7. /12 DECEMBRIE 2022 - POEZIE
ROBERT BROWNING
| Robert Browning | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3][4][5]  Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] |
| Decedat | (77 de ani)[1][3][4][5] Veneția, Italia[6] |
| Înmormântat | Colțul poeților[7] |
| Frați și surori | Sarianna Browning[*] |
| Căsătorit cu | Elizabeth Barrett Browning (din ) |
| Copii | Robert Barrett Browning[*][7] |
| Naționalitate | engleză  |
| Cetățenie |  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei.svg){kind=small} Regatul Unit |
| Religie | ateism |
| Ocupație | poet |
| Limbi | limba engleză[2] |
| Studii | University College London |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | roman |
| Opere semnificative | The Ring and the Book[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Robert Browning (n. ,[1][3][4][5] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] – d. ,[1][3][4][5] Veneția, Italia[6]) a fost un poet englez, soțul poetei Elizabeth Barrett Browning. Alături de Alfred Tennyson, a fost cea mai importantă personalitate a poeziei victoriene[8].
Biografie[modificare | modificare sursă]
Opera[modificare | modificare sursă]
- 1833 - Pauline ("Pauline");
- 1835 - Paracelsus ("Paracelsus");
- 1840 - Sordello ("Sordello");
- 1855 - Bărbați și femei ("Men and Women");
- 1864 - Dramatis personae ("Dramatis personae");
- 1868 - 1869: Inelul și cartea ("The Ring and the Book");
- 1877 - Agamemnon al lui Eschil ("The Agamemnon of Aeschylus");
- 1879 - Idile dramatice ("Dramatic Idylls");
- 1889 - Asolando ("Asolando").
POEZII:
Ultimul cuvânt al unei femei
Să-ncetăm, Iubire,
Lupta, chinul -
Ca-n trecut, Iubire,
Somnul, linul...
Ce nebuni cuvântă?
Eu şi tu.
Păsări ce se-nfruntă,
Şoimi, pustiu.
Uite, totu-i viaţă,
Pe când noi - vorbim.
Faţă lângă faţă,
Vorba să topim.
Adevărul minte?
Minte te răneşte.
Unde-a-nfipt un dinte
Şarpele - fereşte!
Unde-i roşu mărul
Nu pândi, nu-i bine -
Astfel pierdem raiul
Eva şi cu mine.
Fii un zeu şi ia-mă,
Ia-mă cu o vrajă -
Fii un om şi pune-mi
Braţele, drept strajă.
Dascăl fi-mi, Iubire!
Când va trebui,
Graiul tău grăi-voi,
Gându-ţi voi gândi.
Dorurilor tale
Să le ies în cale,
Trup punând şi suflet
În mâinile tale.
Mâine va fi asta,
Astă-noapte nu!
Jalea se cuvine
În adânc s-o ţiu.
Plâng puţin, Iubire -
O, nesăbuită!
Şi adorm, Iubire,
De tine iubită.
Viaţa-ntr-o dragoste
Să-mi scapi?
Niciodată -
Iubire!
Cât timp tu eşti tu şi eu sunt eu,
Şi lumea ne-ncape-n aceeaşi măsură,
Pe mine - dragoste, pe tine - ură -
Unul se-ascunde, celălalt cheamă mereu.
Viaţa mea-i o greşeală poate, până la urmă -
Într-adevăr. seamănă mult a ursită.
Orişice fac, năzuinţa nu-i împlinită.
Dar dacă şi ţelul acesta, şi el mi se curmă?
Trebuie nervii să-i ţii încordaţi, doar atât;
Ochii să-i ştergi şi să râzi, chiar de-ai cădea:
Lovit, să te ridici, şi să-ncepi de la-nceput.
Astfel, în goană se macină viaţa, doar ea.
Priveşte, o singură dată, din depărtatul hotar,
Spre mine, în praf şi întuneric adânc cufundat.
Ci altul, din nou, spre acelaşi ţel îndreptat,
Mi se arată
Pururi
Îndepărtat!
O moarte în deşert
Singura moarte este atunci când
Pierzania ta vine din câştig,
Bezna din lumină, ignoranţa din ştiinţă
Şi indiferenţa din dragostea-împărtăşită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu