6. /20 DECEMBRIE 2022 - POEZIE
ALEXANDRU CĂPRARIU
“Jaguari în salt împietriţi,
oţel vă curge-n artere -
ţărmuri din timpi străine
le-apropiaţi cu simplitate,
ca un destin,
ca o iubire mare
inimileCertitudini peste genune – poduri,
între două săruturi cuvintele – poduri,
între astăzi şi ieri, amintirile – poduri,
între lungi despărţiri, speranţele – poduri,Uitarea – pod între noi amândoi.”
(Poduri )
Alexandru Căprariu s-a născut la 20 decembrie 1929 în Cluj. Este fiul Mariei (născută Rusu) şi al lui Alexandru Căprariu, funcţionar. Face la Cluj studiile liceale şi Facultatea de Filosofie, absolvită în 1952. Elev al Şcolii de Literatură „M. Eminescu” în 1951-1952, este exmatriculat pentru lecturi interzise din Tudor Arghezi şi Lucian Blaga. Debutează cu poezie în „Almanah literar” în 1949 şi colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc., semnând la începuturi şi poezii de circumstanţă, în ton cu epoca proletcultistă. Este redactor la „Tribuna” (1957-1969), director al Editurii Dacia (1969-1986) şi din nou redactor la „Tribuna”, unde ţine nu numai cronica literară, ci şi o „cronică sportivă”. În perioada de început a „Tribunei” a fost şi cronicar plastic şi dramatic.
Debutează editorial cu volumul de versuri Orizonturi (1963), urmat de Cercurile dragostei (1966), culegere de poezie intimistă, aşezată la încrucişarea unor influenţe diverse, nedecantate încă suficient. Următorul volum, Jurnal literar (1967) include cronicile literare semnate în „Tribuna”, pe marginea unor volume de Tudor Arghezi, T. Vianu, I.L. Caragiale, Ion Barbu, Adrian Maniu, Geo Bogza, Al. A. Philippide, Ion Negoiţescu, Miron Radu Paraschivescu, Ion Vlasiu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiş, Ion Brad, Virgil Teodorescu, Ştefan Aug. Doinaş, Ion Caraion, Titus Popovici etc. Cuminţenia critică este dusă aici până la extrem, de aceea rar se poate desprinde astăzi din paginile respective o propoziţie critică memorabilă, răsărind dintre truisme şi concesii făcute comandamentelor ideologice ale vremii.
“Rotundă, ora în cadran s-a-nscris-
Egală sieşi bate-n lut şi-n vis.
Nu se re-ntoarce. Veşnică plecată,
Răspunde şi întreabă totodată.
Petrificată, se răstoarnă totuşi-
C-a luna-n cer şi-n undă printre lotuşi.
Sculptată-n suflet, ora cunoscută
Muşcă-n trecut şi rana o sărută.”
(Ora veche )
Adevărata schimbare la faţă are Ioc odată cu volumul de versuri Mica autobiografie (1975), care face racordul la temele, motivele şi modul de a scrie poezie din perioada interbelică, urmat de Marea autobiografie (1979), Ochii de pretutindeni (1981), Ierbarul cu amintiri (1984), Asfinţiturile zilnice (1985) etc. Pentru Mica autobiografie primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor, iar pentru Marea autobiografie pe acela al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj Napoca.
Din aceeaşi generaţie cu Al. Andriţoiu şi Ion Brad, de care îl leagă şi afinităţi temperamentale şi de atitudine poetică (apartenenţa mai pronunţată la tradiţie, la versul muzical şi la rafinarea livrescă), Căprariu traversează, ca şi confraţii săi, o anumită criză a limbajului şi a adeziunii la poezia oficială pentru a evolua – într-un mod mai decis decât ceilalţi – spre un intimism de substanţă, preocupat de marile teme ale existenţei: iubirea, lupta cu timpul, obsesia morţii, adeziunea la peisaj, raporturile cu transcendenţa. Rezultă de aici o poezie a bucuriilor simple, solar-meditativă, bazată pe confesiunea spontană, ţintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanta în faţa frumuseţilor firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor fireşti sunt componente ale unei poetici de jurnal existenţial, în care umbra înnegurată a morţii, presimţirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravităţi de factură elegiacă.
“Există un timp peste timp
prin care ne naştem a doua oară,
există un timp peste timp
pentru cei care nu ştiu să moară,
există un timp nescris în ceas
viu în culoare,
în vis,
în glas,
un timp stăpân şi-n tăceri,
maree fără cuvinte,
un timp fără leagăn şi fără morminte,
dar în care gîlgîie voci
din stele şi lună,
din antice roci,
un timp venit din geologie,
un timp pentru care luptăm să se ştie
dacă-ngenunche prin noi sau urcă-n vecie,
un timp-stejar mereu în furtună egal,
un timp-ocean fără de mal,
un timp peste timp în el
-inel de foc în focul altui inel-
ora în oră:
(un timp-tată,
un timp-mamă,
un timp-frate,
un timp-soră)
timpul fiinţelor noastre, incandescent,
timpul prezentneostenit trecătorul prezent.”
(Nescrisul timp)
Cantabilă şi sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiţii clasice de bună factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiţionalist, poezia lui Căprariu se salvează de la caducitate prin transparenţa melodioasă a sonurilor, printr-o caligrafie discretă, prin spunere revelatorie. Experimente diverse, bine asimilate, vădesc o aplecare spre desăvârşirea formală, spre cizelare şi selectarea enunţului până la esenţial. Delicat şi senzitiv, poetul încearcă să capteze un limbaj la fel de sugestiv ca şi percepţia concretă, vehicul pentru înţelegerea iniţiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm al transcendenţei imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc / prin ierburile înalte. Sângele meu regal // aruncă rubine prin florile albastre / şi gonesc, gonesc hipnotizat de o stea / încă nevăzută de nimeni”.
“Călătorim mereu, călătorim-
şi n-o să ştie nimeni, niciodată,
că bine-am fi putut să ne oprim,
ce simplu-am fi putut să ne oprim
la prima gară-n hartă ne-nsemnată”
(Mereu)“Nedumerit o clipă, sub un văzduh de foc,
Stă cântul ciocârliei, târzie creangă-n vânt,
Şi nu se recunoaşte aceluiaşi noroc
Sol paşnic, şi aceluiaşi pământ.
A fost un dans de holde, pe-aicea, ieri. Azi nu-i.
Fântâni arteziene, vibrând ca-n mitul getic,
Îşi decantau metalul, ţâşnit în fir gălbui,
Şi murmurând frenetic.
Covorul, de mătase şi aur, adunat,
Din zori până la ceasul când steaua-n cer se ştie,
Câmp crud şi beat de cântec de greier a lăsat,
Pe care plugul iarăşi o să-l scrie -
La fel, dar cât de altfel o să-l scrie!”
(Câmp secerat )
Poezia lui Căprariu are însă şi o altă faţă, în care predomină ludicul, tonul şăgalnic, jucăuş, histrionic. Viaţa e văzută ca o mare comedie (Revelaţie) în care „actorii schimbă măşti şi schimbă glume”, în care domneşte jocul grimaselor, al măştilor, al travestiurilor, ca formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenţei, ca filosofie a fiinţei ameninţate. Discursul liric vizează eradicarea răului, ceea ce presupune şi o radicalizare a limbajului moral, o conotaţie etică, purificatoare. Caracterizarea „Am fost şi rămân fiul străzii” din Mica autobiografie consemnează tocmai această opţiune atitudinală, căci, aici, din aglomerarea unor elemente comune, a unor fapte diverse, se construieşte o poezie de mare delicateţe.
“Nu mai sunt cai, spun, dragi prieteni, nu-s!
Şi prin văzduhul plin de elegie,
Cum un suspin-lavină, spre apus,
Coboară cea din urmă herghelie,
Cu ea pierind copiii ce eram
Cînd galopam prin ierbile candorii,
Neştiutori că nu-i nici un balsam
La veşnica rotire a ninsorii.
Ci, dragi prieteni, tăinuit vă spun,
Stăpînul-Timp să nici nu prindă veste:
Din hrerghelie, calul cel mai bun
E viu – sculptat în ultima poveste.”
(Caii)
Opera
Orizonturi, Bucureşti, 1963;
Cercurile dragostei, Bucureşti, 1966;
Jurnal literar, Bucureşti, 1967;
Povestea cu mielul, clopoţelul şi copăcelul, Bucureşti, 1968;
Mica autobiografie, Bucureşti, 1975;
În timp ce pământul se-nvârte, Cluj Napoca, 1976;
Marea autobiografie, Bucureşti, 1979;
Primăvară scandinavă, Cluj Napoca, 1980;
Ochii de pretutindeni, Cluj Napoca, 1981;
Ierbarul cu amintiri, Cluj Napoca, 1984;
Asfinţiturile zilnice, Cluj Napoca, 1985;
Cicatricile penumbrei, Bucureşti, 1987;
Reîntoarcerea menestrelului, Cluj Napoca, 1988;
Poeme, prefaţă de Petru Poantă, Cluj Napoca 1997.
“Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
vom pierde aceleaşi trenuri
şi, poate, aceleaşi speranţe-
dar astfel
minutarele vor săgeta simultan
clipa-fecioară a dragostei.Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
să-nşelăm timpul ce ne-ar fi dus
pe două drumuri,
lăsând inimile noastre să se caute-n zadar,
navigînd;
tu – pe harta cea bună,
eu – după copia ei fragmentastă,
în care continentele încă sînt fără contur.Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
cu timpul
şi adolescenţele, azi depărtate,
vor dobîndi aceeaşi fiinţă,
acelaşi parfum,
aceleaşi culori
ca două grădini vecine
ce-şi împletesc în adînc,
nevăzut dar firesc,
rădăcinile arborilor mereu întineriţi prin anotimp.Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
exact după al meu
- nu mai înainte, nu mai în urmă -
să fim mereu noi înşine,
să nu existe niciodată
un
prea devreme
sau
un
prea tîrziu.”
(Ceasornicul)
Moare la 4 februarie 1988, Cluj Napoca
DANIEL DRĂGAN
| Daniel Drăgan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 decembrie 1935 Glodeni, România |
| Decedat | 25 martie 2016 |
| Naționalitate |  român |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | dramaturg, memorialist, nuvelist, poet, publicist, scriitor |
| Limbi | limba română |
| Studii | Școala de Literatură și Critică Literară Mihail Eminescu a Uniunii Scriitorilor, Facultatea de ziaristică din București |
| Note | |
| Membru al Uniunii Scriitorilor Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni Membru al Astrei Președinte al Societății Patronilor de Edituri din România | |
Modifică date / text  | |
Daniel Drăgan (n. 20 decembrie 1935, Glodeni, județul Dâmbovița - d.25 martie 2016, Brașov) a fost un dramaturg, memorialist, nuvelist, poet, publicist și scriitor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Daniel Drăgan a debutat ca poet în 1953. Opera sa cuprinde 25 de romane, volume de povestiri, teatru, eseuri, memorialistică. A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară Mihail Eminescu a Uniunii Scriitorilor (1955) și Facultatea de ziaristică din București (1977).
A inițiat și a condus revistele ASTRA (1966-1968 și 1980-1990), Brașovul literar și artistic (serie nouă – 1978-1982) și Coresi(1990-1993. A înființat și a condus Editura Arania (1991-2008) și Fundația Culturală Arania (din 1996). Membru al Uniunii Scriitorilor. A fost președinte al Societății Patronilor de Edituri din România, două legislaturi (1994-1996). A fost distins de trei ori cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (1984, 2002, 2004), și cu Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, în 2006. Membru al Uniunii Scriitorilor; Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni; Membru al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA).
Operă[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1977 - Doi ori doi, București, Editura Cartea Românească
- 1979 - Oceanul, București, Editura Cartea Românească
- 1982 - Podul, București, Editura Cartea Românească
- 1983 - Ursa Mică, Cluj-Napoca, Editura Dacia
- 1985 - Ursa Mare, Cluj-Napoca, Editura Dacia
- 1987 - Tare ca piatra, București, Editura Cartea Românească
- 1989 - Presimțirile, București, Editura Cartea Românească
- 1999 - Stăpânii lumii, Brașov, Editura Arania
- 2002 - Părintele Thom, Brașov, Editura Arania
- 2004 - Caravana, Brașov, Editura Arania
- 2005 - Ciuma boilor, Brașov, Editura Arania
- 2006 - Diavolul, aproapele nostru, Brașov, Editura Arania
- 2008 - Umbra Marelui Protector, București, Editura Minerva
- 2010 - Subreta, Brașov, Editura Arania
- 2011 - Biedermeier, Târgoviște, Editura Bibliotheca
- 2011 - Mehmed, Brașov, Editura Arania
- 2019 - Mița - Jurnalul intim, secret si adevărat al Mariei Suru, Brașov, Editura Arania
Nuvele/Povestiri[modificare | modificare sursă]
- Mărgele roșii, București, Brașov, Editura Cartea Românească, 1984
- Cherry din Dover, Brașov, Editura Arania, 1992
- Zgubilici și Scândurica, Brașov, Editura Arania, 1995
- Drum spre Arania, Brașov, Editura Arania, 2005
- Ultima tinerețe a Mariei Suru, Brașov, Editura Arania, 2005
- Fantoma, Brașov, Editura Arania, 2009
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Revelion cu Paloma Blanca, Brașov, Editura Arania, 2003
Versuri[modificare | modificare sursă]
- Hohote mari auzind, Brașov, Editura Arania, 1996
- Clipa de Apoi, Brașov, Editura Arania, 1999
- Continentul Whitman, Brașov, Editura Arania, 2004
- Perimetru magic, Brașov, Editura Arania, 2010
- Visul poetului unic Neum, Brașov, Editura Arania, 2013
- Statuie cu lacrimă, Brașov, Editura Arania, 2013
Memorialistică[modificare | modificare sursă]
- Firele de iarbă ale Americii, Brașov, Editura Arania, 2004
- Apel la memorie, Brașov, Editura Arania, 2007
Publicistică[modificare | modificare sursă]
- Zodia interogației (interviuri), Brașov, Editura Arania, 2009.
Accident cosmic - Daniel Drăgan
ANDREI CODRESCU
| Andrei Codrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1946 (76 de ani)[1][3][4][5] Sibiu, România |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii România |
| Ocupație | jurnalist romancier[*] poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba engleză[2] limba română |
| Modifică date / text | |
Andrei Codrescu (nume original: Andrei Perlmutter, n. 20 decembrie 1946, Sibiu, România) este un eseist, pedagog, poet și prozator american, originar din România.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut ca Andrei Perlmutter într-o familie evreiască din Sibiu. Până la 13 ani, părinții nu i-au spus că este evreu iar în 1966, a emigrat în Israel împreună cu mama sa (Într-un interviu mai târziu, scriitorul a menționat că pentru a putea emigra s-a plătit din străinatate suma de 4.000 de dolari).[6] A debutat ca poet de limbă română iar după emigrarea în SUA (1966) s-a afirmat ca scriitor în limba engleză, publicând poezii, lucrări cu caracter memorialistic și eseuri. Este colaborator la National Public Radio. În 1989 s-a întors în țara natală ca să transmită Revoluția Română în direct pentru programul de știri ABC's Nightline (articolele sale au fost reluate în revista Dilema). A descris această experiență în cartea Gaura din steag (The Hole in the Flag) desemnată de suplimentul literar al ziarului New York Times drept Notable Book of the Year. Romanul său, Contesa sângeroasă (The Blood Countess) (Simon and Schuster, 1995), a devenit best seller în America de Nord. Un al doilea roman, Mesi@ a avut aceeași soartă. Volumul de versuri se numește Alien Candor: Selected Poems. 1970-1996 (Santa Rosa; Black Sparrow Press, 1996). Toate volumele au fost traduse în limba română.
A publicat în The Baltimore Sun, The Chicago Tribune, Playboy Magazine și The New York Times.
Predă cursuri de creative writing la Louisiana State University în Baton Rouge, Louisiana, și editează revista de avangardă poetică Exquisite Corpse: A Journal of Letters and Life. Locuiește în New Orleans. Este căsătorit și are doi fii.
Opera poetică[modificare | modificare sursă]
Este autorul următoarelor volume de poezie:
- Comrade Past and Mister Present (Tovarășul Trecut și Domnul Prezent), 1991,
- Belligerence (Beligeranță), 1993,
- Alien Candor: Selected Poems (Candoare străină, poeme alese, 1970 - 1995), 1996.
Volume de eseuri[modificare | modificare sursă]
A publicat următoarele volume de eseuri:
- The Life and Times of an Involuntary Genius (1975),
- In America's Shoes (1983),
- A Craving for Swan (1986),
- Raised by Puppets Only to Be Killed by Research (1989),
- The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape (1990),
- The Hole in the Flag: A Romanian's Exile Story of Return and Revolution (1991),
- The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans (1995; 1996),
- Zombification: Essays from NPR (1995; 1996),
- The Dog with the Chip in His Neck: Essays from NPR & Elsewhere (1996),
- Hail Babylon! Looking for the American City at the End of the Millenium (1998),
- The Devil Never Sleeps & Other Essays (2000),
- An Involuntary Genius in America's Shoes: (And What Happened Afterwards) (2001),
- Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey, cu fotografii de David Graham (2001)[7]
- The Posthuman Dada Guide - Tzara & Lenin Play Chess (2009).
- Candoarea străină, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997.
Romane și povestiri[modificare | modificare sursă]
A publicat, de asemenea, volumul de proză scurtă Monsieur Teste in America & Other Instances of Realism (1987) și romanele:
- The Repentance of 1994,
- The Blood Countess (Contesa sângeroasă, 1995; 1996),
- Messiah(Mesi@) (1999),
- A Bar in Brooklyn: Novellas & Stories, 1970-1978 (1999),
- Wakefield (2004), traducere românească 2006.
Antologator[modificare | modificare sursă]
A realizat antologiile: American Poetry Since 1970: Up Late (1988), The Stiffest of the Corpse: An Exquisite Corpse Reader, 1983-1990 (1990), American Poets Say Goodbye to the 20th Century (1996), Thus Spoke the Corpse: An Exquisite Corpse Reader 1988-1998. Volume One, Poetry and Essays (1999). A scris scenariul și a jucat în filmul autobiografic The Road Scholar (regizat de Roger Weisberg, 1994).
A alcătuit și a tradus în limba engleză volumul At the Court of Yearning: Poems by Lucian Blaga (La curțile dorului, poeme de Lucian Blaga), Ohio State University Press, 1989.
Cărți traduse în limba română[modificare | modificare sursă]
În limba română a publicat volumul de proză scurtă: Domnul Teste în America (1993), antologia bilingvă de poezie Alien Candor / Candoare străină. Poeme alese 1970-1996 (1997), Prințesa sângeroasă (1999), Mesi@ (1999, 2006), Casanova in Boemia (2005) și Scrisori din New Orleans (2006).
Premii și distinctii[modificare | modificare sursă]
A obținut următoarele premii:
- National Endowment for the Arts Fellowship;
- Premiul pentru poezie Big Table; premiul pentru literatură acordat de Towson State University;
- Premiul ACLU Freedom of Speech (1995); premiul Mayor's Arts (New Orleans, 1996);
- Premiul pentru literatură al Fundației Culturale Române (București, 1996).
Este inclus în enciclopedia Români în știința și cultura occidentală (Academia Româno-Americană de Arte și Științe, Davis, 1992) și în Contemporary Authors, Autobiografic Series.
Referințe critice[modificare | modificare sursă]
- Gabriel Stănescu în România literară, 13-14/1999;
- Andreea Deciu în România literară, 35/1999;
- Iulian Băicuș (Observator cultural, 21/2000);
- Daniel Lee Butcher , Andrei Codrescu: A Bibliography;
- Richard Collins, Andrei Codrescu's Mioritic Space (Melus, volume 23, number 4);
- George Cziscery (San Jose Mercury News);
- Francis X. Clines (The New York Times Book Review);
- Joe Leydon (The Los Angeles Times);
- Bruce Shlain (New York Times Book Review);
- Frances Taliafero (Harper’s);
- Stephen Kessler (San Francisco Review of Books);
- Alex Kozinski (The New York Times Book Review);
- Philip Martin (The Oxford American, martie / aprilie 2000);
- Andrei Oișteanu (Revista 22, 17 iunie 2008);
- Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom, Iași, 2010;
Toate operele[modificare | modificare sursă]
- 2011: Whatever Gets You through the Night: A Story of Sheherezade and the Arabian Entertainments (Princeton University Press, ISBN 978-1-4008-3801-1)[8]
- 2010: The Poetry Lesson (Princeton University Press)
- 2009: The Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin Play Chess (Princeton University Press)
- 2008: Jealous Witness: New Poems (with a CD by the New Orleans Klezmer All-Stars) (Coffee House Press)
- 2007: Submarinul iertat, with Ruxandra Cesereanu. A long collaborative poem, Timișoara, Romania: Editura Brumar. Translated into English by Andrei Codrescu, as “The Forgiven Submarine,” published by Black Widow Press in 2009.[9][10]
- 2007: Femeia neagră a unui culcuș de hoți, Bucharest: Editura Vinea. An art-book of early poetry recovered via the Rare Books collection at Emory University.
- 2006: New Orleans, Mon Amour: Twenty Years of Writing from the City, New York and Chapel Hill: Algonquin Books. Essays, stories.
- 2006: Miracol și catastrofă: Dialogues in Cyberspace with Robert Lazu, Timișoara, Romania: Editura Hartman. A book-length interview in Romanian.
- 2004: Wakefield: a novel New York and Chapel Hill: Algonquin Books.
- 2003: It Was Today: New Poems Minneapolis: Coffee House Press
- 2002: Casanova in Bohemia, a novel New York: The Free Press [11]
- 2001: An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards) Santa Rosa: Black Sparrow Press, Re-issue of The Life & Times of an Involuntary Genius, 1976, and In America’s Shoes, 1983, with new forward and coda-essay..
- 2000: The Devil Never Sleeps & Other Essays. New York: St. Martin’s Press. Essays.
- 2000: Poezii alese/Selected Poetry, bi-lingual edition, English and Romanian Bucharest: Editura Paralela 45. Poetry.
- 1999: A Bar in Brooklyn: Novellas & Stories, 1970-1978 Santa Rosa: Black Sparrow Press.
- 1999: Messiah, a novel. New York: Simon & Schuster.
- 1999: Hail Babylon! Looking for the American City at the End of the Millennium. New York: St. Martin's Press 1999, New York and London: Picador, 1999. Essays.
- 1999: Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey. With photographs by David Graham. New York: St. Martin's Press, New York and London: Picador. Travel/Essay.
- 1997: The Dog With the Chip in His Neck: Essays from NPR & Elsewhere. New York: St. Martin's Press, New York and London: Picador.
- 1996: Alien Candor: Selected Poems, 1970-1995 Santa Rosa: Black Sparrow Press.
- 1995: The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans. New York: St. Martin's Press. New York and London: Picador,1996. Essays.
- 1995: The Blood Countess, a novel. New York: Simon & Schuster. New York: Dell.
- 1995: Zombification: Essays from NPR. New York: St. Martin's Press. New York and London: Picador.
- 1994: The Repentance of Lorraine, a novel. New York: Rhinoceros Books. Reprint with new introduction of 1976 Pocketbooks edition by “Ames Claire”)
- 1993: Belligerence, poems. Minneapolis: Coffee House Press.
- 1993: Road Scholar: Coast to Coast Late in the Century, with photographs by David Graham. A journal of the making of the movie Road Scholar. New York: Hyperion.[12]
- 1991: The Hole in the Flag: a Romanian Exile's Story of Return and Revolution (New York: Morrow. New York: Avon.
- 1991: Comrade Past and Mister Present, poetry Minneapolis: Coffee House Press.
- 1990: The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape. Boston: Addison-Wesley Co.1990; reissued by Minneapolis: Ruminator Press, 2001, with new essay)
- 1989: At the Court of Yearning: Poems by Lucian Blaga, translation of Romania's modern poet. Columbus: Ohio State University Press.
- 1988: A Craving for Swan, essays. Columbus: Ohio State University Press.
- 1987: Monsieur Teste in America & Other Instances of Realism, stories. Minneapolis: Coffee House Press.
- 1987: Raised by Puppets Only to Be Killed by Research Boston: Addison-Wesley.
- 1983: In America’s Shoes San Francisco: City Lights.
- 1983: Selected Poems 1970-1980 New York: Sun Books.
- 1982: Necrocorrida, poems. San Francisco: Panjandrum Books.
- 1979: The Lady Painter, poems. Boston: Four Zoas Press.
- 1978: For the Love of a Coat, poems. Boston: Four Zoas Press.
- 1975: The Life & Times of an Involuntary Genius, memoir. New York: George Braziller.
- 1974: The Marriage of Insult & Injury. Poems. Woodstock: Cymric Press.
- 1973: The History of the Growth of Heaven, poems. New York: George Braziller.
- 1973: A Serious Morning, poems. Santa Barbara: Capra Press.
- 1971: Why I Can’t Talk on the Telephone, stories San Francisco: kingdom kum press.
- 1970: license to carry a gun, poems. Big Table Poetry Award. Chicago: Big Table/Follet. Reprinted by Pittsburgh: Carnegie-Mellon University Press.
Poezii:
Despre fotografie
Urăsc fotografiile,
Iudele pătrate ale lumii,
falsificatorii iubirii în imaginea tuturor lucrurilor.
Îți arată părinții acolo unde broaștele judecății
stau sub făina cerească,
zugrăvesc pante înverzite
acolo unde gâzele accidentelor se frâng zburătăcite
de imperfecțiunile lumii.
Cât de stranie,
violența detaliilor
față cu unitatea ființei
Fii înțelept
Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mișcarea.
Fii înțelept și bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poți vedea rotirea -
Ucigător este doar locul pașnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spațiu-n care
Îți pare cum că nu exist, și plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.
Prieteni
Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple,
Alunecând pe marea sevelor de-april,
Îmi cresc puteri fără de număr;
Mă răsfoiește vântul ca pe-o carte
Și-oceane albe-mi curg pe umăr.
Inima către voi
Mi-am deschis-o ca o poartă
Tranșeea cu profil de șarpe
S-a prăbușit în mine, moartă.
Mâinile voastre, toate,
Le-am strâns în mâinile mele
Și-au pornit vânturi în lumină.
Pe podul brațelor voastre
Mă ridic către soare.
Albii porumbei ai bucuriei
Au învățat, neîntrerupt, să zboare.
IOAN FLORA
| Ioan Flora | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] |
| Decedat | (54 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | România[2] |
| Ocupație | filolog[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Modifică date / text | |
Ioan Flora, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Serbia – d. 3 februarie 2005, la București[3]) a fost un om de cultură, educator, filolog, poet, pedagog și traducător român originar din Serbia.
Ioan Flora a studiat la București și a locuit aici din 1993, fiind tatăl actriței Ioana Flora. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București.
Studii si cariera[modificare | modificare sursă]
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Liceul absolvit la Vârșeț, ulterior a absolvit Facultatea de Litere din București în anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București.
Cariera literară[modificare | modificare sursă]
A debutat cu poemul Des în pagina culturală a ziarului "Libertatea", singurul ziar de limbă română din Serbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea sa de debut în poezie, intitulată Valsuri, a fost publicată de editura ziarului Libertatea în Panciova în 1970.
Volume de poezie[modificare | modificare sursă]
- Valsuri, 1970;
- Iedera, 1975;
- Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia);
- Terapia muncii, 1981;
- Starea de fapt, 1984,1986;
- O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie);
- Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina);
- Tălpile violete, 1990, 1998;
- Poeme, antologie, 1993;
- Discurs asupra struțocămilei), 1995, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România și din Republica Moldova);
- Cincizeci de romane și alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996;
- Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains și premiul ASPRO).
- Medeea și mașinile ei de război, 2000
- Dejun sub iarbă, 2003[4][5]
- Trădarea metaforei, 2004[6]
Traduceri[modificare | modificare sursă]
Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovacă, engleză și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, Poezii I-II (1983);
- Adam Puslojic, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten (1986);
- Pregrad Bogdanovivi, Biblioteca rătăcitoare;
- Dragoslav Mistici, Starea sârbească (2001);
- Die Donau - leicht ansteigend, Gedichte (LYRIK- Sammlung; ISBN 3-937139-04-4; 111 Seiten, POP-Verlag, Ludwigsburg, 2004) Traduceri semnate de Hellmut Seiler Edith Konradt Horst Fassel Helmut Britz Francisca Ricinski-Marienfeld Traian T Pop Gerald Bisinger
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul Festivalului de Poezie de la Struga (Macedonia, 1978),
- Nolit Award (Serbia, 1989),
- Premiul Uniunii Scriitorilor (1997),
- Premiul ASPRO (1997).
Afilieri[modificare | modificare sursă]
Membru al Uniunea Scriitorilor din România, membru fondator al ASPRO, al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Serbia) și al PEN - CLUB.
Poezii:
O VIITOARE FEMEIE
Viitoarea femeie să fi avut într-adevăr
ochi violeți?
Dar nici măcar nu-mi amintesc cu ce fir al Ariadnei despica
mămăliga în două.
Păr castaniu până-n călcâie, un surâs mai mult bănuit,
trimițând (o voi afla mai târziu) la tabloul
bătrânului da Vinci
înconjurată de dragoste și admirație.
Oricum, inima mea în gămălie de ac se prefăcea
când se-ntâmpla să trec pe lângă atelierul
având ca blazon un alambic de aramă,
din imediata apropiere a Farmaciei cu Trepte.
Ochi violeți.
Pe-atunci, o viitoare femeie.
VRABIE DE CÂMP
Între Timiș și Dunăre, hățișuri de ceață.
Mama mi s-a părut mai mică, cu trupul rătăcit
între hotarele hainelor sure.
Acuza dureri, mai mult în gând și-aproape deloc
în măruntaie.
Pășea ca o vrabie de câmp, fără a atinge asfaltul,
zâmbea cu ochii ei pieziși și părea
că n-are nimic a-mi spune.
– Ia-mă de braț, îmi zise aproape în șoaptă,
mi-e frig de la picioare.
Pasul meu se afunda până la genunchi în viscerele
metropolitane.
Mama pășea în salturi, ca o vrabie albastră de câmp
într-o cușcă învinsă.
Între Timiș și Dunăre, hățișuri de ceață.
UN FILM CU GRETA GARBO
Ninocika Iakușova către cei trei tovarăși:
«Am urât dintotdeauna plecarea păsărilor, toamna,
înspre țările capitaliste.
Dar asta e! Noi avem idealuri mărețe,
ei – o climă blândă!»
În bucătăria comună, Ana (violoncelistă în Orchestra Simfonică)
către Ninocika Iakușova:
«Gargunov ăsta!
Nici nu știi când se duce la baie sau când toarnă la NKVD!»
«Era iunie și iarna bătea la ușă.»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu