5. /5 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prințului arhiepiscop din Salzburg, și era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de „Amadeus”, traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent. Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămîne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de servitor și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta umilințele, Wolfgang își dă demisia în 1777 și pleacă, însoțit de mama sa, la München, unde solicită un angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde – în timpul turneului din 1763 – avusese mult succes. Publicul parisian nu-și mai amintea însă de copilul minune de atunci și Mozart se lovește de multe greutăți. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoțise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compozițiile sale încep să fie apreciate la curtile domnesti. Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.
Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.
La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber. În 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care – până atunci foarte reticent – constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: „Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”. La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif – prezent în sală – se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând „Bravo Mozart !”. În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii. În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.
Mozart împreună cu sora sa Maria Anna şi tatăl Leopold, pe perete un portret al mamei, Anna Maria – Tablou de Johann Nepomuk della Croce, 1780
Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise „compozitor al curții imperiale”.
În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală.
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite erau:febră reumatică (infecție streptococică), sifilis, trichineloză, Purpura Schönlein-Henoch („hiperemie generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală contractată în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor organe. Speculațiile nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. Versiunea a devenit celebră și datorită filmului lui Milos Forman, Amadeus, care a câștigat nu mai puțin de 8 Premii Oscar. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziția Requiem-lui, pe care însă nu va reuși să-l termine. Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră. Persoana a fost mai tîrziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenția de a se interpreta Requiem-ul compus de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale, reclamând creația drept o compoziție proprie. Despre această întîmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru totdeauna. Avea numai 35 de ani. După un scurt serviciu divin la catedrala Sfântul Ștefan („Stefansdom”) din Viena, trupul neînsuflețit al lui Mozart este dus fără un cortegiu de însoțitori (cu toate că a avut parte de un succes imens în timpul vieții, datorită vremii nefavorabile, foarte puține persoane ce l-au cunoscut pe Mozart au însoțit cortegiul), la cimitirul Sankt Marx. Mottoul lui a fost ” Mă simt cuprins de muzică. Muzica este in mine”. În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul „Die Schuldigkeit des ersten Gebots” și, în fine, „Requiem”-ul în re minor.
Mozart - Complete Piano Sonatas
PATRICIA KAAS
| Patricia Kaas | |
 Patricia Kaas în concert (Vilnius, 2009) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (55 de ani)[1][2][3]  Forbach, Lorena, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | Cântăreață, cantautoare, actriță |
| Gen muzical | Șansonete, cabaret, pop, jazz, jazz rock |
| Tipul de voce | Alto |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 1985 — prezent |
| Case de discuri | Sony Musique, Columbia Records, Polydor Records, CBS Records |
| Interpretare cu | Jean-Jacques Goldman |
| Premii | Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Ofițer[*] Victoire de l'artiste interprète féminine[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Patricia Kaas discography[*] |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Myspace canal YouTube | |
Modifică date / text  | |
Patricia Kaas (n. ,[1][2][3] Forbach, Lorena, Franța) este o cântăreață, cantautoare și compozitoare franceză. Patricia Kaas a crescut în Stiring Wendel, un oraș între Forbach și Saarbrücken,[4] iar primul său mare succes l-a avut în cadrul unui concurs de căutare a tinerelor talente.[5] Fiind remarcată de compozitorul-arhitect Bernard Schwartz,[6][7] interpreta a debutat în 1985, fără să se bucure de succes.[8]
Ulterior, Patricia Kaas devine cunoscută și apreciată grație materialelor sale discografice, care au fost comercializate în peste șaisprezece milioane de exemplare la nivel internațional.[5][9] Discografia sa cuprinde opt albume de studio, cele mai proeminente discuri fiind Mademoiselle chante... (1998), Scène de vie (1990) și Je te dis vous (1993).
Interpreta este recunoscută pentru vocea sa gravă, caracteristică altistelor.[10] Având un timbru ușor gutural,[7][11] Kaas a fost adesea comparată cu Marlene Dietrich sau cu Édith Piaf.[12][13] Cântăreață câștigătoare a multiple distincții și merite (vezi aici), Kaas debutează ca actriță în pelicula And now... Ladies And Gentlemen (2002).[14]
Biografie
Anii copilăriei. Primele activități muzicale (1966 — 1984)
Patricia Kaas s-a născut pe 5 decembrie 1966 în Forbach, Franța și este mezina familiei sale, având cinci frați și o soră.[15][16] Tatăl său, de origine franceză, Joseph, era miner, iar mama sa, Irmgard avea cetățenie germană.[17][18] Patricia a crescut în Stiring Wendel, un oraș între Forbach și Saarbrücken, iar până la vârsta de șase ani a vorbit într-un dialect german.[4][19] Mama sa a încurajat-o să cânte încă de mică.[20][21] La opt ani, Kaas interpreta șlagărele Sylviei Vartan, Dalidei, Claudei Francoi, Mireillei Mathieu, dar și „New York, New York” la diverse evenimente,[22] inclusiv nunta unuia din frații săi.[5] Primul ei mare succes l-a avut în cadrul unui concurs de căutare a tinerelor talente.[5]
Într-un interviu acordat televiziunii Antena 1, odată cu venirea sa în România din 2009, interpreta a declarat:„Când eram mică, visam să cânt pentru că era pentru mine un mod de a mă exprima...Mama mea avea o voce foarte subțire, înaltă, eu sunt foarte încântată că am vocea gravă. Mamei îi plăcea teatrul, iar tatălui meu îi plăcea să danseze.”[23][24]
La 13 ani, cu ajutorul fratelui său, Egon, a semnat un contract cu un cabaret local, Saarbrücken Club Rumpelkammer, și a luat numele de scenă Pady Pax, după formația Pax Majorettes, din Stiring-Wendel.[25][26] În adolescență Kaas a cântat împreună cu sora sa Carine,[27][28] iar la șaisprezece ani a devenit membra unei agenții de modele din Metz.[29] Încercarea ei de a pătrunde în lumea muzicală a eșuat, când un producător a refuzat-o pe motiv că nu mai era nevoie de o a doua Mireille Matthieu.[17] Cel care a condus-o pe Patricia spre primele succese muzicale a fost compozitorul-arhitect Bernard Schwartz.[6][7]
Debutul și «Mademoiselle chante le blues» (1985 — 1989)
În 1985, Patricia Kaas îl întâlnește pe actorul francez Gérard Depardieu, care acceptă să îi producă o înregistrare demonstrativă.[30][31] Cu toate acestea, el nu se implică direct în procesul de creație, soția sa, Élisabeth preluând controlul artistic asupra materialului.[32][33] Cântecul rezultat conlucrării celor doi, intitulat „Jalouse”, este lansat pe disc single la scurt timp.[34] Fiind publicată sub coordonarea casei de discuri EMI, compoziția a fost un eșec comercial, nepromovând în niciun clasament de specialitate. Deși a debutat modest, Kass caracterizează întâlnirea sa cu Depardieu drept „unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale timpurii.”[8]
Doi ani mai târziu, în 1987, fiind dezamăgită de evoluția piesei „Jalouse”, Patricia Kaas l-a întâlnit, în încercarea sa de a se afirma, pe compozitorul francez Didier Barbelivien.[35][36] În același an apare primul șlagăr al interpretei, „Mademoiselle chante le blues”, care s-a bucurat de succes notabil în clasamentele radio din Franța.[37] La scurt timp, sunt lansate piesele „D'Allemagne” și „Mon mec à moi” (cea din urmă primește un certificat de argint în Franța, fiind comercializată în peste 200,000 de exemplare).[38][39] La finele anului 1998 apare pe piață albumul de debut, Mademoiselle chante..., care primește recenzii favorabile.[40][41] Fiind produs aproape în totalitate de Didier Barbelivien, discul cuprinde elemente de muzică pop, jazz și blues.[42]
- Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.
| „Mon mec à moi” | |
| 0:36 | |
| „Mon mec à moi” este cel mai cunoscut single al materialului Mademoiselle chante..., fiind comercializat în peste 200,000 de exemplare în Franța. | |
De pe albumul său de debut mai sunt lansate două piese, „Elle voulait jouer cabaret” și „Quand Jimmy dit”. Ambele compoziții obțin clasări bune,[43][44] iar Mademoiselle chante... ajunge pe locul secund în topul albumelor din Franța.[45] La scurt timp, albumul primește discul de platină în Belgia, Elveția și Franța, iar în Canada obține un certificat de aur.[7] Până în prezent, Mademoiselle chante... a fost comercializat în peste trei milioane de exemplare pe plan internațional.[46][47] Totodată acesta este primul și singurul album promovat prin intermediul casei de discuri PolyGram, materialele discografice ulterioare ale interpretei fiind lansate de Sony Musique, Columbia și CBS Records.[8]
În 1989, Patricia Kaas primește două premii Victoires de la musique, la categoriile „Debutul anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate”.[48][49] În același an, pe 16 mai, mama interpretei, Irmgard, avea să moară bolnavă de cancer.[12] Decesul acesteia i-a provocat o depresie Patriciei, care avea să îi dedice acesteia întreaga sa carieră.[8] Ulterior, Kaas nu a susținut niciun concert pe 16 mai, singura excepție fiind interpretarea sa din finala concursului muzical Eurovision 2009.[23][24] În 1989, Patricia susținea concerte în URSS, unde avea deja un număr apreciabil de fani.[8] De asemenea, ea a avut un recital și în Japonia, țară în care cântăreții francezi nu se bucurau de succes la sfârșitul anilor 1980.[8][50]
Evoluția muzicală (1990 — 1994)
La data de 12 ianuarie 1990 are loc inaugurarea primului turneu mondial al Patriciei Kaas, compus dintr-o serie de aproximativ două sute de concerte.[51] Recitalurile au durat șaisprezece luni în total, fiind comercializate peste 600.000 de bilete.[51] Pe parcursul turneului, Kaas a cântat pe scena unuia dintre cele mai cunoscute teatre muzicale din Paris, Olimpia, dar și în câteva orașe din S.U.A. precum New York sau Washington, D.C..[15] Concomitent, popularitatea primului său album, Mademoiselle chante..., creștea simțitor în Germania. La scurt timp, Patricia Kaas a primit premiul Golden Europa, fiind numită „Cântăreața anului”.[52] Nemulțumită de campania de promovare a casei de discuri PolyGram, ea încheie colaborarea cu aceasta, preferând un parteneriat cu Sony Musique/CBS Records.[53] De asemenea, Kaas refuză să mai lucreze cu producătorul Bernard Schwartz, care este înlocuit la scurt timp de Cyril Prieur și Richard Walter, pe care îi numește în prezent „familia sa”.[52]
Cel de-al doilea album, Scène de vie, este lansat în aprilie 1990 și devine primul său disc care ajunge pe prima poziție în clasamentele de specialitate din Franța.[45][54] Albumul a rămas timp de zece săptămâni consecutive pe primul loc,[45] primind ulterior un certificat de diamant pentru vânzări de peste un milion de exemplare.[7] Deși are o abordare stilistică diferită, comparativ cu primul său disc, axându-se mai mult pe ritmuri de muzică jazz și blues, Scène de vie primește recenzii favorabile.[55][56][57]
În primăvara anului 1990, piesa „Les hommes qui passent” este lansată pe disc single în Europa Centrală, fiind însoțită de un videoclip alb-negru. Deși se bucură de succes în Franța, cântecul nu primește niciun certificat, dar rămâne cel mai cunoscut single al materialului Scène de vie.[58] Un an mai târziu, Patricia Kaas câștigă din nou două premii Victoires de la musique, la categoriile „Interpreta anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate”.[48]
În decembrie 1990, Patricia Kaas primește un premiu Bambi la categoria „Interpreta anului”.[52] De asemenea, pe parcursul „erei Scène de vie”, cântăreața a fost nominalizată la premiile ECHO, alături de Cher, Madonna, Tina Turner și Whitney Houston, la categoria „Cea mai bună interpretă pe plan internațional”.[52]
În timp ce albumul Scène de vie obține discul de platină în Canada, Kaas lansează o nouă piesă, „Les Mannequins d'osier”, care devine la scurt timp un hit în regiunile francofone.[59] Al treilea disc single de pe album, „Kennedy Rose”, este un șansonet produs de Élisabeth Depardieu și François Bernheim, ce a fost dedicat lui Rose Kennedy.[60][61] Pe parcursul anului 1991, Patricia mai lansează un cântec, „Regarde les riches”, care promovează notabil în clasamentele de specialitate.[62]
În ianuarie 1991 începe prima parte a turneului Scène de vie, format dintr-o serie de treizeci de recitaluri susținute în Rusia, Germania, Canada și Japonia.[6] Răsplata prestației muzicale de calitate a Patriciei Kaas a fost reprezentată de premiul World Music, obținut la categoria „Cea mai bună cântăreață din Franța”.[63] În iulie 1991, albumul Scène de vie este lansat în S.U.A., iar Patricia participă la câteva emisiuni televizate de renume precum Good Morning America sau Entertainment Tonight.[52] Concomitent, interpreta acordă interviuri publicațiilor de înalt tiraj Times și Vanity Fair, iar albumul său primește discuri de platină în Franța, Belgia și Elveția.[52]
Cea de-a doua secțiune a turneului Scène de vie debutează în septembrie 1991, iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute, peste 750,000.[6] Tot în 1991, este lansat primul album în concert al interpretei, Carnets de scène, înregistrat pe parcursul turneului Scène de vie, pe care Patricia îl dedică fanilor săi.[7][48]
În ianuarie 1992, cântărețul și compozitorul francez Jean-Jacques Goldman produce un duet împreună cu Patricia, „Je te promets”, pe care îl interpretează pe scena concertului anual Les Enfoirés.[64] Ulterior, Kaas a participat la înregistrarea unui album de compilație comercializat în scopuri caritabile, alături de alți douăzeci și șapte de cântăreți francezi. Piesa interpretată de aceasta este o preluare a șlagărului „La vie en rose” de Edith Piaf.[65] Fondurile obținute în urma comercializării acestui disc sunt donate unor fondații care sprijină bolnavii de SIDA.[15]
Pe parcursul anului 1992, Patricia Kaas se retrage din lumina reflectoarelor, preferând să petreacă o perioadă de timp alături de familia sa.[52] Ea revine în studioul de înregistrări în același an, în luna octombrie, dorindu-și să imprime un album mult mai profund.[52] Beneficiind de ajutorul producătorilor săi, Cyril Prieur și Richard Walter,[66][67] Kaas înregistrează sute de cântece, dintre care doar șaisprezece vor fii incluse pe viitorul său disc.[52]
În 1993 se lansează albumul Je te dis vous, care va deveni cel mai bine vândut album al Patriciei din toate timpurile — 3 milioane de exemplare vândute.[52] Acesta este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune albume de șansonete din muzica modernă, recenziile pozitive neîntârziind să apară.[30][68] Je te dis vous conține prima piesă înregistrată de Patricia Kaas în limba germană, „Ganz und gar”, produsă de Marius Müller-Westernhagen.[19] De asemenea, albumul include trei cântece în engleză, printre acestea numărându-se o preluare a șlagărului „It's a Man's Man's Man's World” de James Brown.[46]
Primul single promovat de pe albumul Je te dis vous, intitulat „Entrer dans la lumière”, a fost lansat în Europa Centrală în primăvara anului 1993.[69] În comparație cu piesele comercializate anterior, acesta promovează modest în clasamentele de specialitate. Din această cauză este lansat cânecul „Il me dit que je suis belle”, single ce câștigă notorietate în Franța, unde primește discul de argint.[70][71] Ulterior, în vara lui 1993, piesa „Reste sur moi” este remixată și promovată în unele regiuni, neobținând succes notabil.[72]
În 1994 Kaas pleacă într-un nou turneu mondial, iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute, peste 750,000.[52] Cântăreața susține peste 150 de recitaluri în diferite regiuni ale Asiei, precum Vietnam, Coreea sau Cambodgia.[52] Tot în 1994, este lansat cel de-al doilea album în concert al interpretei, Tour de charme, înregistrat pe parcursul turneului Je te dis vous.[7][34]
Materiale discografice noi (1995 — 1999)
La începutul anului 1995, Patricia Kaas încearcă să debuteze cu adevărat în industria muzicală din țările anglofone, odată cu lansarea unui nou album, intitulat Black Coffee. Pe parcursul înregistrărilor pentru acest disc, care au loc la New York, Kaas colaborează cu producătorul Phil Ramone, alături de care imprimă douăsprezece piese clasice din jazz.[52][73] Black Coffee conține preluări ale unor șlagăre celebre, lansate de Billie Holiday sau Bill Withers. Cu toate că albumul fusese înregistrat pe vinil în 1995, el nu a fost niciodată lansat oficial, fiind imprimate doar trei mii de exemplare.[52]
Interpreta ia o pauză de câteva luni, reîntoarcerea sa în studiourile de înregistrări fiind consemnată în iunie 1996, odată cu producerea noului său album.[74] Cântărețul Philippe Bergman, iubitul Patriciei la acea vreme, participă la procesul de creație al discului, printre ceilalți muzicanți prezenți numărându-se și Phil Ramone (producător american cunoscut pentru colaborările sale cu interpreți de renume, Sinéad O'Connor, Barbra Streisand și Frank Sinatra fiind cele mai importante nume).[15][75] Apărut într-un stil pop cu influențe jazz și soul, albumul Dans ma chair reprezintă o reinventare a Patriciei Kaas, având un stil muzical nou, neutilizat în trecut de interpretă. Albumul conține o mixtură de muzică jazz-blues, care o plasează pe Kaas într-o categorie mult mai comercială;[74] pentru acest disc interpreta imprimă un duet cu James Taylor, intitulat „Don't Let Me Be Lonely Tonight”.[76]
Tatăl Patriciei Kaas trece în neființă la data de 16 mai 1996, interpreta găsindu-și alinarea în persoana lui Philippe Bergman, pe care presa avea să îl numească „bărbatul vieții sale”.[74][77] Discul Dans ma chair este lansat în primăvara anului 1997 și primește la scurt timp discul de platină în Franța, câștigurile din urma comercializării acestuia fiind considerabile.[78] Patricia Kaas lansează două piese de pe acest material discografic, „Quand j'ai peur de tout” și „Je voudrais la connaître”, ambele primind câte un videoclip.[79][80] Cântecele s-au bucurat de succes în Europa Centrală, iar albumul Dans ma chair ajunge pe locul 2 în clasamentele din Franța.[78] Piesa „Quand j'ai peur de tout” a fost preluată de formația britanică Sugababes în anul 2003, fiind lansată pe disc single sub numele „Too Lost in You”.[81]
În 1998 Patricia Kaas pleacă în turneul Rendez-vous,[74] pe parcursul căruia înregistrează un nou album în concert, Rendez-vous, lansat în două formate: CD și DVD.[82] În luna octombrie, Kaas este invitată în emisiunea televizată Sacrées femmes, unde are ocazia de a cânta piesa „La vie en rose” în fața Madonnei, idolul său.[74] O lună mai târziu turneul Rendez-vous se încheie, iar cățelul cântăreței, care a însoțit-o pe parcursul turneelor sale, Lolita, moare.[74]
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă din același an, tenorii Plácido Domingo și Alejandro Fernández o invită pe Patricia Kaas să participe la concertul „Christmas in Vienna”.[83] Cântăreața acceptă și interpretează câteva colinde tradiționale alături de cei doi, fiind acompaniați de Orchestra Filarmonică din Viena.[84] Ulterior, concertul a fost transmis la televiziunile din Europa și a fost lansat în 1999 pe format CD și DVD, purtând numele Christmas in Vienna VI.[74][84]
În mai 1999, după trei ani în care nu a lansat niciun album de studio nou, Patricia Kaas se întoarce cu un stil nou, cu influențe din muzica pop, versurile pieselor sale fiind mai romantice, mai melancolice.[74][85] Discul, intitulat Le mot de passe, a fost produs de un grup restrâns de muzicieni, format din Pascal Obispo, Didier Golemanas, Lionel Florence și Zazie.[47] Albumul a fost comercializat în peste 300,000 de exemplare în Franța, obținând discul de platină.[78] În același an sunt lansate pe disc single piesele „Ma Liberté contre la tienne” și „Une Femme comme une autre”, care câștigă poziții slabe în clasamentele de specialitate,[86][87] devenind primele cântece ale Patriciei de după anul 1991 care nu au intrat în primele treizeci de poziții ale clasamentului francez, rupând un șir de succese care durase șase ani, ultimul eșec de acest fel fiind „Kennedy Rose”.[88]
Tot în 1999, presa pariziană specula că Patricia și-ar dori să aibă primul său copil împreună cu Philippe Bergman.[74][77] Infirmând aceste zvonuri, interpreta pune capăt relației la scurt timp și se mută în Zürich, Elveția, după ce conviețuise cu Bergman timp de șase ani în Paris.[89] Kaas a preferat să păstreze private motivele despărțirii.[74]
În iunie 1999, Patricia Kaas participă la unul dintre concertele organizate de Michael Jackson, numite „Michael Jackson & Friends”, care a avut loc în Korea.[90] Printre artiștii implicați în acest concert se numără Mariah Carey, Boyzone și Andrea Bocelli,[91] profiturile îndreptându-se către asociația „Nelson Mandela Children's Fund”, Crucea Roșie și UNESCO.[47] Ulterior, Kaas călătorește în zona conflictuală Kosovo, unde susține un recital pentru forțele armate franceze aflate în regiune, asemeni uneia dintre cântărețele sale favorite, Marlene Dietrich.[74][92] Tot în 1999, în septembrie, conform sondajului național francez Marianne, Kaas ocupă poziția a treia în clasamentul celor mai reprezentative personalități din „Hexagon”, primele două locuri fiind obținute de manechinele Laetitia Casta și Estelle Hallyday.[47][74]
La finele aceluiași an interpreta pleacă într-un turneu mondial, intitulat Ce sera nous, pentru a promova albumul Le mot de passe.[74] Pe parcursul acestuia, Kaas susține recitaluri alături de Orchestra Hannover Pops, dirijor fiind Georges Phelivanian.[74] Un an mai târziu, în 2000, apare un nou album în concert, Live, disponibil în format CD și DVD.[93]
«Piano Bar» și «Sexe fort» (2000 — 2007)
La începutul noului mileniu, Kaas înregistrează piesa „Casser la voix” în numele organizației Restaurants du Cœur,[94] iar câteva luni mai târziu cântă pentru copii bolnavi din spitalul Spitalul Necker din Paris.[63] Concomitent, interpreta primește un premiu Adenauer-de-Gaulle la Berlin, distincție acordată persoanelor fizice care ajută la întărirea prieteniei franco-germane.[21][95] Tot în 2000, pe 14 iulie, când Franța sărbătorea Ziua Independenței, Patricia Kaas susține un recital gratuit în Grădinile Luxemburg din Paris. Fiind acompaniată instrumental de Orchestra Filarmonică din Lille, interpreta este aclamată de grupul de primari prezenți.[74]
În vara anului 2000 Kaas decide să ia o pauză, dorindu-și să iasă din lumina reflectoarelor pentru o perioadă. Planurile sale sunt anulate în momentul în care regizorul Claude Lelouch, cunoscut pentru producerea filmului Un bărbat și o femeie (lansat în 1966), îi propune acesteia un rol principal în viitoarea sa peliculă de lung metraj.[96] Patricia acceptă să participe la preselecțiile filmului, câștigând ulterior rolul lui Jane, o cântăreață de muzică jazz.[11] Pelicula, intitulată And Now... Ladies and Gentlemen, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în 2002.[14]
În ianuarie 2001, Patricia Kaas susține din nou organizația Restaurants du Cœur; purtând o perucă neagră, aceasta cântă în duet cu Elsa piesa „Les brunes ne comptent pas pour des prunes”.[97] De asemenea, Kaas înregistrează piesa „Close your eyes”, care este inclusă pe coloana sonoră a filmului de animație Gloups, je suis un poisson, lansat în aprilie 2001.[98]
La sfârșitul anului 2001, Patricia Kaas și-a lansat primul disc de colecție, Rien ne s'arrête (ro. — „Nimic nu se oprește”). Albumul conține optsprezece piese, dintre care 17 deja binecunoscute („Mon mec à moi”, „Mademoiselle chante le blues”, „Les hommes qui passent”, „Il me dit que je suis belle” ș.a.), și una nouă – „Rien ne s'arrête”.[99] Pelicula, intitulată And Now... Ladies and Gentlemen, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în 2002.[100] Discul s-a bucurat de succes în Europa Centrală, fiind comercializat în peste 500,000 de copii.[97]
Deși filmările pentru pelicula And Now... Ladies and Gentlemen sunt în plină desfășurare, interpreta decide să înregistreze un nou album.[97] Dorindu-și un disc complet în limba engleză, Kaas preia și reînregistrează șansonete franceze tradiționale, produsul finit fiind totuși unul modern.[101] Intitulat Piano bar, discul a fost lansat în noiembrie 2002, primind recenzii mixte din partea criticilor.[102][103] Albumul a obținut discul de platină în Franța și Elveția, fiind comercializat în peste 100,000 de exemplare.[78][104] La scurt timp, Patricia Kaas a primit premiul Golden Europa, fiind numită „Cântăreața anului”.[97]
În septembrie 2002 Kaas pleacă în turneul mondial Piano Bar Live, promovând ultimele două discuri, Rien ne s'arrête și Piano bar.[97] Interpreta a susținut câteva recitaluri și în S.U.A.,[46] șase dintre acestea desfășurându-se cu sălile pline.[97] Deși inițial Kaas și-a dorit ca interpretările sale din Los Angeles, San Francisco sau Broadway să fie publicate pe un album în concert, acest lucru nu s-a întâmplat.[97]
La finele anului 2003, Patricia Kaas revine cu un noul album de studio, Sexe fort.[46] Fiind înregistrat alături de colaboratorii săi, Jean-Jacques Goldman, Patrick Fiori și Louis Bertignac, discul a primit recenzii pozitive,[105][106] dar nu s-a bucurat de succesul comercial scontat.[97] Cu toate acestea Sexe fort a obținut clasări notabile în clasamentele de specialitate din regiunile francofone și a primit dublu disc de aur în Franța.[78][97] La începutul anului 2004 Kaas lansează pe disc single piesa „Où sont les hommes”, care însă nu se bucură de succes.[107] Concomitent, Kaas primește Ordinul Național „Pentru Merit” în Germania, distincție primită de foarte puțini interpreți francezi.[108][109]
În 2004, interpreta pornește cel de-al șaptelea turneu internațional, Sexe fort, pe parcursul căruia a avut peste 175 de concerte, fiind comercializate 500,000 de bilete.[97] În același timp, Patricia înregistrează un nou album în concert, Toute la musique..., care este lansat și pe DVD în anul 2005.[110] Discul conține și două piese noi: „Toute la musique que j'aime” și „Herz eines Kämpfers”, ambele fiind lansate pe disc single în anul 2005.[111][112]
La finele anului 2005 Patricia Kaas decide să ia o pauză, care va dura până la începutul anului 2008.[113] În acest interval interpreta mai susține câteva recitaluri exclusiviste și lansează un album de colecție în anul 2007. Discul, intitulat Ma Liberté contre la tienne,[6] este imprimat în ediție limitată și nu se bucură de succesul celorlalte materiale discografice lansate de Kaas.[114]
Era «Kabaret» și Eurovision 2009 (2008 — 2010)
.jpg)
Dorindu-și să revină pe piața muzicală, Patricia Kaas înregistrează un duet în limba rusă împreună cu grupul Uma2rman.[15] Intitulat „Не позвонишь”, cântecul a fost lansat pe disc single în februarie 2008.[15] Pe parcursul aceluiași an Kaas colaborează cu producătorul Fred Helbert, alături de care înregistrează piese pentru viitorul său album de studio.[115] Discul, care apare la finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930, Greta Garbo, Suzy Solidor și Martha Graham.[68] Purtând numele Kabaret (cuvânt provenit din limba germană), discul revitalizează ritmurile jazz consacrate în perioada interbelică.[116] Deși a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, albumul a promovat modest în clasamente.[117]
La data de 30 ianuarie 2009, televiziunile din Hexagon anunțau că Patricia Kaas va reprezenta Franța la Concursul Muzical Eurovision 2009.[118][119] La scurt timp interpreta confirma într-un matinal participarea sa la ESC,[120][121] iar prima piesă de pe albumul Kabaret lansată pe disc single, intitulată „Et s'il fallait le faire” urma să participe în finala competiției.[122][123][124]
Pentru a promova cântecul, Kaas a concertat extensiv în Europa, având ca destinații țări precum Rusia, Germania, Belgia, Elveția, Finlanda și Turcia.[68] De asemenea, interpreta a cântat piesa „Et s'il fallait le faire” într-un concurs de talente din Franța, numit Star Academy.[125] În martie albumul Kabaret a fost relansat, conținând interpretări live ale unor șlagăre mai vechi ale lui Kaas, dar și piese contemporane.[126]
Fiind sponsor principal al concursului Eurovision, alături de Regatul Unit, Germania și Spania, Franța a fost direct calificată în finala competiției. În ultima etapă a concursului, ce s-a desfășurat pe data de 16 mai 2009 în Moscova, Patricia Kaas s-a clasat pe locul 8 în clasamentul general, cu un total de 107 puncte primite.[127][128]
Pentru a promova albumul Kabaret, Patricia Kaas a pornit cel de-al optulea turneu internațional din cariera sa.[68] Promovând feminismul și senzualitatea, turneul prezintă punerea în scenă a unui cabaret, recitaluri fiind susținute în multe locații din Europa și Asia.[68] Concomitent Kaas lansează un nou album în concert, intitulat Kabaret, disponibil doar în format DVD.[129] În noiembrie 2009 a început comercializarea celui de-al treilea album de compilație al interpretei, numit 19 par Patricia Kaas, care conține nouăsprezece dintre cele mai cunoscute piese ale sale.[130]
După încheierea turneului Kabaret din februarie 2010, Patricia a terminat de scris prima sa autobiografie care poartă numele L'Ombre de ma voix și a fost publicată în martie 2011.[131]
L'ombre de ma voix și Kaas chante Piaf (2011–2014)
În martie 2011, autobiografia lui Kaas “L’Ombre de ma Voix” („Umbra Vocii mele”) a fost publicat de Groupe Flammarion. Acest bestseller a fost vândut în Europa și a fost tradus în peste 6 limbi.
În octombrie 2012 Kaas a lansat un album tribut în memoria renumitei cântărețe Édith Piaf numit Kaas chante Piaf;[132] materialul fiind promovat prin intermediul unui turneu mondial format din concerte în patruzeci și cinci de țări.[133] „Kaas chante Piaf” conținea 21 de piese emblematice ae lui Edith Piaf, aranjate de Abel Korzeniowski.
Pe 20 iunie 2016, ea a lansat piesa Le jour et l'heure, primul single extras de pe albumul Patricia Kaas care a fost lansat pe 11 noiembrie, și de pe care mai fac parte piese precum 'Madame Tout le monde și Adèle.[134]
Stilul muzical
În copilărie Patricia Kaas interpreta muzica multor cântărețe de renume internațional, însă Sylvie Vartan, Dalida, Claude Francoi și Mireille Mathieu au fost principalele sale surse de inspirație.[5][22] Discul Kabaret, lansat la finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930, Greta Garbo, Suzy Solidor și Martha Graham, personaje care au influențat-o pe Kaas în cariera sa recentă.[68][116]
Interpreta este recunoscută pentru vocea sa gravă, caracteristică altistelor.[10] Având un timbru ușor gutural,[7][11] Kaas a fost adesea comparată cu Marlene Dietrich sau cu Edith Piaf.[12][13] Recent, tânăra interpretă franceză Karine a fost comparată cu Patricia Kaas, o publicație din Hexagon scriind: „Asemănarea sa, atât fizică cât și vocală, cu magnifica cântăreață cu voce suavă este tulburătoare.„[135]
Site-ul allmusic comenta lansarea discului Piano Bar astfel: „[Noul disc al interpretei] este o colecție romantică de cântece seducătoare, care îmbină armonios șansonete tradiționale și ritmuri contemporane. De asemenea, vocea Patriciei nu este niciodată ostentativă, dar devine ademenitoare.”[102] Ulterior, cântăreața a fost complimentată pentru modul în care își conturează glasul pentru a fi în concordanță cu liniile melodice ale pieselor sale.[102] Aceași sursă, allmusic, compara vocea lui Kaas cu „o forță a naturii”.[106] Site-ul face o legătură între Kaas și o mare personalitate a muzicii pop-rock, Pat Benatar.[106]
Din punct de vedere al stilurilor muzicale adoptate, discurile Patriciei Kaas variază de la șansonete clasice până la pop-rock contemporan.[136] Vocea „fumurie” îi permite interpretei să cânte în registre grave,[53] Kaas fiind cunoscută și pentru faptul că folosește coruri și orchestre, dar și alte tehnici muzicale precum recitări.[137]
Turnee
- Mademoiselle chante... (1990 — 1991) a fost primul turneu al interpretei.[51] Recitalurile au durat șaisprezece luni în total, fiind comercializate peste 600.000 de bilete.[51] Pe parcursul turneului, Kaas a cântat pe scena unuia dintre cele mai cunoscute teatre muzicale din Paris, Olimpia, dar și în câteva orașe din S.U.A. precum New York sau Washington, D.C..[15]
- Scène de vie (1991 — 1992) a fost al doilea turneu mondial al Patriciei Kaas. Succesul acestuia este confirmat de numărul mare de bilete vândute, peste 750,000.[6] Pe parcursul turneului, Kaas înregistrează primul său album în concert, Carnets de scène, pe care îl dedică fanilor săi.[7][48]
- Je te dis vous (1993 — 1994) a fost al treilea turneu al interpretei. Pe parcursul acestuia Kaas susține peste 150 de recitaluri în diferite regiuni ale Asiei, precum Vietnam, Coreea sau Cambodgia.[52] Concomitent este lansat cel de-al doilea album în concert al interpretei, Tour de charme, înregistrat pe parcursul acestui turneu.[7][34]
- Dans ma chair, cunoscut și sub denumirea Rendez-vous Tour (1997 — 1998) a însemnat reîntoarcerea cântăreței la turnee, după ce luase o pauză de trei ani. Pe parcursul turneului, Kaas a cântat din nou pe scena teatrului Olimpia, interpretare care a fost înregistrată și lansată în format DVD.[74][82]
- Le Mot de passe sau Ce sera nous (1999 — 2000) a fost cel de-al cincilea turneu mondial al interpretei.[74] Pe parcursul acestuia, Kaas susține recitaluri alături de Orchestra Hannover Pops, dirijor fiind Georges Phelivanian.[74] În 2000 apare un nou album în concert, intitulat Live, disponibil în format CD și DVD, discurile fiind imprimate pe parcursul turneului adiacent.[85]
- Piano Bar Live (2002 — 2003) a fost cel de-al șaselea turneu al Patriciei Kaas.[97] Promovând albumele Rien ne s'arrête și Piano bar interpreta a susținut câteva recitaluri și în S.U.A.,[46] șase dintre acestea desfășurându-se cu sălile pline.[97] Deși inițial Kaas și-a dorit ca interpretările sale din Los Angeles, San Francisco sau Broadway sau fie publicare pe un album în concert, acest lucru nu s-a întâmplat.[97]
- Sexe fort (2005 — 2006) a fost cel de-al șaptelea turneu internațional al interpretei. Pe parcursul acestuia Kaas susține peste 175 de concerte, fiind comercializate 500,000 de bilete.[97] În același timp, Patricia înregistrează un nou album în concert, Toute la musique..., care este lansat pe DVD în anul 2005.[110]
- Kabaret (2008 — 2009) este al optulea turneu al cântăreței.[68] Promovând feminismul și senzualitatea, turneul reprezintă punerea în scenă a unui cabaret, recitaluri fiind susținute în multe locații din Europa și Asia.[68] Concomitent Kaas lansează un nou album în concert, intitulat Kabaret (2009), disponibil doar în format DVD.[129]
Patricia Kaas în România
Patricia Kaas a vizitat pentru prima oară România în iunie 1992, când a susținut un recital în cadrul festivalului internațional Cerbul de Aur.[11][138] Având o ținută lejeră, Kaas a interpretat șlagărele care au consacrat-o, una dintre cele mai aclamate piese fiind „Mon mec à moi”.[139][140] Printre personalitățile prezente s-au numărat Johnny Logan, Angela Similea și Gabriel Cotabiță.[141][142]
În anul 1998 Kaas revine în România,[143] aducând la București turneul Dans ma chair. Recitalul interpretei nu a fost intens mediatizat de presa română. Ulterior, pe 21 iunie 2004, Patricia Kaas susține un concert în Piața Revoluției din București.[144] Fiind sponsorizat de Orange și Institutul Francez, evenimentul comemorează „Sărbătoarea muzicii”, printre ceilalți participanți numărându-se Ștefan Bănică Jr. și formația Spitalul de Urgență.[145] Referitor la onorariul lui Kaas, presa a speculat că interpreta ar fi cerut o sumă mai mult simbolică, comparativ cu banii încasați în urma unui concert obișnuit.[144]
Interpreta a revenit în România în vara anului 2009, când a susținut un concert la București. Recitalul, parte componentă a turneului Kabaret, a avut loc la data de 14 iunie la Sala Palatului.[68] Kaas a interpretat șlagărele care au consacrat-o în fața unui public de peste 4.000 de persoane.[146] În ziua care a succedat concertul, Mediafax scria: „Rafinat, feminin și senzual, spectacolul pe care Kaas l-a prezentat la București, alături de o trupă de instrumentiști și de o dansatoare, a încântat publicul din Capitală, care a fredonat alături de ea refrenele cunoscute, aplaudând cu putere evoluția cântăreței.”[147]
Patricia Kaas va reveni în România pe 23 iunie 2013 pentru a susține un concert ce face parte din turneul Kaas chante Piaf.[148]
Patricia Kaas în Republica Moldova
La data de 15 august 2001, Patricia Kaas a susținut un concert privat la Chișinău, în fața unui public format din mai puțin de o sută de persoane.[149] Organizatorii evenimentului, corporația Brodsky Uscov Loopers Reed & Parteners și clubul „Blak elefant”, au impus un set de reguli rigide: nici o campanie de publicitate, nici o conferință de presă și un auditoriu foarte mic.[149]
În anul 2009 Kaas revine în Republica Moldova, aducând la Chișinău turneul Kabaret.[150] Concertul, care a avut loc pe 22 mai la Palatul Național este similar celui susținut anterior la București.[151] Toate biletele puse în vânzare au fost comercializate, iar presa din Chișinău denumea recitalul „evenimentul anului”.[152]
Discografie
Albume de studio
| Albume live
| Alte albume
|
Filmografie
| An | Film |
|---|---|
| 2002 | And Now... Ladies And Gentlemen
|
Distincții și merite
Următoarea listă prezintă cele mai notabile distincții și merite ale Patriciei Kaas.[21][48][52][85][97][108][109]
| Anul | Juriul | Distincția | Titlul discului premiat |
|---|---|---|---|
| 1988 | Victoires de la musique | Debutul anului | „D'Allemagne” |
| 1989 | Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate | — | |
| 1990 | Golden Europa | Cântăreața anului | „D'Allemagne” |
| 1991 | Victoires de la musique | Cântăreața anului | — |
| Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate | — | ||
| Premiile Muzicale Mondiale | Cea mai bună cântăreață din Franța | — | |
| Premiile Bambi | Cântăreața anului | — | |
| 1992 | Victoires de la musique | Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate | — |
| Premiile ECHO | Cea mai bună interpretă pe plan internațional (locul 3) | — | |
| 1995 | Victoires de la musique | Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate | — |
| Premiile Muzicale Mondiale | Cea mai bună cântăreață din Franța | — | |
| 1996 | Premiile Platinum Europe | Discul de platină în Europa | Tour de charme |
| 1998 | Dans ma chair | ||
| 2000 | Victoires de la musique | Cea mai bună cântăreață din Franța (nominalizare) | — |
| — | Distincția Adenauer-de-Gaulle „Pentru Merit” | — | |
| 2002 | Golden Europa | Cântăreața anului | — |
| 2003 | — | Ordinul Național „Pentru Merit” în Germania | — |
| 2004 | Premiile Radio Regenbogen | Cântăreața anului | — |
| 2008 | Золотой граммофон (în română — Gramofonul de aur) | Cea mai bună piesă | „Не позвонишь” (împreună cu grupul Uma2rman) |
Patricia Kaas - Mademoiselle chante le blues
Patricia Kaas Greatest Hits Playlist 2021 | Patricia Kaas Collection Of The Best Songs 2021
| Anca Parghel | |
 Anca Parghel în Belgia, la sfârșitul anilor '90 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 16 septembrie 1957 Câmpulung Moldovenesc, România |
| Decedată | (51 de ani) Timișoara, România Timișoara, România |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer mamar) |
| Căsătorită cu | Virgiliu Parghel |
| Cetățenie | România |
| Etnie | romi |
| Ocupație | Cântăreață, pianistă, compozitoare, textieră, aranjoare, profesor universitar |
| Activitate | |
| Gen muzical | jazz |
| Ani de activitate | 1984 - 2008 |
| Case de discuri | Electrecord (1986-1987; 1988) Blue Flame (1987-1989) Amadeo (1990) Polydor (1991) Koala (1992) Nabel (1992-1994) Prima Club (1994) Intercont Music (1994-1997) Miramar (1995) Acoustic Music (1998- anii 2000) Nrg!a/Roton (2007-2008) |
| Interpretare cu | Johnny Răducanu, Fly Project, Mircea Tiberian, Tom Boxer |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Anca Parghel (n. 16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc — d. 5 decembrie 2008, Timișoara) a fost o cântăreață și profesoară de jazz, fosta soție a pictorului Virgiliu Parghel.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După ce a terminat Liceul de Muzică din Iași, și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică, tot din Iași, unde și-a dat licența cu lucrarea Charlie Parker, un geniu al improvizației.[1]
Până în 1989, a predat canto, pian și improvizație la Liceul de Muzică din Suceava, în București, la Conservatorul de Muzică, în Belgia, la Bruges și Namur (La Marlagne), la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg), în Germania, la Silsoe și Cleolaine Workshops în Marea Britanie și la Chișinău.[1]
A cântat în cadrul marilor festivaluri de jazz începând cu 1984 (București, Brașov, Sibiu, Costinești, Iași, Nürnberg, Leipzig, Varșovia, Leverkusen, Viena, Liège, Tübingen, München, Linz, Zagreb, Varna, Lomza și Bratislava), dar și în cluburile de jazz din România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria și Elveția.[1]
De-a lungul carierei a cântat alături de muzicieni români cunoscuți, între care Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, dar și cu celebrități din jazzul mondial (Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, Jean-Louis Rassinfosse, Phillip Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek etc.).[1]
Stabilită în Bruxelles, Belgia, Anca Parghel și-a continuat activitatea la catedră, ca profesor de jazz vocal la Conservatorul Regal de Muzică din Bruxelles și la Conservatorul Lemmens, dar și ca muziciană și vocalistă pe scenele de jazz din Belgia, Germania și Olanda în formule de trio, cvartet sau cvintet, a căror componență cuprinde pe Ciprian Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, și Puiu Pascu, la pian.
Cu ocazia festivalului Jazz Supernight, Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena Festivalului de Jazz București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Române.
În 2008 artista a primit numeroase premii, din care o parte pentru albumul "Zamorena" și single-ul "Brasil" lansat în colaborare cu Fly Project și Tom Boxer. Din premiile primite merită amintite: "Artistul anului 2008" și "Cel mai bun cântec pop-dance" la Premiile Radio România Actualități, "Premiul pentru întreaga activitate" la Romanian Music Awards, "Trofeul aniversar" și "Best Hit" la Romanian Top Hits, precum și alte premii în cadrul "Galei sectorului 6", "Eroii din Ring" a ziarului Ring, emisiunilor "Duminica în familie", "Agentul VIP", "Confidential", ș.a. De asemenea, Anca Parghel a fost desemnată "Cetățean de onoare al orașului Câmpulung Moldovenesc", localitatea de origine a artistei.
În decembrie 2008, studio-ul de producție FlyRecords împreună cu Roton au lansat albumul de colinde al artistei intitulat Colind pentru România. În 2009, asociații FlyRecords, Tudor Ionescu, Tudor Parghel și Dan Deneș au participat sub patronajul label-ului Roton la filmarea clipului pentru single-ul "Andale" al artistei, înregistrat în toamna 2008, acesta urmând a fi acompaniat și de lansarea ultimului album pop-dance al artistei.
În februarie 2009, Jurnalul Național și Fundația Anca Parghel au reeditat albumul Midnight Prayer al artistei și l-au lansat în cadrul ediției de colecție a cotidianului dedicată Ancăi Parghel.
Cu ocazia zilei de naștere a artistei în septembrie 2009, Hard Rock Cafe București și Tudor Parghel au organizat în debutul seriei de concerte Blue Monday un concert in memoriam. La acest eveniment au interpretat fii artistei, Tudor și Ciprian Parghel, Puiu Pascu și Alin Constanțiu, având ca invitate speciale pe Paula Seling, Ozana Barabancea și Luiza Zan.
Familia[modificare | modificare sursă]
Bunica din partea tatălui a Ancăi Parghel era de etnie romă, etnia bunicului fiind necunoscută.[2]
Decesul[modificare | modificare sursă]
La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital în urma unor dureri de cap și de stomac, fiind ulterior diagnosticată cu un cancer ovarian,[3], care se pare că este ereditar.[4]
Anca Parghel a decedat la 5 decembrie 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.[1][5]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Tinerii dansează (Electrecord, 1986)
- Soul, My Secret Place (Blue Flame, 1987)
- Magic Bird (cu Mircea Tiberian) (Electrecord, 1990)
- Indian Princess (Blue Flame, 1990)
- Octet Ost (Amadeo, 1990)
- Ron und Tania (Polydor, 1991)
- Is That So? (Koala, 1992)
- Airballoon (Nabel, 1992)
- Beautiful Colours (Nabel, 1993)
- Carpathian Colours (Nabel, 1994)
- Jazz, My Secret Soul (Intercont Music, 1994)
- Indian Princess (Jazz Specials Edition) (Miramar, 1995)
- Noapte albă de crăciun / White Christmas Night (Prima Club, 1994)
- Midnight Prayer (Intercont Music, 1996)
- Primal Sound (Acoustic Music, 1999)
- Zamorena (Roton, 2007) (ft. Tom Boxer)
- Colind pentru România (Roton, 2008) (ft. Fly Project)
Aprecieri[modificare | modificare sursă]
Elogii și aprecieri aduse marii artiste:[6]
- Aura Urziceanu: "Ceea ce e trist este că era încă tânără și este păcat, este mare păcat că s-a stins din viață. Lasă în urmă doi fii îndurerați, dar ea rămâne vie pentru publicul care a aplaudat-o și a admirat-o. Pe lângă durere, ea rămâne vie în inima tuturor - a publicului. Anca Parghel va fi în continuare cu noi prin ceea ce a realizat - discuri, filmări..."
- Harry Tavitian: "În primul rând a fost o colegă de-a noastră cu care am cântat mulți ani, de la începutul anilor '80, pe la toate festivalurile de jazz - Sibiu, Iași, Costinești, Cluj. Era un talent nativ de la început, era evident lucrul acesta. De la început a fost în prima linie a jazzului românesc, începând cu anii '85, sigur, respectând generațiile. Întotdeauna când aveam ocazia să cântăm împreună era deliciul publicului. Personal, am organizat foarte multe concerte de jazz în Constanța, orașul meu natal, și la multe dintre aceste concerte ea se număra printre invitații principali."
- Mircea Tiberian: "Anca Parghel a fost pentru jazz unul dintre cele mai mari talente pe care le-a dat țara noastră. În afară de voce, avea o capacitate de creație și o vitalitate ieșită din comun. Toate aceste calități au făcut-o o mare cântăreață. Și, probabil că dacă s-ar fi născut pe alte meleaguri, alta ar fi fost traiectoria sa. Pentru noi, a fost important că a existat și este o mare pierdere pentru muzica românească."
- Horia Moculescu: "Probabil că abia dispariția ei va evidenția valorile pe care le-a avut, pentru că a avut o multitudine de talente. A fost pianistă, a fost muziciană, a fost cântăreață, a fost pedagogă, a fost hazoasă, a fost prietenoasă. Cum să mai înlocuiești acum pe cineva care cânta la pian de 35 de ani, cineva care cânta jazz tot de 35 de ani, cineva care a avut mii de concerte... Cum poate fi inlocuit?."
- Johnny Răducanu: "Era o cântăreață foarte importantă pentru noi și... dacă ar fi fost o sută ca ea... O țară are nevoie de o sută de cântărețe grozave", a spus Johnny Răducanu, subliniind faptul că, în România, jazzul duce lipsă de interprete, "în afară de Aura Urziceanu și de alte câteva fete care cochetează cu jazzul. Păcat că a murit. Pe Anca Parghel o cunosc de 20 de ani, dar românii o cunosc abia de un an..."
- Anca Romeci - Radio România Muzical: "Anca Parghel este întristarea tuturor Divelor ce se cred Number One".
Jazz Restitutio cu Anca Parghel (şi Florian Lungu, 2005)
| Alexandru Bidirel | |
 Alexandru Bidirel în 1969 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Stupca, Suceava, România |
| Decedat | (66 de ani) Suceava, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | lăutar |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică țărănească, muzică populară |
| Instrument(e) | vioară |
| Modifică date / text | |
Alexandru Bidirel (n. 5 decembrie 1918,[1] Ciprian Porumbescu, Suceava[2] - d. 12 iulie 1985, Suceava)[3] a fost un rapsod popular instrumentist din Bucovina, virtuoz al viorii[4] (după o altă sursă, s-ar fi născut la Capu Codrului)[3]
A fost apreciat de către muzicienii și cercetătorii fenomenului muzical din arealul românesc, drept etalon al conduitei stilistice și artistice în ce privește interpretarea la vioară, a muzicii tradiționale bucovinene.[5]
Formarea[modificare | modificare sursă]
A provenit dintr-o familie de lăutari[3] din sudul Bucovinei cu vechi tradiții muzicale, printre membrii acesteia numărându-se Ionică Bidirel-Nagâț și Vasile Bidirel (și ei mari nume ale artei muzicale interpretative),[6] fiind conform declarațiilor sale, nepot al lăutarului Grigore Vindereu din Suceava.[7]
A locuit la Suceava. Fiul său, Dragoș Bidirel, a devenit un reputat pianist[6]
Cariera[modificare | modificare sursă]
Lăutar profesionist, și-a lăsat amprenta asupra tezaurului folcloric bucovinean prin modalitățile sale de exprimare, perfect pliate pe zona sa folclorică în baza unei tehnici violonistice, susținute de o viziune individuală de mare valoare.[8] Bidirel, zis și „ultimul lăutar al Bucovinei”,[1] s-a impus astfel în domeniul tradițiilor violonistice populare,[9] dezvoltând o manieră de interpretare inedită, apropiată de interpretarea cultă, fără însă a denatura creația populară.[10] Performanțele sale individuale s-au dovedit importante pentru întreaga cultură autohtonă, Bidirel alăturându-se celor care au contribuit atât la exportarea tezaurului folcloric autohton, peste granițe, cât și celor carea prin repertoriile lor, au mediat relația dintre muzica tradițională și cea clasică.[11]
S-a remarcat și prin introducerea unor elemente noi de interpretare împrumutate din practica altor stiluri muzicale, precum cele de café-concert sau de muzică clasică.[8] Anul 1974, când a întegistrat la Electrecord alături de orchestra Ansamblului de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava un LP cu 20 de melodii,[5] poate fi considerat punctul culminant al carierei sale.[12]
Deși i s-a propus să se mute în București, ca primă vioară la Orchestra Națională Radio, violonistul a refuzat, pentru că nu ar fi fost posibil să-și aducă și familia în Capitală.[6]
In memoriam[modificare | modificare sursă]
Numele său a fost dat Festivalului - Concurs interjudețean de muzică populară instrumentală „Alexandru Bidirel”, desfășurat în județul Suceava. Acesta, în anul 2016 a ajuns la cea de-a 14-a ediție.[13]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- 25 de piese cântate la vioară alături de către cobzarul Ilie Bolea, înregistrate de către folcloristul Constantin Brăiloiu, 1934[3]
- Ardelenească Bucovineană + Rusească Bucovineană (SP), Orchestra Bucovineană Alexandru Bidirel, Electrecord, 1937[14] (1938 după o altă sursă)[3]
- 5 piese înregistrate pentru Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români, 1938[3]
- Corăbeasca en Roumanie – Musique de villages: Moldavie – Fundu Moldovei et Bucovina, AMP X, Archives internationales de musique populaire; Musée d'ethnographie de Genève; (înregistrări de către Constantin Brăiloiu)[15]
- Înregistrări cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, sub bacheta dirijorului Victor Predescu, 1956[6]
- Alexandru Bidirel – Un virtuose du violin (LP, album), Seria:Trésors Folkloriques Roumains, Electrecord, 1974[4][5] (1971 după o altă sursă)[16]
Alexandru Bidirel plays 'Sârbă de la Stupca'
| Nicoleta Janina | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicoleta Janina Ghinea[1] |
| Născută | 5/12/1998 (23 ani) București, România |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Reggae, Pop |
| Ani de activitate | 2013-prezent |
| Case de discuri | MediaPro Music[3] Global Records[4] |
| Colaborare cu | Doddy, Dorian Popa, Mohombi, Angelo, Connect-R, Joey Montana |
| Prezență online | |
| pagină Facebook Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Nicole Cherry, pe numele său real Nicoleta Janina Ghinea (n. 5 decembrie 1998, București, România), este o cântăreață română de muzică reggae și pop de etnie romă.[5][6] A devenit cunoscută în anul 2013 cu single-ul Memories, lansat la vârsta de 14 ani, cu care a intrat în rotație pe posturile de radio din România.[1][2][7][8]
În 2014 a câștigat premiul Zu Music Award la categoria „Best Breakthrough Artist”.[9]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Nicole Cherry s-a născut în data de 5 decembrie 1998 în București. Aceasta visase încă de mică la cariera ei muzicală, dar părinții ei nu au luat niciodată acest aspect în serios, până la vârsta de 9 ani când și-au dat seama de talentul fetei. Tânăra admite că ea a muncit foarte mult pentru a ajunge la performanțele ei în muzică, spunând într-un interviu: "Eu mai mult prin muncă mi-am format vocea, nu m-am născut cu ea așa. Două ore de studiu în fiecare zi, minim două ore!". Ea a mai spus într-un interviu că înainte de a se lansa, a fost refuzată de multe case de discuri pe pretextul că este prea mică. "Eu mi-am dorit de mult timp, înainte am mai încercat, toată lumea îmi spunea că sunt mică, sunt mică, voiam să depășesc chestia asta. În America se putea și la noi nu. Și am reușit până la urmă. După părerea mea nu conta, eu voiam să cânt și atâta tot și oamenii să-mi asculte muzica. Chiar înainte de 'Memories', nu se mai întâmpla nimic, mă chinuiam să mă vadă cineva, eram cu moralul la pământ."
Piesa ei de debut, Memories a atins sufletele multor români, bifând titlul de cea mai difuzată piesă la radio.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Single-uri[modificare | modificare sursă]
Ca artist principal[modificare | modificare sursă]
Ca artist secundar[modificare | modificare sursă]
| An | Titlu | Poziții în topuri | Album | |
|---|---|---|---|---|
| ROU | MAR | |||
| 2013 | Memories | 1[12] | — | N/A |
| Yes I Can | — | — | N/A | |
| Never Say Never | — | — | N/A | |
| 2014 | Phenomeno | 88 | — | N/A |
| The World Is Ours (cu David Correy feat. Monoblanco) | — | — | N/A | |
| Vara Mea | 11 | — | N/A | |
| Fata Naivă | 92 | — | N/A | |
| 2015 | Până vine vineri | — | — | N/A |
| Vive la vida (Nicole Cherry feat. Mohombi) | — | — | N/A | |
| 2016 | Cine iubește | — | — | N/A |
| Se poartă vara (Nicole Cherry feat. Connect-R) | — | — | N/A | |
| Cuvintele tale | 34 | — | N/A | |
| 2017 | Uneori | — | — | N/A |
| Soy como soy (Nicole Cherry feat. Joey Montana) | — | 87 | N/A | |
| 2018 | Ceasul | 79 | — | N/A |
| Dansează Amândoi | 40 | — | N/A | |
| 2019 | Pop That | — | — | N/A |
| Doctore | — | — | N/A | |
| 2020 | Cine sunt eu? | — | — | N/A |
| Mujer Latina | — | — | N/A | |
| Mă rup | — | — | N/A | |
| 2021 | Scrie-mi pe suflet | — | — | N/A |
| No Te Sale (Nicole Cherry feat. Jenn Morel) | — | — | N/A | |
| 2022 | Florile tale | — | — | N/A |
| Ce vrea o femeie | — | — | N/A | |
| Silențios (Nicole Cherry feat. Nane) | — | — | N/A | |
| Alo, Alo (Nicole Cherry feat. Rareș Maris) | — | — | Romina VST OST | |
{| class="wikitable" style=text-align:center;
|- !rowspan="2"|An !rowspan="2"|Titlu !Poziții în topuri !rowspan="2"|Album |- style="font-size:smaller;" !align=centre| ROU |- |2014 |Ne facem auziți [13]
(Vunk si Ai Nostri) | — | Hituri și mituri |- |rowspan="2"|2015 |Rezervat
(Doddy feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Pot eu să te urăsc
(Angelo feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |rowspan="4"|2018 |Grenada
(JUNO feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |S'agapao
(Alama feat. Nicole Cherry x Pacha Man) | — |style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Esentele
(Stefania feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Vinovat
(Dorian Popa feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |rowspan="3"| 2019 |Mani Mani
(Lino Golden feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Si Me Quieres
(Akcent feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Aloe Vera
(Shift feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- | rowspan="3" |2020 |Serenade(Edward Sanda feat. Nicole Cherry) |— |N/A |- |Atât de aproape
(Bogdan Medvedi x Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Bienvenido a Mamaia
(Jimmy Dub feat. Nicole Cherry & Doddy) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- | rowspan="2" |2021 |În derivă
(Felix Noa feat. Nicole Cherry) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- |Mă întorc acasă
(Damian Drăghici x Nicole Cherry x Cabron) | — | style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A |- | rowspan="2" |2022 |Traind Visul(Skizzo Skillz feat. Nicole Cherry) |— |N/A |- |Fără tine(Florian Rus feat. Nicole Cherry) |— |N/A |}
Melodii promoționale[modificare | modificare sursă]
| An | Titlu | Album |
|---|---|---|
| 2014 | „Imnul Media Music Awards” (Nicole Cherry feat Blazon) | N/A |
| 2015 | „Mama noastră” | N/A |
| 2016 | „Buburuza și Motan Noir” | N/A |
Alte apariții[modificare | modificare sursă]
| An | Titlu | Album |
|---|---|---|
| 2018 | „Noi în anul 2000” [14] | N/A |
Clipuri video[modificare | modificare sursă]
| Titlu | An | Alți artiști | Album | Regizor | Ref. |
|---|---|---|---|---|---|
| „Memories” | 2013 | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [15] |
| „Yes I Can” | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [16] | |
| „Phenomeno” | 2014 | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [17] |
| „Vara mea” | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [18] | |
| „Fata naivă” | N/A | N/A | Iulian Moga | [19] | |
| „Până vine vineri” | 2015 | N/A | N/A | Michael Adrian Mircea | [20] |
| „Vive la vida” | Mohombi | N/A | Alex Ceaușu | [21] | |
| „Cine iubește” | 2016 | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [22] |
| „Se poartă vara” | Connect-R | N/A | Alex Ceaușu | [23] | |
| „Cuvintele tale” | N/A | N/A | Iura Luncașu | [24] | |
| „Uneori” | 2017 | N/A | N/A | Iura Luncașu | [25] |
| „Soy Como Soy” | Joey Montana | N/A | Claudiu Stan | [26] | |
| „Ceasul” | 2018 | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [27] |
| „Dansează amândoi” | N/A | N/A | Iura Luncașu | [28] | |
| „Pop That” | 2019 | N/A | N/A | Alex Ceaușu | [29] |
| „Doctore” | N/A | N/A | Iura Luncașu | [30] | |
| „Cine sunt eu?” | 2020 | N/A | N/A | ||
| „Mujer Latina” | N/A | N/A | |||
| „No Te Sale” | 2021 | Jenn Morel | N/A | ||
| „Scrie-mi pe suflet” | N/A | N/A | Ionuț Trandafir | ||
| „Florile tale” | 2022 | N/A | N/A | Tranda | |
| „Ce vrea o femeie” | N/A | N/A | David Mogan | ||
| „Silențios” | Nane | N/A | David Mogan | ||
| „Alo, Alo” | Rareș Maris | Romina VST OST | David Mogan |
Ca artist secundar[modificare | modificare sursă]
| Titlu | An | Album | Regizor | Ref. |
|---|---|---|---|---|
| „Rezervat” (Doddy feat. Nicole Cherry) | 2015 | N/A | Richard Stan și Claudiu Stan | [31] |
| „S'agapao” (Alama feat. Nicole Cherry x Pacha Man) | 2018 | N/A | [32] | |
| „Grenada” (JUNO feat. Nicole Cherry) | N/A | [33] | ||
| „Esențele” (STEFANIA feat. Nicole Cherry) | N/A | [34] | ||
| „Vinovat” (Dorian Popa feat. Nicole Cherry) | N/A | Dan Petcan | [35] | |
| „Mani Mani” (Lino Golden feat. Nicole Cherry) | 2019| style="background: #ececec; color: grey;" class="table-na" | N/A | Ciolpan | [36] | |
| Si Me Quieres (Akcent feat. Nicole Cherry) | N/A | |||
| Aloe Vera (Shift feat. Nicole Cherry) | N/A | Criss Blaziny | ||
| Fără tine (Florian Rus feat. Nicole Cherry) | 2020 | N/A | ||
| Atât de aproape (Bogdan Medvedi x Nicole Cherry) | N/A | Anton Sandu | ||
| Bienvenido a Mamaia (Jimmy Dub feat. Nicole Cherry & Doddy) | N/A | Georgian Idriceanu | ||
| În derivă (Felix Noa feat. Nicole Cherry) | 2021 | N/A | Doppebeats | |
| Mă întorc acasă (Damian Drăghici x Nicole Cherry x Cabron) | N/A | Constantin Shinijikun | ||
| Traind Visul(Skizzo Skillz feat. Nicole Cherry) | 2022 | N/A | ||
| Fără tine(Florian Rus feat. Nicole Cherry) | N/A | Viky Red |
- Clasamente anuale
| An | Cântec | Clasament | Poziție |
|---|---|---|---|
| 2013 | Memories | Romanian Top 100 | 4[37] |
| 2014 | Vara Mea | Romanian Top 100 | 32[38] |
| Memories | Romanian Top 100 | 60[38] | |
| 2015 | Memories | Romanian Top 100 | 94 [39] |
| Romanian Top 100 Summer | 59[40] | ||
| Rezervat | Romanian Top 100 Summer | 50[40] | |
| 2016 | Cine iubeste" | Romanian Top 100 Summer | 49 [41] |
| Romanian Top 100 | 81 [42] | ||
| Cuvintele tale | Romanian Top 100 | 96 [42] | |
| Se poartă vara | Romanian Top 100 Summer | 58[41] |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu