9. /27 NOIEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM

DINA COCEA

Dina Cocea
Date personale
Nume la naștere	Maria Constantina Cocea
Născută	27 noiembrie 1912 București, România
Decedată	28 octombrie 2008 (95 de ani) București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu[2][3]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Părinți	Nicolae Cocea și Florica Mille
Frați și surori	Tanți Cocea
Căsătorită cu	Mihai Brediceanu
Cetățenie	România
Ocupație	actriță profesoară universitară[*] actriță de teatru[*] actriță de film
Roluri importante	1. Neamul Șoimăreștilor - Doamna Elisabeta Movilă 2. Ștefan cel Mare -sultana Mara Branković
Debut	1935 - Yvette în „Adevăratul Iacob” la Teatrul „Comedia” din București
Alte premii
1962 - Artist Emerit 1967 - Ordinul Muncii Clasa a II-a 1967 - Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a 2002 - Ordinul național Steaua României Doctor honoris causa al IATC
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Maria Constantina (Dina) Cocea (n. 27 noiembrie 1912, București – d. 28 octombrie 2008, București) a fost o actriță română. A desfășurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. Sora ei a fost viitoarea actriță Tanți Cocea (1909-1990).

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934^[4]. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d'une nuit^[5]. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariții în filmele Neamul Șoimăreștilor, Ștefan cel Mare - Vaslui 1475, Mușchetarul român sau Iancu Jianu haiducul.

Unii apropiați au afirmat că Dina Cocea a frecventat intimitatea baronului Manfred von Killinger (în perioada cât acesta a fost ambasador al Germaniei în România), apoi pe cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (cu care ar fi avut o legătură discretă).^[6][7]

Între anii 1941-1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952-1962 a fost decan al Facultății de Teatru. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO. Între anii 1979 și 1989 a fost președintele Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale. Dina Cocea a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1965-1969.^[8]

De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.

Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.

Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață cu o lună înainte de a împlini vârsta de 96 de ani.^[9]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• O noapte de pomină (1939)
• Cartierul Veseliei (1964)
• Neamul Șoimăreștilor (1965) - Doamna Elisabeta Movilă
• Ciprian Porumbescu (1973) - sora pastorului Gorgon
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - sultana Mara
• Mușchetarul român (1975)
• Curcanii (1977), de Grigore Ventura, regia Virgil Bradateanu, Anca Ovanez-Dorosenco
• Aurel Vlaicu (1978)
• Cântec pentru fiul meu (1980)
• Iancu Jianu haiducul (1981)
• Atac în bibliotecă (1993)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”^[10] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[11] și clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[12]

A primit titlul de Artist Emerit (1962).^[13]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit Dinei Cocea la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.^[14]

Filatelie[modificare | modificare sursă]

Portretul actriței Dina Cocea, pe o marcă poştală emisă în anul 2006

• Seviciile poștale ale României au pus în circulație, în anul 2006, o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1,50 lei, purtând portetul actriței Dina Cocea, în seria Mari actori români contemporani.

Mit şi istorie: Actriţe de odinioară - Dina Cocea (@Arhiva TVR)

RETROARHIVA - DINA COCEA

NINETA GUSTI

Nineta Gusti, actriță română de teatru și film

Biografie Nineta Gusti

Nineta Gusti (n. 14/27 noiembrie 1913, Iași - d. 4 iunie 2002, Crevedia, județul Dâmbovița) a fost o actriță română de teatru și film. A primit titlul de Artist Emerit.

A copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza. Casa copilăriei sale a făcut-o apoi să-și dorească să aibă și ea o casă la țară.^[1]

A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, a fost actriță la teatrele Armatei, Bulandra, Nottara și Teatrul de Comedie. A jucat în spectacole precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei surori de Anton Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Gogol, Casa cu două intrări de Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière etc. A interpretat roluri și în piesele de teatru radiofonic.

Actrița a afirmat că teatrul a fost marea ei iubire: „la teatru mă simțeam ca la mine acasă; era meseria mea; erau rolurile mele care îmi aparțineau și mi-au fost toate la fel de dragi. Deși aveam emoții puternice de fiecare dată, n-am zbârcit-o niciodată”.^[1]

Nineta Gusti a debutat în cinematografie cu un rol în filmul Doi vecini (1959) regizat de Geo Saizescu. A fost căsătorită timp de 15 ani cu actorul Radu Beligan, cu care nu a avut copii. Vorbind despre căsătorie, ea a afirmat următoarele: „cât despre căsătorie, eu nu am ținut niciodată la asta și nici nu cred în ea. Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii ăștia am fost căsătoriți; noi am fost 15 ani împreună”.^[1]

A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[2]

Actrița a părăsit Bucureștiul prin 1970, mutându-se la Crevedia, unde a locuit într-o casă țărănească cu curte. Avea în fața casei o grădiniță cu flori pe care o îngrijea. În ultimii ani, a dus un trai mai greu: uneori nu a avut nici măcar lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei s-a ruinat. UNITER-ul îi trimitea în fiecare lună pachete cu alimente, iar la Gala Artiștilor din 2001 a fost premiată cu 80 de milioane de lei vechi. În februarie 2002 a suferit o pareză, fiind țintuită la pat și trebuind să renunțe la fumat. Vorbind despre moarte cu o lună înainte de deces, Nineta Gusti a spus: „eu nu cred în moarte, ci în plecare; o să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși care să se iubească între ei”

Filmografie

·         Doi vecini (1959) - soția avocatului Theodorescu-Fălciu

·         Avalanșa (1959)

·         Bădăranii (1960) - bucătăreasa

·         La tribunal (film TV, 1962)

·         Doi baieti ca piinea calda (1962)

·         Un surâs în plină vară (1963)

·         Balul de sâmbătă seara (1968)

·         Canarul și viscolul (1969)

·         Petrecerea (film TV, 1970)

·         Ciuta (film TV, 1970)

·         Puterea și adevărul (1971)

·         Idolul și Ion Anapoda (1971)

·         Parașutiștii (1972)

·         Metamorfoze (1972)

·         Astă seară dansăm în familie (1972) - mama lui Mimi

·         Ultimul cartuș (1973) - doamna Evelyne, patroana bordelului

·         Operațiunea Monstrul (1976) - mama lui Corneliu

·         Râul care urcă muntele (1977)

·         Eu, tu, și... Ovidiu (1977) - călătoarea în vârstă

·         Iată femeia pe care o iubesc (1981)

·         Șantaj (1982)

·         De dragul tău, Anca! (1983)

·         Singur de cart (1983)

·         Liliacul înflorește a doua oară (1988) - Bunica

CRISTINA STAMATE

Cristina Stamate
Date personale
Născută	8 februarie 1946  București, România
Decedată	27 noiembrie 2017 (71 de ani)[1]  București, România[1]
Cauza decesului	accident vascular cerebral
Căsătorită cu	Dan Ivănescu[*]
Cetățenie	România
Ocupație	actriță actriță de film
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Cristina Stamate (n. 8 februarie 1946, București, România – d. 27 noiembrie 2017,^[1] București, România^[1]) a fost actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiica actorului Cristian Stamate și a Cătălinei (n. Rusu), S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani în 1966 cu actorul Dan Ivănescu, fiind căsătorită cu acesta timp de 11 ani, până la decesul lui în 4 martie 1977. Și după căsătorindu-se în 1979 cu Zanfir Pop, fiind căsătorită cu acesta 20 ani, până la decesul lui în 30 decembrie 1999 și după cu Ticu Dumitrescu până în 2014.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Grăbește-te încet (1982)
• Secretul lui Bachus (1984)

Teatru[modificare | modificare sursă]

Teatrul de Revistă Constantin Tănase

• Arca lui Nae și Vasile
• Bufonii regelui
• Dai un ban, dar face
• Idolul femeilor
• Nimic despre papagali
• Poftă bună lui Tănase
• Revista revistelor
• Te aștept diseară pe Lipscani
• Ura... și la gară
• Vara nu-i ca iarna

Teatrul Național de Televiziune

• Evantaiul

Teatrul Național Radiofonic

• Scene din viața lumii mari
• Stăpânul tăcerii

Cristina Stamate - In Memoriam