Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
Stela Popescu s-a născut într-o familie de învățători modești, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Brașov. În 1953, susține examenul de admitere la facultate și este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății, este repartizată la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge să susțină 400 de spectacole pe an. Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În 1969, Stela părăsește Revista și se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent. În paralel, susține și o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema" de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în piese precum "Omul care a văzut moartea", "Mama Boema", "Boema, slăbiciunea mea" etc. A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în "Plicul". A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu,Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.
Între anii 1971 și 1979 face cuplul, pe scenă și la televiziune, cu Ștefan Bănică. Cât despre longevivul cuplu umoristic Stela - Alexandru Arșinel, care a început în 1979, acesta a fost garanția umorului de calitate și în prezent, dar și în trecut, când textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian.
În 1958, debutează în cinematografie în pelicula "Alo? Ați greșit numărul". A jucat în peste 25 de filme precum Nea Mărin miliardar (1979), "Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983), "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1988), etc.
Stela Popescu a făcut o carieră și în televiziune. A jucat în televiziune de la înființare până în prezent, în piese de teatru și emisiuni de divertisment, reușind să transmită ceva din spiritul satiric și contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau Dan Mihăescu. TVR a scos pe piață DVD-urile "O stea printre stele" (2006) și "Stela și Arșinel" (2005) care reunesc o parte dintre aparițile televizate ale Stelei Popescu.
Începând jumătatea anilor '90, Stela Popescu a fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea și Național TV
Joacă în serialul TV "Cuscrele" (2005-2006) precum și în telenovelele "Râzboiul sexelor" (2007-2008), "Regina" (2008-2009) și "Aniela" (2009-2010) în rolul Coanei Chiva. În 2011 revine cu o participare specială în telenovela Iubire și Onoare.
Teatru
Teatrul de Revistă Constantin Tănase (1963-1969 și 1993-prezent)- selectiv
·Aplauze, Aplauze (2010)
·Revista revistelor
·Omul care a văzut moartea
·Te aștept diseară pe Lipscani
·Nevestele vesele..la Boema (1979)
·Boema, slăbiciunea mea (1980)
·În grădina bucuriilor (1975)
·Constelația Boema (1984)
·Boema, bucuria mea (1985)
·Stela, stelele și Boema (1987)
·Buna seara,Boema (1989)
Teatrul de comedie (1969-1993) - selectiv
·Dispariția lui Galy (Brecht)
·Un om egal un om (Brecht)
·Mutter Courage (Brecht)
·Mandragora (Machiaveli)
·Steaua fără nume (Mihail Sebastian)
·Preșul (Ion Băieșu) - piesă care s-a jucat 18 ani
·Pețitoarea (Thornton) - piesă care s-a jucat 12 ani
·Plicul (Rebreanu) - piesă care s-a jucat 10 ani
·Trei surori (Cehov)
·Marele feudal (Al. Mirodan)
·Curcanul
·Turnul de fildeș - Premiul pe țară pentru cel mai bun rol secundar
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[1]
În data de 21 decembrie 2015, când artista a împlinit vârsta de 80 de ani, președintele României, Klaus Werner Iohannis a decorat-o cu Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler, pentru dragostea și talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale.[3]
În data de 9 iunie 2016, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit titlul onorific „Artist al Poporului” în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în promovarea artei teatrale și cinematografice, pentru succese remarcabile în activitatea de creație și contribuție substanțială la dezvoltarea relațiilor culturale dintre România și Republica Moldova
Actrita nascuta in 21 decembrie 1938 in Aiud, a avut creatii actoricesti deosebite in teatru (Teatrul National Bucuresti) unde si acum este angajata dar, nu a stralucit pe masura talentului ei artistic in film.Este absolventa a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, promotia 1959, clasa profesorului Alexandru Finti. Dupa absolvirea Institului joaca pe scena:Teatrului de Stat Botoşani: (1957 - 1959) , Teatrului de Stat Ploieşti:( 1959 - 1963), Teatrului Mic (1963), Teatrului Radu Stanca, Sibiu (1971), Teatru radiofonic, Televiziune si din 1964 pana in prezent La Teatrul National " Ion Luca Caragiale". Detinatoare a numeroase premii din care amintim : Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti , Cetăţean de onoare al Municipiului Aiud, 2006, Premiul Revistei VIP, 2006,„Înscris de excelenţă" pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului festivalului de umor „Ion Canavoiu", 1995 şi 1997, Premiu pentru contribuţia adusă în interpretarea poeziei româneşti, Premiu pentru valorificarea scenică a poeziei lui Lucian Blaga, Membru fondator „Uniunea Elenă din România”,Membru de onoare „Fundaţia Culturală Lucian Blaga” - Sebeş,Diploma de Excelenţă pentru marile merite în opera de slujire a primei scene a ţării si Ordinul „Meritul cultural” în grad de Ofiţer, toate aceste distinctii sunt primite nu ca interpret ci ca multumire pentru activitatile sale pe scena romaneasca si pentru activitatile sale sociale.In film nu a excelat dar rolurile ei de la „Serbările galante” in regia lui Rene Clair/1965 pana la „Păcală se întoarce”, in regia lui Geo Saizescu/ 2006, au fiecare din ele un pic din amprenta personala a actritei, din farmecul, frumusetea, sarmul si umorul acesteia.O adevarata Doamna a artei romanesti, distinsa, plina de umor si iubitoare de poezie dovedind credinta si credibilitate in fiecare rol interpretat, avand reusite realizari in recitaluri cu Miriam Raducanu la National si Ateneul Roman, a fost casatorita cu actorul Emerich Schaffer pana la plecarea acestuia din tara, si deviza ei este " Dacă mie îmi luaţi scena, eu pot să mor.! "
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Adela Mărculescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”
Absolventă a Conservatorului de Artă Teatrală și a Facultății de Litere și Filosofie, Raluca Zamfirescu a jucat în numeroase spectacole, multe în regia soțului său, Ion Cojar, printre care: „Trei surori“, „O batistă în Dunăre“, „Gaițele“, „Domnișoara Nastasia“ și „Idolul și Ion Anapoda“ (ultimele două, pe texte ale tatălui său)[3]. A fost timp de 60 de ani actrița Teatrului Național din București[3].
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Raluca Zamfirescu la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[5]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu