neoficial o aripa a gruparii militare a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), ambele luptand impotriva regulilor impuse de britanici.
Organizatia politica a obtinut rezultate spectaculoase la alegerile nationale organizate dupa Primul Razboi Mondial, dar, cu toate acestea, nu au reusit sa isi implineasca visul. Astfel, in aprilie 1916, patriotii irlandezi au declansat o rascoala cu scopul proclamarii independentei tarii lor, insa interventia armatei engleze a distrus orice speranta.
Doi ani mai tarziu, electoratul irlandez a votat in majoritate cu Sinn Fein, partidul formand un Parlament independent (Dyil yireann), care a declarat suveranitatea statului. La cateva luni, revolutionarii au inceput o campanie de lupta impotriva britanicilor care s-a incheiat cu un acord de pace prin care s-a acordat Irlandei statutul de dominion.
Recunoastrea oficiala a acordului, in 8 ianuarie 1922, a declansat un adevarat razboi civil intre sustinatorii pactului si cei care cereau anularea lui. Istoria zbuciumata a Sinn Fein a continuat ani decenii la rand, in prezent formatiunea politica fiind cea mai importanta din Irlanda. Statul a fost declarat independent si suveran, sub numele de Eire, in 29 decembrie 1937, iar in 1948 a devenit republica.
1912: Albania si-a declarat independenta fata de Imperiul Otoman.
1918 - La Cernauti, Congresul General al Bucovinei, constituit din reprezentanti ai românilor, polonezilor, germanilor, rutenilor, a votat cu majoritate zdrobitoare “unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României”.
La 15/28 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul General al Bucovinei, care s-a ținut în Sala Sinodală (sala de marmură) a Palatului Mitropolitan din Cernăuți sub președinția lui Iancu Flondor, după salutul de rigoare al lui Dionisie Bejan, președintele Consiliului Național. Congresul a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu România:
„După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul la libera hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdile dezrobirii noastre. De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a Țării și fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României.”
1918 - A abdicat ultimul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea de Hohenzollern.
- 1918: Partidul Socialist-Democrat din România si-a schimbat denumirea în Partidul Socialist. Comitetul executiv al Partidului Socialist a adoptat un program politic, cunoscut sub numele de „Declaratia de principii” în care se înscria principiul dictaturii proletariatului (28.11/11.12).
- 1919: România semnează la Washington o serie de acorduri internaționale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore și a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor și copiilor, munca femeilor înainte și după naștere.
1919: Lady Astor a devenit prima femeie aleasa membru al Parlamentului Marii Britanii.
- 1920: A apărut la București săptămânalul Adevărul literar și artistic, continuator al Adevărului ilustrat. Fondator: Constantin Mille.
- 1920: A fost înființată la Paris Federația interaliată a foștilor combatanți (FIDAC), la care România a fost unul din membrii fondatori.
- 1923: Ministerului de Interne al României emite un ordin de desfiinţare a volostelor (sistem rusesc de divizare teritorial-administrativă) în fosta Gubernie Basarabia, localităţile fiind grupate în comune.
- 1940: Este semnat decretul-lege pentru reprimarea unor infracţiuni împotriva ordinii publice şi intereselor statului român. Decretul a fost emis în urma omorurilor în serie a unor demnitari români, ale caror autori erau bănuiţi a fi legionarii.
1943: A avut loc Conferinta de la Teheran, unde premierul britanic Winston Churchill, presedintele american Franklin D. Roosevelt si dictatorul comunist sovietic Iosif Stalin au discutat strategia pentru continuarea luptelor in cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Conferinţa de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943, Teheran, Iran) a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanţă vitală pentru mersul celui de-Al Doilea Război Mondial şi organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943. A fost prima întâlnire a „Celor Trei Mari„: Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill şi Iosif Vissarionovici Stalin.
1957 - A izbucnit Revolta din Suraia (România) împotriva colectivizarii
Revolta s-a declanșat joi, 28 noiembrie 1957, când, la Suraia, au ajuns în jur de 150 de persoane însărcinate cu munca de lămurire a țăranilor să se înscrie în GAC. Situația era deja încordată, încă din luna aprilie Sfatul Popular Suraia ceruse ajutor Sfatului Popular Raional Focșani. Surăienii erau nemulțumiți deoarece pășunea lor devenise teren arabil pentru structurile colectiviste. Pentru a-și lua pășunea înapoi, pe 31 martie1957, un grup de cetățeni din Dimaci, un sat din Suraia, în frunte cu Neacșu P. Ion, au făcut mușuroaie pe 24 de hectare ale întovărășirii ”23 August”, toți declarând că doresc desființarea acesteia5. Apoi spiritele s-au mai calmat până la venirea îndrumătorilor.
Îndrumătorii, împreună cu salariați din sat au format echipe și au plecat prin comună să-i convingă pe oameni să-și cedeze pământurile. Oamenii, aflând de la cei care, cu o zi înainte, au fost la Focșani, că urmau să vină echipele, s-au ascuns, au dispărut de-acasă. Stăteau fugari prin alte localități, pe câmp, pe la Siret, pe unde aveau baraci, alții prin poduri, grajduri sau prin grădini.
Țăranul era legat de pământ prin strămoșii săi care se sacrificaseră pentru el, fie luptând, fie cumpărându-l cu mari eforturi ca să aibă ce lăsa moștenire copiilor. Nu toți cei care au ieșit la revoltă, în 1957, au avut pământ mult. Dintre cei 13 arestați în urma revoltei de la Suraia, cei mai mulți aveau proprietăți mici: unul avea 6 hectare, altul 4; șapte dintre ei aveau până la 2 ha, iar patru nu aveau pământ deloc, nefiind căsătoriți, dar aveau părinții lor. Chiar așa fiind niciunul nu voia să renunțe de bună-voie la pământul său. Pe lângă aceasta, nimeni nu este de acord să cedeze ceva cu forța.
Liberul consimțământ de care se făcea atâta caz, nu fusese respectat
Dacă n-au reușit să-i convingă cu vorba, cu promisiunile, îndrumătorii au recurs la forță: îi înțepau cu un ac mai lung, căruia i se spune sulă, îi loveau cu pumnii sau cu parii, cu bâtele, îi speriau cu câinii pe care-i aveau cu ei. Au început să bată clopotele la biserică și, pe ulițe, femeile de mână cu copiii, făceau cordoane, ocupând toată strada și strigând: Hoții! sau Foc! sau Apă! Anumite incidente au încins spiritele. Pe o uliță, o femeie, înțepată în picior a leșinat. Ceilalți au crezut c-a murit și au început să arunce cu bolovani în îndrumători. Un alt incident a avut loc vineri dimineața, când o echipă, intrată în curtea unui țăran, Costache Petrache l-a obligat pe fiul acestuia, deoarece părinții erau ascunși, să semneze cererea de colectivizare. Acesta a refuzat și a fost lovit cu o lopată de un îndrumător. Locuitorii din sat care erau de față au ripostat, lovind îndrumătorii cu bolovani, cu bâte și pari din garduri. În momente ca acestea, cei ascunși au hotărât că-i timpul să iasă din ascunzătoare și să intervină.
Autoritățile au reținut, atunci când au făcut cercetarea, mai ales două momente. Primul întâmplat joi, pe 28 noiembrie, când mai mulți surăieni, îndemnați, spuneau autoritățile, de doi dintre ei, este vorba de Crăciun Constantin și Dogaru Vasile, i-au așteptat pe îndrumători și i-au lovit cu pari și bâte. În urma loviturilor, unul dintre activiști a avut nevoie de spitalizare.
1969: The Rolling Stones își lansează albumul Let It Bleed.
Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles. În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time. Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume
- 1979: Un avion McDonnell Douglas DC-10 al Air New Zealand se prăbușește pe Muntele Erebus situat pe Insula Ross, Antarctida. Toate cele 257 de persoane aflate la bord mor. Era zborurilor turistice comerciale pe continent se încheie.
- 1987: Un Boeing 747 al South African Airways având 159 de persoane la bord se prăbușește în Oceanul Indian în timp ce încerca o aterizare de urgență în Mauritius în urma unui incendiu.
1989: Cancelarul vest–german, Helmut Kohl, a prezentat în Bundestag un plan structurat în trei etape, în care erau analizate perspectivele unificării Germaniei; la 8.12.1989, la Strassbourg, cancelarul vest–german se pronunţa pentru demararea procesului de uniune economică şi monetară a celor două Germanii.
1989: În Cehoslovacia încep negocierile între Forumul Civic şi administraţia comunista.
- 1991: Osetia de Sud își declară independența față de Georgia.
- 1994: Norvegienii resping aderarea țării la Uniunea Europeană, printr-un referendum.
- 2004: Într-un accident minier din Republica Populară Chineză 166 mineri sunt blocați în subteran în mina de cărbune Chenjiashan situată în nordul țării, în provincia Shaanxi.
2006: Se desfăşoară Summitul NATO de la Riga, capitala Letoniei. Evenimentul are loc, pentru prima dată, într-o ţară post-sovietică şi are pe agenda de lucru eventuala extindere a Alianţei după 2008 şi reorganizarea politică şi militară a NATO, în noua configuraţie geopolitică.
Nașteri[modificare | modificare sursă]
- 1118: Manuel I Comnen, împărat bizantin (d. 1180)
- 1489: Margareta Tudor, soția regelui Iacob al IV-lea al Scoției (d. 1541)
- 1628: John Bunyan, scriitor englez (d. 1688)
1632 - S-a născut compozitorul francez Jean Baptiste Lully; (m. 1687).
- 1660: Maria Anna Victoria de Bavaria, Delfină a Franței (d. 1690)
1757 - S-a nascut William Blake, pictor, gravor, poet reprezentativ pentru prima generaţie a creaţiei lirice romantice engleze (“Cântecele inocenţei”, “Schiţe poetice”); (d.12.08.1827).
În mare parte nerecunoscută în timpul vieții sale, opera diversă și profundă a lui William Blake este astăzi considerată esențială și semnificantă atât în istoria poeziei cât și a artelor vizuale
- 1774: Frederic al IV-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (d. 1825)
- 1793: Carl Jonas Love Almqvist, poet și prozator suedez (d. 1866)
- 1811: Maximilian al II-lea al Bavariei (d. 1864)
1812 - S-a născut Iacob Mureşianu, poet, publicist şi om politic; (m. 29 septembrie 1887).
1820: S-a nascut Friedrich Engels, teoretician comunist german, fiu al unui bogat industrias. Este fondator al sociologiei muncii. A colaborat indeaproape cu Karl Marx, cei doi scriind impreuna “Sfinta familie” (1845), “Ideologia germana”.
Engeles a fost pana in 1890, conducator al socialistilor germani. A redactat, împreună cu Karl Marx, la cererea celui de-al doilea Congres al Ligii Comuniştilor din 1848, “Manifestul Partidului Comunist”; (d.05.08.1895).
- 1829: Anton Rubinstein, compozitor, pianist rus (d. 1894)
1837: S-a nascut John Wesley Hyatt, inventator american, posesor a peste 200 de inventii, printre care si fabricarea bilelor de biliard din celuloid; (d.10.04.1920).
- 1857: Alfonso al XII-lea, rege al Spaniei (d. 1885)
- 1862: Maria Antónia a Portugaliei, Ducesă de Parma (d. 1959)
- 1863: Charles Filiger, pictor francez (d. 1928)
1863: S-a nascut Eremia Grigorescu, general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, ministru de război ;(d. 21.07.1919).
- 1866: S-a nascut Henry Bacon, arhitect american, cunoscut ca designer al clădirii “Lincon Memorial Washington D.C.” ;(d.17.02.1924).
1874: S-a născut prozatorul roman Jean Bart ; (m. 12 mai 1933).
- 1880: Andrei Rădulescu, istoric și jurist, membru și președinte al Academiei Române (d. 1959)
- 1880: Alexandr Blok, poet rus (d. 1921)
1881: S-a născut scriitorul Stephan Zweig, poet, scriitor austriac (romane “Simturi ratacite”, eseuri biografice despre Balzac, Dostoievski, biografii romantate “Maria Stuart”); (d.22.02.1942).
- 1881: Eduardo Viana, pictor portughez (d. 1967)
- 1887: Ernst Röhm, oficial nazist german (d. 1934)
1893: S-a nascut Nicolae Colan, mitropolit ortodox al Ardealului, membru al Academiei Române; (d.15.04.1967).
Între anii 1936-1957 a fost episcop al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. În data de 23 mai 1957 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. A păstorit Mitropolia Ardealului până la sfârșitul vieții.
- 1894: Arkady Fiedler, scriitor polonez (d. 1985)
- 1898: József Babay, scriitor, romancier, poet și dramaturg maghiar (d. 1956)
- 1901: Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma, soția Lordului Mountbatten (d. 1960)
- 1906: Dmitri Lihaciov, savant sovietic și rus (d. 1999)
- 1906: Dimitrie Mangeron, matematician român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1991)
1907: S-a născut scriitorul italian Alberto Moravia; (m.1990).
Operele sale explorează problemele sexualități moderne, alienarea și existențialismul. Moravia este probabil cel mai bine cunoscut pentru romanul său de un pronunțat caracter anti-fascism, Conformistul (în original, Il Conformista), care a constituit baza scenariului filmului omonim, Conformistul, regizat de Bernardo Bertolucci.
Alte romane ecranizate ale lui Moravia includ Disprețul (titlul original, Il Disprezzo), regizat de Jean-Luc Godard în 1963 sub numele de Le Mépris și La Ciociara (cunoscut și ca Două femei, regizat de Vittorio de Sica în 1961, film datorită căruia Sophia Loren a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță a anului respectiv.
Se remarcă înclinația pentru analiza morală și radiografia conduitei umane surprinse în dezorientare și indiferență, făcând concesii pentru personaje, expresii ale egoismului dur și cinismului crud, atât în viața politică și în cea socială, cât și în raporturile matrimoniale, în care instinctul prevalează, într-o interpretarea adesea freudistă, asupra intelectului.
Tehnica cinematografică, de o obiectivitate complexă, imediată este desfășurată pe mai multe planuri, pe un stil predominant intelectualist, cu accente ironice.
1908: S-a nascut Claude Lévi-Strauss, reprezentant al antropologiei structurale, etnolog şi scriitor francez; lucrările sale “Antropologie structurală”, “Gândirea sălbatică”, au adus o metodologie nouă în antropologie; (d.30.10.2009).
1912: S-a născut actorul Colea Răutu (Colea Rutkovschi): “Moara cu Noroc”, “Pisica de mare”, “Toate pânzele sus!”, “Cel mai iubit dintre pământeni” ; (d. 13 mai 2008).
A debutat în filmul romanesc „Desfăşurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda (1955).
- 1925: József Bozsik, fotbalist maghiar (d. 1978)
- 1941: Eugen Negrici, critic și istoric literar român
- 1946: Joe Dante, regizor american
- 1948: Agnieszka Holland, regizoare poloneză
- 1948: Filip Merca, compozitor de muzică rock și basist român
1948:* 2022:(14 Octombrie)
Mariana Nicolesco
Mariana Nicolesco, Artist UNESCO pentru PaceDate personale Născută [1][2][3]
Găujani, Giurgiu, RomâniaDecedată (73 de ani)[5]
București, RomâniaÎnmormântată Cimitirul Ghencea[6] Căsătorită cu Radu Varia[7] Cetățenie România Ocupație cântăreață de operă
Artist liricActivitate Studii Academia Națională Santa Cecilia Gen muzical Opera Tipul de voce Soprană Instrument(e) vioară
voce[*]Case de discuri Nuova Era[*][4]
Sony Classical[*][4]
Societatea Română de Radiodifuziune[4]Colaborare cu Jolanda Magnoni, Rodolfo Celletti și Elisabeth Schwarzkopf Premii Ordinul național „Steaua României” Membru de onoare al Academiei Române Prezență online Internet Movie Database Modifică date / text Mariana Nicolesco (n. ,[1][2][3] Găujani, Giurgiu, România – d. ,[5] București, România[8]) a fost o soprană română. În 1993 a fost aleasă membru de onoare al Academiei Române.
Carieră[modificare | modificare sursă]
Mariana Nicolesco a terminat Școala de Muzică din Brașov cu Concertul pentru vioară de Max Bruch, a urmat, pentru o scurtă perioadă, Secția Canto a Conservatorului din Cluj și a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti și cu Elisabeth Schwarzkopf.
După ce a câștigat în 1972 Concursul Internațional Voci Rossiniane, organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană, RAI, a fost invitată de dirijorul american Thomas Schippers să debuteze la Cincinnati în rolul Mimi din La Bohème de Puccini, fapt care a marcat începutul carierei sale internaționale.
A cântat pe cele mai renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul alla Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio (1982), și unde apare apoi în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri și concerte, ca și la Metropolitan Opera din New York cu „La Traviata” de Verdi (1978). A apărut în teatrele de la München, Viena, Paris, Monte Carlo, Chicago, Hamburg, San Francisco, Los Angeles, Barcelona, Madrid, Zürich, Roma, Florența, Parma, Veneția, Bologna, Torino, Palermo, Trieste, Strasburg, Toronto, Pretoria, Caracas, Philadelphia, Miami, Washington, Boston, Houston, New Orleans, Rio de Janeiro, Dresda, Tokyo, Berlin, la Festivalul de la Salzburg, la Maggio Musicale Fiorentino, la Rossini Opera Festival de la Pesaro, la Festivalul de la Martina Franca sau la Festivalul Casals în Puerto Rico.
A fost prezentă în spectacole regizate de Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta dirijorilor Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Giuseppe Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, Georges Prêtre, Gennadij Rozhdestvensky și în prestigioasele săli de concert Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Academia Santa Cecilia din Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, la Salle Pleyel din Paris, Marea Sală a Conservatorului din Moscova.
La invitația papei Ioan Paul al II-lea, cu ocazia primului concert de Crăciun în Vatican (1993), transmis în Mondovisione, Mariana Nicolesco a cântat vechile colinde românești.
Ea a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, Seven Gates of Jerusalem, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Orașului Sfânt (1997).
Sopranei Mariana Nicolesco i-a fost conferit Ordinul Național Steaua României în Grad de Mare Cruce „pentru merite excepționale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră”.[9]
Laureată a Medaliei UNESCO pentru Merite Artistice Mariana Nicolesco a fost numită Artist UNESCO pentru Pace și Ambasador Onorific UNESCO “în semn de recunoaștere a angajamentului său în favoarea moștenirii muzicale, a creației artistice, a dialogului între culturi și a contribuției sale la promovarea idealurilor Organizației”.[10][11][12]
Principiile fundamentale, riguros respectate de la prima ediție, din 1995, și până în prezent, fac din Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée ”unul dintre cele mai importante din lume”, după cum scria și prestigiosul cotidian italian Corriere della Sera în articolul prilejuit de evenimentele închinate Haricleei Darclée - prima Tosca, intitulat ”Constantin Brâncuși, George Enescu, Mariana Nicolesco: Cultul unei țări pentru Gloriile sale”.[13]
Mariana Nicolesco a decedat la vârsta de 73 de ani, în data de 14 octombrie 2022, la București.
Roluri și evenimente[modificare | modificare sursă]
Mariana Nicolesco s-a remarcat într-un vast repertoriu mergând de la Baroc la Verism și muzica contemporană, cu o afinitate specială pentru Mozart, Verdi și Belcanto. A debutat în rolul Violettei din La Traviata de Verdi dirijată de Thomas Schippers și pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florența în 1976; avea să interpreteze acest rol în peste 200 de reprezentații. Alte roluri din repertoriul verdian sunt Gilda în Rigoletto (New York Metropolitan Opera 1978, Caracas Teatro Municipal 1981, Opéra du Rhin din Strasbourg 1981), Luisa în Luisa Miller (Amsterdam Concertgebouw 1984), Leonora în Il Trovatore (Hamburg Staatsoper 1981), Desdemona în Otello (Toronto 1980, Pretoria 1981, Hamburg Staatsoper 1983), Amelia în Simon Boccanegra (Tokyo 1990).
Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Wolfgang Sawallisch la München (1986-1996) și cu Riccardo Muti la Scala (1987, 1988, 1993), Cinna în Lucio Silla în regia lui Patrice Chéreau tot la Scala (1984), Vitellia în La Clemenza di Tito cu Peter Maag la Bologna (1988), Elettra în Idomeneo cu Seiji Ozawa la Tokyo (1990) și Festivalul de la Salzburg (1990).
La Teatrul alla Scala, Mariana Nicolesco a participat la renașterea repertoriului baroc cu L’Orfeo de Luigi Rossi (1985) și Fetonte de Niccolò Jommelli (1988) în regia lui Luca Ronconi; a interpretat rolul titular în opera Beatrice di Tenda de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneția (1975), rolul titular in opera Maria di Rohan de Donizetti la Festivalul de la Martina Franca (1988); alte roluri de Belcanto au fost Elisabetta I din Roberto Devereux (Montecarlo 1992, 1997), Anna Bolena (München 1995) de Donizetti și recitaluri de Belcanto la Teatrul alla Scala din Milano (1988, 1993), Carnegie Hall din New York (1994), Marea Sală a Conservatorului din Moscova (1996, 1998).
A interpretat Liù din Turandot de Puccini (Teatro Regio din Torino 1977, Houston 1982, Berlin 1987), Mimì din La Bohème de Puccini (Chicago Lyric Opera 1979, Rio de Janeiro 1980), Nedda din I Pagliacci de Leoncavallo (New York Metropolitan Opera 1978-1986, Wiener Staatsoper 1986), Donna Anna în opera Kameni Gost (Oaspetele de piatră) de Dargomîjski (Teatro alla Scala din Milano 1983, Paris Opéra Comique 1985), Tatiana în Evgheni Oneghin de Tchaikovsky (Maggio Musicale Fiorentino 1975), La Diva in Atelier Nadar (Rossini Opera Festival de la Pesaro 1990), Țarina Marina în Dimitrij de Dvorak (München Festival 1992), rolul La Protagonista din opera Un re in ascolto de Luciano Berio în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano (1986).
A înregistrat în premieră mondială Gli Amori di Teolinda de Giacomo Meyerbeer (1983) și cantatele Alcyone și Alyssa de Maurice Ravel (1987).
Mariana Nicolesco apare în 1991 pentru prima dată în fața publicului din țara natală, la Ateneul Român din București, și oferă ulterior concerte cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, între altele celebrând în 1993 cei 125 de ani și în 1998 cei 130 de ani ai acesteia.
Revenind în România, Mariana Nicolesco a creat la Brăila în 1995 Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée[14] care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini, născută în orașul de la Dunărea de Jos.
În anii dintre o ediție și alta a Competiției, Mariana Nicolesco oferă laureaților acesteia Cursuri de Măiestrie Artistică.
Ea a obținut pentru evenimentele Darclée Înaltul Patronaj UNESCO.[15]
A fost președinta Fundației Darclée și a Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, la care au luat parte până acum peste 2900 de tineri artiști din România și din alte 50 de țări din 5 continente.
Mariana Nicolesco a creat la New York The Romanian Atheneum International Foundation și la București Fundația Internațională Ateneul Român în 1991 care au contribuit la restaurarea orgii cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia și în 1994 au donat un mare pian de concert Steinway.
Mariana Nicolesco a creat în 2003 la Brașov Primul Festival și Concurs Național al Liedului Românesc, precum și Gran Gala UNESCO-UNICEF România, la Veneția, 2003.[16]
În anul 2003, la împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei La Traviata de Verdi, a prezentat în Statele Unite un spectacol cu opera verdiană în interpretarea unor tineri artiști români laureați ai Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée.
Un studiu publicat în 2003 arată că, în istoria Teatrului alla Scala din Milano, Mariana Nicolesco este soprana care a apărut în cele mai multe premiere absolute.[17]
În Anul Internațional George Enescu proclamat de UNESCO în 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român, Mariana Nicolesco prezintă în premieră mondială integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc pe care l-a creat la Brașov[18]. Aceste capodopere au fost cântate apoi în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokyo, la Praga, Paris, Roma și New York. Integrala liedurilor lui George Enescu a fost publicată cu această ocazie în CD și DVD. Aceste evenimente au fost menționate în presa muzicală internațională de la Orpheus din Berlin la Amadeus de la Milano.
Membră a Juriului Concursului Internațional Schubert și Modernitatea organizat de Universitatea de Muzică și Arte din Graz, Austria (2003, 2006).
În cadrul Anului Internațional Mozart 2006 oferă la Opera și la Conservatorul din Lausanne o serie de Cursuri de Măiestrie Artistică unor studenți și tineri artiști din Elveția, Italia, Franța, Argentina, Anglia și România.
Inaugurează Cursuri de Măiestrie Artistică la Academia Internațională de Canto din cadrul Universității din Cardiff (2007).
Apare pe coperta ediției noiembrie-decembrie 2007 a revistei Orpheus din Berlin care titrează: «Mariana Nicolesco – Europa cântă cu noi». Revista dedică un amplu articol Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, îi remite sopranei Mariana Nicolesco în anul 2008, la Ateneul Român din București, Diploma de Onoare a Fundației Internaționale Omenia, “pentru crearea în România a unei Școli de canto de cel mai înalt nivel european, pentru actele sale umanitare, pentru promovarea toleranței și reconcilierii.”
În 2009, la Opera Națională București au loc premierele absolute pentru România cu Parisina d’Este și cu Gemma di Vergy de Gaetano Donizetti, reprezentații coordonate de Mariana Nicolesco ca și în Salonul de Muzică al Castelului Peleș din Sinaia și în cadrul Festivalului Darclée.
Membră a Juriului Concursului Internațional de Canto al Chinei, 2014, la care au luat parte 430 de concurenți din 41 de țări.
În 2018 Academia de Arte din Chișinău i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Cu această ocazie a conferențiat pe tema: ”Celebrăm Centenarul Marii Uniri prin Arta Sacră a Cântului”.[19].
Tot în 2018 a fost aleasă Membră a Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris.[20].
În prezența multor celebrități a fost lansată la Monte Carlo, în 2019, ediția specială a fastuoasei reviste Arc, dedicată sopranei Mariana Nicolesco. Coperta, ce o reprezintă în rolul Donnei Elvira din opera Don Giovanni de Mozart, poartă titlul O Divă de Legendă, Mariana Nicolesco, voce de star, prezență de star, iar interviul care urmează, pe 34 de pagini, cuprinde superbe imagini ilustrând prezența artistei pe marile scene ale lumii, sau în compania unor personalități ca Yehudi Menuhin, Salvador Dali ori Sanctitatea Sa Papa Ioan-Paul II.
A primit în 2020 Premiul Constantin Brâncoveanu “pentru cariera sa de excepție”.[21].
Mariana Nicolesco, “o mare voce a timpului nostru”, a primit Premiul Special și Medalia Kulturpreis Europa “pentru performanțele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor și formator al tinerei generații și pentru rolul excepțional, încununat de succes, pe care-l asumă în relația României cu Europa și a Europei cu România”.[22]
Repertoriu[modificare | modificare sursă]
- Giacomo Puccini
- Turandot (Liù)
- Boema (La Bohème, Mimi)
- Tosca (Floria Tosca)
- La Rondine (Magda, Lisette)
- Madama Butterfly (Cio Cio San)
- Giuseppe Verdi
- Traviata (Violetta)
- Rigoletto (Gilda)
- Luisa Miller (Luisa)
- Trubadurul (Il Trovatore, Leonora)
- Otello (Desdemona)
- Simon Boccanegra (Amelia)
- Don Carlo (Tebaldo, Eboli)
- Messa da Requiem
- Johann Sebastian Bach
- Messa in si minor
- Georg Friedrich Haendel
- Il pianto di Maria (cantată)
- Giovanni Battista Pergolesi
- Stabat Mater în la minor
- Stabat Mater în do minor
- Wolfgang Amadeus Mozart
- Don Giovanni (Donna Elvira)
- Lucio Silla (Cinna)
- La clemenza di Tito (Vitellia)
- Idomeneo (Elettra)
- Nunta lui Figaro (Le Nozze di Figaro, Susanna, Marcellina)
- Requiem
- Ludwig van Beethoven
- Fidelio (Marzelline)
- Ah perfido op. 65 (arie de concert)
- Gioacchino Rossini
- Atelier Nadar - Péchés de vieillesse (La Diva)
- Stabat Mater
- Giacomo Meyerbeer
- Gli Amori di Teolinda (cantată)
- Vincenzo Bellini
- Beatrice di Tenda (Beatrice)
- Norma (Norma)
- Gaetano Donizetti
- Maria di Rohan (Maria)
- Roberto Devereux (Regina Elisabeth I)
- Anna Bolena (Anna)
- Maria Stuart (Maria Stuarda, Maria)
- Charles Gounod
- Faust (Marguérite)
- Alfredo Catalani
- La Wally (Wally)
- Piotr Ilici Ceaikovski
- Evgheni Oneghin (Tatiana)
- Ruggero Leoncavallo
- Paiațe (I Pagliacci, Nedda)
- Luciano Berio
- La vera storia (Premieră mondială la Teatrul alla Scala 1982)
- Un re in ascolto (Protagonista in premieră 1986)
- Niccolò Jommelli
- Fetonte (Regina Climene)
- Luigi Rossi
- L'Orfeo : Euridice
- Aleksandr Dargomîjski
- Oaspetele de piatră (Каменный гость / Kamennîi gost, Donna Anna)
- Aleksandr Borodin
- Cneazul Igor (Князь Игорь / Knyaz Igor, Iaroslavna)
- Maurice Ravel
- Alcyone (cantată)
- Alyssa (cantată)
- Myrrha (cantată)
- Krzysztof Penderecki
- Seven Gates of Jerusalem
- Requiem Polonez
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Primul titlu Științific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto (2000)[23]
- Membru de Onoare al Academiei Române (1993)[24]
- Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (1996)
- Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2005)
- Profesor Onorific (2002) și Doctor Honoris Causa (1999) al Universității Transilvania din Brașov
- Membru în Comitetul de Onoare al Fundației Internaționale Yehudi Menuhin (2003)
- Cetățean de Onoare al Bucureștiului (1991), Clujului (1994), Brăilei (1995) și Brașovului (1999)
- Desemnată Numărul Unu în Topul femeilor de succes din România (2004)
- Președinte al Fundației Internaționale Ateneul Român (1991)
- Președinte al Fundației Darclée (1995)
- Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce (2008)
- Comandor al Ordinului Steaua Solidarității Italiene (2004)
- Guvernul Franței i-a acordat titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor (2000)
- Berlin Muzicianul Anului (2003)
- Palermo Medalia Siciliei cu prilejul intrării României în Uniunea Europeană (2007)
- Premiul Special Kultur Preis Europa - Medalia Europei (2007)
- Medalia UNESCO pentru Merite Artistice (1992)
- Artist UNESCO pentru Pace (2005)
- Ambasador Onorific UNESCO (2013)
- Membru de Onoare al Academiei Internaționale Mihai Eminescu (2017)
- Diploma de Onoare și Medalia Centenarul Marii Uniri (2018)
- Diploma de Onoare și Medalia 650 de ani de atestare documentară a Brăilei (2018)
- Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte din Chișinău (2018)[25]
- Membră a Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris (2018)
- Premiul Constantin Brâncoveanu pentru întreaga sa carieră de excepție (2020)
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Vincenzo Bellini Beatrice di Tenda – Rizzoli Records 1987, Sony 1995, 2009
- Gaetano Donizetti Maria di Rohan – Nuova Era 1988, 1991
- Wolfgang Amadeus Mozart Le Nozze di Figaro – EMI 1987
- Giuseppe Verdi La Traviata – LIVING STAGE Historical Performances 2004
- Giuseppe Verdi Simon Boccanegra – Capriccio 1990, 2005
- Giacomo Puccini La Rondine – CBS Record 1983
- Mariana Nicolesco und das Münchner Klaviertrio – BMG 1997
- O selecție a înregistrărilor live din concertele și recitalurile susținute în țara natală a fost publicată într-un album de trei CD-uri, sub titlul Mariana Nicolesco în România (TVR & FIAR 2002). Ulterior a fost editată seria de trei DVD-uri Mariana Nicolesco de pe scenele lumii în România (FIAR & Atlantic Media 2007)
- Giacomo Meyerbeer Cantata Gli amori di Teolinda – Pro Arte 1981
- Maurice Ravel Cantatele Alyssa și Alcyone – Rizzoli Records 1987
- Vatican Christmas – Sony 1994, Natale in Vaticano – Video RAI 1994
- Luciano Berio La Vera Storia, Teatro alla Scala, Milano – Scala 1982 RAI
- Krzysztof Penderecki Seven Gates of Jerusalem – 3SAT 1997, Requiem Polonez – 3SAT 1988
Aprecieri în presa internațională[modificare | modificare sursă]
- Cântul dramatic al Marianei Nicolesco a extaziat publicul. Asahi Shimbun / Tokyo, Ryuichi Higuchi, 18.05.1990.
- Superba Mariana Nicolesco. Corriere della Sera / Milano, Duilio Courir, 16.01.1986
- Mariana Nicolesco a provocat un adevărat cutremur la Scala cu argintul viu al acelui surprinzător Mi tradì. The Independent / Londra, Rupert Christiansen, 29.12.1987
- O mare voce, o măiestrie supremă. Süddeutsche Zeitung / München, W.E. von Lewinski, 18.09.1981
- Cu greu și-ar putea cineva aminti să fi asistat la Balshoi Teatr sau la Marea Sală a Conservatorului la o astfel de perfectă, desăvârșită împlinire, ca acest concert al Marianei Nicolesco, Belcanto Gala, susținut cu Orchestra Națională a Rusiei. Vecernii Club / Moscova, Natalia Zimianina, 30.11.1996
- O adevărată revelație. Sunt rarisime azi sopranele care posedă o măiestrie atât de desăvârșită. Il Gazzettino / Veneția, Mario Messinis, 17.04.1975
- Mariana Nicolesco dă personajului (Euridice) accente în același timp de suavitate și de durere, impregnate de speranță și de suferință, cu un joc de prima donna, ceea ce și este, întreaga operă stând de fapt pe umerii ei. Opéra International / Paris, Sergio Segalini, septembrie 1985
- Nici un alt artist liric n-a creat un eveniment comparabil cu debutul Marianei Nicolesco la New York. Nici unul n-a avut un astfel de impact. Vocea ei a răsunat cu o extraordinară expresivitate, revelând semnificații și trăiri pe care nimeni nu le-ar fi crezut posibile. The New York Post / New York, Joseph C. Korena, 18.10.1978
- O Divă excepțională numită Mariana Nicolesco. El Mundo Diario / Madrid, Pablo Nadal, 12.01.1981
- Mariana Nicolesco dă acestui rol (Beatrice di Tenda) o dimensiune inimaginabilă, ce ne taie pur și simplu respirația, ne uluiește și ne umple sufletul de bucurie. Nu există azi soprană care să se poată compara cu Mariana Nicolesco. Ce cânt desăvârșit, cu adevărat dramatic, ce virtuozitate, ce linie muzicală! Bravo pentru această nouă și sclipitoare înregistrare belcantistică! Orpheus / Berlin, Geerd Heinsen, martie 1988
- Mariana Nicolesco, Regina della Scala. La Notte / Milano, Gabriella Mazzola, 10.03.1993
- Mariana Nicolesco, voce de star și prezență de star. Le Point / Paris, André Tubeuf, 18.01.1992
- Creația ei în rolul Violettei din La Traviata este superbă. Una dintre cele mai extraordinare apariții din câte ne putem aduce aminte. The New York Times / New York, John Rockwell, 05.09.1977
- Mariana Nicolesco remarcabilă în recitative, strălucită în arii. Die Bühne / Viena, R.L., martie 1988
- Vibrant, formidabil de bine cântat de Mariana Nicolesco. The Guardian / Londra, Gerald Larner, 04.02.1992
- Mariana Nicolesco, noua stea a belcantoului, triumfă la Scala și cucerește Parisul. Paris Match / Paris, G.M., 25.06.1982
- Mariana Nicolesco a devenit din prima clipă favorita iubitorilor de operă din New York. O mare voce cu un timbru cald, cu o personalitate distinctă, pură, cu acel vibrato ce-i asigură un vast registru de expresie. Controlul perfect al forțelor vocale permite sunetului să planeze cu o neobișnuită ușurință și siguranță. The New York Times / New York, Peter G.Davis, 26.09.1977
- Mariana Nicolesco, o mare Traviata. El Noticiero Universal / Barcelona, A.V., 18.12.1978
- Una dintre cele mai frumoase voci ale timpului nostru. L’Evénement du Jeudi / Paris, V.T., 19.06.1985
- Mariana Nicolesco a cântat cu un astfel de impact tragic încât până și alți artiști în scenă, odată cu o parte din public, erau mișcați până la lacrimi. The Boston Herald / Boston, Ellen Pfeifer, 25.01.1986
- Mariana Nicolesco, superbă voce de soprană lirico-spinto cu acute strălucitoare; fiecare sunet e în control ferm, ca și întreaga linie de canto. Chicago Tribune / Chicago, John Von Rhein, 03.12.1979
- Mariana Nicolesco, extraordinară soprană drammatico d’agilità, cu mari calități de actriță, pe care publicul Teatrului alla Scala o cunoaște de ani și ani, a dat personajului (Regina Climene din Fetonte) o forță și o autenticitate superbe, meritând din plin ovațiile primite după fiecare arie și la sfârșitul spectacolului. Gente / Milano, Renzo Allegri, 18.02.1988
- Senzația anului trecut a fost Mariana Nicolesco. După premiera de ieri seară apare limpede că senzația acestui an e tot Mariana Nicolesco. Temperament fascinant, născută pentru scenă, de o frumusețe ce-i servește talentul, ea este exact genul de artistă capabilă să declanșeze pasiuni, dacă nu chiar adevărate bătălii în rândul iubitorilor de operă. Eventualele ei slăbiciuni vor fi întotdeauna considerate mai interesante decât virtuțile altor soprane. The New York Post / New York, Speight Jenkins, 24.09.1978
- Mariana Nicolesco, o voce plină, cu o emisie naturală și cu un timbru de o evidentă eleganță tragică. San Francisco Chronicle / San Francisco, H.S., 14.02.1988
- Cea mai atașantă voce era aceea a sopranei românce Mariana Nicolesco, voce dramatică, admirabil modulată, condusă cu o mare măiestrie. The Cleveland Press / Cleveland, Frank Hruby, 14.05.1982
- Interpretarea marii dive românce Mariana Nicolesco a fost o adevărată lecție de canto. ABC / Sevilla, Ramon Maria Serrera, 25.03.1996
- Instrumentul vocal de o excepțională siguranță al Marianei Nicolesco demonstrează, cu măiestria ei, de la un cap la altul al operei, o virtuozitate de neimaginat. Das Opernglas / Hamburg, Michael Lehnert, noiembrie 1991
- Populara arie a Gildei îi oferă Marianei Nicolesco oportunitatea de a ne arăta cum melodii degradate prin uzură, decăzute, pot fi readuse la prospețimea inițială și la o sublimă virtuozitate de o voce superb antrenată, printr-o concepție nouă și o trăire de o intensă spiritualitate. Fără îndoială, vocea Marianei Nicolesco este cea mai frumoasă voce care a cântat vreodată la O’Keefe Center. Toronto Sun / Toronto, Andrew Porter, 05.11.1978
- Recitalul Marianei Nicolesco la Scala: un triumf senzațional. Orpheus / Berlin, Geerd Heinsen, iulie 1988
- Aseară, la Scala din Milano, Mariana Nicolesco a declanșat prin cântul ei o adevărată furtună de ovații. Daily News / New York, Liz Smith, 24.05.1988
- La Scala Mariana Nicolesco în Cinna, ardentă și impresionantă. Spectacolul e considerat drept evenimentul muzical al anului. International Herald Tribune, William Weaver, 07.06.1984
- Mariana Nicolesco, splendidă măiestrie vocală și intensitate pasională. Corriere della Sera / Milano, Dario Del Corno, 10.08.1988
- O încântare. Cu timbrul imperios și vibrant al vocii sale, Mariana Nicolesco aduce în interpretare culorile dramei și ale vehemenței. Acute sonore, o mare agilitate, o impetuozitate naturală care conving pe loc. Le Figaro / Paris, Pierre-Petit, 17.11.1989
- Mariana Nicolesco are acea extrem de rară abilitate de a-și aduce vocea ei imensă la nivelul unui murmur amenințător, dar plin de culoare, de unde această voce explodează dintr-o dată cu o magnifică promptitudine și energie. Gramophone / Londra, André Tubeuf, aprilie 1992
- Superbă voce, gravă, de o culoare excepțională. Le Quotidien de Paris / Paris, Gérard Mannoni, 07.02.1985
- Personajul, extrem de viu, și marea bogăție de expresie și de nuanțe i-au permis Marianei Nicolesco să ajungă pe culmile cele mai înalte. Die Welt / Hamburg, M.V., 19.09.1991
- Succesul ultimei seri a Festivalului de la Salzburg s-a datorat Marianei Nicolesco. Culorile, contrastele, pasiunile și vitalitatea Elettrei au înflăcărat publicul. Diapason-Harmonie / Paris, André Tubeuf, 31.08.1990
- Mariana Nicolesco, bravissima într-un rol vocalmente asasin. Il Mattino / Napoli, Francesco Canessa, 11.03.1982
- Muzica devine adevărată poezie. Un copleșitor succes, un triumf. La Stampa / Torino, Massimo Mila, 13.06.1985
- Mariana Nicolesco a strălucit cu vocea ei amplă, fermă, de o emisie clară, cântând cu o ușurință care-ți taie respirația; chiar și în pasajele de extremă agilitate ea a știut să rămână expresivă și cu o intonație perfectă. Financial Times / Londra, William Weaver, 14.02.1988
- La Nicolesco, unul dintre ultimii monștri sacri ai cântului. L’Express / Paris, Pierre Combescot, 19.01.1990
- Aclamată din nou revelația Nicolesco, splendid exemplu de muzicalitate, de simț dramatic și de prezență scenică. Oggi / Milano, Alfredo Mandelli, 02.12.1983
- Un memorabil debut în rolul Violettei, alături de legendarul Alfredo Kraus. Corriere della Sera / Milano, Duilio Courir, 15.03.1993
- Mariana Nicolesco ne-a încântat cu acutele ei radiante și cu forța ei telurică, scenele cu Vickers fiind sfâșietoare prin angajamentul emoțional. Opera News / New York, Robert Jacobson, 29.03.1986
- Un monument al belcantoului. Vogue / Paris, R.V., 1979
- Mariana Nicolesco este o voce dramatică de coloratură, cu pasiune, cu o tehnică sigură, și o prezență scenică formidabilă. Opera / Londra, Richard Law, mai 1992
- La München, ca și la Scala din Milano, Mi tradì din Don Giovanni cu Mariana Nicolesco e unul dintre acele adevărate miracole din lumea operei în care muzica, devenită acțiune, ne fascinează și ne emoționează. Diapason-Harmonie / Paris, André Tubeuf, februarie 1988
- Două regine în Turandot : (prințesa cu același nume) și sclava Liù, interpretată de Mariana Nicolesco. Daily News / New York, Ron Eyer, 19.09.1977
- O interpretare plină de forță în fiecare detaliu, o mare tragediană lirică, cu o absolută stăpânire a artei sale. Le Quotidien de Paris / Paris, Gérard Mannoni, 29.01.1992
- Prima Donna Assoluta. Opera Quarterly / New York, René Seghers, martie-mai 2002
- Fapt mai curând unic decât rar pentru o operă modernă, Mariana Nicolesco a fost aplaudată la scenă deschisă la Teatrul alla Scala din Milano. La Stampa / Torino, Massimo Mila, 11.03.1982
- Mariana Nicolesco, Signora del Belcanto. Corriere della Sera / Milano, Mario Pasi, 20.12.1987
- Mariana Nicolesco, Diva Divină. Vanity Fair / New York, Bob Colacello, decembrie 1994
- Giacomo Puccini
- 1949: Petru Andea, politician român
- 1949: Filip Merca, compozitor de muzică rock și basist român de origine macedoneană
1949: S-a nascut Corneliu Vadim Tudor‚ om politic roman‚ presedintele Partidului Romania Mare. S-a nascut la Bucuresti, iar dupa absolvirea liceului s-a inscris la Facultatea de Filosofie, sustinandu-si licenta in 1971.
Patru ani mai tarziu a efectuat serviciul militar, dupa care a plecat la studii in Viena, cu o bursa Herder. A lucrat in mai multe publicatii, iar dupa 1989 s-a orientat spre politica, din 1992 fiind membru al Parlamentului Romaniei. (d. 2015)- 1950: Russell Alan Hulse, fizician american
- 1950: Ed Harris, actor american
- 1951: Barbara Morgan, astronaută americană
- 1952: Pat Cox, politician irlandez
- 1954: Traian Coșovei, scriitor român (d. 2014)
- 1958: Haralambie Puiu Antohi, fotbalist român
- 1958: Gabriel Iordan-Dorobanțu, poet român
- 1961: Alfonso Cuarón, regizor, scenarist și producător mexican de film
- 1962: Jon Stewart, comedian american
- 1963: Manuela Mitrea, politician român
- 1965: Nicolae Mihăilescu, scrimer român
- 1967: Marcel Ciolacu, politician român, președinte al Camerei Deputaților (2019-2020; 2021- prezent)
1967: S-a nascut Anne Nicole Smith, model şi actriţă americană; (d. 08.02.2007).
- 1970: Édouard Philippe, politician francez, prim-ministru al Franței (2017-2020)
- 1971: Fenriz, muzician norvegian
- 1973: Leonard Nemțanu, fotbalist român
- 1974: Apl.de.ap, muzician hip-hop american, membru al formației Black Eyed Peas
- 1975: Sigurd Wongraven, muzician norvegian
- 1977: Fabio Grosso, fotbalist italian
- 1979: Chamillionaire, rapper american
- 1985: Landry N'Guémo, fotbalist camerunez
- 1986: Magdalena Piekarska, scrimeră poloneză
- 1988: Ritchie De Laet, fotbalist belgian
- 1988: Hiroki Fujiharu, fotbalist japonez
- 1990: Azza Besbes, scrimeră tunisiană
- 1992: Adam Hicks, actor, rapper american
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu