6. /23 DECEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM

CORNEL REVENT

Cu actorul de teatru şi film Cornel Revent (din filmografie “Pas în doi”, “Noiembrie, ultimul bal”)

• Actor
• Născut(ă): 24.12.1937 la
• Decedat(ă): 1998 la

Actor, director al Teatrului din Ploiești. Pe unele generice apare cu numele Cornel Revent

Poze Corneliu Revent

Filme cu Cornel Revent

·         Terente - Regele bălților (1995)

·         Pas în doi (1985)

·         Sa mori ranit din dragoste de viata / Să mori rănit din dragoste de viață (1983)

·         Cine mă strigă? (1979) - prieten

·         Ecaterina Teodoroiu (1978)

·         Tănase Scatiu (1976) - subprefect

·         Un comisar acuză (1974)

·         Un august în flăcări (1973)

·         Aventuri la Marea Neagră (1972) - turist

EUGENIA POPOVICI

Eugenia Maria Popovici^[2] (n. 1914, București – d. 23 decembrie 1986, București) a fost o actriță de film, radio, teatru și voce română și profesoară de artă dramatică. A jucat peste 50 de ani pe scena Teatrului Național din București și a îndeplinit funcția de rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în perioada 1972-1976.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiică a unor profesori de liceu (mama ei a fost profesoară de muzică), Eugenia Popovici a absolvit Conservatorul de muzică și artă dramatică din București la clasa profesoarei Maria Filotti (1932-1935) și Facultatea de Litere și Filozofie (1932-1936). După absolvirea Conservatorului a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București, unde a jucat până la sfârșitul vieții.

Printre rolurile care au făcut-o cunoscută sunt Oana din Apus de soare de Barbu Delavrancea, Lucietta din Bădăranii de Carlo Goldoni, Zița din O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Agnes în Școala femeilor de Molière, Lucille din Burghezul gentilom de Molière, fiica primarului din Revizorul de Nikolai Gogol, Domnica din Moartea unui artist de Horia Lovinescu, bunica din Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu.

În perioada 1962-1976 a fost profesoară de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, printre studenții ei numărându-se Tora Vasilescu, Eugen Cristea, Andrei Finți. A îndeplinit în anii 1972-1976 și funcția de rector al institutului.

Eugenia Popovici a jucat în puține filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Ion Popescu-Gopo.

Distincții[modificare | modificare sursă]

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”^[3]
• Artistă emerită (ante 1960)
• Premiul de Stat (1962)^[2]
• Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[4]
• Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”^[5]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Răsună valea (1950) - Ileana
• Gelozia bat-o vina (1954) - Maria
• O poveste obișnuită... o poveste ca în basme (1959) - împărăteasa
• Darclée (1960)
• Anotimpuri (1963)
• Pași spre lună (1964) - Gioconda
• De-aș fi... Harap Alb (1965) - Crăiasa
• Steaua fără nume (1966) - domnișoara Cucu
• Duminică la ora 6 (1966) - mama Ancăi

Actriţă de teatru şi profesoară de artă dramatică, Eugenia Popovici a desfăşurat o prestigioasă activitate pe scena Teatrului Naţional Bucureşti căreia i-a rămas credincioasă până la sfârşitul vieţii, şi a rămas în memoria publicului îndeosebi prin rolul Oanei din piesa "Apus de soare", de Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

S-a născut la 13 august 1914, la Bucureşti. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti la clasa profesoarei Maria Filotti (1935) şi Facultatea de Litere şi Filozofie (1936). Studentă fiind, a jucat la Teatrul Maria Ventura rolul Poliei din "Fraţii Karamazov", de Gaston Baty (stagiunea 1933-1934), potrivit https://m.cinemagia.ro/ şi http://aarc.ro/.

În 1935, la terminarea Conservatorului, a fost remarcată de directorul Naţionalului bucureştean, în rolul principal din "Vocea umană" de Jean Cocteau, fiind angajată de îndată în capitală unde a rămas până la sfârşitul activităţii. S-a impus în ochii publicului prin rolurile din "Avram lancu" de Lucian Blaga şi "Veste bună" de Mircea Ştefănescu, determinând distribuirea ei în stagiunea 1936-1937, în rolul Oanei din "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

 

Un alt rol interpretat cu acelaşi succes a fost cel al Luciettei din "Bădăranii" de Carlo Goldoni. A mai jucat în: "Pădurea spânzuraţilor" de Liviu Rebreanu, "Coriolanus Secundus" de Mihail Sorbul, "Capul de răţoi" de George Ciprian, "Iancu Jianu" de Constantin Mihăilescu, "Unchiaşul sărăcie" de Al. Macedonski, "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, "Moartea unui artist" de Horia Lovinescu, "Să nu-ţi faci prăvălie cu scară" de Eugen Barbu, "Şcoala femeilor" de Moliere, "Revizorul" de Gogol potrivit https://m.cinemagia.ro/.

Pentru deosebita originalitate şi farmecul cuceritor, Popovici a fost invitată şi de alte teatre, astfel că a jucat şi la Odeon, în roluri precum cel din "Scumpa mea Ruth" de Norman Krasna şi la Municipal, în "Nu se ştie niciodată" de G.B. Shaw.

A fost profesoară de actorie (1962-1976) şi rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1972-1976), cultivând la studenţii ei respectul pentru marile texte ale dramaturgiei universale şi româneşti şi cultul cuvântului bine şi frumos rostit.

Legată de public, având nevoie de comunicarea vie cu acesta, a acceptat destul de greu să joace în filme. Totuşi, îi păstrează imaginea. pelicule precum: "Răsună valea" (1949), "Darclee" şi "Setea" (1960), "Anotimpuri" şi "Paşi spre lună" (1963), "De-aş fi ...Harap alb" şi "Duminică la ora şase" (1965), "Steaua fără nume" (1966), "Povestea dragostei" şi "Tufă de Veneţia" (1976).

Eugenia Popovici a încetat din viaţă la 23 decembrie 1986, la Bucureşti. 

• Ziua mamei (Teatru TV) (1968)
• Surorile Boga (1968)
• Micul Eyolf (film TV, 1972)
• Povestea dragostei (1977) - baba
• Tufă de Veneția (1977)