5. /31 DECEMBRIE 2022 - POEZIE
Ilarie Voronca, poet avangardist
Biografie Ilarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP şi Integral şi al mişcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat şi Roneiro Valcia.
Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, şi de revista acestuia Sburătorul literar, unde şi debutează în 1922 cu versuri simboliste influenţate de George Bacovia şi de lirismul melodios şi maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiaşi factură în revistele Flacăra, Năzuinţa şi Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restrişti. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristeţile şi deznădejdea omului condamnat la existenţa cenuşie a oraşelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea şi sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentaţiei asociaţiilor insolite, nu anunţă viitoarea evoluţie a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate faţă de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la apariţia volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuşi în 1924, împreună cu Victor Brauner şi Stephan Roll, publicaţia de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial şi tehnic probează orientarea poetului în această etapă.
Ilarie Voronca văzut de Robert DelaunayÎn 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendinţă în scrisul lui Voronca. Poetul părăseşte constructivismul şi intră în sfera de influenţă a suprarealismului, mişcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susţinut şi el nu încetineşte nici după stabilirea poetului în Franţa, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viaţa literară din România. După această dată, creaţia sa aparţine spaţiului literar de adopţie: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..
Naturalizat francez în 1938, va participa la mişcarea de rezistenţă, ca scriitor şi luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în ţară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în acelaşi an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 şi 1965, tânărul grup de literaţi "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din Bucureşti apar, sub îngriţirea lui Saşa Pană, două volume de Poeme alese.
Opere
Restrişti, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă şi desene de Victor Brauner)
Colomba, Colecţia Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay şi portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare)
Ulise, Colecţia Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare)
Plante şi animale. Terase, Colecţia Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuşi)
Brăţara nopţilor, editura unu, Bucureşti, 1929 (cu un desen de Victor Brauner)
A doua lumină, editura unu, Bucureşti, 1930 (tiraj de 250 de exemplare)
Zodiac, editura unu, Bucureşti, (1930) (desen şi copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare)
Invitaţie la bal, editura unu, Bucureşti, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare)
Incantaţii, Editura "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931 (cu portret de Miliţa Petraşcu pe frontispiciu)
Act de prezenţă, Colecţia "Carte cu Semne", Bucureşti, 1932
Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1932 (ilustraţii de Victor Brauner, Jules Perahim şi Michonze; tiraj de 230 de exemplare)
Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefaţă de Georges Ribemont-Dessaignes şi portret de Marc Chagall)
Patmos şi alte şase poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1933
Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934
Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934
Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate)
La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate)
La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare)
Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937
Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937
Oisiveté, Editions Sagesse, 1938
Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938
L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce)
Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939
Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941
Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare)
La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942
La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944
L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka)
Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade)
Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945
Contre-solitude, Editions Bordas, 1946
Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne şi de autor)
Diner, Editions PAS, 1952 (conţine colaje de Jeanne Coppel)
Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate)
Poeme, Editura Univers, Bucureşti, 1961 (traducere de Saşa Pană şi prefaţă de Eugen Simion)
Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine)
Onze récits, Rougerie, 1968
Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 (copertă de Constantin Guluţă şi prefaţă de Saşa Pană)
Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, Bucureşti, 1973 (traducere şi prefaţă de Saşa Pană)
Interviul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu şi Barbu Brezianu şi prefaţă de Ion Pop şi Barbu Brezianu)
Perméables, Le trident Neuf, 2005
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP şi Integral şi al mişcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat şi Roneiro Valcia.
Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, şi de revista acestuia Sburătorul literar, unde şi debutează în 1922 cu versuri simboliste influenţate de George Bacovia şi de lirismul melodios şi maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiaşi factură în revistele Flacăra, Năzuinţa şi Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restrişti. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristeţile şi deznădejdea omului condamnat la existenţa cenuşie a oraşelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea şi sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentaţiei asociaţiilor insolite, nu anunţă viitoarea evoluţie a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate faţă de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la apariţia volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuşi în 1924, împreună cu Victor Brauner şi Stephan Roll, publicaţia de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial şi tehnic probează orientarea poetului în această etapă.
Ilarie Voronca văzut de Robert DelaunayÎn 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendinţă în scrisul lui Voronca. Poetul părăseşte constructivismul şi intră în sfera de influenţă a suprarealismului, mişcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susţinut şi el nu încetineşte nici după stabilirea poetului în Franţa, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viaţa literară din România. După această dată, creaţia sa aparţine spaţiului literar de adopţie: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..
Naturalizat francez în 1938, va participa la mişcarea de rezistenţă, ca scriitor şi luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în ţară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în acelaşi an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 şi 1965, tânărul grup de literaţi "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din Bucureşti apar, sub îngriţirea lui Saşa Pană, două volume de Poeme alese.
Opere
Restrişti, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă şi desene de Victor Brauner)
Colomba, Colecţia Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay şi portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare)
Ulise, Colecţia Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare)
Plante şi animale. Terase, Colecţia Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuşi)
Brăţara nopţilor, editura unu, Bucureşti, 1929 (cu un desen de Victor Brauner)
A doua lumină, editura unu, Bucureşti, 1930 (tiraj de 250 de exemplare)
Zodiac, editura unu, Bucureşti, (1930) (desen şi copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare)
Invitaţie la bal, editura unu, Bucureşti, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare)
Incantaţii, Editura "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931 (cu portret de Miliţa Petraşcu pe frontispiciu)
Act de prezenţă, Colecţia "Carte cu Semne", Bucureşti, 1932
Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1932 (ilustraţii de Victor Brauner, Jules Perahim şi Michonze; tiraj de 230 de exemplare)
Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefaţă de Georges Ribemont-Dessaignes şi portret de Marc Chagall)
Patmos şi alte şase poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1933
Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934
Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934
Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate)
La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate)
La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare)
Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937
Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937
Oisiveté, Editions Sagesse, 1938
Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938
L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce)
Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939
Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941
Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare)
La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942
La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944
L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka)
Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade)
Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945
Contre-solitude, Editions Bordas, 1946
Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne şi de autor)
Diner, Editions PAS, 1952 (conţine colaje de Jeanne Coppel)
Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate)
Poeme, Editura Univers, Bucureşti, 1961 (traducere de Saşa Pană şi prefaţă de Eugen Simion)
Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine)
Onze récits, Rougerie, 1968
Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 (copertă de Constantin Guluţă şi prefaţă de Saşa Pană)
Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, Bucureşti, 1973 (traducere şi prefaţă de Saşa Pană)
Interviul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu şi Barbu Brezianu şi prefaţă de Ion Pop şi Barbu Brezianu)
Perméables, Le trident Neuf, 2005
Lanterna magică
lui Mircea Grigorescu
Aminteşte-ţi:
Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă
Şi sub carnea fragedă a caisei simţeai osul viitor al soarelui
Simţeai
Oasele, ca peştii, în sângele din noi,
Şi spuneai:
Din schelete vor creşte florile
Şi din flori lemnele
Pentru armele viitoare.
Golfuri atâtea-n care ca o algă aurora
Se va prelinge neagră prin bărcile poroase
Uleiul sfânt al umbrei amestecat cu roua
În timp ce dimineaţa cu ştiucile în plasă,
Sau printre jnepi aminte ţi-aduci cu vânătorul
Dimineaţa speriată ca-n cremene o ciută?
Răceala tăind ochiul ca un erete zborul
Abur pe care noaptea peste creste îl uită.
Fără de somn cu visul rezemat într-o mână
Cu urechea spre pulsul podgoriei plecată
Pământu-n ziua coaptă îşi va deschide-o vână
În gâlgâit de struguri toamnă desferecată.
O! Viaţa în corăbii pântecoase,
Sau în sălile reci ale închisorii,
Sau într-o insulă nouă cu ierburile în incendiu
Sau între dosare; între voi, dosare care sunteţi
Sângele vâscos al marilor Capitale
Ca şi al micilor primării de provincie.
Viaţa care ne scapă din mâini ca nişte hăţuri
Când în cazanul verii fierb stelele şi vinul
Pe-opac zidul tristeţii cu iedera te căţări
În timp ce soarele-ţi cere sângele şi imnul.
Aminteşte-ţi
Beteala atâtor anotimpuri
Sprâncenele pădurii răcorite de vânturi
Auzul ca o frunte învăluită-n nimburi
Plutind dintotdeauna sau de acum prin cânturi.
Prin zgomote în goană ca printre mlaştini pline
Şi vuietul te stropeşte alăturea de frunze
Lumina ce deodată s-a coborât în tine
Ca pasărea slăbită poposind între pânze.
Deodată,
E flacăra în tine venită din natură
Cum un profil pătrunde cu ploile în frunză
Secretul ca o spumă va înflori pe gură
Va fi magica vorbă ca o cheie ascunsă.
Dar spune-mi:
Care va fi ochiul şi care va fi urechea
Ce-ţi vor primi fiinţa adânc ca pe o esenţă?
Vei fi tu prin tăcere, fără memorie-n vechea
Cetate, călătorind prin umbra mult mai densă?
Sau vei mai şti cuvântul curea de transmisiune
Care va da mişcare roţilor mari din inimi?
Lumina care-n vorbe a-nchis on misiune
Sau prin ecou, în noapte, nu va răspunde nimeni?
Atunci,
Pe buza ta surâsul îl voi reda luminii
Mă voi urca spre suflul eliberat în spaţii
Şi soarele pe creste ca o floare-a reginii
Pentru tine-l voi rupe ţi-l voi aduce în braţe.
Şi tot de acolo
Şerpii şi lianele amiezii vor răzbate în flaut
Tot de acolo
O adiere vine până în pădurile somnului
Şi astralele vestminte atârnă peste poduri
Simetric
Cu procesiune de cristale trecând pe dedesubt.
La-ncrucişări de vise spasmul ca o troiţă
Sângele meu spre tine ca mările spre lună
În împletire astru şi val ca o cosiţă
Fără să poată încă s-alunece-mpreună.
Dar când se vor atinge ca două minutare
Astru şi val?
Şi când mă voi apropia de tine
Ca o pădure călătorind spre eternul fluviu?
Şi când, un flux de oameni cu braţele-amestecate
Mă va zvârli-ntre melcii de pe ţărm în nisip?
În timp ce mai departe
Ca un sânge atras de inimă
Ultima lumină se revarsă în gâtlejul privighetoarei
Unde
Se va preface în triluri.
Şi mai departe
Cu o lactee scamă pe rănile crude încă,
Să nu închizi ochii
Şi vei vedea cum ziua se prăbuşeşte ca un tavan
Praf înălţat din ruină spre lămpile plăpânde
Şi vei vedea cum vântul îmi smulge vocea
Ca de pe gard o rufă
Şi-o duce mai departe
Până la melancolia albă
A zăpezii.
Să nu-nchizi ochii şi vei vedea
Prin carnea mea transparentă armatele de mâine,
Plantaţiile toride,
Oraşele virtuale,
Grânele viitoare le vei vedea în mine
Ca un diluviu oglindit în picătura de ploaie
Va fi un aliagiu şi-amestecatul sânge
Din care în iubire vom bate o monedă
Oprind umana goană cu îmbrăţişarea stâncii
Când, ca auzul, marea ne va ghici atentă.
Pe umărul meu cofă pentru o stelară apă
Zi după zi filtrată în stalactită, în pâine,
Voce care răzbate ca o rază mai slabă
Peretele ce-n seară dintr-un amurg rămâne,
Şi vei vedea cum capul înaintează în timp,
Ca în pământ o rădăcină,
Vei vedea cum capul întâlneşte alte capete
Ca o rădăcină care întâlneşte alte rădăcini
Şi-n jurul lor fecunda recoltă pune o aureolă
Prin succesivele uşi ale anotimpului
O horă de capete,
O horă de rădăcini,
O horă de cranii
O horă de corăbii.
Şi-n timpul acesta viaţa
Ca un lignit în locomotiva puternică,
Viaţa în patul strâmt al azilului de noapte.
Viaţa în sala de dans a marelui transatlantic
Până ce ochii se amestecă
Asemenea frunzelor veştede.
Şi vei vedea
Cum un om cuprinde alţi oameni
Ca o pădure care cuprinde alte pădurio
Şi inima mea va putea fi lupa
Care atrage razele de întuneric ale tristeţei
Solitudine,
Şi botul vântului în sacul cu ovăz,
Solitudine,
Şi între construcţii în schele de metale luminând ca un curcubeu.
Peretele care urcă încet
Ca o sevă în arbore
Şi în ciment răsfierbe o sinucidere, o iubire
Până ce zvonul vine între odăi
Aievea.
Îţi aminteşti,
Cu faţa întoarsă spre mâine sau spre ieri.
Aminteşte-ţi:
Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă
Şi sub carnea fragedă a caisei simţeai osul viitor al soarelui
Simţeai
Oasele, ca peştii, în sângele din noi,
Şi spuneai:
Din schelete vor creşte florile
Şi din flori lemnele
Pentru armele viitoare.
Golfuri atâtea-n care ca o algă aurora
Se va prelinge neagră prin bărcile poroase
Uleiul sfânt al umbrei amestecat cu roua
În timp ce dimineaţa cu ştiucile în plasă,
Sau printre jnepi aminte ţi-aduci cu vânătorul
Dimineaţa speriată ca-n cremene o ciută?
Răceala tăind ochiul ca un erete zborul
Abur pe care noaptea peste creste îl uită.
Fără de somn cu visul rezemat într-o mână
Cu urechea spre pulsul podgoriei plecată
Pământu-n ziua coaptă îşi va deschide-o vână
În gâlgâit de struguri toamnă desferecată.
O! Viaţa în corăbii pântecoase,
Sau în sălile reci ale închisorii,
Sau într-o insulă nouă cu ierburile în incendiu
Sau între dosare; între voi, dosare care sunteţi
Sângele vâscos al marilor Capitale
Ca şi al micilor primării de provincie.
Viaţa care ne scapă din mâini ca nişte hăţuri
Când în cazanul verii fierb stelele şi vinul
Pe-opac zidul tristeţii cu iedera te căţări
În timp ce soarele-ţi cere sângele şi imnul.
Aminteşte-ţi
Beteala atâtor anotimpuri
Sprâncenele pădurii răcorite de vânturi
Auzul ca o frunte învăluită-n nimburi
Plutind dintotdeauna sau de acum prin cânturi.
Prin zgomote în goană ca printre mlaştini pline
Şi vuietul te stropeşte alăturea de frunze
Lumina ce deodată s-a coborât în tine
Ca pasărea slăbită poposind între pânze.
Deodată,
E flacăra în tine venită din natură
Cum un profil pătrunde cu ploile în frunză
Secretul ca o spumă va înflori pe gură
Va fi magica vorbă ca o cheie ascunsă.
Dar spune-mi:
Care va fi ochiul şi care va fi urechea
Ce-ţi vor primi fiinţa adânc ca pe o esenţă?
Vei fi tu prin tăcere, fără memorie-n vechea
Cetate, călătorind prin umbra mult mai densă?
Sau vei mai şti cuvântul curea de transmisiune
Care va da mişcare roţilor mari din inimi?
Lumina care-n vorbe a-nchis on misiune
Sau prin ecou, în noapte, nu va răspunde nimeni?
Atunci,
Pe buza ta surâsul îl voi reda luminii
Mă voi urca spre suflul eliberat în spaţii
Şi soarele pe creste ca o floare-a reginii
Pentru tine-l voi rupe ţi-l voi aduce în braţe.
Şi tot de acolo
Şerpii şi lianele amiezii vor răzbate în flaut
Tot de acolo
O adiere vine până în pădurile somnului
Şi astralele vestminte atârnă peste poduri
Simetric
Cu procesiune de cristale trecând pe dedesubt.
La-ncrucişări de vise spasmul ca o troiţă
Sângele meu spre tine ca mările spre lună
În împletire astru şi val ca o cosiţă
Fără să poată încă s-alunece-mpreună.
Dar când se vor atinge ca două minutare
Astru şi val?
Şi când mă voi apropia de tine
Ca o pădure călătorind spre eternul fluviu?
Şi când, un flux de oameni cu braţele-amestecate
Mă va zvârli-ntre melcii de pe ţărm în nisip?
În timp ce mai departe
Ca un sânge atras de inimă
Ultima lumină se revarsă în gâtlejul privighetoarei
Unde
Se va preface în triluri.
Şi mai departe
Cu o lactee scamă pe rănile crude încă,
Să nu închizi ochii
Şi vei vedea cum ziua se prăbuşeşte ca un tavan
Praf înălţat din ruină spre lămpile plăpânde
Şi vei vedea cum vântul îmi smulge vocea
Ca de pe gard o rufă
Şi-o duce mai departe
Până la melancolia albă
A zăpezii.
Să nu-nchizi ochii şi vei vedea
Prin carnea mea transparentă armatele de mâine,
Plantaţiile toride,
Oraşele virtuale,
Grânele viitoare le vei vedea în mine
Ca un diluviu oglindit în picătura de ploaie
Va fi un aliagiu şi-amestecatul sânge
Din care în iubire vom bate o monedă
Oprind umana goană cu îmbrăţişarea stâncii
Când, ca auzul, marea ne va ghici atentă.
Pe umărul meu cofă pentru o stelară apă
Zi după zi filtrată în stalactită, în pâine,
Voce care răzbate ca o rază mai slabă
Peretele ce-n seară dintr-un amurg rămâne,
Şi vei vedea cum capul înaintează în timp,
Ca în pământ o rădăcină,
Vei vedea cum capul întâlneşte alte capete
Ca o rădăcină care întâlneşte alte rădăcini
Şi-n jurul lor fecunda recoltă pune o aureolă
Prin succesivele uşi ale anotimpului
O horă de capete,
O horă de rădăcini,
O horă de cranii
O horă de corăbii.
Şi-n timpul acesta viaţa
Ca un lignit în locomotiva puternică,
Viaţa în patul strâmt al azilului de noapte.
Viaţa în sala de dans a marelui transatlantic
Până ce ochii se amestecă
Asemenea frunzelor veştede.
Şi vei vedea
Cum un om cuprinde alţi oameni
Ca o pădure care cuprinde alte pădurio
Şi inima mea va putea fi lupa
Care atrage razele de întuneric ale tristeţei
Solitudine,
Şi botul vântului în sacul cu ovăz,
Solitudine,
Şi între construcţii în schele de metale luminând ca un curcubeu.
Peretele care urcă încet
Ca o sevă în arbore
Şi în ciment răsfierbe o sinucidere, o iubire
Până ce zvonul vine între odăi
Aievea.
Îţi aminteşti,
Cu faţa întoarsă spre mâine sau spre ieri.
Balul coralilor
somnul presară rubine pe frunzele ochilor
cum izbucneşte deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetaţia de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt peşti cu aripele crestate în întuneric tăişuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule de sânge,
arcuşul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peştilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a peştilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietăţile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie
peştii fosforescenţi ca afişe luminoase.
cum izbucneşte deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetaţia de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt peşti cu aripele crestate în întuneric tăişuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule de sânge,
arcuşul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peştilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a peştilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietăţile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie
peştii fosforescenţi ca afişe luminoase.
Fuga poetului
Viu mânzul. Plajă. Spumă în zăbală
Şi-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în braţul stâng
În braţul drept o lună pală.
Lance rotită-n cer sau în adânc
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
În sare, câte, mările le spală
Lumini, atâtea, în mărgean se strâng.
E zi? E noapte? Unanimă apă
Făptură-umbră. Cântec e sau prinţ.
Copit-atinge nevăzuta clapă.
Vocea s-aude răsunând cu zimţi.
Pe margini fuga în şopârlă scapă:
Amurguri, zori s-au sfărâmat în dinţi.
Şi-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în braţul stâng
În braţul drept o lună pală.
Lance rotită-n cer sau în adânc
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
În sare, câte, mările le spală
Lumini, atâtea, în mărgean se strâng.
E zi? E noapte? Unanimă apă
Făptură-umbră. Cântec e sau prinţ.
Copit-atinge nevăzuta clapă.
Vocea s-aude răsunând cu zimţi.
Pe margini fuga în şopârlă scapă:
Amurguri, zori s-au sfărâmat în dinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu